Di o mie di ori zîc sî reiau scrisu' pi blog șî numa Doamni ajută nu—i.
Da' evenimentili di azi m—o convins.
Moldoveni, și—i cu nevoastrî? Voi cu totu' aț luat—o la vali?
La mini—n cap gândurili sî șiondanesc, fac tărăboi, n—au liniste. Nu cum îi posibil sî alejîț un preșădinti care v—o furat la un loc cu tartorul tartorilor, pi numele lui de botez Vladimir Plahotniuc, zîs șî Plaha? Cum? Bre, oameni buni, cu sufletul roșu șî mintea întunicatî di minșiuni, cum? Bre, moldoveni, nu v—aț săturat sî înotați în glod? Nu vreț șî voi sî merjiț în caloșăi pi cărăruș mai disfundati? Chiar așă tari vă placi sî vă bălășiț în glod.
Sunt dezbrăcatî di gânduri șî dezamagitî totodata, numa' când ma gândesc la toț moldovenii mei iubiț, din străinătati, cari o mers suti, mii de km până la șei mai apropiatî secțîi di votari, or o stat, az, ceasuri întreji, la rând, ca la pâine pe vremea comunismului, numai sî votezî pentru voi șei de—ț mai ramas prin țarî. Da, ei, noi, am stat la cozi interminabile pintru a aduși schimbari la voi în casî. Șî voi și fașiți? Votați acelaș hoț pi cari l—aț mai votat? Nu învațaț din greșăli, nu? Ba o vrut la primărie șî nu i s—o prînit, acuma, iaca o vrut prezident și o șters cu chișioarili di voi, da i s—o prînit.
Maladeț, Dodon, ț—ăi vazut visu'cu ochii. Și sî zic, felicitări cî ai reușît sî mințăști, pintru a nu stiu câta oară un popor, un popor așă di ușor di mințît. Ești un erou adevarat, și pot sî zîc. Vezî, data viitoare, nu mai fura așă mult, mai lasî șî la popor, ca sî aibî puteri sî treacî iernili cu sănătati șî sî ajungî sî ti votezî șî la anu' șî la mulț ani. Am înțeles, deamu' cî ni respecț pi noi șei din diasporî, cari am votat împotriva dunitali, da' nu era nevoi sî ni cocolești așă di tare cu declarațîa asta precum ca ni stimez șî cî o sî țîi cont di problemili noastri șî mai mult decât atât NOI O SÎ SÂMȚÂM ASTA. Sunî a amenințare, dar o ieu ca pi o grijî a lu' netali pintru noi cetățănii, Dap doar ai zâs cî ești prezidentul tuturor.
Dragî, domne preșădinti declarat cu mult înainti di a sî fi terminat numărarea voturilor (o ninune, știu, cî ești baba vanga, tfu, sî nu ti diochi), sper din tot sufletu' meu di moldovancî sî ti culci prezident șî sî ti scoli cu o fimei dișteaptă președinte în locul dunitali.
No, eu n—am președinte, președintele meu se va alege prin vot corect și liber exprimat, ceea ce nu e cazul în prezent.
Dumnezeu să vă dea minte, măcar peste 4 ani, dragi moldoveni, că eu vă iubesc și vă urăsc in același timp. Votul diasporei a fost pentru voi cei din țară. Nu—l vreți, nu—i nimic, să ne auzim cu bine!
Showing posts with label moldovean. Show all posts
Showing posts with label moldovean. Show all posts
Monday, November 14, 2016
Saturday, December 21, 2013
Cusma lui Guguta
Tip-til, prin zapada, prin praf sau prin noroi, prin ger sau soare, vin sarbatorile de iarna. In primul rand, fiecare se gandeste la cadouri si la cum sa-si petreaca timpul. La moldoveni e anapoda. Ei se gandesc, in primul rand, la masa de sarbatoare, pentru ca daca e masa, e obligatoriu sa fie si incarcata cu bunatati, mancare si bautura. Moldoveanul se gandeste cum o sa se faca tapan de sarbatori (adica ce betie pe cinste trebuie sa faca), iar moldovencele ce mancare inedita si originala trebuie sa puna pe masa, ca sa fie considerata gospodina gospodinelor, iar laudele sa le primeasca barbatu-sau pentru ce noroc a avut cu asa fumeie.
Pe masa de sarbatoare, fie Craciun, Paste, hram, or zi de nastere, trebuie sa fie minim 5 feluri de mancare, de la traditionalele galuci (sarmale), racituri (piftie), catleti si bitocichi (parjoale si snitel), vinigret (salata de boeuf), shuba (salata de peste cu sfecla rosie, cratofi, oua si maioneza) si pana la mancaruri cu somon, oua de prepelita, sushi si mai stiu eu ce delicatese cu denumiri sofisticate. Insa, din toata adunatura de bliuduri maldav'nesti, asezate una peste alta, din lipsa de spatiu pe masa, nu trebuie sa lipseasca desertul, adica Cusma lui Guguta (t-ul are virgulita, dar eu n-am instalat inca nebunia asta cu diacritice, am versiunea engleza la alfabet).
Guguta asta, e un personaj din niste volume pentru copii scrise de nuvelistul moldovean, Spiridon Vangheli. Si Guguta e un baietel care are o caciula fermecata de carlan (din piele de miel). Caciula se facea mare, cand Guguta vrea sa-si ajute consatenii sa nu inghete de frig. Odata, caciula s-a facut asa de mare, incat a incaput tot satul sub ea. Asa de fermecata era caciula, incat i-a cucerit pe toti. Si pe satenii de incapeau sub ea si pe cititori. Cine s-a gandit prima data la acest tort din clatite, sa-l faca sa semene cu cusma lui Guguta si sa-i dea si denumirea aceasta, nu stiu, dar a fost tare inspirat. E marca moldoveneasca, fara de care nu trece nici o sarbatoare. Intreaba un moldovean caruia sa nu-i placa sau sa nu stie de Cusma lui Guguta. N-o sa gasesti, precis.
Ei, dar eu aici, vreau sa vorbesc despre desert, nu despre nuvela, o sa va spun pe scurt reteta.
Clatite stiti sa faceti? Pana si eu pot sa fac, asa ca reteta nu v-o mai scriu, o gasiti cu siguranta pe net. Nu de alta, dar nu vreau sa incurc gramajul la ingrediente si sa dati vina pe mine ca nu v-a iesit clatita. Stiti voi, oua, lapte, zahar (si vanilat), faina si ulei.
Dupa ce sunt gata, separat se pregateste umplutura si decorul. Cea mai comuna umplutura este visina in socul ei (un fel de dulceata de visine, dar fara zahar), cam un borcan de 500-700 de ml, care se pune la scurs pentru cateva minute. Intre timp se bate smantana cu zahar, 500 de ml de smantana si 4 linguri de zahar. La Masterchef am aflat ca exista mai multe tipuri de smantana. Eh, eu nu ma pricep sa va zic de care ar folosi ei, Chefii, insa eu folosesc smantana proaspata de casa. Si cum in Anglia nu tine nici un vecin vaca in curte, ma multumesc cu smantana din comert. O aleg pe cea mai cremoasa si mai grasa. Se bate pana se topeste zaharul.
Clatita se umple cu visine, se infasoara, ca sa semene cu un fluier (ce comparatie!),se aseaza intr-o farfurie ovala, primul rand, format din 3 clatite sau mai multe, in functie de latimea farfuriei. Se unge cu un strat de smantana, apoi se aseaza al doilea rand, din 2 clatite si deasupra una, in asa fel incat sa semene cu o piramida. Se unge integral cu smantana, se rade ciocolata pe toata suprafata, eu prefer ciocolata inchisa la culoare ca sa se deosebeasca de smantana si eventual se orneza cu fructe.
Ies cateva farfurii de Cusma lui Guguta, asa ca, aveti de unde sa serviti mai multi invitati.
Eu am zis sa incerc si altfel aranjarea, asa ca, in loc sa pun clatita culcata, am asezat-o in picioare. Evident ca n-ar fi stat in picioare, cat e ea de lunga, am taiat-o in 4, astfel 3 clatite, taiate in 4, le-am asezat in picioare, pe o farfurie si deasupra am mai pus inca o clatita taiata in 4, tot in picioare. Am stropit cu smantana si am ornat cu ciocolata rasa si boabe de rodie.
Daca as fi in fata voastra si nu in spatele blogului, v-as da, asa o explicatie, de m-ar durea mainile. Dar, prin cuvinte scrise, e mai greu si ma stradui. Exemplific cu poza ca sa intelegeti, totusi, ce am vrut sa zic.
Sa aveti pofta, stiu ca salivati :)). Si daca v-am dat idei de de desert, spor la treaba.
Un Happy Weekend sa aveti si pregatiri usoare de sarbatori!
P.S. Omul meu e in culmea extazului. N-a mancat atatea deserturi facute de mine, ca in ultima perioada, in toata perioada noastra de niu-niu-niu si dulcegarii. Ce sa fac si eu, se apropie Craciunul si astept cadouri:)).
Pe masa de sarbatoare, fie Craciun, Paste, hram, or zi de nastere, trebuie sa fie minim 5 feluri de mancare, de la traditionalele galuci (sarmale), racituri (piftie), catleti si bitocichi (parjoale si snitel), vinigret (salata de boeuf), shuba (salata de peste cu sfecla rosie, cratofi, oua si maioneza) si pana la mancaruri cu somon, oua de prepelita, sushi si mai stiu eu ce delicatese cu denumiri sofisticate. Insa, din toata adunatura de bliuduri maldav'nesti, asezate una peste alta, din lipsa de spatiu pe masa, nu trebuie sa lipseasca desertul, adica Cusma lui Guguta (t-ul are virgulita, dar eu n-am instalat inca nebunia asta cu diacritice, am versiunea engleza la alfabet).
Guguta asta, e un personaj din niste volume pentru copii scrise de nuvelistul moldovean, Spiridon Vangheli. Si Guguta e un baietel care are o caciula fermecata de carlan (din piele de miel). Caciula se facea mare, cand Guguta vrea sa-si ajute consatenii sa nu inghete de frig. Odata, caciula s-a facut asa de mare, incat a incaput tot satul sub ea. Asa de fermecata era caciula, incat i-a cucerit pe toti. Si pe satenii de incapeau sub ea si pe cititori. Cine s-a gandit prima data la acest tort din clatite, sa-l faca sa semene cu cusma lui Guguta si sa-i dea si denumirea aceasta, nu stiu, dar a fost tare inspirat. E marca moldoveneasca, fara de care nu trece nici o sarbatoare. Intreaba un moldovean caruia sa nu-i placa sau sa nu stie de Cusma lui Guguta. N-o sa gasesti, precis.Ei, dar eu aici, vreau sa vorbesc despre desert, nu despre nuvela, o sa va spun pe scurt reteta.
Clatite stiti sa faceti? Pana si eu pot sa fac, asa ca reteta nu v-o mai scriu, o gasiti cu siguranta pe net. Nu de alta, dar nu vreau sa incurc gramajul la ingrediente si sa dati vina pe mine ca nu v-a iesit clatita. Stiti voi, oua, lapte, zahar (si vanilat), faina si ulei.
Dupa ce sunt gata, separat se pregateste umplutura si decorul. Cea mai comuna umplutura este visina in socul ei (un fel de dulceata de visine, dar fara zahar), cam un borcan de 500-700 de ml, care se pune la scurs pentru cateva minute. Intre timp se bate smantana cu zahar, 500 de ml de smantana si 4 linguri de zahar. La Masterchef am aflat ca exista mai multe tipuri de smantana. Eh, eu nu ma pricep sa va zic de care ar folosi ei, Chefii, insa eu folosesc smantana proaspata de casa. Si cum in Anglia nu tine nici un vecin vaca in curte, ma multumesc cu smantana din comert. O aleg pe cea mai cremoasa si mai grasa. Se bate pana se topeste zaharul.
Clatita se umple cu visine, se infasoara, ca sa semene cu un fluier (ce comparatie!),se aseaza intr-o farfurie ovala, primul rand, format din 3 clatite sau mai multe, in functie de latimea farfuriei. Se unge cu un strat de smantana, apoi se aseaza al doilea rand, din 2 clatite si deasupra una, in asa fel incat sa semene cu o piramida. Se unge integral cu smantana, se rade ciocolata pe toata suprafata, eu prefer ciocolata inchisa la culoare ca sa se deosebeasca de smantana si eventual se orneza cu fructe.Ies cateva farfurii de Cusma lui Guguta, asa ca, aveti de unde sa serviti mai multi invitati.
Eu am zis sa incerc si altfel aranjarea, asa ca, in loc sa pun clatita culcata, am asezat-o in picioare. Evident ca n-ar fi stat in picioare, cat e ea de lunga, am taiat-o in 4, astfel 3 clatite, taiate in 4, le-am asezat in picioare, pe o farfurie si deasupra am mai pus inca o clatita taiata in 4, tot in picioare. Am stropit cu smantana si am ornat cu ciocolata rasa si boabe de rodie.
Daca as fi in fata voastra si nu in spatele blogului, v-as da, asa o explicatie, de m-ar durea mainile. Dar, prin cuvinte scrise, e mai greu si ma stradui. Exemplific cu poza ca sa intelegeti, totusi, ce am vrut sa zic.
Sa aveti pofta, stiu ca salivati :)). Si daca v-am dat idei de de desert, spor la treaba.
Un Happy Weekend sa aveti si pregatiri usoare de sarbatori!
P.S. Omul meu e in culmea extazului. N-a mancat atatea deserturi facute de mine, ca in ultima perioada, in toata perioada noastra de niu-niu-niu si dulcegarii. Ce sa fac si eu, se apropie Craciunul si astept cadouri:)).
Sunday, December 1, 2013
Ce are in comun Keanu Reeves si cascada de la Tipova?
Intru in supermarket si observ ca rafturile au inceput sa se pregateasca de sarbatorile de iarna. De pe un raft imi sare in ochi un sir de lumanari parfumate asezate in niste miniboluri desenate cu fulgi imensi. Le iau la rand si le miros. Vreau sa simt fiecare aroma. Una miroase a iasomie, alta a dulceata de trandafir, inca una miroase puternic a marin, probabil contine substanta din aia extrasa din stomacul unui casalot, numita ambra cenusie. In loc de paranteza, ambra, asta ,cenusie e o substanta foarte rara si extrem de scumpa, folosita in industria parfumurilor si apreciata de parfumieri. Daca ajungi sa te plimbi pe o plaja, dar numai nu in Romania si te impiedici de o bucata ce seamana cu o piatra, dar sa ai noroc sa fie rahatel de casalot, te-ai pricopsit, asa cum s-a intamplat cu un englez care s-a trezit peste noapte cu vreo suta de mii de lire mai bogat. Inchid paranteza. Mai iau o lumanare de pe raft si o duc instinctiv spre nari. Respir adanc parfumul si deodata in memorie se ivesc niste amintiri uitate - tabara de vara organizata de un ziar din Chisinau. Eram in floarea adolescentei atunci, cu urmele ei lasate inadins pe fata mea.
Rasfoiam reviste si imi imaginam ca am tenul perfect al actritei Halle Berry, corpul Claudiei Schiffer, bustul Monicai Bellucci, succesul Angelinei Jolie si cumva, prin nu stiu ce minune il avem ca iubit pe Keanu Reeves, pe atunci actorul meu preferat. Urmarisem vreo doua filme cu el si credeam ca sunt indragostita si nimc si nimeni n-ar fi tradat acea dragoste dintre noi. Zau ca asa a fost, pana nu mi s-a pus cu tronc unul dintre colegii de la tabara. Am cochetat din priviri cu baiatul si mi-a furat si un pupic sub o cascada de la Tipova (R. Moldova), unde organizatorii ne-au dus in excursie. Mirosul acela, racoros, umed si revigorant al cascadei, amestecat cu miros de muschi si brad imi aduce o stare de bine si liniste. In mijlocul naturii, unde sunetul apei in cadere iti alina auzul, parfumul racoritor iti mangaie plamanii, iar privelistea de un verde crud si albastru turcuaz iti clateste privirea dandu-ti confortul unei regasiri cu Eu-l pierdut printre blocuri si copaci din beton.
Cascada are debitul unui raulet, este mica si poate incomparabila ca marime, cu cascade cunoscute, insa locul istoric plin de natura te impresioneaza din primele momente.
La Tipova, pe malul stancos al Nistrului (cca. 100 km nord de Chisinau) se gaseste cea mai mare manastire rupestra ortodoxa din Moldova.
Se spune ca in aceasta manastire domnitorul Moldovei Stefan cel Mare s-a cununat cu sotia sa Maria Voichita, iar o alta legenda afirma ca printre aceste stanci si-a petrecut ultimii ani din viata poetul mitologic Orfeu, care este inmormantat in nisa unei cascade din defileu.(mai multe informatii gasiti la laspalmas.md)
Revenind la Chisinau, din bucatica aceea de paradis, plina de energie pozitiva, m-am regasit. Si pentru ca mi-a furat un pupic n-am acceptat invitatia la dans din ultima seara, cea de adio. Si nici un pupic sfios, pe obraz, la despartire nu i-am dat, doar o mana calda si un drum bun. Nu trebuia sa ma fure:))
Keanu Reeves a ramas in urma saracu', a imbatranit, iar amintirea acelui coleg s-a destramat in trecut. Ce a mai ramas din amintirea taberei este aroma parfumului ce-l purtam atunci. Nu-mi amintesc care era, oricum, probabil, unul nu foarte scump, dar cu un miros foarte puternic. Mama il primise in dar de la cineva care se reintorsese de la Bucuresti. Am avut multe momente in care as fi vrut sa-mi amintesc mirosul acelui parfum pe care il foloseam si eu si mama, insa nimic nu mi-a reamintit decat aceasta lumanare din supermarket. Pe ambalaj scria ca are aroma de ciocolata si cedru. Ciudat e ca parfumurile cu miros de ciocolata, imi aduc un disconfort olfactiv, insa nu si acea combinatie de ciocolata cu cedru din acel parfum, amestecate cu gust, astfel incat amintirea sa nu dispara.
Si uite cum un simplu miros, pe care-l credeai uitat, iti deschide o usa spre niste momente care iti danseaza pe ritmuri de vesele amintiri. O aroma iti aminteste de o alta aroma, aroma unor locuri minunate de Acasa.
Sa revenim, ce are in comun KR si cascada sus-numita? Pe mine evident. Si pe el si pe ea i-am iubit la fel si poate ca, inca ii mai iubesc.
La Mirela Pete gasiti mai multe povesti cu parfum de cascada.
Rasfoiam reviste si imi imaginam ca am tenul perfect al actritei Halle Berry, corpul Claudiei Schiffer, bustul Monicai Bellucci, succesul Angelinei Jolie si cumva, prin nu stiu ce minune il avem ca iubit pe Keanu Reeves, pe atunci actorul meu preferat. Urmarisem vreo doua filme cu el si credeam ca sunt indragostita si nimc si nimeni n-ar fi tradat acea dragoste dintre noi. Zau ca asa a fost, pana nu mi s-a pus cu tronc unul dintre colegii de la tabara. Am cochetat din priviri cu baiatul si mi-a furat si un pupic sub o cascada de la Tipova (R. Moldova), unde organizatorii ne-au dus in excursie. Mirosul acela, racoros, umed si revigorant al cascadei, amestecat cu miros de muschi si brad imi aduce o stare de bine si liniste. In mijlocul naturii, unde sunetul apei in cadere iti alina auzul, parfumul racoritor iti mangaie plamanii, iar privelistea de un verde crud si albastru turcuaz iti clateste privirea dandu-ti confortul unei regasiri cu Eu-l pierdut printre blocuri si copaci din beton.
Cascada are debitul unui raulet, este mica si poate incomparabila ca marime, cu cascade cunoscute, insa locul istoric plin de natura te impresioneaza din primele momente.
La Tipova, pe malul stancos al Nistrului (cca. 100 km nord de Chisinau) se gaseste cea mai mare manastire rupestra ortodoxa din Moldova.
Se spune ca in aceasta manastire domnitorul Moldovei Stefan cel Mare s-a cununat cu sotia sa Maria Voichita, iar o alta legenda afirma ca printre aceste stanci si-a petrecut ultimii ani din viata poetul mitologic Orfeu, care este inmormantat in nisa unei cascade din defileu.(mai multe informatii gasiti la laspalmas.md)
Keanu Reeves a ramas in urma saracu', a imbatranit, iar amintirea acelui coleg s-a destramat in trecut. Ce a mai ramas din amintirea taberei este aroma parfumului ce-l purtam atunci. Nu-mi amintesc care era, oricum, probabil, unul nu foarte scump, dar cu un miros foarte puternic. Mama il primise in dar de la cineva care se reintorsese de la Bucuresti. Am avut multe momente in care as fi vrut sa-mi amintesc mirosul acelui parfum pe care il foloseam si eu si mama, insa nimic nu mi-a reamintit decat aceasta lumanare din supermarket. Pe ambalaj scria ca are aroma de ciocolata si cedru. Ciudat e ca parfumurile cu miros de ciocolata, imi aduc un disconfort olfactiv, insa nu si acea combinatie de ciocolata cu cedru din acel parfum, amestecate cu gust, astfel incat amintirea sa nu dispara.
Si uite cum un simplu miros, pe care-l credeai uitat, iti deschide o usa spre niste momente care iti danseaza pe ritmuri de vesele amintiri. O aroma iti aminteste de o alta aroma, aroma unor locuri minunate de Acasa.
Sa revenim, ce are in comun KR si cascada sus-numita? Pe mine evident. Si pe el si pe ea i-am iubit la fel si poate ca, inca ii mai iubesc.
La Mirela Pete gasiti mai multe povesti cu parfum de cascada.
Etichete:
amintiri,
clubul povestilor parfumate,
ganduri,
moldovean
Thursday, October 31, 2013
Buhuhu moldov'nesc!
Tanti Anuța are fata plecată la Etalia, iar ea are grijă de nepoți. Doi. O fată și un băiat. Nepoții au fost de două ori la maică-sa în Italia, odată în toamnă și altădată în vacanța de vară.
Revenind în Moldova, nepoții, au adus cu ei, "nenorocitele" de obiceiuri străine. De doi ani încoace, tanti Anuța, în prezent pensionară, împreună cu nepoții se pregătesc de sărbătoarea dracului, cum îi spune ea.
-Și fași mătușî Ani?
-Dracu' m-o pus sî-i fac statui din tăbac (dovleac). Cicî vini Holovinul, șini o mai și șî ista, dracu' sî-l ia. Andrușîcî (nepotul) ni-o rupt din grădinî șel mai mari bostan, cî el vre ca la Etalia. Tuț copchilu' mătii, dap eu fimei bătrânî sî-i fac tăbac cu gurî! Dam mai ghini plășinti cu tăbac, da dacî copchilu vre și-i căta a fași.
Vre sî ni spărie lumea din sat, cicî. Da lumea, parcî nu-i ș-așa spărietî. Ba inoplaniteni (Extratereștri), ba Alcodida, ba cutremur de o zîs la Mesager cî o sî vinî unu di șel mare de 9, de o sî ni ingroapi di jii. Și iaca așă vini sfîrșîtu, cum o zâs Doamni iartâ-mî cî nu stiu cum îl cheamî. Da a mei mai vor șî tăbac cu ochi șî lum'nare, tăbășiț-aș chelea. Copchiii, ii văd șî vor, da multi vor ii.
Di parcî nu avem șî noi un sfânt Andrii pisti o lunî. Da iaca ii vor șî amu și atunși. Cî ii s-o diprins sî facî zăși sărbători pi an. Puturoși sî diprind di mititei, of...
Și uite așa se pregătește tanti Ana de Halloween.
Revenind în Moldova, nepoții, au adus cu ei, "nenorocitele" de obiceiuri străine. De doi ani încoace, tanti Anuța, în prezent pensionară, împreună cu nepoții se pregătesc de sărbătoarea dracului, cum îi spune ea.
![]() |
| Sursa |
-Și fași mătușî Ani?
-Dracu' m-o pus sî-i fac statui din tăbac (dovleac). Cicî vini Holovinul, șini o mai și șî ista, dracu' sî-l ia. Andrușîcî (nepotul) ni-o rupt din grădinî șel mai mari bostan, cî el vre ca la Etalia. Tuț copchilu' mătii, dap eu fimei bătrânî sî-i fac tăbac cu gurî! Dam mai ghini plășinti cu tăbac, da dacî copchilu vre și-i căta a fași.
Vre sî ni spărie lumea din sat, cicî. Da lumea, parcî nu-i ș-așa spărietî. Ba inoplaniteni (Extratereștri), ba Alcodida, ba cutremur de o zîs la Mesager cî o sî vinî unu di șel mare de 9, de o sî ni ingroapi di jii. Și iaca așă vini sfîrșîtu, cum o zâs Doamni iartâ-mî cî nu stiu cum îl cheamî. Da a mei mai vor șî tăbac cu ochi șî lum'nare, tăbășiț-aș chelea. Copchiii, ii văd șî vor, da multi vor ii.
Di parcî nu avem șî noi un sfânt Andrii pisti o lunî. Da iaca ii vor șî amu și atunși. Cî ii s-o diprins sî facî zăși sărbători pi an. Puturoși sî diprind di mititei, of...
Și uite așa se pregătește tanti Ana de Halloween.
Sunday, October 27, 2013
Ca la moldoveni (IV)
E Happy Weekend si are miros de crizanteme.
Unii au iesit la un gratar, fiind foarte cald afara, altii prefera sa leneveasca in pat, pana tarziu, iar altii inaugureaza noua fantana (put) facuta in curte.
Apropo, cine stie cum si in cat timp se face o fantana?
Cand aveam vreo 4 ani, ai mei au hotarat ca, o fantana in curte, n-ar fi deloc o idee proasta, asa ca n-au stat mult timp pe ganduri.
S-au adunat la claca, un sfert din populatia masculina vecina, iar gospodivele, vorba Irealiei s-au gandit ca impreuna vor face mancare mai gustoasa. Asta in prima zi. Vinul a curs in pahare, harletele au sapat.
A doua zi s-au mai rarit vecinii, iar intr-o saptamana s-au gandit, oamenii ce au mai ramas la sapat, ca, vinisorul din butoi e pe sfarsite si ar fi cazul sa termine si fantana. Vinisorul din butoi era pe sfarsit, dar nu din butoiul ala pentru oameni alesi. Doar v-am zis ca moldoveanul are mai multe butoaie cu vin. Asta s-a intamplat in urma cu mai mult de 20 de ani.
Timpul a trecut, iar oamenii continua sa-si faca fantani in curte. Si ca in orice domeniu, si la realizatul fantanilor exista o moda. V-am zis eu ca moldoveanul tine foarte mult de moda. Si cum sa nu tina, daca vecinul are si el nu. Trebuie sa aiba si el, pentru ca, in caz contrar, liniste in casa nu mai are. Sotia o sa-l faca cu "ou si cu otet", vorba aia, numai sa fie in rand cu lumea.
Deci, noua moda, in satele moldovenesti este sa faca fantani de mare adancime.
Timp de lucru - o zi, maxim doua, depinde de adancime.
Forta de lucru: o masina de forat, 2 - 3 oameni priceputi la manuirea uneltelor si consumabile, electricitate si apa pentru racirea motorului.
Cum va ziceam, 2-3 oameni care se ocupa cu sapatul fantanilor, vin la poarta gospodarului, dimineata devreme, dupa cum s-au inteles din timp, instaleaza masinaria pe locul unde se vrea fantana si foreaza pamantul pana la primul strat al panzei freatice aflata sub un strat sau doua de piatra.
Dupa instalarea utilajului urmeaza sfintirea locului, caci cum, moldovenii sunt tare credinciosi, acest aspect este unul foarte si foarte important. Locul este stropit cu apa sfintita, dar si ficatii unor privitori e musai sa fie racoriti cu vin proaspat, din aceasta toamna. 2-3 oameni lucreaza si alti 2-3 stau pe margine si privesc, mai inchina cate un pahar, 2, 3,.. mai spun o gluma. Unul pleaca, vine altul sa vada cum se face fantana, hotarandu-se daca sa faca si el sau nu. "Poate la primavara!" si inchina un paharel pentru viitoarea fantana. Pana in seara, toti vecinii trec prin curte. Si cei de vin mai des si cei de vin o data pe an. Toti lauda masinaria si inchina pentru ca fantana sa aiba un debit mare de apa si mult vin in butoi.
Indivizii cu masinaria minune, anunta din timp in timp cati metri s-au sapat, cand s-a ajuns la un strat de piatra, apoi la al doilea si la al treilea. Cand s-a ajuns la primul strat de piatra se scoate teava ce perforeaza pamantul, se introduc niste tevi din beton care reprezinta peretii viitoarei fantani, apoi se reintroduce teava ce perforeaza piatra si se continua lucrarea.
Mai pe seara, "specialistii", anunta ca fantana este gata, isi strang ustensilele, cer banii pentru munca si pleca, fara sa dea vreo garantie a debitului de apa sau daca intr-adevar s-a ajuns la apa. Se merge pe incredere, care pana acum n-a fost inselata. Si nu-s putini cei care au fantani din astea. Doar ca se mai merge si pe noroc, daca ai noroc, dai de o comoara in adancuri, adica dai de un debit mare de apa. Cei mai putini norocosi se multumesc si cu un debit de o tona de apa pe ora.
Dupa acest proces, urmeaza cateva zile de curatare a fantanii. Se instaleaza o popma de mare adancime si din timp in timp se scoate toata apa care s-a adunat. La inceput apa contine mult lut si nisip. Se curata pietrele si se desfunda izvoarele si dupa aceasta se instaleaza un robinet si gata, omul se poate lauda ca e in rand cu lumea. Pentru el urmeaza cateva zile mai linistite, pana sotia gaseste alta moda sa fie implementata prin curtea ei:
-Am auzit ca tanti Aurica s-o facut wc in casa...
-Fimei hai, ce-ti trebu' tie wc in casa, n-ai in fundu' gradinii?
-Si daca am ce? Si ai cu mini daca eu vreu? La iarna nu vreu sa-ni inghete apa in wc-ul sela din fundu' gradinii cum o inghetat iarna trecuta.
-Dap' tu ai vrut wc ca la oras.
-Halal gospodar. Numa paharu' stii sa tii in mana...of, cu sini m-am maritat...
Sa aveti o duminica linistita!
Unii au iesit la un gratar, fiind foarte cald afara, altii prefera sa leneveasca in pat, pana tarziu, iar altii inaugureaza noua fantana (put) facuta in curte.
Apropo, cine stie cum si in cat timp se face o fantana?
Cand aveam vreo 4 ani, ai mei au hotarat ca, o fantana in curte, n-ar fi deloc o idee proasta, asa ca n-au stat mult timp pe ganduri.
S-au adunat la claca, un sfert din populatia masculina vecina, iar gospodivele, vorba Irealiei s-au gandit ca impreuna vor face mancare mai gustoasa. Asta in prima zi. Vinul a curs in pahare, harletele au sapat.
A doua zi s-au mai rarit vecinii, iar intr-o saptamana s-au gandit, oamenii ce au mai ramas la sapat, ca, vinisorul din butoi e pe sfarsite si ar fi cazul sa termine si fantana. Vinisorul din butoi era pe sfarsit, dar nu din butoiul ala pentru oameni alesi. Doar v-am zis ca moldoveanul are mai multe butoaie cu vin. Asta s-a intamplat in urma cu mai mult de 20 de ani.
Timpul a trecut, iar oamenii continua sa-si faca fantani in curte. Si ca in orice domeniu, si la realizatul fantanilor exista o moda. V-am zis eu ca moldoveanul tine foarte mult de moda. Si cum sa nu tina, daca vecinul are si el nu. Trebuie sa aiba si el, pentru ca, in caz contrar, liniste in casa nu mai are. Sotia o sa-l faca cu "ou si cu otet", vorba aia, numai sa fie in rand cu lumea.
Deci, noua moda, in satele moldovenesti este sa faca fantani de mare adancime.
Timp de lucru - o zi, maxim doua, depinde de adancime.
Forta de lucru: o masina de forat, 2 - 3 oameni priceputi la manuirea uneltelor si consumabile, electricitate si apa pentru racirea motorului.
Cum va ziceam, 2-3 oameni care se ocupa cu sapatul fantanilor, vin la poarta gospodarului, dimineata devreme, dupa cum s-au inteles din timp, instaleaza masinaria pe locul unde se vrea fantana si foreaza pamantul pana la primul strat al panzei freatice aflata sub un strat sau doua de piatra.
Dupa instalarea utilajului urmeaza sfintirea locului, caci cum, moldovenii sunt tare credinciosi, acest aspect este unul foarte si foarte important. Locul este stropit cu apa sfintita, dar si ficatii unor privitori e musai sa fie racoriti cu vin proaspat, din aceasta toamna. 2-3 oameni lucreaza si alti 2-3 stau pe margine si privesc, mai inchina cate un pahar, 2, 3,.. mai spun o gluma. Unul pleaca, vine altul sa vada cum se face fantana, hotarandu-se daca sa faca si el sau nu. "Poate la primavara!" si inchina un paharel pentru viitoarea fantana. Pana in seara, toti vecinii trec prin curte. Si cei de vin mai des si cei de vin o data pe an. Toti lauda masinaria si inchina pentru ca fantana sa aiba un debit mare de apa si mult vin in butoi.
Indivizii cu masinaria minune, anunta din timp in timp cati metri s-au sapat, cand s-a ajuns la un strat de piatra, apoi la al doilea si la al treilea. Cand s-a ajuns la primul strat de piatra se scoate teava ce perforeaza pamantul, se introduc niste tevi din beton care reprezinta peretii viitoarei fantani, apoi se reintroduce teava ce perforeaza piatra si se continua lucrarea.
Mai pe seara, "specialistii", anunta ca fantana este gata, isi strang ustensilele, cer banii pentru munca si pleca, fara sa dea vreo garantie a debitului de apa sau daca intr-adevar s-a ajuns la apa. Se merge pe incredere, care pana acum n-a fost inselata. Si nu-s putini cei care au fantani din astea. Doar ca se mai merge si pe noroc, daca ai noroc, dai de o comoara in adancuri, adica dai de un debit mare de apa. Cei mai putini norocosi se multumesc si cu un debit de o tona de apa pe ora.
Dupa acest proces, urmeaza cateva zile de curatare a fantanii. Se instaleaza o popma de mare adancime si din timp in timp se scoate toata apa care s-a adunat. La inceput apa contine mult lut si nisip. Se curata pietrele si se desfunda izvoarele si dupa aceasta se instaleaza un robinet si gata, omul se poate lauda ca e in rand cu lumea. Pentru el urmeaza cateva zile mai linistite, pana sotia gaseste alta moda sa fie implementata prin curtea ei:
-Am auzit ca tanti Aurica s-o facut wc in casa...
-Fimei hai, ce-ti trebu' tie wc in casa, n-ai in fundu' gradinii?
-Si daca am ce? Si ai cu mini daca eu vreu? La iarna nu vreu sa-ni inghete apa in wc-ul sela din fundu' gradinii cum o inghetat iarna trecuta.
-Dap' tu ai vrut wc ca la oras.
-Halal gospodar. Numa paharu' stii sa tii in mana...of, cu sini m-am maritat...
Sa aveti o duminica linistita!
Tuesday, August 27, 2013
Proud to be Moldavian
Nu stiu daca exista om pe lumea asta care sa nu-si iubeasca originile, tara in care s-a nascut si a crescut pana la o anumita varsta, tara care l-a format in multe feluri, care i-a oferit multe bucurii.
Pentru mine aceasta tara ramane a fi Moldova mea draga. De ce o iubesc? De ce sunt mandra de a face parte din aceasta mana de oameni? De ce nu?
Nu vreau sa vorbesc despre realizarile moldoveanului, despre ce a creat sau nu, despre ce a distrus sau nu, despre politica dezastruoasa de la Chisinau, despre independenta subreda, de supusenie pe care o are Moldova fata de anumite state, or despre multele conflicte care exista si mocnesc acolo. Nu vreau sa vorbesc.
Ma mandresc ca sunt moldoveanca si atat. N-am nevoie de mai multe motive, caci seva am luat-o din acel pamant.
Oamenii sunt altfel, nu mai buni, nu mai rai, ci doar altfel, sunt ai mei.
Aerul e mai placut, respirat Acasa.
Cand aud muzica copilariei, revad animatiile si filmele ale copilariei, pe care le vizionam la un televizor alb-negru, fara telecomanda, inima mi se inmoaie de dor. Acestea imi genereaza amintiri si fara sa vreau imi apare un zambet pe buze.
Numai un moldovean poate sa inteleaga de ce iubesc sarbatorile in Moldova. Sarbatorile au un farmec aparte. Cine mai petrece Craciunul de doua ori pe an? Doar moldoveanul. Cine se pregateste de un hram al satului sau al orasului in Moldova? Majoritatea. Mergeti sa vedeti ce mese bogate face moldoveanul sarac. Sau la o nunta moldoveneasc...
Fiecare fir de iarba si strop de roua imi place in Moldova. Fiecare raza de soare mangaie mai placut in Moldova si cerul e mai instelat Acasa. Fiecare coltisor miroase a copilarie fricita. Aici este Paradisul.
Sunt bucuroasa atunci cand, prin multimea de straini care trec fantomatic pe langa mine, aflandu-ma la sute sau mii de km departare de tara mea, intalnesc un conational. Iti era dor sa auzi acel dulce grai pe care il vorbeai in copilarie si uite ca in zumzetul strazii deslusesti clar acel grai al radacinilor. Intotdeauna ai ce discuta cu unul de-al tau. Il vezi prima oara, dar se stabileste o conexiune intre tine si el. De parca un fir invizibil va leaga. Desi n-ati mers la aceleasi petreceri, stilul petrecerilor moldovenesti ti-e cunoscut si in sinea ta te bucuri ca cineva chiar iti intelege bucuria de a sarbatori moldoveneste un eveniment. Ti-e pofta de mancarea de acasa si persoana aceea pe care o cunosti de 5 minute iti impartaseste pofta si discutati cu aceeasi savoare despre diferitele feluri de mancare pe care numai acasa le poti manca.
P.S. 27 august imi aminteste de aceeasi data, dar din 1991, cand Mama m-a luat cu ea, in Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau, ca sa particip la declararea Independentei Republicii Moldova. A fost o zi care imi mai straneste emotii. Aveam 5 ani, insa am trait momentul foarte intens. O multime de oameni in jurul meu. Multi aveau lacrimi in ochi si zambetul pe buze. Cand s-a terminat de citit Declaratia de Independenta toata lumea a izbucnit in urale. La unison. A fost un moment istoric care a marcat formarea unui nou stat pe harta lumii - Republica Moldova.
La multi ani Moldova, la multi ani independenti si prosperi!
La multi ani Moloveni, la multi ani mandri de tara in care v-ati nascut!
Pentru mine aceasta tara ramane a fi Moldova mea draga. De ce o iubesc? De ce sunt mandra de a face parte din aceasta mana de oameni? De ce nu?
Nu vreau sa vorbesc despre realizarile moldoveanului, despre ce a creat sau nu, despre ce a distrus sau nu, despre politica dezastruoasa de la Chisinau, despre independenta subreda, de supusenie pe care o are Moldova fata de anumite state, or despre multele conflicte care exista si mocnesc acolo. Nu vreau sa vorbesc.
![]() |
| Drapelul RM |
Oamenii sunt altfel, nu mai buni, nu mai rai, ci doar altfel, sunt ai mei.
Aerul e mai placut, respirat Acasa.
Cand aud muzica copilariei, revad animatiile si filmele ale copilariei, pe care le vizionam la un televizor alb-negru, fara telecomanda, inima mi se inmoaie de dor. Acestea imi genereaza amintiri si fara sa vreau imi apare un zambet pe buze.
Numai un moldovean poate sa inteleaga de ce iubesc sarbatorile in Moldova. Sarbatorile au un farmec aparte. Cine mai petrece Craciunul de doua ori pe an? Doar moldoveanul. Cine se pregateste de un hram al satului sau al orasului in Moldova? Majoritatea. Mergeti sa vedeti ce mese bogate face moldoveanul sarac. Sau la o nunta moldoveneasc...
Fiecare fir de iarba si strop de roua imi place in Moldova. Fiecare raza de soare mangaie mai placut in Moldova si cerul e mai instelat Acasa. Fiecare coltisor miroase a copilarie fricita. Aici este Paradisul.
Sunt bucuroasa atunci cand, prin multimea de straini care trec fantomatic pe langa mine, aflandu-ma la sute sau mii de km departare de tara mea, intalnesc un conational. Iti era dor sa auzi acel dulce grai pe care il vorbeai in copilarie si uite ca in zumzetul strazii deslusesti clar acel grai al radacinilor. Intotdeauna ai ce discuta cu unul de-al tau. Il vezi prima oara, dar se stabileste o conexiune intre tine si el. De parca un fir invizibil va leaga. Desi n-ati mers la aceleasi petreceri, stilul petrecerilor moldovenesti ti-e cunoscut si in sinea ta te bucuri ca cineva chiar iti intelege bucuria de a sarbatori moldoveneste un eveniment. Ti-e pofta de mancarea de acasa si persoana aceea pe care o cunosti de 5 minute iti impartaseste pofta si discutati cu aceeasi savoare despre diferitele feluri de mancare pe care numai acasa le poti manca.
P.S. 27 august imi aminteste de aceeasi data, dar din 1991, cand Mama m-a luat cu ea, in Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau, ca sa particip la declararea Independentei Republicii Moldova. A fost o zi care imi mai straneste emotii. Aveam 5 ani, insa am trait momentul foarte intens. O multime de oameni in jurul meu. Multi aveau lacrimi in ochi si zambetul pe buze. Cand s-a terminat de citit Declaratia de Independenta toata lumea a izbucnit in urale. La unison. A fost un moment istoric care a marcat formarea unui nou stat pe harta lumii - Republica Moldova.
La multi ani Moldova, la multi ani independenti si prosperi!
La multi ani Moloveni, la multi ani mandri de tara in care v-ati nascut!
Etichete:
amintiri,
chisinau,
la multi ani,
Moldova,
moldovean,
zi nationala
Friday, July 12, 2013
Ca la moldoveni (III)
Va spuneam in postarea precedenta ca se facuse ora 7, ba chiar 8, eram la bordul avionului de vreo ora si jumatate, ca bausem din cel mai prost vin si asteptam cina, eu foarte infometata.
Pai, haideti sa va zic ce am primit in meniu, in afara de cornul ala. Doar asteptare. Voila! Un meniu mai mult decat pe saturate si accesibil la pret. In acele zeci de minute de asteptare, pana am realizat ca nu voi primi nimic mai mult, m-am tot certat in gand ca, la o adica, de ce nu mi-am inghesuit in bagajul de mana o jumate de pui grill, vreo doua rosii, o bucata de branza, o alta bucata de sunca, vreo ceapa, usturoi, vreo caserola cu ciorba(dar nu avem voie cu lichide), atunci in loc de ciorba, o caserola cu sarmale, asa ca la moldoveni. Deja imi si imaginam ce miros imbietor ar fi umplut avionul si ar fi mangaiat narile pasagerilor flamanzi ca si mine. Dar daca toata lumea ar fi scos ceea ce ar fi inghesuit in bagajul de mana, in materie de cina?
Facand comparatie cu alte companii aeriene cu care am mai zburat, excluzandu-le pe cele low cost, care numai low cost nu sunt, imi cam trece pofta de nationalism. Moldovenii sunt obisnuiti sa pape bine de tot, mancare buna, diversificata, multa intr-atat incat sa nu fie pe saturate ci sa mai si ramana. Ei bine, Air Moldova nu respecta aceasta traditie, aceasta lege nescrisa a moldoveanului, de a manca bine. Da, stewardesele au fost dragute, zborul in siguranta, dar conditiile pentru care nu am ales Wiss Air, de exemplu, a fost confortul. Confort pe care nu l-am primit. Stomacul meu gurmand a murit de foame in alea ore de asteptare in aeroport si zbor. Niciodata la cina n-am mancat doar un corn, eu care nu prea mananc dulciuri. Si daca alegeam Wiss-ul ca sa mor de foame in avion, apoi macar economiseam si eu vreo 200 de euro. Va imaginati ce cina as fi avut de 200 de euro?
Dupa aceasta dezamagire, am golit pagarul ala de vin foarte prost, am baut imediat si sucul de rosii ca sa nu raman cu gustul vinului, in 5 minute m-a ametit putin pentru ca nu mancasem aproape nimic, am rezemat capul de speteaza scaunului si am adormit. Nu stiu cat am dormit, dar m-am trezit in tipetele copilului din fata, cred ca trecuse efectul vinului. M-am uitat pe geam, afara se facuse aproape noapte. Doar linia orizontului era in culoarea curcubeului. Flamanda, nervoasa si obosita, mi-am ocupat timpul cu aparatul meu foto, incercad diferite setari.
Dupa vreo 15 minute s-a anuntat pregatirea de aterizare. Era ora 12 si 10 noaptea (zborul a fost doar vreo 3 ore, insa diferenta de fus orar a facut sa ajung la ceas tarziu acasa). M-am pregatit moral de o durere in tample si mi-am pus centura. Am vazut in zare luminile Chisinaului, apoi avionul a facut o cotitura brusca, de am avut impresia ca se rastoarna si apoi a aterizat.
Aterizarea a fost ca la moldoveni, adica incheiata cu un ropot de aplauze. Nicaieri n-am vazut aceasta bucurie de a fi aterizat in siguranta, decat la moldovenii mei. Tot aceeasi care au luat-o la fuga prin aeroport ca sa -"Fiu primul la controlul pasaportului!", frantura dintr-o discutie surprinsa la inghesuiala de la iesirea din avion. In doua minute am trecut de controlul pasapoartelor, vreo 5 minute am asteptat bagajul si cand sa dau sa ies pe usa in sala de asteptare, iesi daca ai pe unde. A trebuit sa dau din coate ca sa-mi fac loc, caci cei de asteptau acolo, aproape blocasera intrarea, in dorinta de a fi primul care il vede pe cel de a coborat din avion. Asa e el, moldoveanul, mereu vrea sa fie primul, vrea sa fie primul chiar si atunci cand e singurul la coada. Asa e el.
In sala, undeva pe un scaun, ma astepta frate-meu. Am urcat in masina si dupa 10 minute, cumnata-mea, trezita din somn, imi umplea masa din bucatarie cu tot ce avea prin frigider, ca sa ma apuce cu suflet. Am mancat pe saturate, asa ca acasa, asa ca la moldoveni. Buna a mai fost acea cina de la miezul noptii, invaluita intr-un parfum de liniste. In sfarsit ajunsesem ACASA.
Pai, haideti sa va zic ce am primit in meniu, in afara de cornul ala. Doar asteptare. Voila! Un meniu mai mult decat pe saturate si accesibil la pret. In acele zeci de minute de asteptare, pana am realizat ca nu voi primi nimic mai mult, m-am tot certat in gand ca, la o adica, de ce nu mi-am inghesuit in bagajul de mana o jumate de pui grill, vreo doua rosii, o bucata de branza, o alta bucata de sunca, vreo ceapa, usturoi, vreo caserola cu ciorba(dar nu avem voie cu lichide), atunci in loc de ciorba, o caserola cu sarmale, asa ca la moldoveni. Deja imi si imaginam ce miros imbietor ar fi umplut avionul si ar fi mangaiat narile pasagerilor flamanzi ca si mine. Dar daca toata lumea ar fi scos ceea ce ar fi inghesuit in bagajul de mana, in materie de cina?
Facand comparatie cu alte companii aeriene cu care am mai zburat, excluzandu-le pe cele low cost, care numai low cost nu sunt, imi cam trece pofta de nationalism. Moldovenii sunt obisnuiti sa pape bine de tot, mancare buna, diversificata, multa intr-atat incat sa nu fie pe saturate ci sa mai si ramana. Ei bine, Air Moldova nu respecta aceasta traditie, aceasta lege nescrisa a moldoveanului, de a manca bine. Da, stewardesele au fost dragute, zborul in siguranta, dar conditiile pentru care nu am ales Wiss Air, de exemplu, a fost confortul. Confort pe care nu l-am primit. Stomacul meu gurmand a murit de foame in alea ore de asteptare in aeroport si zbor. Niciodata la cina n-am mancat doar un corn, eu care nu prea mananc dulciuri. Si daca alegeam Wiss-ul ca sa mor de foame in avion, apoi macar economiseam si eu vreo 200 de euro. Va imaginati ce cina as fi avut de 200 de euro?
Dupa aceasta dezamagire, am golit pagarul ala de vin foarte prost, am baut imediat si sucul de rosii ca sa nu raman cu gustul vinului, in 5 minute m-a ametit putin pentru ca nu mancasem aproape nimic, am rezemat capul de speteaza scaunului si am adormit. Nu stiu cat am dormit, dar m-am trezit in tipetele copilului din fata, cred ca trecuse efectul vinului. M-am uitat pe geam, afara se facuse aproape noapte. Doar linia orizontului era in culoarea curcubeului. Flamanda, nervoasa si obosita, mi-am ocupat timpul cu aparatul meu foto, incercad diferite setari.
Aterizarea a fost ca la moldoveni, adica incheiata cu un ropot de aplauze. Nicaieri n-am vazut aceasta bucurie de a fi aterizat in siguranta, decat la moldovenii mei. Tot aceeasi care au luat-o la fuga prin aeroport ca sa -"Fiu primul la controlul pasaportului!", frantura dintr-o discutie surprinsa la inghesuiala de la iesirea din avion. In doua minute am trecut de controlul pasapoartelor, vreo 5 minute am asteptat bagajul si cand sa dau sa ies pe usa in sala de asteptare, iesi daca ai pe unde. A trebuit sa dau din coate ca sa-mi fac loc, caci cei de asteptau acolo, aproape blocasera intrarea, in dorinta de a fi primul care il vede pe cel de a coborat din avion. Asa e el, moldoveanul, mereu vrea sa fie primul, vrea sa fie primul chiar si atunci cand e singurul la coada. Asa e el.
In sala, undeva pe un scaun, ma astepta frate-meu. Am urcat in masina si dupa 10 minute, cumnata-mea, trezita din somn, imi umplea masa din bucatarie cu tot ce avea prin frigider, ca sa ma apuce cu suflet. Am mancat pe saturate, asa ca acasa, asa ca la moldoveni. Buna a mai fost acea cina de la miezul noptii, invaluita intr-un parfum de liniste. In sfarsit ajunsesem ACASA.
Va urma
Friday, July 5, 2013
Ca la moldoveni! (II)
Era vineri seara si incepea weekendul, acum doua saptamani, exact ca si acum. Asa cum v-am spus in postarea trecuta, m-am imbarcat in avion si am urcat ultima. Stewardesa zambitoare imi ureaza "Bine ati venit la bordul avionului nostru!" intr-o limba atat de draga mie si cu un accent atat de dulce. Aproape mi-au dat lacrimile de emotie. Sunt eu, asa, mai emotiva cand ceea ce ma inconjoara ma duce cu gandul la locurile dragi ale copilariei. Poarta un costum rosu si o palariuta din aceeasi culoare. Brosa cu sigla companiei ii da eleganta, iar esarfa ma emotioneaza si mai mult. N-as zice ca sunt foarte nationalista, dar tin mult la natia asta in care m-am nascut. Detest tot ce se intampla in Moldova si politica cel mai mult, insa respect semnele nationale si le iubesc, chiar le iubesc.
Era un avion Embraer 190, cu doua randuri de scaune cate doua. Imi caut locul in partea stanga. Sunt libere amandoua. Prima intrebare care imi vine in minte e "de ce s-o fi inghesuit la imbarcare daca tot sunt locuri libere?". Ma asez, ma fac comoda, imi pun centura, pun telefonul pe fly mode si imi pregatesc aparatul foto.
Pe scaunul din fata mea o mama cu un copil, in spate o alta mama cu copil, in dreapta la fel. Imi zic, am nimerit la fix, daca incep sa planga toti odata, imi trece frica de zbor si imi explodeaza capul. Fetita din spate discuta cu mama si-i punea niste intrebari de m-au blocat si pe mine. Baietelul din fata tipa, urla, se urca pe scaun, se da jos, se invarteste pe acolo, iar tipa, n-are astampar. Vine stewardesa si o roaga pe mamica sa-i puna centura. Mama il roaga, il cearta, iar il roaga, copilul nici n-o baga in seama, dar se aseaza, totusi, pe scaun. In timp ce stewardesa ne prezinta obisnuitele reguli de zbor, copilul isi scoate centura si se urca pe speteaza scaunului cu fata spre mine, dar nu se uita la mine ci priveste in spatele avionului, iar scote un tipat strident si se aseaza. Insotitoarea de bord vine si ii da o bomboana si ii explica mamei ca daca il dor urechile sa-i puna bomboana in gura si sa inghita. Copilul nu asteapta mult, pune bomboana in gura si o si termina.
Ma uit pe geam. Afara a inceput o ploaie torentiala, o ploaie de aia cu bulbuci. Mi-e frica de zbor, dar n-am facut din asta o fobie. Insa frica se intensifica daca sesizez ca nu prea sunt favorabile conditiile meteo. Ploua si ploua. Avionul si-a pus motoarele in functiune, indreptandu-se spre pista de decolare. Tot ploua, iar avionul meu asteapta. Vad ca un altul de la EasyJet decoleaza, apoi un altul aterizeaza, mai decoleaza unul si observ ca si al meu Air Moldova se indreapta spre pista. Nu mai ploua, ba chiar a iesit si soarele. Aleluia! Zambesc linistita si ma uit pe geam. Tresar la un alt urlet al copilului din fata mea, care nu avea, nici acum, centura pusa. Avionul prinde viteza pe pista, apoi simt ca s-a desprins de pamant.
Frica cea mai mare o simt la decolare si la aterizare, deci va puteti imagina cum aveam inima. Avionul vireaza stanga, inclinandu-se puternic. Un gand nenorocit ma loveste, mi se pare ca s-a inclinat prea rau. Spun o rugaciune in gand si ma rog pentru iertare. Avionul revine in pozitie si eu imi zic ca rugaciunea mea a ajutat. Arunc ochii pe geam, fix spre aripa si mi se pare ca a luat foc. Inima imi batea cu putere si ma manca limba sa chem stewardesa. Holbez ochii ca sa fiu sigura inainte de a intra in panica. In gand mai spun o rugaciune, cred ca tot pe aia de dinainte, iar ma rog de iertare si continui sa ma uit la aripa. Nu, nu se aprinde, dimpotriva. Atunci inteleg ce a fost de fapt - iluzie optica. Era un beculet portocaliu, aprins pe aripa, avionul era ud de la ploaie si in momentul in care viteza tindea spre 800 km/ora, apa aluneca pe acel beculet, dand impresia de flacara. Respir usurata si ma bucur ca mi s-a parut. Iar ma gandesc ca rugaciunea m-a scapat. Fac cateva poze, exact cand avionul s-a ridicat deasupra norilor.
Scot din buzunarul scaunului din fata o revista si incep s-o rasfoiesc. Primul articol care sare in ochi e "cum sa scapi de frica de zbor". Adevarul e ca m-a linistit un picut, nu mult. Mimez relaxare si imi induc si in subconstient aceeasi stare. Apoi trecem printr-o zona de turbulente puternice, avionul se zguduie din toate incheieturile. Copilul din fata continua sa se agite si sa urle ca vrea una, vrea alta, cel din spatele meu mai pune cate-o intrebare de baraj, iar cel de alaturi doarme dus, chiar daca e atata zgomot in avion.
Cu frica in suflet si foamea in stomac, astept sa se serveasca masa. Trecem cu bine si de zona de turbulente, caci nu v-am spus ca am mai spus o rugaciune si astept sa fiu servita. Dupa 2 ore pe autostrada, o ora jumate in aeroport, o jumate de ora la imbarcare si inca o ora de zbor, stomacul meu isi cerea drepturile. O stewardesa zambitoare si amabila imi pune in fata un CORN Seven days Max. Ma gandesc ca a inceput cu desertul, zic ca la moldoveni. Astept si astept cina, fiind 7 seara deja, dar vin bauturile. Cer un pahar cu vin rosu si imi zic ca la masa ar fi bine sa servesc si un pahar cu suc de rosii. I-au o inghititura din vin si cred ca fata mi s-a schimonosit intr-un hal incat stewardesa care impartea ceai si cafea m-a intreabat daca ma simt bine. Raspund ca da si ma gandesc ca am baut din cel mai prost vin ever. Si asta nu-i ca la moldoveni. Categoric nu-i. Eu ca si iubitoare de vin rosu, n-am baut vin mai bun decat in Moldova, acel vin de casa, facut de tata, atat de rosu incat si paharul ramane colorat in aceeasi culoare, atat de aromat, incat aproape ca simt parfumul strugurilor proaspat culesi, atat de gustos incat iti unge fiecare rotita a corpului facand-o sa functioneze bine. Iau o gura din sucul de rosii ca sa ameliorez gustul prea sec si groaznic al vinului si continui sa astept cina...
Va urma.
Mai multe intamplari amuzante gasiti la draga mea Elly Weiss. Happy Weekend!
Era un avion Embraer 190, cu doua randuri de scaune cate doua. Imi caut locul in partea stanga. Sunt libere amandoua. Prima intrebare care imi vine in minte e "de ce s-o fi inghesuit la imbarcare daca tot sunt locuri libere?". Ma asez, ma fac comoda, imi pun centura, pun telefonul pe fly mode si imi pregatesc aparatul foto.
Pe scaunul din fata mea o mama cu un copil, in spate o alta mama cu copil, in dreapta la fel. Imi zic, am nimerit la fix, daca incep sa planga toti odata, imi trece frica de zbor si imi explodeaza capul. Fetita din spate discuta cu mama si-i punea niste intrebari de m-au blocat si pe mine. Baietelul din fata tipa, urla, se urca pe scaun, se da jos, se invarteste pe acolo, iar tipa, n-are astampar. Vine stewardesa si o roaga pe mamica sa-i puna centura. Mama il roaga, il cearta, iar il roaga, copilul nici n-o baga in seama, dar se aseaza, totusi, pe scaun. In timp ce stewardesa ne prezinta obisnuitele reguli de zbor, copilul isi scoate centura si se urca pe speteaza scaunului cu fata spre mine, dar nu se uita la mine ci priveste in spatele avionului, iar scote un tipat strident si se aseaza. Insotitoarea de bord vine si ii da o bomboana si ii explica mamei ca daca il dor urechile sa-i puna bomboana in gura si sa inghita. Copilul nu asteapta mult, pune bomboana in gura si o si termina.
Ma uit pe geam. Afara a inceput o ploaie torentiala, o ploaie de aia cu bulbuci. Mi-e frica de zbor, dar n-am facut din asta o fobie. Insa frica se intensifica daca sesizez ca nu prea sunt favorabile conditiile meteo. Ploua si ploua. Avionul si-a pus motoarele in functiune, indreptandu-se spre pista de decolare. Tot ploua, iar avionul meu asteapta. Vad ca un altul de la EasyJet decoleaza, apoi un altul aterizeaza, mai decoleaza unul si observ ca si al meu Air Moldova se indreapta spre pista. Nu mai ploua, ba chiar a iesit si soarele. Aleluia! Zambesc linistita si ma uit pe geam. Tresar la un alt urlet al copilului din fata mea, care nu avea, nici acum, centura pusa. Avionul prinde viteza pe pista, apoi simt ca s-a desprins de pamant.
Frica cea mai mare o simt la decolare si la aterizare, deci va puteti imagina cum aveam inima. Avionul vireaza stanga, inclinandu-se puternic. Un gand nenorocit ma loveste, mi se pare ca s-a inclinat prea rau. Spun o rugaciune in gand si ma rog pentru iertare. Avionul revine in pozitie si eu imi zic ca rugaciunea mea a ajutat. Arunc ochii pe geam, fix spre aripa si mi se pare ca a luat foc. Inima imi batea cu putere si ma manca limba sa chem stewardesa. Holbez ochii ca sa fiu sigura inainte de a intra in panica. In gand mai spun o rugaciune, cred ca tot pe aia de dinainte, iar ma rog de iertare si continui sa ma uit la aripa. Nu, nu se aprinde, dimpotriva. Atunci inteleg ce a fost de fapt - iluzie optica. Era un beculet portocaliu, aprins pe aripa, avionul era ud de la ploaie si in momentul in care viteza tindea spre 800 km/ora, apa aluneca pe acel beculet, dand impresia de flacara. Respir usurata si ma bucur ca mi s-a parut. Iar ma gandesc ca rugaciunea m-a scapat. Fac cateva poze, exact cand avionul s-a ridicat deasupra norilor.
Scot din buzunarul scaunului din fata o revista si incep s-o rasfoiesc. Primul articol care sare in ochi e "cum sa scapi de frica de zbor". Adevarul e ca m-a linistit un picut, nu mult. Mimez relaxare si imi induc si in subconstient aceeasi stare. Apoi trecem printr-o zona de turbulente puternice, avionul se zguduie din toate incheieturile. Copilul din fata continua sa se agite si sa urle ca vrea una, vrea alta, cel din spatele meu mai pune cate-o intrebare de baraj, iar cel de alaturi doarme dus, chiar daca e atata zgomot in avion.
Cu frica in suflet si foamea in stomac, astept sa se serveasca masa. Trecem cu bine si de zona de turbulente, caci nu v-am spus ca am mai spus o rugaciune si astept sa fiu servita. Dupa 2 ore pe autostrada, o ora jumate in aeroport, o jumate de ora la imbarcare si inca o ora de zbor, stomacul meu isi cerea drepturile. O stewardesa zambitoare si amabila imi pune in fata un CORN Seven days Max. Ma gandesc ca a inceput cu desertul, zic ca la moldoveni. Astept si astept cina, fiind 7 seara deja, dar vin bauturile. Cer un pahar cu vin rosu si imi zic ca la masa ar fi bine sa servesc si un pahar cu suc de rosii. I-au o inghititura din vin si cred ca fata mi s-a schimonosit intr-un hal incat stewardesa care impartea ceai si cafea m-a intreabat daca ma simt bine. Raspund ca da si ma gandesc ca am baut din cel mai prost vin ever. Si asta nu-i ca la moldoveni. Categoric nu-i. Eu ca si iubitoare de vin rosu, n-am baut vin mai bun decat in Moldova, acel vin de casa, facut de tata, atat de rosu incat si paharul ramane colorat in aceeasi culoare, atat de aromat, incat aproape ca simt parfumul strugurilor proaspat culesi, atat de gustos incat iti unge fiecare rotita a corpului facand-o sa functioneze bine. Iau o gura din sucul de rosii ca sa ameliorez gustul prea sec si groaznic al vinului si continui sa astept cina...
Va urma.
Mai multe intamplari amuzante gasiti la draga mea Elly Weiss. Happy Weekend!
Etichete:
amintiri,
ganduri,
happy weekend,
Moldova,
moldovean,
photography
Tuesday, July 2, 2013
Ca la moldoveni! (I)
In urma cu o saptamana am plecat Acasa ca sa iau parte la un eveniment foarte frumos in familia mea. Fratele meu s-a casatorit (in sfarsit!) si eu nu puteam sa ratez petrecerea, nici de-ar fi fost potopul.
Cand plec inspre casa, iau avionul la Bucuresti, iar cu British Airlines toate-s bune si frumoase. De obicei, de la Bucuresti merg la Pitesti, in orasul meu de suflet, acolo unde am si hotarat sa raman sa locuiesc. Ei bine, de data asta, n-am avut suficient timp ca sa merg la Pitesti si de acolo sa iau autobusul la Chisinau, asa ca am cautat o ruta directa Londra-Chisinau. Dupa lungi cautari pe google, am gasit un zbor fara excala cu Air Moldova. Denumirea companiei mi-a provocat o usoara emotie si o nostalgie ca plec Acasa. E o companie pe care o pot cataloga ca fiind "de la mine, de acolo". Pretul biletului nu prea m-a bucurat, insa neavand alte variante, am ales-o pe aceasta. In general, spre Chisinau sunt putine rute, de cele mai multe ori sunt cu excala si trebuie sa astepti mai mult de 6 ore prin alte aeroporturi. De la Londra, exista doar o singura ruta saptamanala fara excala, vineri pleaca si luni se intoarce la Londra. Pentru mine a fost la fix, cum s-ar zice.
Am avut zborul la 7 seara de pe aeroportul din Stansted. Dupa o zi infernala la serviciu si dupa un dus in graba, am pus bagajul in portbagajul masinii, am pus GPS-ul si dusi am fost. Pana la aeroport nimic interesant, cu exceptia faptului ca a fost o aglomeratie enervanta pana la Dartford Tunnel, unde toti stateau sa plateasca o taxa ca sa poata traversa raul Thamisa, fie prin tunel, fie pe pod. Acea aglomeratie m-a facut sa-mi bata inima, imi era frica sa nu pierd avionul. Am ajuns la limita cat sa nu intru in panica. Am pierdut ceva timp cautand parcarea de la Departures, caci GPS-ul ne-a dus in alta parte a aeroportului. am inchis GPS-ul si am urmat semnele. Intr-un sfarsit, am gasit ghiseul pentru check-in, unde se imbulzea o gramada de lume. Acolo am realizat ca ma duc in Moldova, caci coada nu e ca cea normala, fiecare om la spatele celuilalt, ci un fel de piramida, in care fiecare vrea sa treaca primul, de parca nu tot in acel avion ajungi. Ca la moldoveni!
Imi vine si mie randul la ghiseu, scot pasaportul, pun bagajul pe cantar si astept sa-mi dea biletul. Astept, mai astept, inca astept. Domnul de la ghiseu ma intreaba, cu o spranceana ridicata, daca am platit biletul. Logic ca l-am paltit, doar nu veneam cu el neplatit. Se uita pe o lista, se tot uita, eu inca astept. sunt aproape la limita dintre panica si nervi. Si astept. Nenea a plecat undeva sa faca rost de un leptop ca sa verifice inca odata listele. Dupa vreo 5 minute apare. Isi cere scuze. Cica numele meu era asemanator cu un altul care nu platise inca biletul, dar totul e ok pentru mine. Serios? Asemanator? Pai bine, da ei, la ghiseu, de ce nu au si ei macar un calculator cu baza de date sau ceva de genul? In ce era ne aflam? Mi-am pus niste intrebari retorice si cu graba de a gasi poarta. Urmez sagetile si ajung la niste usi sa astept un fel de trenulet. Astept si astept. Cica 2 minute, dar s-au facut 5, apoi 7, asa pana la 10 min. In fine, urc in trenulet. Sunt doar eu. Ma uit in jur, oi fi nimerit? Cobor la urmatoarea statie si caut poarta. Uf, o gasesc. La ghiseul de imbarcare o doamna motaia. Eram singura acolo, asa ca ma apropii s-o intreb daca am ajuns bine si daca s-a facut imbarcarea. S-a uitat, asa, la mine, de parca i-as fi mancat pranzul si mi-a raspuns sec, ca da. Si imbarcarea? Stai jos si asteapta, a urmat replica. Exact ca la moldoveni, adica fara bunavointa si fara acel zambet amabil de pe fata, fie el si fals, atat de caracteristic englezilor. Si doamna tot englezoaica era, banuiesc dupa accent, dar nu bag mana in foc, dupa comportament. S-o fi molipsit de la ai mei? Nu stiu, zic.
Ma asez eu pe scaun si astept. Imbarcarea ar fi trebuit sa se termine, dar ea nici nu incepuse. Cand, deodata, incept sa apara, galagiosi si derutati, moldovenii mei. Nu se aseaza pe scaun ca mine, ci in fata ghiseului si nu intr-o coada normala ci de jur imprejurul ghiseului, formand si o coada, lata de vreo 5-6 persoane alaturate, blocand in intregime holul. Fix ca la moldoveni. Apar doi indivizi de la paza si ordine si ii roaga pe toti sa se aseze pe scaune, in partea opusa holului sau sa formeze o coada de o persoana, dar tot in partea opusa holului, pe langa scaune. Moldovenii agitati, se muta, se intorc, iar se muta, iar se intorc. Eu stau linistita pe scaun, caci aveam in mana biletul cu loc la geam si altceva nu mai conta. Ma ridic si ma duc la geam, avionul meu parcase si nostalgia de care va ziceam mai sus, iar ma rascoli.
Intru in avion unde ne intampina doua stewardese imbracate in rosu. Costumul nu parea chiar comunist, insa fetele lor imi pareau atat de familiare. Cand am vazut esarfa de la gatul lor ma lovi un puternic parfum de acasa. Parfumul era amestecat din 3 culori, rosu, galben si albastru...
Si a inceput o ploaie de mai mare frica...
Cand plec inspre casa, iau avionul la Bucuresti, iar cu British Airlines toate-s bune si frumoase. De obicei, de la Bucuresti merg la Pitesti, in orasul meu de suflet, acolo unde am si hotarat sa raman sa locuiesc. Ei bine, de data asta, n-am avut suficient timp ca sa merg la Pitesti si de acolo sa iau autobusul la Chisinau, asa ca am cautat o ruta directa Londra-Chisinau. Dupa lungi cautari pe google, am gasit un zbor fara excala cu Air Moldova. Denumirea companiei mi-a provocat o usoara emotie si o nostalgie ca plec Acasa. E o companie pe care o pot cataloga ca fiind "de la mine, de acolo". Pretul biletului nu prea m-a bucurat, insa neavand alte variante, am ales-o pe aceasta. In general, spre Chisinau sunt putine rute, de cele mai multe ori sunt cu excala si trebuie sa astepti mai mult de 6 ore prin alte aeroporturi. De la Londra, exista doar o singura ruta saptamanala fara excala, vineri pleaca si luni se intoarce la Londra. Pentru mine a fost la fix, cum s-ar zice.
Am avut zborul la 7 seara de pe aeroportul din Stansted. Dupa o zi infernala la serviciu si dupa un dus in graba, am pus bagajul in portbagajul masinii, am pus GPS-ul si dusi am fost. Pana la aeroport nimic interesant, cu exceptia faptului ca a fost o aglomeratie enervanta pana la Dartford Tunnel, unde toti stateau sa plateasca o taxa ca sa poata traversa raul Thamisa, fie prin tunel, fie pe pod. Acea aglomeratie m-a facut sa-mi bata inima, imi era frica sa nu pierd avionul. Am ajuns la limita cat sa nu intru in panica. Am pierdut ceva timp cautand parcarea de la Departures, caci GPS-ul ne-a dus in alta parte a aeroportului. am inchis GPS-ul si am urmat semnele. Intr-un sfarsit, am gasit ghiseul pentru check-in, unde se imbulzea o gramada de lume. Acolo am realizat ca ma duc in Moldova, caci coada nu e ca cea normala, fiecare om la spatele celuilalt, ci un fel de piramida, in care fiecare vrea sa treaca primul, de parca nu tot in acel avion ajungi. Ca la moldoveni!Imi vine si mie randul la ghiseu, scot pasaportul, pun bagajul pe cantar si astept sa-mi dea biletul. Astept, mai astept, inca astept. Domnul de la ghiseu ma intreaba, cu o spranceana ridicata, daca am platit biletul. Logic ca l-am paltit, doar nu veneam cu el neplatit. Se uita pe o lista, se tot uita, eu inca astept. sunt aproape la limita dintre panica si nervi. Si astept. Nenea a plecat undeva sa faca rost de un leptop ca sa verifice inca odata listele. Dupa vreo 5 minute apare. Isi cere scuze. Cica numele meu era asemanator cu un altul care nu platise inca biletul, dar totul e ok pentru mine. Serios? Asemanator? Pai bine, da ei, la ghiseu, de ce nu au si ei macar un calculator cu baza de date sau ceva de genul? In ce era ne aflam? Mi-am pus niste intrebari retorice si cu graba de a gasi poarta. Urmez sagetile si ajung la niste usi sa astept un fel de trenulet. Astept si astept. Cica 2 minute, dar s-au facut 5, apoi 7, asa pana la 10 min. In fine, urc in trenulet. Sunt doar eu. Ma uit in jur, oi fi nimerit? Cobor la urmatoarea statie si caut poarta. Uf, o gasesc. La ghiseul de imbarcare o doamna motaia. Eram singura acolo, asa ca ma apropii s-o intreb daca am ajuns bine si daca s-a facut imbarcarea. S-a uitat, asa, la mine, de parca i-as fi mancat pranzul si mi-a raspuns sec, ca da. Si imbarcarea? Stai jos si asteapta, a urmat replica. Exact ca la moldoveni, adica fara bunavointa si fara acel zambet amabil de pe fata, fie el si fals, atat de caracteristic englezilor. Si doamna tot englezoaica era, banuiesc dupa accent, dar nu bag mana in foc, dupa comportament. S-o fi molipsit de la ai mei? Nu stiu, zic.
Ma asez eu pe scaun si astept. Imbarcarea ar fi trebuit sa se termine, dar ea nici nu incepuse. Cand, deodata, incept sa apara, galagiosi si derutati, moldovenii mei. Nu se aseaza pe scaun ca mine, ci in fata ghiseului si nu intr-o coada normala ci de jur imprejurul ghiseului, formand si o coada, lata de vreo 5-6 persoane alaturate, blocand in intregime holul. Fix ca la moldoveni. Apar doi indivizi de la paza si ordine si ii roaga pe toti sa se aseze pe scaune, in partea opusa holului sau sa formeze o coada de o persoana, dar tot in partea opusa holului, pe langa scaune. Moldovenii agitati, se muta, se intorc, iar se muta, iar se intorc. Eu stau linistita pe scaun, caci aveam in mana biletul cu loc la geam si altceva nu mai conta. Ma ridic si ma duc la geam, avionul meu parcase si nostalgia de care va ziceam mai sus, iar ma rascoli.Intru in avion unde ne intampina doua stewardese imbracate in rosu. Costumul nu parea chiar comunist, insa fetele lor imi pareau atat de familiare. Cand am vazut esarfa de la gatul lor ma lovi un puternic parfum de acasa. Parfumul era amestecat din 3 culori, rosu, galben si albastru...
Si a inceput o ploaie de mai mare frica...
VA URMA.
Saturday, May 18, 2013
Moldovenii s-au nascut
Astazi m-am trezit cu dor. Stiu, EA nu e bogata si nu poate sa-mi ofere mie aproape nimic. Stiu, EA e vinovata pentru despartirea noastra, dar nu conteaza asta, nu conteaza faptul ca ne despart 3000 mii de km si ca EA m-a trimis sa indur ploi si frig, cand acolo la EA e soarele acela care imi poate alina dorul. Nu conteaza nici faptul ca atunci cand ma duc in vizita la EA, ma simt mai straina decat printre straini. Eu o iubesc si mi-e dor. Mi-e dor de EA, de Moldova mea draga, cu izvoare soptind liniste si relaxare, cu un stapan al cerului cu mii de raze in evantai care e mai frumos ca oriunde, cu florile, cu mirosul copilariei, cu mama si tata care se uita din ce in ce mai des spre poarta, cu dealurile si campiile...
Moldova, vazuta de la inaltimea pasarii in zbor pare un margaritar revarsat pe intinsul batran continent. E bogatia cea mai de pret care mi-a ramas in amintire.
Si pentru ca ma apuca melancolia, e musai sa ascult si cateva melodii la tema. Zdobii sunt printre putinii care canta pentru moldoveni si despre ei. "Moldovenii s-au nascut" e o realitate, insa chiar daca destinul e unul nu prea fericit, melodia e vesela. Va invit sa va delectati atat cu melodia si versurile cat si cu videoclipul:
Si daca e weekend e veselie. Ionel Istrati a tinut sa imi inveseleasca aceasta sambata:
Igor Cuciuc ne aduce, in versurile sale, voie buna, de care moldovanul nu duce lipsa:
Multumesc Elly Weiss. Happy Weekend!
Moldova, vazuta de la inaltimea pasarii in zbor pare un margaritar revarsat pe intinsul batran continent. E bogatia cea mai de pret care mi-a ramas in amintire.
Si pentru ca ma apuca melancolia, e musai sa ascult si cateva melodii la tema. Zdobii sunt printre putinii care canta pentru moldoveni si despre ei. "Moldovenii s-au nascut" e o realitate, insa chiar daca destinul e unul nu prea fericit, melodia e vesela. Va invit sa va delectati atat cu melodia si versurile cat si cu videoclipul:
Si daca e weekend e veselie. Ionel Istrati a tinut sa imi inveseleasca aceasta sambata:
Igor Cuciuc ne aduce, in versurile sale, voie buna, de care moldovanul nu duce lipsa:
Multumesc Elly Weiss. Happy Weekend!
Etichete:
chisinau,
ganduri,
happy weekend,
moldovean,
weekend
Wednesday, April 17, 2013
" ț-an spus cî-i moldovan! "
In Moldova, Moldova aia de peste Prut, Moldova aia, in care si eu m-am nascut, Moldova aia care mi-e draga, o iubesc chiar, dar in care nu ma mai vad locuind, totul e NATURAL, ORIGINAL, CULTURAL si la MODA, totul se intampla ca ASA SUNT TIMPURILE, ca ASA A APUCAT sau pur si simplu, pentru ca ESTI MOLDOVAN (nu, nu am scris gresit cuvantul, asa e el, moldovan si nu moldovean, pentru ca moldovean cu "E", este deja o alta specie).
Pentru ca esti moldovan iti aduce toate relele si belelele sau toate lucrurile bune care se pot intampla. Pentru ca esti moldovan o sa cumperi de la piata carne naturala, cartofi, legume si toate produsele alimentare marcate ca fiind MADE IN MOLDOVA, toate, ati ghicit, sunt NATURALE.
De ce naturale? Din simplul motiv ca sunt crescute pe pamanturile patriei, adica se presupune ca nu sunt injectate cu fel de fel de ingrasaminte, pesticide sau sunt crescute si ingrijite de mana unui moldovan. Produsele sunt naturale si nu BIO. Si chiar de sunt injectate cu pesticide, produsele de marca autohtone sunt naturale pentru ca, asa cum am mai spus, tot ce e moldovenesc, tot e natural.
Moldovanul daca are posibilitatea sa vada, sa auda sau sa pipaie ceva, care, nu ca nu a vazut/auzit/pipait, dar asa, pentru a-si arata consideratia fata de acel ceva, el il va numi ORIGINAL. Original, in opinia moldovanului, este sa zici, in loc de "La multi ani!" "Happy birthday!", or sa te tunzi ca toata lumea, dar totusi sa te tunzi original, sau sa-ti cumperi pantofi de la piata, pe care ii poarta jumatate de oras, dar tu, oricum, ai cei mai originali pantofi.
Daca e sa vorbesc despre tot ce e CULTURAL la moldoveni, nu as avea suficient timp si spatiu ca sa scriu aici. Moldovanul nu vorbeste corect, ci vorbeste cultural, el daca mananca cu gura inchisa, inseamna ca mananca cultural. Tot el, moldovanul, scuipa seminte cultural, bea "jin" cu cumatru' tot cultural, se imbraca de la piata cultural, asculta emisiuni culturale despre politica si politicieni, cred ca si la wc se duce tot cultural.
Daca n-ati stiut, va spun acum, moldovanul se imbraca cel mai LA MODA. Nu sunt sigura daca "la moda" are grad de comparatie, dar nu conteaza, moldovanul, oricum, e cel mai la moda. Nu exista in cultura moldovanului sa te imbraci nelamoda sau nebranduit. E obligatoriu, ca pe haina sa scrie Versace, Hugo Boss, Gucci sau Doulce & Gabbanna, pe genti Louis Vuitton, iar pe incaltaminte Adidas sau Nike. Nu conteaza ca piesele vestimentare "branduite" le cumperi de la Piata Centrala cu 3 la 10 lei. Exagerez cu pretul, stiu si mai stiu ca piesele astea vestimentare care put a kitsch si a creatii de subsol, de multe ori sunt mai scumpe decat ar fi originalele la reduceri, dar la moldovan totul e posibil, cine se mai uita la pret si la calitate daca este la moda?
Daca il intrebi pe moldovan ce face, cu siguranta iti va raspunde "NICA". Moldovanul niciodata nu face nimic, chiar daca el mereu face cate ceva. El nu face nimic, nici atunci cand tocmai dadea un like pe "odnoklasnishi" sau "feisbuc". Daca se uita la film, sapa in gradina sau se duce in oras si il intrebi ce face iti va raspunde simplu "Nica eu nu fac, dar iaca amu' ma uit la film sau sap oleaca prin gradina, or am iesit la o tusovka". Pentru moldovan a face ceva inseamna a nu face nimic si invers.
Daca este nevoit moldovanul sa dea "vzeatca"(spaga) ca sa promoveze un examen sau sa obtina niste beneficii, or sa-i gaseasca cumatru' un loc de munca mai "siscovii"(sus-numit), apoi niciodata n-o sa zica "De ce sa dau?" ci o sa zica resemnat ca "Asa sunt timpurile" or "Asa am apucat".
Pentru moldovan totul are o profunda nota de nationalism. Aproape totu-i moldov'nesc, pana si kebabul e moldov'nesc. Cred ca si "Etalia" sau "Ispania" sunt aproape moldov'nesti.
Si toate astea pentru ca " ț-am spus cî-i moldovan! "
Pentru ca esti moldovan iti aduce toate relele si belelele sau toate lucrurile bune care se pot intampla. Pentru ca esti moldovan o sa cumperi de la piata carne naturala, cartofi, legume si toate produsele alimentare marcate ca fiind MADE IN MOLDOVA, toate, ati ghicit, sunt NATURALE.
De ce naturale? Din simplul motiv ca sunt crescute pe pamanturile patriei, adica se presupune ca nu sunt injectate cu fel de fel de ingrasaminte, pesticide sau sunt crescute si ingrijite de mana unui moldovan. Produsele sunt naturale si nu BIO. Si chiar de sunt injectate cu pesticide, produsele de marca autohtone sunt naturale pentru ca, asa cum am mai spus, tot ce e moldovenesc, tot e natural.
Moldovanul daca are posibilitatea sa vada, sa auda sau sa pipaie ceva, care, nu ca nu a vazut/auzit/pipait, dar asa, pentru a-si arata consideratia fata de acel ceva, el il va numi ORIGINAL. Original, in opinia moldovanului, este sa zici, in loc de "La multi ani!" "Happy birthday!", or sa te tunzi ca toata lumea, dar totusi sa te tunzi original, sau sa-ti cumperi pantofi de la piata, pe care ii poarta jumatate de oras, dar tu, oricum, ai cei mai originali pantofi.
Daca e sa vorbesc despre tot ce e CULTURAL la moldoveni, nu as avea suficient timp si spatiu ca sa scriu aici. Moldovanul nu vorbeste corect, ci vorbeste cultural, el daca mananca cu gura inchisa, inseamna ca mananca cultural. Tot el, moldovanul, scuipa seminte cultural, bea "jin" cu cumatru' tot cultural, se imbraca de la piata cultural, asculta emisiuni culturale despre politica si politicieni, cred ca si la wc se duce tot cultural.
Daca n-ati stiut, va spun acum, moldovanul se imbraca cel mai LA MODA. Nu sunt sigura daca "la moda" are grad de comparatie, dar nu conteaza, moldovanul, oricum, e cel mai la moda. Nu exista in cultura moldovanului sa te imbraci nelamoda sau nebranduit. E obligatoriu, ca pe haina sa scrie Versace, Hugo Boss, Gucci sau Doulce & Gabbanna, pe genti Louis Vuitton, iar pe incaltaminte Adidas sau Nike. Nu conteaza ca piesele vestimentare "branduite" le cumperi de la Piata Centrala cu 3 la 10 lei. Exagerez cu pretul, stiu si mai stiu ca piesele astea vestimentare care put a kitsch si a creatii de subsol, de multe ori sunt mai scumpe decat ar fi originalele la reduceri, dar la moldovan totul e posibil, cine se mai uita la pret si la calitate daca este la moda?
Daca il intrebi pe moldovan ce face, cu siguranta iti va raspunde "NICA". Moldovanul niciodata nu face nimic, chiar daca el mereu face cate ceva. El nu face nimic, nici atunci cand tocmai dadea un like pe "odnoklasnishi" sau "feisbuc". Daca se uita la film, sapa in gradina sau se duce in oras si il intrebi ce face iti va raspunde simplu "Nica eu nu fac, dar iaca amu' ma uit la film sau sap oleaca prin gradina, or am iesit la o tusovka". Pentru moldovan a face ceva inseamna a nu face nimic si invers.
Daca este nevoit moldovanul sa dea "vzeatca"(spaga) ca sa promoveze un examen sau sa obtina niste beneficii, or sa-i gaseasca cumatru' un loc de munca mai "siscovii"(sus-numit), apoi niciodata n-o sa zica "De ce sa dau?" ci o sa zica resemnat ca "Asa sunt timpurile" or "Asa am apucat".
Pentru moldovan totul are o profunda nota de nationalism. Aproape totu-i moldov'nesc, pana si kebabul e moldov'nesc. Cred ca si "Etalia" sau "Ispania" sunt aproape moldov'nesti.
Si toate astea pentru ca " ț-am spus cî-i moldovan! "
Etichete:
chisinau,
ganduri,
moldovean,
odnoklassniki,
prejudecati,
stereotipuri
Thursday, April 11, 2013
Moldoveanul nu bea, dar el cinsteste...
In acest moment ascult radio, Radio Plai. Din plictiseala. Il ascult nu ca ar fi postul de radio preferat, dar a ramas setat de mama si mie mi-a fost prea lene ca sa caut alt post, prea lene in sensul ca merge si asta. Ma aflu in Moldova si aici toate posturile de radio mi se par la fel, cu aceleasi voci, acelasi accent, aceeasi muzica. La radio e o emisiune de dedicatii. Nicolae Sulac canta melodia Oamenii de omenie. A fost un mare om, Sulac asta, pentru moldoveni desigur. Moldoveanul iubeste vinul, mesele bogate si pe Sulac. Dupa cum canta si Sulac in melodia mai sus-amintita, "moldoveanul nu bea, dar el cinsteste".
Si atunci cand, in loc sa ajunga acasa, i se inmoaie picioarele pe sub vreun gard, moldoveanul nu a baut prea mult, a cinstit. El, moldoveanul, l-a cinstit pe cumatru', pe nasul, pe finu', pe nanu', pe fratele, pe vecinu, pe... Pe orice om pe care il cunoaste sau nu si cu care, nu e musai, sa nu fi avut vreun conflict alta data, moldoveanul il cinsteste. Cinsteste si ii cinsteste pe toti moldoveanul, de a ajuns first, in topul celor mai mari consumatori de alcool. Un loc bine meritat. Insa acest studiu, care il declara pe moldovean the best of, are o mare lacuna. Spune despre moldovean ca ar consuma in proportii egale vin, bauturi spirtoase si bere. Neadevarat. Vinul prevaleaza. Clar.
Probabil cercetatorii n-au luat in calcul butoaiele de sute de l din beciurile gospodarilor moldoveni, butoaie, care, din toamna, atunci cand iese jinisorul si pana in primavara, sunt rase, golite, supte pana la ultimul strop. Ce mai ramane pana la cultura urmatoare este cate un butoias cu vin "din ala mai bunisor". Din acel vin nu au norocul sa guste decat cei mai alesi. Nu v-am spus ca el, gospodarul moldovean, nu are doar un butoi cu vin, in beci, ci are doua-trei, unul e pentru, cum spuneam, cei mai de soi, alt butoi e pentru asa, cine mai intra, iar al treilea e pentru restul si eventual de vanzare.
Moldoveanul are si gusturi, ba vrea vin alb, ba roz, ba rosu si are de toate felurile in beciul magic. Ba, multi din ei, au si productie dupa reteta proprie a ceea ce numesc samagon, sfeclomitin sau rachiu, adica, mai pe romaneste tuica, palinca. Intra vecinul in beci si gospodarul ii toarna "o suta", o suta de grame din productie proprie.
-Ia-n gusta cumatre sa vezi cum ii (vecinul e si cumatru, daca n-ati stiut)...
-Buuun, ia-n mai toarna unu' ca sa vad si din ce-i facut (poate din mere, prune, visine, sfecla...)
Noroc ca, cumatru e si vecin si, in caz de o nevoie mai mare, vine nevasta-sa intr-un suflet si mi ti-l insfaca de o aripa de-i zboara fulgii pana acasa. Frazele de genu' "Iar ai baut porcule, di cite ori si mai vin dupa tini prin sat?!" deja nu mai au nici un efect, nici macar zambete nu mai provoaca celor care se nimeresc sa-i mai auda. Ca locuieste langa cumatru care-l tot invita sa mai incerce din noua productie e adevarat noroc.
Cum spuneam, moldoveanul e foarte cinstet si acasa, dar mai ales in ospetie. Daca dai peste un anumit numar de cinsteti din astia, nu scapi usor. Inseamna ca nu-l cinstesti pe ala care are placerea sa-ti toarne in pahar. Inseamna lipsa de respect si moldoveanul cum e el moldovean trebuie sa-si pastreze imaginea ca nu cumva sa auda vorbe prin vecini ca el nu mai bea. "Da' ce are? S-o imbolnavit?" Acuma moare si el nici n-a stiut ca i s-a tras din faptul ca nu mai bea.
Ca azi, ca maine, ca toata saptamana a cinstit in beci cu cumatru si n-a terminat de sapat gradina, un fleac. El e moldovean, ce naiba, are tot timpul!
Si atunci cand, in loc sa ajunga acasa, i se inmoaie picioarele pe sub vreun gard, moldoveanul nu a baut prea mult, a cinstit. El, moldoveanul, l-a cinstit pe cumatru', pe nasul, pe finu', pe nanu', pe fratele, pe vecinu, pe... Pe orice om pe care il cunoaste sau nu si cu care, nu e musai, sa nu fi avut vreun conflict alta data, moldoveanul il cinsteste. Cinsteste si ii cinsteste pe toti moldoveanul, de a ajuns first, in topul celor mai mari consumatori de alcool. Un loc bine meritat. Insa acest studiu, care il declara pe moldovean the best of, are o mare lacuna. Spune despre moldovean ca ar consuma in proportii egale vin, bauturi spirtoase si bere. Neadevarat. Vinul prevaleaza. Clar.
Probabil cercetatorii n-au luat in calcul butoaiele de sute de l din beciurile gospodarilor moldoveni, butoaie, care, din toamna, atunci cand iese jinisorul si pana in primavara, sunt rase, golite, supte pana la ultimul strop. Ce mai ramane pana la cultura urmatoare este cate un butoias cu vin "din ala mai bunisor". Din acel vin nu au norocul sa guste decat cei mai alesi. Nu v-am spus ca el, gospodarul moldovean, nu are doar un butoi cu vin, in beci, ci are doua-trei, unul e pentru, cum spuneam, cei mai de soi, alt butoi e pentru asa, cine mai intra, iar al treilea e pentru restul si eventual de vanzare.
Moldoveanul are si gusturi, ba vrea vin alb, ba roz, ba rosu si are de toate felurile in beciul magic. Ba, multi din ei, au si productie dupa reteta proprie a ceea ce numesc samagon, sfeclomitin sau rachiu, adica, mai pe romaneste tuica, palinca. Intra vecinul in beci si gospodarul ii toarna "o suta", o suta de grame din productie proprie.
-Ia-n gusta cumatre sa vezi cum ii (vecinul e si cumatru, daca n-ati stiut)...
-Buuun, ia-n mai toarna unu' ca sa vad si din ce-i facut (poate din mere, prune, visine, sfecla...)
Noroc ca, cumatru e si vecin si, in caz de o nevoie mai mare, vine nevasta-sa intr-un suflet si mi ti-l insfaca de o aripa de-i zboara fulgii pana acasa. Frazele de genu' "Iar ai baut porcule, di cite ori si mai vin dupa tini prin sat?!" deja nu mai au nici un efect, nici macar zambete nu mai provoaca celor care se nimeresc sa-i mai auda. Ca locuieste langa cumatru care-l tot invita sa mai incerce din noua productie e adevarat noroc.
Cum spuneam, moldoveanul e foarte cinstet si acasa, dar mai ales in ospetie. Daca dai peste un anumit numar de cinsteti din astia, nu scapi usor. Inseamna ca nu-l cinstesti pe ala care are placerea sa-ti toarne in pahar. Inseamna lipsa de respect si moldoveanul cum e el moldovean trebuie sa-si pastreze imaginea ca nu cumva sa auda vorbe prin vecini ca el nu mai bea. "Da' ce are? S-o imbolnavit?" Acuma moare si el nici n-a stiut ca i s-a tras din faptul ca nu mai bea.
Ca azi, ca maine, ca toata saptamana a cinstit in beci cu cumatru si n-a terminat de sapat gradina, un fleac. El e moldovean, ce naiba, are tot timpul!
Etichete:
cronica,
dependenta,
ganduri,
moldovean,
parere,
prejudecati,
stereotipuri,
viciu
Tuesday, April 2, 2013
Un picut despre fuck you very much si trafic
Fuck, pohui si altele, dar pe romaneste. Uite ca am utilizat aceste cuvinte. Hai, blamati-ma!
Nu obisnuiesc sa folosesc cuvinte care nu ma reprezinta, dar cateodata e, absolut, necesar sa le utilizezi ca sa te descarci de nervii care-ti devoreaza neuronii sau pur si simplu iti descriu o stare.
"Mi-e indiferent" e prea universitar, prea diplomatic, prea sofisticat ca sa descrie fix starea care o ai cand te gandesti la anumite lucruri care nu-ti fac placere si le ignori. "Pohui" e exact ceea ce simti. Si daca simti, te exprimi, nu?
Fuck... Trebuie sa recunosc ca il utilizez cam des, in ultima perioada, in diferite contexte (gen I don't give a fuck for your words). Nu stiu de ce, dar utilizat des, isi pierde din obscenitate, mai ales comparat cu romanescul care trimite la origini. Poate, pentru ca nu e in limba parintilor tai, or poate, pentru ca, pentru englezi e un cuvant uzual.
Si de ce sa nu folosim aceste cuvinte, daca ele exista? E mai sanatos pentru creer unul din asta, decat furia si nervii dositi in neuronii tai obositi, doar pentru ca e un cuvant care produce disconfort pentru unii. Unii, care atunci cand merg la un stand-up comedy, la injuraturi, ei rad cu pofta. Utilizat cu limita, face bine sanatatii mintale si nu-ti da jos, nici o stea din frunte.
M-am abatut, un pic, de la politica acestui blog, dar va zic imediat si de ce. Azi, este una dintre zilele in care am utilizat aceste cuvinte sucite, fara vreo limita, pentru ca, nimic nu m-a usurat mai mult, atunci cand, de la autostrazi cu soferi educati, in trafic, intri fix la casa de nebuni, unde nu exista reguli, iar ceea ce te astepti sa se fi schimbat, macar un pic, in lunile in care ai fost plecata departe de aceste locuri dragi, raman a fi aceleasi drumuri pline de gropi, ba cu si mai multe gropi decat stiai, fara delimitari ale benzilor si cu 30km/h prin localitati. Pe masura ce inaintezi pe drumurile patriei, realizezi ca ti se cam dezintegreaza masina, ba iti ramane un disc intr-o groapa, ba un colt de bumper, ba realizezi ca masina ta e prea joasa, desi e destul de inalta. Reguli in trafic? Respect intre soferi? Da de unde! Nu exista asa ceva la casa de nebuni. Motorina e scumpa ca in vest, politistii iti mananca timpul in cautarea unui motiv de spaga, maimute care se numesc soferi, nu stiu sau nu vor sa stie ca tu ai prioritate si daca le cedezi tu, avand prioritate, in loc de multumesc primesti un fuck you fix pe romaneste. Ca sa fie tabloul complet ambuteiajele sunt la ele acasa.
In asa situatie, cum sa nu-ti lasi limba sloboda si sa strigi din amandoi plamanii, fix acele cuvinte blamate de DEX? Si eu, inca nu sunt sofer, doar "ajutor de sofer", dar, daca pe mine, ma scoate din sarite acest comportament salbatic al soferului mioritic, va imaginati cum e pentru cei care chiar tin mana pe volan si schimbatorul de viteze?
P.S. Nu toti soferii sunt maimutele descrise mai sus. Imi cer scuze acelor soferi care au bunul-simt in trafic, in special tiristilor care sunt cei mai educati dintre soferi.
Of, scumpa patrie, ma faci sa vorbesc obscen...
Nu obisnuiesc sa folosesc cuvinte care nu ma reprezinta, dar cateodata e, absolut, necesar sa le utilizezi ca sa te descarci de nervii care-ti devoreaza neuronii sau pur si simplu iti descriu o stare.
"Mi-e indiferent" e prea universitar, prea diplomatic, prea sofisticat ca sa descrie fix starea care o ai cand te gandesti la anumite lucruri care nu-ti fac placere si le ignori. "Pohui" e exact ceea ce simti. Si daca simti, te exprimi, nu?
Fuck... Trebuie sa recunosc ca il utilizez cam des, in ultima perioada, in diferite contexte (gen I don't give a fuck for your words). Nu stiu de ce, dar utilizat des, isi pierde din obscenitate, mai ales comparat cu romanescul care trimite la origini. Poate, pentru ca nu e in limba parintilor tai, or poate, pentru ca, pentru englezi e un cuvant uzual.
Si de ce sa nu folosim aceste cuvinte, daca ele exista? E mai sanatos pentru creer unul din asta, decat furia si nervii dositi in neuronii tai obositi, doar pentru ca e un cuvant care produce disconfort pentru unii. Unii, care atunci cand merg la un stand-up comedy, la injuraturi, ei rad cu pofta. Utilizat cu limita, face bine sanatatii mintale si nu-ti da jos, nici o stea din frunte.
M-am abatut, un pic, de la politica acestui blog, dar va zic imediat si de ce. Azi, este una dintre zilele in care am utilizat aceste cuvinte sucite, fara vreo limita, pentru ca, nimic nu m-a usurat mai mult, atunci cand, de la autostrazi cu soferi educati, in trafic, intri fix la casa de nebuni, unde nu exista reguli, iar ceea ce te astepti sa se fi schimbat, macar un pic, in lunile in care ai fost plecata departe de aceste locuri dragi, raman a fi aceleasi drumuri pline de gropi, ba cu si mai multe gropi decat stiai, fara delimitari ale benzilor si cu 30km/h prin localitati. Pe masura ce inaintezi pe drumurile patriei, realizezi ca ti se cam dezintegreaza masina, ba iti ramane un disc intr-o groapa, ba un colt de bumper, ba realizezi ca masina ta e prea joasa, desi e destul de inalta. Reguli in trafic? Respect intre soferi? Da de unde! Nu exista asa ceva la casa de nebuni. Motorina e scumpa ca in vest, politistii iti mananca timpul in cautarea unui motiv de spaga, maimute care se numesc soferi, nu stiu sau nu vor sa stie ca tu ai prioritate si daca le cedezi tu, avand prioritate, in loc de multumesc primesti un fuck you fix pe romaneste. Ca sa fie tabloul complet ambuteiajele sunt la ele acasa.
In asa situatie, cum sa nu-ti lasi limba sloboda si sa strigi din amandoi plamanii, fix acele cuvinte blamate de DEX? Si eu, inca nu sunt sofer, doar "ajutor de sofer", dar, daca pe mine, ma scoate din sarite acest comportament salbatic al soferului mioritic, va imaginati cum e pentru cei care chiar tin mana pe volan si schimbatorul de viteze?
P.S. Nu toti soferii sunt maimutele descrise mai sus. Imi cer scuze acelor soferi care au bunul-simt in trafic, in special tiristilor care sunt cei mai educati dintre soferi.
Of, scumpa patrie, ma faci sa vorbesc obscen...
Wednesday, March 27, 2013
27 martie, Basarabia si Romania - una singura!
Eu am zis ca pe acest blog, nici miros de politica nu va fi. Aceasta data, este, insa, un fapt istoric, dicolo de politica si de aceea tin sa-l omagiez aici.
Poate, putini sunt aceea care stiu ce reprezinta 27 martie.
"...Poporul roman n-a venit din afara, aici s-a nascut... Noi nu avem unde pleca si nimeni nu are dreptul sa ne goneasca din tara noastra. Un veac intreg, supusi si tacuti, am purtat jugul, de un veac intreg limba noastra e oprita, un veac intreg cartea natala a fost persecutata ca o otrava revolutionara...".
Aceste cuvinte au fost rostite de Constantin Stere la deschiderea sedintei Sfatului Tarii din 27 martie 1918.
O zi mare pentru istoria unei tari mici si chinuite. La 27 martie 1918 se voteaza, de catre Sfatul Tarii, unirea Basarabiei cu tara mama, Romania.
Din pacate, acest drept, al tuturor romanilor, de a ramane uniti, nu este recunoscut de catre Rusia si astfel in 1940, Basarabia este din nou rupta din trupul Romaniei Mari si instrainata, impunandu-i-se un alfabet, o limba, niste traditii diferite de cele mostenite de la parinti.
Basarabia isi declara independenta in 1991, la 27 august. E un pic cam tarzie aceasta independenta, pentru ca in acele rastimpuri s-au pierdut multe din cele ce faceau din basarabeni un popor mandru. S-au pierdut vieti, s-a pierdut identitatea, s-a pierdut umanitatea, s-a pierdut o parte din grai. In schimb s-a implantat o alta identitate, care nu e nici romaneasca, nici ruseasca, e o amestecatura de de toate, o religie a urii si inumanitatii, in timp ce bastinasii erau instrainati de pamantul natal, erau inlocuti cu orice alt soi de natie, limba a devenit o amestecatura din toate cate putin, iar de patriotism nici nu poate fi vorba cand, oamenii, nu stiu ce nationalitate au. Sunt bezmetici.
Si eu fac parte din acest popor bezmetic, doar ca in familia mea s-a pastrat o farama din acea identitate, pe care bunicii, apoi parintii au avut grija sa mi-o transmita.
Bunica mea, desi orfana si fara carte, a pastrat in suflet mostenirea genetica si nimic, dar absolut nimic, nici macar deportarile, nu i-a schimbat povara mostenita.
Asa ca astazi, si in numele ei, ma declar mandra de apartenenta mea!
P.S. Ideea postarii acestui video a venit de la Crenguta.
Poate, putini sunt aceea care stiu ce reprezinta 27 martie.
"...Poporul roman n-a venit din afara, aici s-a nascut... Noi nu avem unde pleca si nimeni nu are dreptul sa ne goneasca din tara noastra. Un veac intreg, supusi si tacuti, am purtat jugul, de un veac intreg limba noastra e oprita, un veac intreg cartea natala a fost persecutata ca o otrava revolutionara...".
Aceste cuvinte au fost rostite de Constantin Stere la deschiderea sedintei Sfatului Tarii din 27 martie 1918.
O zi mare pentru istoria unei tari mici si chinuite. La 27 martie 1918 se voteaza, de catre Sfatul Tarii, unirea Basarabiei cu tara mama, Romania.
Din pacate, acest drept, al tuturor romanilor, de a ramane uniti, nu este recunoscut de catre Rusia si astfel in 1940, Basarabia este din nou rupta din trupul Romaniei Mari si instrainata, impunandu-i-se un alfabet, o limba, niste traditii diferite de cele mostenite de la parinti.
Basarabia isi declara independenta in 1991, la 27 august. E un pic cam tarzie aceasta independenta, pentru ca in acele rastimpuri s-au pierdut multe din cele ce faceau din basarabeni un popor mandru. S-au pierdut vieti, s-a pierdut identitatea, s-a pierdut umanitatea, s-a pierdut o parte din grai. In schimb s-a implantat o alta identitate, care nu e nici romaneasca, nici ruseasca, e o amestecatura de de toate, o religie a urii si inumanitatii, in timp ce bastinasii erau instrainati de pamantul natal, erau inlocuti cu orice alt soi de natie, limba a devenit o amestecatura din toate cate putin, iar de patriotism nici nu poate fi vorba cand, oamenii, nu stiu ce nationalitate au. Sunt bezmetici.
Si eu fac parte din acest popor bezmetic, doar ca in familia mea s-a pastrat o farama din acea identitate, pe care bunicii, apoi parintii au avut grija sa mi-o transmita.
Bunica mea, desi orfana si fara carte, a pastrat in suflet mostenirea genetica si nimic, dar absolut nimic, nici macar deportarile, nu i-a schimbat povara mostenita.
Asa ca astazi, si in numele ei, ma declar mandra de apartenenta mea!
Etichete:
amintiri,
moldovean,
parere,
parinti,
zi nationala
Tuesday, March 12, 2013
"Intelectualii".MD vs Carla's Dreams
Textul de fata, am inceput sa-l scriu, dupa ce am citit un post de pe FB, citez: "Eu sunt mai ramas in urma cu noile tendinte. Poate sa-mi explice cineva, ce anume transmit cei cu POHUI? Transmit careva valori, educatie, morala si nu inteleg eu? Sau a ajuns prostia sa fie considerata o valoare?", apoi un articol (pe care il gasiti aici), scris de o duduie, care tine in mana doua pasapoarte, unul moldovenesc si unul romanesc. Ati ghicit, are dubla cetatenie. Dar ce are textul acesta cu duduia? Absolut nimic, doar ca m-am simtit ca si cum cineva mi-ar pune carbuni incinsi sub talpi. Si eu am dubla cetatenie, si eu vorbesc romana si nu moldoveneste, si eu mi-am facut studiile in Romania si am locuit aproape un sfert din viata mea in Romania. Si ce? Asta ma face mai om decat sunt unii care locuiesc in Moldova? Asta ma face mai bogat spiritual? Sa flutur pasaportul romanesc ca pe un trofeu nu ma face mai bun si nici mai bogat. Sa fluturi acel pasaport cu mandrie ca asa simti, nu ca iti aduce niste beneficii.
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre o anumita trupa din Moldova care canta o piesa impreuna cu Inna. Discutiile, in contradictoriu, vizavi de aceasta trupa, m-au lasat perplexa. Recunosc ca pana sa vad acel post de pe FB nu am stiut cine sunt acei de la Carla's Dreams, atat de discutati astazi. Autorul, Vlad, cand a postat mesajul sau pe FB nu a realizat ca de fapt el a facut reclama. Si o sa explic si de ce. Eu n-am auzit de aceasta formatie, dar, uite ca, Vlad, mi-a facut-o cunoscuta. De fapt, asa apar multe evenimente din neant, fie prin reclama pozitiva, fie negativa. Din curiozitate, am intrat pe youtube sa vad despre cine si ce e vorba. Si am ascultat melodia pana la sfarsit si, pe deasupra, am mai cautat si alte melodii ale aceleeasi trupe, ca sa-mi fac o idee.
Mi-a placut, este tot ce pot sa spun. Nu stiu de ce, insa mi se pare ca aduce cumva cu Guess Who, formatie romaneasca, pe care eu o apreciez pentru simplitatea cuvintelor pline de inteles. Cine vrea sa asculte asculta, cine vrea sa inteleaga intelege.
De ce, totusi, Carla's Dreams nu este inghitita de acei pseudo-intelectuali moldoveni, care si-au tocit coatele pe bancile universitatilor din Romania si pantofii prin cluburile de fite din Bucuresti? Cica prosteste lumea si promoveaza incultura. Dragilor, dar oare sa spui un adevar in fata, necenzurat se numeste incultura? Fiecare, in masura in care poate, va intelege niste versuri, le va trece prin ceea ce se numeste creer si sa le va da un inteles. Ok, cuvantul P.O.H.U.I (puteti vedeavidioclipul aici) tradus mot-a-mot din jargonul si regionalismul moldovenesc, dar si din rusa, are o anumita semnificatie, care nu-mi face cinste s-o traduc, dar semnificatia cuvantului este, in romana urbana, "Mi se rupe" sau ca sa vorbim din DEX ca adevarati intelectuali putem sa numim piesa "Imi e indiferent". Oricare variante descriu aceeasi stare. Dincolo de acest aspect, cantecul are sensuri mai profunde. Aceasta melodie transmite un mesaj, iar videoclipul si mai mult - "Fii mai bun".
De ce sunteti atat de pudici, atat de prefacuti si de ce constituie pentru voi un tabuu aceasta injuratura si acele cuvinte pe care si voi le-ati folosit la un moment dat sau inca le folositi? Oare nu ati obosit sa latrati unii la altii? De ce gasiti orice motiv ca sa va aratati indignarea fata de ceea ce se intampla acum, in Moldova legandu-va de originile voastre, de cultura, de arta, sub orice forma n-ar fi ea, va legati de oamenii, de cuvinte? Oare e mai importanta fonetica unei piese, stilul piesei, ca foloseste cateva injuraturi, decat mesajul pe care il transmite si notele muzicale care iti rasuna in urechi? Cu ce sunt mai bune piesele celor de la O-zone? Ca nu injura? ca nu spun lucrurilor pe nume? Pavel Stratan, prin versurile lui i-a adus pe moldoveni in pragul colapsului? Din cauza lui s-au apucat moldovenii sa bea? Beau numai moldovenii, oare? Pavel Stratan nu a schimbat cultura moldovenilor in nici un fel si nu cred ca o va face nici Carla's Dreams. E doar un curent, cu un mesaj, un mesaj bun pentru cine are urechi sa auda. Pe Paraziti nu-i ataca si nu-i judeca nimeni pentru versurile necenzurate, pentru ca spun lucrurilor pe nume. Carla's Dreams are o identitate, este diferit de tot ce se intampla in Moldova si pentru ca e diferit e si judecat.
Ce cultura promovati voi, postand pe FB o poza cu voi, iesind dintr-un club, intr-o dimineata, cu o fata obosita si bauta si cu mesajul "Dupa o noapte de distractie"? Vedeti vreo diferenta de mesaj intre aceasta poza si titlul piesei? Eu nu vad nici una. Ce valori, ce educatie, ce morala transmiteti voi, iesind din club? Nu-i asa ca in acel moment va e P.O.H.U.I (Patologia Obstructiv Huliganica Uniform Iradiata), dar dupa ce va reveniti, dupa un somn bun, aveti "intelepciunea" de a critica pe altii?
Moldovenii sunt sinceri, moldovenii vor lua mesajul asa cum cred ei, moldovenii sunt mai intelepti decat credeti voi. Ascultati piesa asta, poate se trezeste in voi patriotismul si nu acel patriotism pe care il fluturati in fata celorlalti, ci acela care vine din adancul sufletului, de la origini.
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre o anumita trupa din Moldova care canta o piesa impreuna cu Inna. Discutiile, in contradictoriu, vizavi de aceasta trupa, m-au lasat perplexa. Recunosc ca pana sa vad acel post de pe FB nu am stiut cine sunt acei de la Carla's Dreams, atat de discutati astazi. Autorul, Vlad, cand a postat mesajul sau pe FB nu a realizat ca de fapt el a facut reclama. Si o sa explic si de ce. Eu n-am auzit de aceasta formatie, dar, uite ca, Vlad, mi-a facut-o cunoscuta. De fapt, asa apar multe evenimente din neant, fie prin reclama pozitiva, fie negativa. Din curiozitate, am intrat pe youtube sa vad despre cine si ce e vorba. Si am ascultat melodia pana la sfarsit si, pe deasupra, am mai cautat si alte melodii ale aceleeasi trupe, ca sa-mi fac o idee.
Mi-a placut, este tot ce pot sa spun. Nu stiu de ce, insa mi se pare ca aduce cumva cu Guess Who, formatie romaneasca, pe care eu o apreciez pentru simplitatea cuvintelor pline de inteles. Cine vrea sa asculte asculta, cine vrea sa inteleaga intelege.
De ce, totusi, Carla's Dreams nu este inghitita de acei pseudo-intelectuali moldoveni, care si-au tocit coatele pe bancile universitatilor din Romania si pantofii prin cluburile de fite din Bucuresti? Cica prosteste lumea si promoveaza incultura. Dragilor, dar oare sa spui un adevar in fata, necenzurat se numeste incultura? Fiecare, in masura in care poate, va intelege niste versuri, le va trece prin ceea ce se numeste creer si sa le va da un inteles. Ok, cuvantul P.O.H.U.I (puteti vedeavidioclipul aici) tradus mot-a-mot din jargonul si regionalismul moldovenesc, dar si din rusa, are o anumita semnificatie, care nu-mi face cinste s-o traduc, dar semnificatia cuvantului este, in romana urbana, "Mi se rupe" sau ca sa vorbim din DEX ca adevarati intelectuali putem sa numim piesa "Imi e indiferent". Oricare variante descriu aceeasi stare. Dincolo de acest aspect, cantecul are sensuri mai profunde. Aceasta melodie transmite un mesaj, iar videoclipul si mai mult - "Fii mai bun".
De ce sunteti atat de pudici, atat de prefacuti si de ce constituie pentru voi un tabuu aceasta injuratura si acele cuvinte pe care si voi le-ati folosit la un moment dat sau inca le folositi? Oare nu ati obosit sa latrati unii la altii? De ce gasiti orice motiv ca sa va aratati indignarea fata de ceea ce se intampla acum, in Moldova legandu-va de originile voastre, de cultura, de arta, sub orice forma n-ar fi ea, va legati de oamenii, de cuvinte? Oare e mai importanta fonetica unei piese, stilul piesei, ca foloseste cateva injuraturi, decat mesajul pe care il transmite si notele muzicale care iti rasuna in urechi? Cu ce sunt mai bune piesele celor de la O-zone? Ca nu injura? ca nu spun lucrurilor pe nume? Pavel Stratan, prin versurile lui i-a adus pe moldoveni in pragul colapsului? Din cauza lui s-au apucat moldovenii sa bea? Beau numai moldovenii, oare? Pavel Stratan nu a schimbat cultura moldovenilor in nici un fel si nu cred ca o va face nici Carla's Dreams. E doar un curent, cu un mesaj, un mesaj bun pentru cine are urechi sa auda. Pe Paraziti nu-i ataca si nu-i judeca nimeni pentru versurile necenzurate, pentru ca spun lucrurilor pe nume. Carla's Dreams are o identitate, este diferit de tot ce se intampla in Moldova si pentru ca e diferit e si judecat.
Ce cultura promovati voi, postand pe FB o poza cu voi, iesind dintr-un club, intr-o dimineata, cu o fata obosita si bauta si cu mesajul "Dupa o noapte de distractie"? Vedeti vreo diferenta de mesaj intre aceasta poza si titlul piesei? Eu nu vad nici una. Ce valori, ce educatie, ce morala transmiteti voi, iesind din club? Nu-i asa ca in acel moment va e P.O.H.U.I (Patologia Obstructiv Huliganica Uniform Iradiata), dar dupa ce va reveniti, dupa un somn bun, aveti "intelepciunea" de a critica pe altii?
Moldovenii sunt sinceri, moldovenii vor lua mesajul asa cum cred ei, moldovenii sunt mai intelepti decat credeti voi. Ascultati piesa asta, poate se trezeste in voi patriotismul si nu acel patriotism pe care il fluturati in fata celorlalti, ci acela care vine din adancul sufletului, de la origini.
Carla's Dreams - Nascut in Moldova
Etichete:
Carla's Dreams,
ganduri,
moldovean,
parere,
recomandari
Subscribe to:
Posts (Atom)
.jpg)








