Super-eroul de marti seara

In 2012 am fost una dintre cele mai mari consumatoare de filme, la cinema sau la calculator, SF sau povesti bazate pe realitate, romantice sau actiune, drame sau comedii. Orice. Am facut si o cronica a filmelor din anul trecut.

Anul asta, daca am vazut zece filme e mult. Cred ca pe toate le-am vazut in luna februarie, despre care am si scris la un moment dat. Atunci am avut parte numai de filme chiar bune: Lincoln, Impossible, Flight, This is 40 or Silver Linings Playbook si Les Miserables. Filme memorabile pe care le-as revedea.

De saptamana trecuta, am revenit la vechiul obicei - cate un film pe seara sau doua.

Inainte sa iau in piept cei 2500 de km de la Pitesti la Londra am trecut pe la mall unde inevitabil am fost la cinema. Filmul ales Iron Man 3. Am vazut si primele doua parti din Iron Man si Avengers si cu siguranta ma voi uita si la urmatoarele parti ale acestor doua filme. De ce sunt asa hotarata? Nu, nu pentru efecte speciale, desi au fost din plin si bine facute, nu, nu pentru 3D, ca nu-s o fana a genului, nu, nu doar pentru ca imi plac filmele cu super eroi, caci nu este asa, ci din pasiune pentru rolurile carismatice, din placerea de a privi un film captivant si uimitor de amuzant,  pentru ca in loc sa stau si sa privesc cine stie ce descoperiri filosofice si filme greoaie gen Cloud Atlas, pot, foarte simplu, sa privesc un film ca Iron Man si sa ma relaxez.

Imi place mult, chiar foarte mult, carisma pe care o are Tony Stark. Putem invata de la el puterea de a iesi din situatii complicate, umorul caracteristic personajului, comportamentul natural fata de actiuni si fata de cei care il inconjoara. Nu e un personaj fortat, e spontan, ironic, mandru de conditia care o are, aproape infailibila.

In noul film al celor de la Marvel, imi mai place ca personajul Tony Stark, interpretat de Robert Downey Jr
(daca o fi la fel de carismatic si in realitate m-as marita un pic cu el:)), a capatat noi nuantari de caracter, ca pana si el poate pune mai presus de propria persoana pe cineva, pe fiinta pe care o iubeste in felul sau haotic - Papper, interpretata de Gwyneth Paltrow , acest lucru fiind ceva cu totul nou pentru omul din spatele costumului de otel. E mai uman in noul film, dar la fel de puternic si hotarat fara costum, iese din situatii imprevizibile prin inteligenta sa, chiar si fara alter ego.

Cand privesc un film care are in spate mai multe parti, imi doresc ca acel film sa-si pastreze legatura cu ideea de la care a pornit filmul, pe cat posibil sa-si pastreze actorii, toate in asa fel incat sa-ti dea impresia ca povestea continua. Ei bine, Iron Man 3 intruneste aceste conditii, face legatura si cu rolul pe care la avut in Avengers, filmul meu preferat de anul trecut. Am primit filmul Avengers cu mult scepticism. Inca un film cu super-eroi si nu unul ci 6, mi-am zis WTF, ce naiba, n-au si astia ce face. Insa mi-am facut curaj sa-l privesc, dupa ce am citit o sumedenie de pareri si aproape toate pozitive. Ce poate fi mai rau decat un super-erou? 6 super-eroi intr-un singur film. Dar ce poate fi mai bun de cat un film cu super-eroi? Avengers! Legatura pe care o are Avengers, foarte subtil nuantata, cu Iron Man 3, ma face sa-mi doresc sa vad continuarea celor doua filme, caci si in unul si in celalalt fazele amuzante sunt la ele acasa.

Nu te astepta la un film care sa trateze teme filozofice, sociale sau politice, nici ca vreodata ar avea vreo sansa la vreun Oscar, poate doar din perspectiva efectelor speciale, ci e un film usor de digerat, amuzant, cu personaje bine construite si atractive. E un film pentru o seara relaxanta. Nu cred ca o anumita categorie de varsta si/sau sociala l-ar gasi potrivit, dar ar putea incerca, cine stie poate ca va va pica cu tronc.

P.S. Decat sa povestesc eu filmul, eu care n-am talent nici la povestit nici la cronici, mai bine il privesti.

Vizionare placuta!

Filme de weekend: Lincoln si Silent Hill: Revelation

     Saptamana asta am privit un film istoric: Lincoln. Mi-a placut filmul, desi primele cateva zeci de minute, din cele peste 120, aproape, ca m-au facut sa ma gandesc, la faptul ca anul 2012 a mai adus un film prost cu numele Lincoln, dupa "Abraham Lincoln: Vampire Hunter" si "Abraham Lincoln vs zombies". Insa n-a fost asa. E un film istoric, despre ultimile momente din viata celui mai reprezentativ dintre presedintii americani, care a reusit sa puna capat sclaviei in America. Filmul pune accentul pe modul cum a fost votat Amendamentul 13, prin care negrii erau declarati liberi. Nu e chiar cel mai bun film al anului, insa Daniel Day-Lewis a facut un rol excelent, a dat filmului multa substanta, drept pentru care a luat Oscarul pentru cel mai bun actor in rol principal.
     Multi ziceau, pe forumuri, ca acest film este pentru romani ca "Mihai Viteazu" pentru americani. Nu-i adevarat. Nu poti sa compari cele doua filme pentru ca sunt din generatii diferite. Sunt multe filme istorice care vorbesc despre istoria diferitor tari si totusi sunt interesante si bine facute. Nu zic ca "Mihai Viteazul nu e bun, dar e un alt gen, nu e pentru straini.
    Revenind la Lincoln mi se pare un film bun si atat, nu extraordinar ci bun. Are cateva replici memorabile si cateva momente foarte bune, dar nu m-a tinut mereu lipita de scaun.
Oricum, il recomand. Vizionare placuta!


  Cateodata simt nevoia sa-mi sara inima din piept si ca sa n-o fac s-o ia razna prin cine stie ce metoda, aleg sa privesc un film de groaza.

    Deci saptamana ce a trecut am urmarit un astfel de film: Silent Hill: Revelation care a fost lansat la sfarsitul toamnei trecute. Sa fiu sincera, trailerul m-a atras intr-un mod inexplicabil. Sotul nefiind un iubitor al filmului de gen, a ales sa doarma linistit, in timp ce eu ma uitam, la ora 1 noaptea, cu castile in urechi si cu lumina stinsa... Cred ca mai bine ma bagam si eu la somn...
    Ce pot sa zic, filmul e un pic peste mediocru. Dincolo de cateva faze care m-au facut sa tresar, nimic mai plictisitor.
    E adevarat inceputul filmului e promitator. Te tine in suspans, e infricosator, pare sa aiba o poveste relevanta, dar pe la mijlocul filmului se rupe toata vraja, atunci cand eroina ajunge in acel oras al sufletelor pierdute, despre care are atatea viziuni si cosmaruri.
    Pe scurt este vorba despre o tanara, care are tot felul de cosmaruri cu un orasel cu monstri care o cheama la ei. Ea, impreuna cu tatal, care stie adevarul, se muta din loc in loc, vrand sa nu fie descoperiti de sufletele pierdute din acel orasel. Tatal dispare, iar tanara porneste in cautarea lui chiar in acel oras. Acolo, da nas in nas, cu o droaie de monstri, care se vor a inspaimanta telespectatorul. Numai ca acest lucru nu prea se intampla. Puteti intalni in film o fetita a raului intruchipat, un paianjen confectionat din bucati de manechin si care transforma fiintele vii in manechine, cateva asistente medicale ucigase, sensibile la zgomot, un nene inlantuit care brusc se transforma intr-o creatura ciudata, un alt nene cu un coif-piramida, deasemenea ucigas, niste indivizi care daca respira aerul infectat mor. Doar ei mor, restul nu, de aia si poarte masti. Nimic impresionant.
    Nu recomand acest film decat daca n-aveti ce face.

Filme de duminica: The Impossible si Flight

Daca saptamana trecuta v-am recomandat doar comedii, saptamana aceasta pe filmele urmarite a stat cuvantul drama.

    Primul film pe care l-am urmarit saptamana aceasta a fost The Impossible sau Paradisul pierdut in varianta romaneasca. Este un film care iti trezeste multa emotie si multe lacrimi. Bazat pe evenimente reale, petrecute a doua zi de Craciun in 2004, in Indonezia, The Impossible spune povestea unui cuplu din Spania care isi petrece vacanta de Craciun, in paradisul indonezian, impreuna cu cei 3 copii. Filmul urmareste evenimentele din momentul decolarii spre taramurile insorite din oceanul Indian a acestei familii si pana la intoarcerea acasa, dupa o experienta traumatinzanta, la limita supravetuirii.

    Este un film imposibil de ratat, emotionant, cu multe scene socante, care iti aduce in minte intrebarea "Cat de fragila poate fi viata". Regizorul a reusit sa stoarca tot ce a dorit, din acesti actori minunati. Suferinta este redata exceptional, trnsportarea prin diferite stari sufletesti este exceptional redata, actorii, in special Naomi Watts, au facut o capodopera din jocul lor.
Un film de Oscar care merita vazut!

    Un alt film, pe care l-am urmarit saptamana aceasta a fost filmul Flight, adica Zborul. Daca vreti un film de actiune, ei bine, acesta nu-i. Filmul este centrat pe povestea personajului principal, interpretat de Denzel Washington, intr-o maniera exceptionala, cu ale sale vicii - alcoolul si drogurile. Flight nu este despre avioane ci este despre oameni, drama fiind concentrata pe patima bauturii. Personajul principal este creionat foarte putin, la inceputul filmului, ca fiind un alcoolic care nu-si recunoaste dependenta, excelent profesionist, care reuseste o aterizare cu victime minime, a unui avion cu probleme tehnice si a unui familist ratat din cauza patimii pentru bautura. Intrebarea logica, care iti vine in minte, pe parcursul filmului este daca Denzel joaca rolul unui erou sau al unui pilot care conduce avionul sub influienta substantelor interzise si care merita puscaria. Eu, nici acum, nu m-am hotarat ce cred mai mult despre personaj, dar finalul m-a lasat placut surprinsa sa vad ca, totusi, regizorul a vrut sa sublinieze ca recunoasterea unui viciu, aduce linistea si vindecarea lui.

Doua filme excelente, doua drame despre viata si oameni. Merita vazute!

Vizionare placuta!

Filme de duminica: This is 40 si Identity Thief

De multe ori simti nevoia sa te relaxezi, iar o comedie e chiar ceea ce ai nevoie, ieftin, bun si mult in kg, vorba moldoveanului. In saptamana care a trecut doua filme mi-au picat cu tronc, amandoua comedii.

    "This is 40" e o comedie usoara, despre viata de familie si despre criza femeii care nu vrea sa recunoasca ca a ajuns la "venerabila" varsta de 40 de ani. Fiecare dintre noi are  cate o teama sau mai multe. Unora le e frica de pragul de 30 de ani, altii de o eventuala casatorie, dar daca vei infrunta problemele cu umor, oricat de matur sau imatur n-ai fi, o sa treci cu brio peste probleme.
    Imi place "This is 40" pentru diversele situatii de viata prezentate cu umor, imi place si pentru ca dincolo de imaginea tipica a unei familii engleze sau americane, scenaristul a avut grija sa indemne telespectatorul la comunicare, la comunicare in cuplu sau in familie.
Trecand de cateva faze care, poate, incarca inutil acest film si poate ca nu e cea mai buna comedie, mi se pare, totusi, un film dragut, potrivit pentru o seara relaxanta de duminica, in familie.

    Daca mai ai timp, duminica seara, si pentru comedia "Identity Thief" atunci poti sa zici ca ti-ai luat o mica doza de ras pentru un nou si anevoios inceput de saptamana. Dupa umila mea parere, acest film nu e cea mai reusita comedie, dar tinand cont ca, in ultimul timp, nu prea am avut parte de comedii bune, zic eu, ca poti sa-l urmaresti si sa ai un firav zambet pe fata. Are multe gaguri si replinci pontoase care iti vor discreti fruntea, deci chiar daca nu e extraordinar, merita, totusi, vazut. Iti ofera o mica portie de ras.



Vizionare placuta!

Filme de duminica: Silver Linings Playbook si Les Miserables

    In urma cu cateva zile am zis hai sa ma uit la film si m-am uitat, impreuna cu sotul si un pahar de vin rosu intre noi.

    Despre Silver Linings Playbook nu pot sa zic decat ca l-as mai revedea odata si asta spune totul. Va jur ca pe tot parcursul filmului, zambetul nu s-a sters de pe fata mea si al sotului. Nu e vorba de o faza anume ci tot filmul e o poveste amuzanta si nu, nu este de la pahar cu "portiune magica". Protagonistii si-au jucat rolurile atat de bine incat cred ca ar merita sa ia si Oscarul, pacat ca Brandley Cooper concureaza la categoria Cel mai bun actor in rol principal cu Hugh Jackman care il interpreteaza pe Jean Valjean in Les Miserables. Chiar daca Cooper a facut un rol de exceptie inclin sa cred ca actorul care la interpretat anterior  pe Wolverine a avut un rol mai dificil in Mizerabilii si l-a executat fara cusur.
Oricum n-ar fi, povestea si jocul actorilor din Silver Linings Playbook isi merita din plin nominalizarile la Oscar.

Are un final fericit si de ce nu previzibil, dar ce mai conteaza daca filmul, per ansamblu, iti da o stare de bine, relaxare si confort. In plus, toata lumea iubeste finalurile fericite care nu te lasa in prea multa ceata. In viata anosta a erei in care traim avem nevoie de finaluri fericite, de o doza mare de optimism intr-o lume nebuna, la propriu si la figurat, de incredere, de a invata sa trecem peste vulnerabilitati. Acest film le are pe toate si sunt convinsa ca veti gasi propriile motive sa indragiti acest film.

    In acelasi context am urmarit si Mizerabilii, musical-ul facut dupa romanul cu acelasi nume a lui Victor Hugo, o carte de exceptie si un film extraordinar. Nu pot sa zic ca sunt un fan al musical-urilor, insa acest film mi se pare tocmai potrivit pentru acest gen. E un film trist, insa facut atat de bine incat poti canta si plange odata cu actorii. Anne Hathaway are probabil cel mai dificil rol din viata ei, iar producatorii au facut, de departe cea mai buna alegere. Nu cred ca are concurenta la Oscar la categoria Cea mai buna actrita in rol secundar.
O capodopera de film, atat scenariul cat si distributia si mai ales coloana sonora. Nu pot sa-mi scot din minte versurile dintr-o scena de la inceputul filmului :"Look down, look down..", atunci cand Valjean se afla in arest. Acest film ne scoate din monotonia ultimilor ani in care s-au facut numai filme despre invazii si extrateresti, prea multe SF-uri si prea putina calitate. Chiar daca va sperie faptul ca e un musical, va indemn sa mergeti sa-l vedeti. Nu veti regreta

    Vizionare placuta!

Cronica intarziata.

     21 decembrie 2012:  

    Azi a venit sotul acasa si n-a intrat bine pe usa ca mi-a si zis: azi trebuie sa vedem filmul Eight Below (2006). A contraatacat caci cu o zi in urma, aproape ca l-am obligat sa se uite la The Help (2011). Amandoi suntem mari consumatori de filme, dar, din pacate, nu avem timp, in acest moment, sa mergem la cinema. Daca vrem sa ne relaxam, ne asezam comod pe canapea si evadam din lumea aceasta obositoare a vietii reale.
    2012 a fost un an plin in evenimente cinematografice, de la filme noi, subiecte noi, actori noi si pana la aparitia unor noi parti din filme deja consacrate sau reeditarea in format 3D a unor filme mai vechi dar cu priza la public, gen Titanic 3D.
    Voi enumera filmele care mi-au atras cel mai mult atentia si care mi-au placut cel mai mult sau nu, insa este o parere pur subiectiva din perspectiva consumatorului obisnuit care nu inghite filme grele si plictisitoare ca subiect. Nu am timp de asa ceva, nu am timp sa stau sa procesez ce a vrut sa zica un regizor sau un scenarist preocupat de subtilitati.

    Si deci, unul dintre preferatele mele este The Dark Knight Rises de la care nu am avut prea multe asteptari pentru ca nu sunt o fana a acestui film. Recunosc ca nici macar nu-mi mai amintesc prea bine celelalte parti. Insa aceasta ultima parte a filmului m-a uimit intr-un mod placut. E un film destul de lung (cam 3 ore), iar actiunea e lenta si daca ai putina rabdare vei intra in subiectul filmului si vei vrea sa-l vezi pana la sfarsit. Eu ma bucur ca am avut rabdare. Un film reusit, distributie foarte buna. Merita vazut.

     Un alt film care mi-a placut foarte mult este The Avengers. Poate ca acest film este departe de a fi perfect, insa este spectaculos si distractiv, punand intr-o lumina pozitiva si amuzanta o adunatura de super-eroi: Iron Man, Hulk, Thor sau Capitanul America, fiecare venind cu propria personalitate si pastrand caracteristicile pe care le au in filmele care i-au consacrat. Una dintre fazele mele preferate din film a fost aceea in care Hulk ignora statutul de zeu a lui Loki, personaj negativ. La aceasta faza am ras cu pofta si i-am tot dat replay. Recomand acest film pentru ca nu e genul de film care pune in evidenta tragedia de invadare a pamantului cu tot felul de fiinte extraterestre, ci personajele, cu ale lor actiuni si faze amuzante. E un film relaxant.

    Un film amuzant si o comedie neasteptata este Ted, ursuletul de plus care printr-un miracol de Craciun, prinde viata si creste odata cu stapanul lui. E un film necenzurat, pentru oameni mari, plin de momente haioase. Nu e un film exceptional, insa sa-l vezi acasa, cand n-ai ce face si esti plictisit e destul de bun.

    The Vow este o drama impletita cu momente romantice, amuzante si un final fericit. Un film impresionant si o poveste bazat pe un fapt real despre puterea dragostei. Mi se pare al doilea dupa Notebook din aceasta categorie. Merita vazut.

    Nu pot sa trec cu vederea continuarea celor 2 animatii exceptionale de anul acesta:  Ice Age 4: Continental Drift si Madagascar 3: Europe's Most Wanted, a caror eroi isi continua aventurile in acelasi mod haios si cu multe imagini pline de invataminte. Nu pot sa uit nici de Hotel Transilvania sau Brave. Sunt filme atat pentru copii cat si pentru copii "mari" cu multe momente inedite si pline de inteles.

    27 decembrie 2012:

    Alte filme de bagat in seama ar mai fi: The Amazing Spider-Man (aceeasi poveste, dar actori noi), Prometheus (e genul de SF horror ok, cu multe intrebari existentiale si cu si mai multe intrebari ramase fara raspuns), The Hunger Games (posterul e mai tare decat filmul, stiu ca suna straniu, dar cam asta e), Step Up Revolution sau StreetDance 2 (e pentru iubitorii de gen - concursuri de street dance), Skyfall (acelasi invincibil James Bond), 21 Jump Street (o comedie draguta si usoara), War Horse (un film trist, dar dragut), This Means War (o comedie usoara si previzibila), American Reunion (e mai bun decat ultimile 2-3 filme din seria American Pie), Safe (e pentru iubitorii genului Actiune, daca joaca Jason Statham atunci cu siguranta e actiune),

    Filme la care poti sa te uiti o data: Total Recall (din tot filmul mi-a placut actorul si trailer-ul;)), Looper (am asteptat mai mult de la acest film dupa ce am vazut trailer-ul), Snow White and the Huntsman, Taken 2 (nici nu se compara cu primul film din serie), Battleship (daca vrei s-o vezi pe Rihanna jucand in filme, acum ai posibilitatea, dar nu te astepta la ceva maret din prestatia ei si nici a filmului), Chronicle (nu stiu de ce unii ii dau nota asa mare, poate pentru modul de filmare?), The Expendable 2( un film pentru melancolicii filmelor de actiune din anii '90 cu clasicii actori de actiune: Schwarzenegger, Stallone, Willis, Van Damme, etc), The Five Year Engagement sau What to Expect When You're Expecting (sunt filme de familie, comedii usoare fara mari pretentii), John Carter (o poveste SF, o comedie nu foarte tare, un film relaxant si atat), Underworld Awakening (un film cu vampirei draguti), Safe House (nu am ramas cu nimic dupa acest film).

     Filme pe care nu le recomand: The Twilight Saga Breaking Dawn Part 2 (atat de jalnic), Wrath of the Titans (candidat la Zmeura de Aur), The Watch (zero barat), Ghost Rider: Spirit of Vengeace (un monument de prostie, pacat de Cage, ca avea filme bune, cu asta s-a prostit de tot), Moonrise Kingdom (o gluma de film), Resident evil: Retribution (prost, ba nu PROST-PROST, de la subiectul care a facut din primele parti un film mai de Doamne ajuta s-a deviat atat de mult ca nici nu mai are logica, actiuni incoerente, patetic).

    Inca nu am vazut Journey 2: The Mysterious Island, The Hobbit, Life of Pi si Argo, daca e sa ma iau dupa recomandari.

    3 ianuarie 2013:

    P.S. Ieri am vazut Cloud Atlas, un film greu, lung, cu multe idei. 6 povesti in 6 perioade temporale diferite, cu actori care joaca mai multe roluri. Dupa primele 20 de minute am vrut sa opresc filmul, apoi am zis sa-i mai dau o sansa. Acest film m-a dus cu gandul la romanul lui Liviu Rebreanu "Adam si Eva", doar ca in acel roman povestile se leaga mai frumos. Multe idei existentiale si multa filosofie, mai putina actiune. N-a fost rau, doar ca in loc sa ma relaxez, am stat ore bune sa ma gandesc la subiectul filmului si pentru a-l intelege. Sigur mai trebuie sa-l vad odata ca sa il inteleg mai bine, dar nu stiu daca mai vreau sa-l mai vad...

Si cu asta am incheiat cronica filmelor 2012.
La cat mai multe filme bune!