Aniversare

Cu exact doi ani in urma, o Ea imbracata in rochie alba sirena, cu o voaleta pe partea stanga si pantofi albi decupati si un El imbracat in costum slim elegant, camasa alba, cravata subtire si pantofi negri, spuneau Da, in fata lui Dumnezeu. Zi plina de un soare arzator care frigea si la exterior, dar si in interior de emotii. Acum la exact doi ani ne-am facut un cadou, nu fiecare unul altuia ci amandoi noua sau mai bine zis pentru Nazdravanul care urmeaza sa ne inveseleasca zilele.

As fi urmat traditia de a face poze in rochie de mireasa, cu ocazia aniversarii, insa anul asta nu se poate, chiar daca, cu putin efort si ,eventual, un marsupiu atasat Micii sirene, as fi incaput, totusi, in ea.

In loc sa sarbatoresc aniversarea, savurez cu bucurie  sariturile Nazdravanului in propria lui piscina, folosind ca trambulina vezica mea, iar daca fac greseala sa-i desumflu jucaria se muta de pe-un rinichi pe altul. Descurcaret din burtica are mama.

Cand 2 = 3

Vine o vreme cand simti nevoia unei schimbari, cand simti ca esti gata sa acceti noi provocari, desi nu te simti pregatita sa le infrunti.

Viata in sine e creata din viata si atunci cand simti sub inima doua manute care cauta sa studieze imprejurimile, nimic nu pare mai placut decat atingerile lor venite din interiorul tau.

Ti-ai dorit sau nu un copil, totul incepe cu teama de a nu fi pregatita pentru aceasta provocare. Eu una, desi am luat marea decizie, impreuna cu sotul, de a ne completa viata cu o noua bucurie, nu m-am simtit pregatita decat in momentul in care botul cu ochi si manute nu a aparut pe ecranul ecografului inotand sfios. Din acel moment toata viata mea a devenit mai frumoasa, prioritatile s-au schimbat radical, iar acea teama de necunoscut desi s-a diminuat considerabil nu a disparut complet si cred ca niciodata nu va disparea, ci se va transforma. Se va transforma in siguranta ca tu ca mama poti sa fii un mic zeu pentru copilul tau.

Da, eu nu m-am simtit pregatita nici acum, la varsta la care unele mame isi dau copii la scoala sau unele si mai precoce se confrunta cu inceputul problemelor adolescentine ale propriei odrasle. Si nu m-am simtit pregatita, nu din motivul ca n-as fi avut un umar de sprijit si un tata  perfect pentru copilul lui, ci pentru ca nu m-am simtit suficient de matura sa aduc pe lume o minune si sa stiu si sa pot sa am grija de ea. Credeti-ma, nici acum nu ma simt suficient de matura, insa simt ca toate astea se schimba odata cu cresterea burticii si incurajata de pe margine, simt ca o sa fiu in stare sa inteleg o fiinta care isi exprima durerile si bucuriile doar prin mimica fetei, prin sunetele nedefinite pe care le scoate si eventual plansul si rasul care le insotesc.

In prima zi, cand am vazut cele doua liniute, am intrat in panica. Pana in acel moment, n-am realizat ce schimbari ma asteapta. Priveam totul in joaca. Apoi, in saptamanile care au urmat, frica si nesiguranta au pus stapanire pe mine si m-au impiedicat sa ma bucur pe deplin de acele momente. Am trecut prin diverse stari si uneori ma simteam vinovata de nesiguranta pe care o am, insa am avut noroc de doi ochi verzi, in care daca priveam ma umpleam de liniste si curaj. Vedeam bucurie in ei si imi transmiteau si mie starea. De aceea sunt absolut sigura ca un al treilea e musai sa provina de la 2(o singura cifra) si nu de la 1+1(doua cifre alaturate). Despre cazurile in care nu se poate nu pot sa vorbesc. Nu sunt in masura sa ma dau cu parerea din moment ce n-am trecut prin asemenea situatie.

Matematica n-are nici o logica in familie si oricat n-ai incerca cu 1+1, daca nu exista o legatura de iubire, de respect, de intelegere, de implinire, nu va da 2, iar 3-ul nu va putea schimba situatia decat pentru moment, cel mult. 3 nu este nici un fel de bonus pentru 1+1 ci doar pentru 2. 

Ma las de matematica, caci niciodata n-am fost buna la aceasta materie. Unii sustin ca n-or sa lipseasca greutatile, atunci cand tot ce ai nevoie este o jumatate de ora de somn odihnitor, insa cine poate sa zica ca orice bucurie in viata se obtine usor si prin putine sacrificii?

La ceas aniversar

Am deschis ochii, dar vroiam sa mai dorm. Telefonul, insa, suna desteptarea si trebuia sa ma ridic din pat. In dreapta mea, de sub plapuma, se iveste un chip femenin si dragalas. Ridic din spranceana si ii zambesc.
- E timpul nu-i asa?
Ea se freaca la ochi. Si ea ar vrea sa mai doarma. Noaptea a fost prea scurta. Mai ales pentru o noapte a burlacitelor. Ea, prietena cea mai buna a ramas la mine sa ma pregateasca moral pentru ce urma.
Ne-am spalat pe ochi ca sa ne trezim si a inceput forfota. Aranjarea parului 15 min: onduleuri cu placa, apoi o coronita cu o floare mare. Machiaj natural 10 min: fond de ten, blush in obraz, o linie fina la coada ochiului si un pic de rimel. Tinuta 5 min: o rochie simpla, alba, medie si pantofi.

Tadaaammm. Sunt gata. Acte, poseta, calca costumul viitorului sot, ca de, ne mutaseram impreuna. Apare si domnul, viitor sot, cu ochii rosii. La el, noaptea burlacilor s-a intins pana spre dimineata, cred. A dormit la prietenul care locuieste mai jos cu un etaj. Eram studenti si locuiam in camin, deci, stiu sigur unde a dormit ;)).
Il imping in baie si il indemn sa se grabeasca. Caminul s-a trezit devreme in acea zi. Ca niciodata. Cu catel si toate rubedeniile de prin camin (catelusa caminului - Titi si jumatate dintre locuitorii caminului eram rude, fini, cumatri, nasi) am coborat scarile in graba si am iesit afara.
Afara o ploaie maruntica de noiembrie imi punea in pericol buclele. Noroc ca fixativul rezista si pe ploaie si pe vand, vorba reclamei. Doar doua masini la scara. Nu incapem asa ca cei doi soferi-prieteni-rubedenii fac doua ture pana la primarie. Cu prima tura a mers mirele, cu a doua mireasa si fetele. Ne intalnim afara, in fata primariei si o doamana de serviciu ne arata  intrarea. Sotul, pardon, viiitorul sot ma lasa sa intru eu prima. E un gentleman. Nu s-a schimbat.
Fluturasi in stomac, ne furam priviri emotionate pe sub gene si zambim complice in coltul gurii. Emotii mari. Cum-necum, era un pas important pentru noi.
Doamna ne priveste intens.
- Mai copii, voi sigur aveti 18 ani? N-ati fugit cumva de acasa?
Noi ne uitam unul la altul si zambim.
- Am plecat de la 15, dar nu impreuna ci la Liceu. Acum insa am intrat deja in Club 25.
Doamna face vreo doua glume ca sa ne destinda, cred ca a observat ca eram cam incordati si ne pune marea intrebare.
El raspunde clar si raspicat cu un Da.
Eu ma uit la el, ii fac din sprancene, rad si zic un Da mai moale, incat domna ma mai intreaba odata. Raspund clar Da. I-am promis ca o sa-i dau emotii. Urmeaza felicitari, sampanie, la iesirea din cladire orez, petale si artificii. Facem un pic de mizerie pe acolo, ii dam 10 lei femeii de serviciu ca sa fie intelegatoare, facem cateva poze de grup si ne reintoarcem in camin, el cu un ditamai certificatul in mana si eu cu ditamai buchetele de crizanteme in mana.
Era intr-o zi de vineri, deci toata lumea a purces la munca, macar pe jumatatea de zi ramasa.
Seara, trebuia marcata, asa ca am ales sa facem petrecerea in camin. Ce restaurant, ce mancare sofisticata? Doua mese in bucataria caminului si in camera, carne la gratar, carne la ceaun cu varza si cartofi, placinte, sarmale si ceva aperitive.
A fost o distractie de nedescris. Doua zile a tinut. Am fost trecuta pragul casei, in camera de camin, am aruncat buchetul ca mai stateau, la coada, fetele sa se marite. Nu cu al meu, cu ai lor. S-a strans si darul. Cam de-un cuptor cu microunde. Asa s-a cerut dintre nuntasi. Unii mai invidiosi ne-au parat administratorului, care, om intelegator, ne-a felicitat si a zis sa nu se mai repete. Normal ca petrecerea dupa cununia civila n-o sa se mai repete. Alta petrecere cu alta ocazie nu-i deloc exclusa.

Duminica dimineata, cu mic cu mare, dar fara catel, am mers la Bucuresti sa ne exercitam dreptul de vot. 40 de insi, cu ochii rosii de nesomn si petrecareala au pus stampila pe buletinul de vot. Eram cetateni responsabili, chiar daca am ramas dezamagiti de ce a urmat, ce mai conteaza. Evenimentul ce a precedat alegerile a fost cel onorat.

 In acest moment al aniversarii cuplului pe care l-am format oficial in urma cu cativa ani, ma simt mai fericita ca oricand. Si cand zic oficial ma refer la certificat de casatorie, primarie, felicitari, "de astazi sunteti doamna si domnul...", tot tacamul adica. Cand zic fericita, fericita zic.

Nu stiu daca vom iesi, astazi, undeva, sa marcam momentul, insa pentru orice eventualitate, la loc racoros, sta o sticla de vin rosu.

Poama acra

Pentru ca am primit foarte multe mesaje pozitive cu o usoara invidie printre randuri, privind-o pe soacra mea care mi-a scris si o poezie, am simtit eu, asa, ca trebuie sa continui discutia despre soacre, dar nu despre a mea, pentru ca despre ea am doar cuvinte de lauda. Si viceversa e valabila dupa cum afirma ea. Tare mi-s mandra! Ahaha! Ma intreb, insa, de ce exista pe lumea asta si acele femei care in popor se numesc Soacre - poame acre.

Am ciulit urechile si mi-am concentrat privirea ca sa prind diverse povestiri despre acest tip de soacra. Ceea ce am aflat este de-a dreptul de domeniul ... realului, din pacate. Acest specimen - poama acra e destul de raspandit, poate prea raspandit, caracteristicile de baza fiind egoismul, iubirea exagerata pentru propria odrasla, ii place sa conduca si sa i sa faca pe plac, nu accepta pareri critice, etc.

Cel mai raspandit conflict este intre mamele de baieti si nora. In relatia soacra-nora se ciocnesc doua personalitati femenine care iubesc acelasi barbat, desigur in mod diferit. Problemele apar din diversi factori: diferenta de varsta, de personalitate, de mentalitate si sisteme de valori, dar si permanenta lupta de a fi numarul 1 in inima barbatului iubit - fiu sau sot. Doar ca unele mame nu realizeaza ca al lor copil a crescut, nu mai este bebelusul care necesita toata atentia. Iar problema cea mai mare este atunci cand tinerii locuiesc impreuna cu parintii. Conflictele dintre cele doua doamne pot fi aplanate sau evitate doar cu o doza de toleranta si dorinta de comunicare destul de mare, insa putine sunt dispuse sa cedeze, creand o prapastie inevitabila, un hau, daca vreti.

Imi povestea cineva despre soacra-sa si ma lovi asa, in moalele capului, gandul la cum voi fi eu soacra. Eu inca nici mama nu-s, dar ma gandesc la a fi soacra... Eh, habar n-am cum voi fi, dar la cum gandesc acum voi fi una buna, sper sa nu ma schimb intre timp si daca voi avea tendinta sa ma schimb, sa ma trageti de maneca.
Povesti adevarate despre soacre-poame acre nu stiu daca are rost sa va spun, caci sunt convinsa ca voi cunoasteti destule, poate chiar le-ati simtit pe propria piele, dar vreau sa le indemn pe ele, soacrele, care sunt femei mai trecute prin viata si care se presupune sa aiba un dram de intelepciune la acceptare si intelegere. Nu vreau sa scuz temperamentul pe alocuri mofturos si mandru al nurorilor, dar daca declari razboi, nu ai cum sa primesti pace. Si pentru ca soacrele au(ar trebui) mai multa intelepciune, ar trebui sa incerce sa fie mai tolerante. Puii isi parasesc cuibul oricat nu si-ar dori mamele sa-i tina langa ele, sa-i lase sa-si traiasca viata asa cum simt, sa incerce sa nu le mai controleze fiecare actiune ca si atunci cand erau mici si neputinciosi, sa le accepte alegerile si sa-i sustina, nu sa le faca viata un chin.

Nu vreau sa jignesc pe nimeni prin aceste cuvinte, insa v-as indemna la intelegere si toleranta atat pe nurori cat si pe soacre.

Pentru mine urmeaza cateva zile mai incarcate, dar voi incerca sa nu va neglijez.
Va doresc o saptamana frumoasa si plina de evenimente fericite!

UN AN deja?

Va promisesem, la un moment dat, ceva detalii despre cum am petrecut aniversarea de un an a casatoriei. Ei bine, timp nu prea am avut de sarbatorit pentru ca anul asta, Pastele ne-a furat sarbatoarea, dar am amintit, din cand in cand, printre ciocnit de oua si Hristos a Inviat, ca avem deja un an. UN AN deja? Daca e sa fiu sincera, nu stiu cand a trecut si nu stiu nici cand au trecut 7 ani de la primele sarutari furate si sfioase.

Ca sa n-o dau in melancolie, am sa va arat cateva poze de la sedinta foto ad-hoc, realizata de noi doi - eu model si sotul fotograf. Am pus mana pe rochia de mireasa care inca mai atarna in sifonier si pe care nu ma lasa sufletul sa o dau, pe costumul de mire care n-a mai fost imbracat de atunci si am pornit spre livada care speram sa mai fie inflorita. Da, mai avea doua-trei flori din fericire.

Si pentru ca in ziua nuntii fotograful a uitat sa ne faca o poza speciala cu verighetele, am zis ca acum e momentul: 

In urma cu un an, la nunta noastra, rochia imi era un pic larguta. Acum abia am incaput:))).

Gata, va las, am plecat la sala. Vreau sa incap si la anul in rochie. Ea va fi un fel de pat a lui Procust. Daca nu ma incadrez voi taia de ici, voi pune colo.

Un inceput de saptamana reusit va doresc!

Ziua cand am ales sa purtam acelasi nume - Hristos a Inviat!

O sa incep prin a-mi cere scuze ca nu am timp de un post mai de Doamne ajuta. Am, insa, motive intemeiate a lipsei de timp:
1. E Duminica Pastelui, drept pentru care tin neaparat, cu tot respectul meu, sa va doresc lumina si liniste in gand si in suflet. Aceasta sarbatoare fie pentru voi un motiv, in plus, de a fi alaturi de cei dragi, fiti niste norocosi!
Si chiar de nu-s originala, v-am zis, din lipsa de timp, in noaptea de inviere cand clopotele bat, eu iti spun cu drag Hristos a Inviat!

2. In urma cu exact un an, eu si sotul am ales sa purtam acelasi nume. O zi plina de soare si veselie a fost, iar restul zilelor au ramas la fel. Din fericire!

Deci e dubla sarbatoare pentru noi (eu, sotul si familiile noastre). O sa revin cu detalii despre amandoua evenimentele, in scurt timp.

P.S: poate reusesc maine sa va zic cate oua au fost mai slabe decat al meu:).

Va imbratisez cu drag si va mai zic Hristos a Inviat!

Floarea care te reprezinta - buchetul de mireasa

In trei saptamani incepe sezonul nuntilor. Cateva dintre persoanele cu care socializez in on-line si care se pregatesc de marele eveniment - Nunta, m-au rugat sa le impartasesc impresiile, experienta si intamplarile mele in ce priveste organizarea nuntii. Dupa ce am vorbit cate ceva despre rochia de mireasa, coafura, voal si voaleta, pantofi si stilul nuntii cred ca a venit timpul sa dicutam un pic si despre buchetul miresei.

Bun, deci astazi vedeta acestui blog va fi el, accesoriu care da culoare, veselie si eleganta miresei. Si pentru ca nu imi permit sa-i ignor pe cititorii care au trecut deja, de marele eveniment sau pentru care momentul nuntii inca nu e o prioritate m-am gandit ca pe voi va va interesa semnificatia unor flori. Nu am aprofundat subiectul pentru ca nu sunt specialist nici in organizari de nunti si nici florist. Sper totusi ca veti gasi lucruri interesante si utile citindu-ma.

Semnificatia ancestrala a buchetului de mireasa consta in credinta straveche ca mirosul florilor alunga spiritile rele, aducand noroc si prosperitate celei care il poarta. Dincolo de aceasta, simbolistica fiecarei flori din buchet, dar si a culorilor, ne va aduce noi semnificatii pentru buchetul de mireasa.

De exemplu pentru a exprima dragostea si pasiunea alegerea cea mai buna este de culoare rosie, dar florile rosii mai sunt si simbolul pudorii. Pentru a arata dragostea ascunsa, ai putea oferi in dar flori cu nuante de violet care mai semnifica si pacea, blandetea si curtuazia modesta, asociat cu rosu, insa, reprezinta amintirea. Movul si albul simbolizeaza prietenie, iar rozul frumusetea si puritatea, dar asociat cu mov inseamna devotament. Verdele reprezinta speranta, tineretea si succesul, iar albastrul se asociaza puritatii sentimentelor, iubirii pure si platonice, intelepciunii. Maroul este culoarea nelinistii, iar galbenul este sinonimul bogatiei si al reusitei, care in combinatie cu rosu semnifica ambitie, iar cu mov - mila.

Fiecare floare are simbolul ei, legat sau nu de aspect si culoare.
De exemplu trandafirul, floarea, poate cea mai folosita in buchetul de mireasa, are o sumedenie de semnificatii, legate in special de culoarea sa: daca e alb atunci reprezinta inocenta, dragostea eterna, liniste si se refera la o mireasa eleganta si fina, daca e rosu atunci se refera la dragostea nebuna, pasiunea sentimentelor si la o mireasa pasionala. Trandafirul roz inseamna "crede-ma" si este o culoare mai linistita.

Orhideea este considerata o floare exotica, tropicala, iar purtatoarei buchetului din orhidee ii da o nota exotica, speciala, indrazneata.

Floarea-soarelui simbolizeaza apropierea, intimitatea, longevitatea, traditie, fertilitate si virilitate, dar si stralucire si generozitate. O mireasa vesela si exuberanta va alege aceasta floare sa domine buchetul ei de mireasa.

Lacrimioarele sunt simbol al inocentei, iar mireasa care va dori aceste flori in buchetul ei, este considerata o mireasa credincioasa, fina, copilaroasa.

Crinul semnifica devotament si prietenie si este potrivit unei mirese simple, dar eleganta.

Cala este considerata un simbol al stilului si elegantei, iar hortensia dragostea, recunostinta si sinceritatea. Hortensia mai poate semnifica si vanitate si laudarosenie.

Lalelele transmit eleganta, gratie si diplomatie si se potrivesc unei mirese rafinate, iar bujorul prin simbolistica sa, i se potriveste unei mirese elegante, sensibila si gratioasa.

Garoafele, iedera, panselutele, floarea de Nu Ma Uita sunt simbol al dragostei si respectului, iar liliacul este semn al tineretii si prosperitatii.

Anemona, gerbera, florile de camp si oricare dintre florile verii care va sunt pe plac va pot reprezenta in acea zi importanta. Alegeti dupa stilul nuntii, culoarea si floarea preferata.

Anul 2013 readuce in voga buchetele artificiale, bazate mai mult pe stilul hand-made, insa sunt mult mai stilate si cochete:

Si pentru ca, pe langa traditii, exista si o gramada de superstii despre nunta, nici buchetul de mireasa nu face exceptie.
De exemplu, despre cale se spune ca ar aduce o tragedie sau o despartire si ca sunt potrivite mai mult pentru inmormantari, chiar daca un buchet din cale este unul simplu, dar foarte elegant.
Si despre acei trandafiri, atat de folositi in buchetul majoritatii mireselor, se spune ca ar aduce lacrimi, la fel ca lacrimioarele.
Aducatoare de noroc sunt florile de mar, soc, iasomie si levantica, ca simbol al bogatiei si inceputul unei vieti de familie armonioase.
Se mai zice ca miresele care au in buchet fire de iedera si trifoi cu patru foi, vor avea o casnicie fericita si norocoasa.
Este bine ca in buchetul de mireasa sau in cununa miresei sa se gaseasca fire de rozmarin, care simbolizeaza credinta partenerilor unul fata de celalalt.
O alta superstitie spune ca si mirele trebuie sa poarte flori in ziua nuntii, caci florile semnifica fericirea si alungarea tuturor relelor, astfel s-a inradacinat traditia ca mirele sa poarte butoniera.
Aruncarea buchetului isi are originile in Marea Britanie, unde se credea ca mireasa poate transmite norocul domnisoarelor de onoare.

Omul a inventat cate o superstitie pentru fiecare lucru pe care sa dea vina, deci superstitiile tratatile ca atare.


P.S. Pozele sunt luate de pe Pinterest si Instagram.

Stereotipuri despre femeia maritata.

    Acum, la peste 2 ani de la casatorie, ma lovesc destul de des de anumite prejudecat care ma fac sa ma gandesc la viata jalnica a unor soti care nu stiu sa traiasca decat dupa anumite reguli, planuri si vorbe ale celor care ii inconjoara. Toti ma intreaba ce s-a schimbat dupa casatorie. Ridic din umeri, nimic, cu exceptia unor planuri marete pe care le plamadim in doi si nu singur. Nu ne-am inchis in gaoacea caminului familial, ne bucuram la fel ca in studentie de petreceri, gratar si iesirile in oras. Suntem o echipa!

    Casatoria nu trebuie sa te schimbe, dar exista unele voci care prin prisma prejudecatilor si al frustrarilor personale, creioneaza zi de zi, tot felul de stereotipuri despre casatorie si despre femeia care tocmai s-a maritat. Din noianul acesta de mituri, am selectat cateva mai evidente si mai populare pentru a le discuta impreuna cu voi:

    Sotia trebuie sa gateasca: Din moment ce amandoi avem job-uri, mi se pare normal ca amandoi sa impartim aceasta necesitate, dar si restul - cumparaturi, facut curat, plata facturilor/datoriilor, etc. Nu trebuie sa fie ceva de genul Cook for sex, ci sa vina vina de la sine, din respect si intelegere. Plus ca e asa dragut sa vezi un barbat cum gateste. Nu mai traim in timpurile cand indatoririle femeii erau sa aiba grija de casa si copii. Din moment ce amandoi lucreaza inseamna ca amandoi trebuie sa imparta si restul indatoririlor. Casatoria este o comuniune a doua persoane la nivel de egalitate. Doar nu te casatoresti doar ca sa ai in casa servitoare, bucatareasa sau bona, dar nici sponsor.

    Cum te casatoresti incep intrebarile de genul "Cand un copil?". Am mai pus aceasta problema. Scopul suprem al casatoriei nu este un bebelus imediat dupa casatorie. Eu mai am multe de facut si inca nu sunt pregatita si suficient de matura pentru o responsabilitate atat de mare, care e pe toata viata. Mai vreau sa-mi traiesc viata in doi, apoi o sa trecem probabil la un alt nivel, atunci cand viata noastra va insemna 3 or mai multi. Nu vreau sa ma simt fortata de societate si varsta si sa fac un copil imediat. Cand voi simti ca e timpul, atunci va fi. Noi, tinerii, nu suntem obligati sa urmam acelasi plan standart timpuriu al parintilor sau strabunicilor nostri "adolescenta - casatorie - copil - copil - copil -...n copii..- poate si au trait fericiti pana la adanci batranete sau poate nu". Sunt alte timpuri, alte obligatii, alte necesitati, alte o multime de lucruri.

    Nu mai iesi cu prietenele, nu mai iesi in oras fara sot. Dar de ce nu? Daca te-ai casatorit nu inseamna ca ai murit sau ca ai fost inchisa si nici ca ati fi siamezi. Viata sociala exista si dupa casatorie. Daca nu ies atat de des nu e din cauza casatoriei ci din cauza ca toti avem serviciu, avem timp liber mai putin, dar avem. Eu si sotul avem pasiuni comune, dar nu inseamna ca trebuie sa facem totul impreuna. El iese la o bere cu baietii, eu la un film/suc/plimbare cu fetele. Nu trebuie sa-l oblig sa asculte povestile siropoase ale unui film romantic daca nu-i face placere, cum nici eu n-am chef sa ascult povestile, uneori, porcoase dintre baieti.

    Te-ai maritat nu mai trebuie sa te aranjezi, machiezi, sa porti rochite si pantaloni scurti, sa mergi la sala. Dar ce sa fac, sa-mi pun un sac in cap, doar pentru ca sotul sa nu fie gelos? Un barbat este mai mandru de sine cand sotia lui este admirata, cand are alaturi o femeie pe cat de puternica pe atat de sensibila. 

De ce sa nu mergi la sala ca sa te mentii in forma? Nu inseamna ca daca mergi acolo, te duci la agatat. 

De ce sa nu te machiezi? E adevarat, acum ma machiez mai natural, un strop de fond de ten, blush in obraji, o line fina in coltul ochiului si un pic de rimel, dar asta nu din cauza casatoriei ci pentru ca m-am mai maturizat si ma simt mai frumoasa asa decat cu o tona de pudra pe varful nasului.