Moldoveanul nu bea, dar el cinsteste...

In acest moment ascult radio, Radio Plai. Din plictiseala. Il ascult nu ca ar fi postul de radio preferat, dar a ramas setat de mama si mie mi-a fost prea lene ca sa caut alt post, prea lene in sensul ca merge si asta. Ma aflu in Moldova si aici toate posturile de radio mi se par la fel, cu aceleasi voci, acelasi accent, aceeasi muzica. La radio e o emisiune de dedicatii. Nicolae Sulac canta melodia Oamenii de omenie. A fost un mare om, Sulac asta, pentru moldoveni desigur. Moldoveanul iubeste vinul, mesele bogate si pe Sulac. Dupa cum canta si Sulac in melodia mai sus-amintita, "moldoveanul nu bea, dar el cinsteste".

Si atunci cand, in loc sa ajunga acasa, i se inmoaie picioarele pe sub vreun gard, moldoveanul nu a baut prea mult, a cinstit. El, moldoveanul, l-a cinstit pe cumatru', pe nasul, pe finu', pe nanu', pe fratele, pe vecinu, pe... Pe orice om pe care il cunoaste sau nu si cu care, nu e musai, sa nu fi avut vreun conflict alta data, moldoveanul il cinsteste. Cinsteste si ii cinsteste pe toti moldoveanul, de a ajuns first, in topul celor mai mari consumatori de alcool. Un loc bine meritat. Insa acest studiu, care il declara pe moldovean the best of, are o mare lacuna. Spune despre moldovean ca ar consuma in proportii egale vin, bauturi spirtoase si bere. Neadevarat. Vinul prevaleaza. Clar.
Probabil cercetatorii n-au luat in calcul butoaiele de sute de l din beciurile gospodarilor moldoveni, butoaie, care, din toamna, atunci cand iese jinisorul si pana in primavara, sunt rase, golite, supte pana la ultimul strop. Ce mai ramane pana la cultura urmatoare este cate un butoias cu vin "din ala mai bunisor". Din acel vin nu au norocul sa guste decat cei mai alesi. Nu v-am spus ca el, gospodarul moldovean, nu are doar un butoi cu vin, in beci, ci are doua-trei, unul e pentru, cum spuneam, cei mai de soi, alt butoi e pentru asa, cine mai intra, iar al treilea e pentru restul si eventual de vanzare.

Moldoveanul are si gusturi, ba vrea vin alb, ba roz, ba rosu si are de toate felurile in beciul magic. Ba, multi din ei, au si productie dupa reteta proprie a ceea ce numesc samagon, sfeclomitin sau rachiu, adica, mai pe romaneste tuica, palinca. Intra vecinul in beci si gospodarul ii toarna "o suta", o suta de grame din productie proprie.
-Ia-n gusta cumatre sa vezi cum ii (vecinul e si cumatru, daca n-ati stiut)...
-Buuun, ia-n mai toarna unu' ca sa vad si din ce-i facut (poate din mere, prune, visine, sfecla...)

Noroc ca, cumatru e si vecin si, in caz de o nevoie mai mare, vine nevasta-sa intr-un suflet si mi ti-l insfaca de o aripa de-i zboara fulgii pana acasa. Frazele de genu' "Iar ai baut porcule, di cite ori si mai vin dupa tini prin sat?!" deja nu mai au nici un efect, nici macar zambete nu mai provoaca celor care se nimeresc sa-i mai auda. Ca locuieste langa cumatru care-l tot invita sa mai incerce din noua productie e adevarat noroc.

Cum spuneam, moldoveanul e foarte cinstet si acasa, dar mai ales in ospetie. Daca dai peste un anumit numar de cinsteti din astia, nu scapi usor. Inseamna ca nu-l cinstesti pe ala care are placerea sa-ti toarne in pahar. Inseamna lipsa de respect si moldoveanul cum e el moldovean trebuie sa-si pastreze imaginea ca nu cumva sa auda vorbe prin vecini ca el nu mai bea. "Da' ce are? S-o imbolnavit?" Acuma moare si el nici n-a stiut ca i s-a tras din faptul ca nu mai bea.

Ca azi, ca maine, ca toata saptamana a cinstit in beci cu cumatru si n-a terminat de sapat gradina, un fleac. El e moldovean, ce naiba, are tot timpul!

Sunt (in?)dependenta, dar ma tratez . . .

    Cica, daca nu ai macar un viciu, esti doar un robot (aspect dezbatut pe larg de Bitza si Cheloo in Vicii). Nu as fi atat de sigura in ce priveste afirmatia asta, insa, cu siguranta, viciile creaza dependenta, dependenta de cafea, dependenta de alcool, droguri, tigari, dependenta de adrenalina, de iubire, de atentie din partea celorlalti, etc. Pe de alta parte Dex-ul ne face sa credem ca a avea un viciu inseamna neaparat un  lucru negativ (Dex: Pornire nestapanita si statornica spre rau, apucatura rea, patima, desfrau, dezmat, destrabalare).

    Sunt multe vicii acceptate de societate sau care nu fac un rau vizibil, insa care au, totusi, o influienta negativa asupra psihicului, fizicului, relatiilor cu ceilalti sau toate la un loc. Din aceasta perspectiva, eu, am ajuns la concluzia ca sunt dependenta. Sunt dependenta de internet (nu de telefon si leptop, caci daca as avea internet pe peria de par, cu siguranta as avea-o mereu in poseta;). Sunt dependenta de facebook si odnoklassniki, de forumuri si bloguri. Cred ca aceasta dependenta vine din dorinta de socializare, de comunicare, de a vrea sa stiu ce fac ceilalti, fara a ma ridica din pat, din comoditate. Pe Odnoklassniki (OK) am intrat, pentru prima data, ca sa vad ce mai fac prietenii mei din Moldova. Pe Facebook (FB) am intrat pentru ca o profesoara de la master aproape ca ne-a obligat sa ne facem conturi. Experienta mea pe OK e de 3 ani, iar pe FB e doar de vreo 2 ani. Nu intentionam sa socializez pe aceaste site-uri, insa, in timp, am ajuns dependenta sa intru zilnic. Nu fac mare lucru aici, de cele mai multe ori doar ma log-ez si apoi ies.

    Intr-o zi, cand, eram gata sa intru pe FB, mi s-a aprins un beculet in capul meu obosit. Mi-am propus sa renunt a mai intra pe FB si OK, macar pentru o scurta perioada. Niciodata n-am putut sa-i inteleg pe consumatorii de droguri si nici pe fumatori de ce nu se pot lasa de acest viciu care, evident, nu aduce beneficii. Nici acum nu-i inteleg, doar ca acum le pot intelege suferinta atunci cand incearca sa renunte la acea dependenta. Evident dependenta de site-urile de socializare nu se compara cu un consumator de droguri, de exemplu, insa tot o dependenta este si aduce cu sine comportamente de genul anti real life, sedentarism, plictiseala, conceptii deformate despre viata reala si despre oameni etc. Poti ajunge un antisocial in viata reala dar foarte sociabil din spatele monitorului.

    Asa a inceput sedinta mea de dezintoxicare de FB si OK.

Ziua I: a fost mai usor, gandindu-ma ca nu se intampla foarte multe lucruri pe aceste site-uri de socializare. Nu pierd nimic daca nu vad, o zi, ce a comentat unul sau altul, cate like-uri a primit o poza haios de reala sau dimpotriva trist de adevarata, ce a mai facut cole sau la ce se gandeste vecina.

Ziua II: primul gand dupa ce am venit de la serviciu a fost sa intru 1 minut sa verific daca este ceva important pe acolo. Am nevoie de doar un minut. E ca si cum ai vrea, doar, sa tragi un fum dintr-o tigara. Practic nu fumezi tigara, tragi doar un fum. Nu e grav, nu? Dar daca te gandesti ca tot de la un fum ai inceput sa fumezi, te gandesti de doua ori daca sa tragi fumul ala sau sa nu intri pentru un minut pe FB/OK.

Ziua III: m-am trezit prost dispusa si cu o problema de digestie. Nu am analizat daca intrasem in sevraj sau doar o coincidenta, sa ma pomenesc cu o indigestie de la cina din seara anterioara.

Ziua IV: M-am tot gandit sa intru, sa nu intru, sa intru, sa nuuu intru pe FB si OK. E destul de dificil sa-ti controlezi degetele cand "a intra" e doar la un click distanta. E atat de simplu. Si in plus, nu sunt dependenta nu? N-am intrat 4 zile, iar soarele e tot acolo sus, mereu acoperit de nori, ziua incepe tot la 7 dimineata si se termina la 12 noaptea, mancarea, in Anglia, are acelasi gust, adica fara gust, prietenii sunt tot acolo si te suna sau nu cand au timp, inca nimeni nu te-a intrebat de ce ai lipsit TOCMAI 4 zile!!! din "clubul facebucistilor" si "odnoklansnishilor", nimeni, inca, nu te-a dat in cautare ca si disparut.

    Adica, asa, ma gandesc, intr-o doara, ca tu ca si individ, ce mare importanta ai, in acea societate virtuala, in care fiecare isi spune pasul in felul sau, fie o poza trista sau vesela, fie un citat care ar vrea sa arate starea interioara a individului, fie o gluma, ca dupa asta, fiecare, sa astepte un like sau un comentariu la ce, tocmai, a postat si ramane, un pic sau mai mult, dezamagit daca, nimeni sau foarte putini, i-au apreciat gestul.

    La un simplu like sau comentariu se limiteaza importanta noastra ca si individ? De cand am inceput, noi, sa ne bucuram de un simplu like si nu de o mana prieteneasca pusa pe umar, de un simplu comentariu si nu de o conversatie in care sa vezi fiecare din gesturile persoanei cu care stai, o simpla distribuire si nu "hai sa ne vedem sa-ti mai spun ce nouatati mai am"? Si, la urma urmei, de ce like-urile si comentariile ne dau noua, ca si individ, valoare si nu actiunile care le faci in viata reala sau prietenii care au timp de tine. Te simti mai important pe FB si OK decat in viata reala? Te simti o mica vedeta in mediul virtual, nu-i asa?
    A fost ziua in care mi-am pus o sumedenie de asemenea intrebari... Si m-am simtit eliberata. A fost chiar simplu. Sa fie la fel de simplu si la dezalcoolizare? Nu stiu, n-am trecut pe acolo. Cert este ca viciile si dependentele sunt diferite si in diferite stadii. La mine a fost usor, dar cred ca, pentru ca, nu m-am lasat definitiv de acest viciu...

    In ziua a cincea am intrat hotarata sa-mi demonstrez ca n-am pierdut nimic. Poate a fost doar un pretext...
N-am zis ca n-o sa mai intru niciodata pe aceste siteuri, pentru ca o s-o fac. Probabil au si ele importanta lor.