Ete ca ma facui si vedeta!

Acum, serios, e weekend, la mine e cald si soare si dispozitia mea tinde spre high. M-am intors de la serviciu (cred ca nu v-am spus ca in unele sambete eu mai si lucrez), am urmat programul obisnuit dus/pranz/jumate de ora de somn. Apoi am trecut pe blog. Nimic nou sub soare. Cand deschid pagina comentariilor nepublicate imi sare in ochi unul impresionant de mare pentru ceea ce sunt eu obisnuita pe al meu blog. Desigur ca  acest comentariu e destul de scurt in comparatie cu ce am mai vazut pe alte bloguri, unde comentariul era mai lung decat articolul in sine, dar nu-i nimic rau in avea asa comentarii. In astfel de situatii, se pare ca cititorul chiar te citeste, chiar te place si chiar are ce sa comenteze. E de apreciat.

Revenind la comentariul unuia dintre articolele mele pe care il puteti citi aici, Radion Gustiuc, realizator al unei emisiuni on-line despre blogosfera moldoveneasca de la Radio Moldova Muzical, m-a informat intr-un mod foarte placut ca la emisiunea Radio Blogosfera din 28 iunie 2013, Jurnal de Sotie s-a auzit si la radio.

Ochii mei s-au inviorat, buzele s-au facut a zambi din ce in ce mai larg, iar urechile mele au savurat fiecare cuvant. Este foarte placut sa te stii citit. Si poate ca e doar o emisiune si poate ca e doar un blog (la al meu ma refer), insa satisfactia ca articolul meu si-a facut loc printre zecile de mii de articole publicate in blogosfera moldoveneasca, la o emisiune radio de dezbateri, e uriasa.

Draga Radion, iti multumesc pentru onoarea de a citi ceea ce eu scriu.
O singura chestie as mai adauga in legatura cu emisiunea pe care cititorii mei o pot asculta aici, (al doilea articol si blog in ordinea dezbaterilor) in emisiune, mentionati autoarea Jurnalului de Sotie ca fiind Cristina. E semnat Tina, iar Tina, in cazul meu vine de la Tatiana, nu de la Cristina. Dar nu-i bai, nu ma supar, e totusi Happy Weekend! Elly Weiss a pornit cu dreptul aceasta rubrica si noi, toti ceilalti, ne bucuram impreuna.

Cand vine foamea nu te intreaba si daca ai ramas fara ustensile poti "imprumuta" din ideile nastrusnice ale celor carora foamea le-a luminat mintea si din improvizatiile micilor inventatori anonimi:

P.S. Aceste imagini circula pe diferite site-uri de socializare rusesti si e dificil sa gasesti sursa originala.

Sa aveti un weekend cat mai frumos si vacanta placuta! La multi ani celor cu nume de Petre/ Petru/Petruta/Petra etc.

In doua culori

Capsuni in doua culori.
N-am mai vazut aceasta anomalie decat la un mar care era impatit in doua jumatati rosie si galbena.
Mai multe reflexii gasiti la SoriN.
Un sfarsit de saptamana minunat!

STOP si de la capat - parfumul succesului

Putini dintre cei care au cunoscut-o pe Lucy stiau ca Ea nu mai lucreaza la multinationala. Debutul ca angajat si l-a facut acolo si in anii ce au urmat dupa facultate, cariera ei a urmat un fagas ascendent. Multinationala ia imbogatit frumos CV-ul. Cei mai multi o invidiau pentru cariera de succes pe care o avea, insa nimeni nu si-a pus vreodata intrebarea "cu ce pret?" si "daca e fericita, multumita si implinita". Aparentele erau minunat de frumoase, astfel incat nimeni nu ar fi gasit vreun motiv de tristete in viata ei.

La un moment dat, la o cotitura a vietii, a spus STOP. Avea motivele ei. A vrut sa-si schimbe radical viata. Putini au acest curaj. Trecuta printr-un divort si cu adanci urme ale tristetei incrustate in suflet, Lucy a renuntat la tot, la sotul pe care il iubea inca, la salariul decent si jobul onorabil pe care l-a obtinut prin mult efort, la apartamentul pe care si-l luase in credit, si-a facut un mic bagaj si a plecat oriunde in incercarea de a-si gasi linistea si alinarea.

Dar in viata e ca si la piata - poti plati scump pentru lucruri care nu merita sau dimpotriva, poti gasi lucruri scumpe la preturi mici. Ea cauta liniste, dar a dat peste SUCCES.

Dupa ce a hoinarit, de una singura, intreaga lume, s-a oprit sa locuiasca intr-o mica coliba a unei mici familii dintr-un trib in Thailanda. Thailanda este "tara contrastelor radicale, profund asiatica si fantastic de occidentala". Atractia pentru acest colt de rai a simtit-o prima data, citind printre randurile cartii "In Tara Surasului - Thailanda" a Iuliei Maria Cristea, carte pe care a citit-o si recitit-o dincolo de cuvinte, traindu-le aievea, alaturi de localnici, alaturi de oameni si in mijlocul lor. E tara unde poti gasi o oaza de liniste si frumusete naturala, dar si o viata tumultoasa si plina de aventura.

Astfel, Lucy, stand asezata pe nisipul alb si fin din fata colibei, cu briza mangaindu-i fata, s-a apucat sa scrie intr-un jurnal ganduri, intamplari, sa descrie locurile pe care le-a vizitat, toate traite de personajul Eu. A creionat in cuvinte o intreaga aventura a acestui personaj, i-a dat viata cu ajutorul a tot ce o inconjura. Personaj devenea tot mai complex, iar romanul, care era asemeni unor file de jurnal, prindea contur fara prea mult efort.

Printr-o intamplare, fasta sau nefasta, nici Ea nu prea putea s-o clasifice, Jurnalul ei, a ajuns in mainile necunoscute ale unui personaj cunoscut, instarit si mare iubitor de arta. Personajul, care se afla in vacanta, a citit prima pagina a Jurnalului si nu s-a oprit pana nu l-a terminat, insa povestea din Jurnal nu era nici pe departe terminata, asa ca, din curiozitate, a facut efortul s-o caute. N-a fost greu s-o gaseasca deoarece pe prima pagina a Jurnalului si-a lasat datele de contact.

A intalnit-o si din prima clipa a simtit o scanteie a succesului. I-a propus sa termine povestea si sa-l publice. Dar asta nu s-a intamplat imediat. Au mai durat vreo doi ani pana a fost gata de publicare si pana s-a hotarat si Ea ca poate e o idee buna sa-si publice gandurile. Scceptica, a acceptat doar pentru ca, prin increngatura de condei, stia ca a scos la lumina multe povesti de viata, din care altii ar putea invata ceva.

Succesul a venit pe neasteptate, invaluind-o intr-un parfum cu iz de cerneala si miros de hartie proaspat tiparita, miros de cerneala al urmei lasate de pixul ei, cu forma semnaturii ei. Acest miros i-a tulburat zenul, obligand-o sa renunte pentru o perioada la intimitatea si linistea la care ravnise atat de mult.

Insa, acel miros, n-a descurajat-o, dimpotriva, amestecat cu mirosul parfumului ei preferat L'Eau d'Issey Fleur de Bois, de la Issey Miyake, i-a dat puterea de a lupta cu morile de vant ale celebritatii, venite brusc si neasteptat. Ii placea acea combinatie de cedru de Virginia, ambra, frezie, tinctura de trandafiri si mimoza. Un parfum floral, revigorant, de zi, usor romantic, a fost creat de Jacques Cavallier in 2010.

Acest parfum i-a fost daruit de sotul ei, intors dintr-o calatorie de lunga durata, mirosul fiind naucitor la fel ca si succesul.

Se poate intampla oricui!

Astazi doar o poza amuzanta si fara cuvinte. Se poate intampla oricarui neatent.

Sa aveti o saptamana frumoasa si lipsita de astfel de evenimente!

Mafia si biserica

Stiu ca titlul suna cum suna, dar eu va prezint doar o Reflexie in Oglinda si alta data, atat despre mafie cat si despre biserici, cele doua subiecte putand determina discutii inepuizabile.

Un sfarsit de saptamana minunat va doresc, cu mult soare celor ce le lipseste si cu o boare de vant celor ce au prea mult!

Help II!

Viata nu e atat de roz, ca si aceasta floare, insa merita traita cu bune si rele. Gandurile se invart in capul meu, dar n-am timp sa le astern pe "hartie". Incerc cu alta ocazie.

Pana una alta, apelez, iar, la cunostintele voastre. Ca si data trecuta, va intreb ce floare-pom e cea din imagine? Cu ajutorul vostru imi imbogatesc cultura botanica si pentru asta am a va multumi. 

Sa aveti un sfarsit de saptamana cat mai frumos.

Revin cu un update la propunerea dragei de Minnie si postez si o poza cu tulpina florii de mai sus. Poza nu e cea mai reusita, dar cred ca se vede suficient:

Capul destept nu doare

In ultimile doua zile am avut o stare fara de stare. Cauze? O gramada. Una din ele a fost o durere de cap infernala, care nu a trecut nici cu un remediu. O-i fi racit, dar febra n-am avut, asa ca nu pot baga mana in foc ca raceala e cauza. O sa trec peste vorba aia "Capul destept nu doare", caci azi am inceput sa ma simt mai bine. Daca n-ar fi fost mai bine, m-as fi gandit serios la vorba amintita. Insa, nu suficient de bine, incat sa pot sa scriu in acest jurnal ganduri sofisticate.

Asa ca va las cu gandurile voastre magnifice si va indemn si ma indemn

...viata e prea scurta ca sa n-o traiesti. Frumos.
O sa cam fiu ocupata zilele astea. O sa incerc sa-mi fac timp si de Jurnal.
Va imbratisez si va urez o saptamana cat mai frumoasa!

P.S. Pana revin va las in compania minunatei Adele. Stiu, sa fii meloman pentru o zi se recomanda marti, eu am inceput de astazi.

Poarta-mi numele

Uneori ma intreb care este rostul nuntii. Stiu, in prezent semnificatia nuntii si-a mai pierdut din adevarata valoare, acea de inceputul unei vieti in doi, din cauza ca multe cupluri, se hotarasc sa faca nunta dupa multi ani de convetuire si uneori dupa nasterea unui sau mai multor urmasi.
Totusi, nunta ramane a fi un inceput, o piatra la temelia noii familii, a caror membri pot zice "De azi suntem o familie, de azi suntem sot si sotie."

Nunta este o ceremonie religioasa si/sau civila, dintre doua persoane de sex diferit, in majoritatea cazurilor. Este urmata, apoi, de o petrecere cu ritualuri si veselie. Da, in unele state se accepta casatoria dintre persoane de acelasi sex, insa, cel putin in Europa, partea ortodoxa, nunta are loc, exclusiv, intre un barbat si o femeie. Si e frumos asa, e mai frumos. Nu am nimic cu cei care nu-mi impartasesc aceasta convingere caci e alegerea lor, eu, insa, raman a aprecia ceea ce ne-a lasat mostenire ai nostri strabuni.

Am cunoscut-o in facultate, in prima zi, departe de locul care ma facea sa ma simt confortabil sufleteste. Eram usor timida si infricosata de un nou inceput, eram un pic trista din cauza distantei de acasa, eram intr-o tara pe care n-o cunosteam, intre oameni care nu pareau primitori. S-a apropiat timida si m-a intrebat ce fac. Eram colege. Ulterior am devenit prietene, cele mai bune. De fapt eram trei cele mai bune, insa despre  cea de a treia n-am sa vorbesc astazi si o sa intelegeti de ce voi vorbi doar despre Mia. De fapt, o cheama Maria, Maria doar in acte, caci toata lumea o numeste Mihaela, iar eu ii zic Mia.

Au urmat ani frumosi de facultate, cu multe povesti, cu multe batiste umede de lacrimi, cu multe zile senine si vesele, cu multe peripetii si o prietenie frumoasa formata din 3.
Din pacate, viata si distanta ne-a separat, dar cumva a ramas prietenia, chiar daca nu intodeauna totul a fost roz intre noi.

Astazi, Ea, Mia, se marita. Astazi are nunta, iar eu stau si ascult ploaia cum bate puternic in geam si nu ma pot bucura alaturi fizic de ea. Distanta ne desparte, desi sufletul meu e acolo si ea stie. Mi-as dori s-o pot imbratisa in acest moment, sa-i asez voalul in par asa cum ne-am promis odinioara. Mi-as dori sa-i vad zambetul de pe buze si lacrimile de emotii din coltul ochilor. Mi-as dori sa-i asez suvita rebela, sa-i duc trena si sa-i tin buchetul.

E o zi speciala pentru ea, asa cum stiu ca este ziua nuntii si de aceea acest mesaj e pentru ea: Draga mea, cea mai sincera urare pe care ti-o fac astazi, este ca de-a lungul anilor, dragostea voastra unul fata de celalalt sa se adanceasca si sa creasca astfel incat, atunci cand veti privi inapoi catre aceasta zi, ziua nuntii voastre sa o considerati drept ziua in care va iubeati cel mai putin. Casa de piatra!

Cum e sa fii insurat Cristi?
- Pai, cum sa fie? N-am voie sa beau, n-am voie sa fumez, n-am voie sa merg cu amicii la o bere, n-am voie sa ma uit dupa vreo femeie pe strada...
- Inseamna ca regreti pasul pe care l-ai facut?
- Nici asta n-am voie...
...................................
- Ce este iubirea?
- Lumina vietii.
- Ce este casatoria?
- Factura la lumina.

Pentru ei e Happy Weekend. Si voua va doresc acelasi lucru!

P.S. Toate pozele sunt realizate de draga de Lili si fac parte din albumul "poarta-mi numele".

Ceaiul de la ora 5

Reflexia unei dupa-amieze insorite, in curtea din spate. Si chiar era ceai. Si chiar era 5.

SoriN multumesc pentru gazduire!
Un sfarsit de saptamana minunat va doresc!

Mesaj de pe Terra ajuns viral in spatiu

Nu stiu cum si din ce cauza, de fiecare data cand stau relaxata pe marele tron, imi vin ideile una dupa alta si ma invaluie in inspiratie. Fix atunci cand n-am pix si foaie si nici telefonul mobil nu-l am cu mine. In sala tronului, niciodata nu iau telefonul, pentru ca am patit odata, de fapt de doua ori, sa-mi cada din buzunar.

Prima data, cand mi-am luat eu mobil (nu pe banii mei), o caramida din aia foarte de fitze la vremea ei. Si eu, cu ifose, ca am telefon mobil, da Domnul si ma duc intr-o excursie. La un moment dat, Nenea Soferul, opreste  IN SFARSIT, autocarul pentru fiecare de sedea cu dintii inclestati. Eu, prima, sar din autocar si dai fuga spre  wc. Intru si dau de un wc din ala ca din fundul curtii, cum se zice, doua scanduri inguste pe care sa-ti incapa, la fix, piciorul de 37. Nu stiu ce-or fi facut aia de traiesc pe picior mare si lat, dar n-a fost treaba mea.

N-am apucat sa-mi fixez bine piciorul pe scandura si aud stiobalc. Fac ochii mari si ma sageteaza un gand. Bag mana in buzunarul de stiam ca tin telefonul ce tocmai facuse stiobalc. Cred ca m-am facut galbena la fata, sau rosie sau neagra, or verde, or toate odata... Trag repede nadragii si incerc sa ma holbez printre scanduri sa vad daca mai exista vreo sansa. Nici una nu era acolo, nici macar una. Ma intorc, ma sucesc, aproape cad dupa telefon si dau sa ies. Imi amintesc scopul care ma aduse acolo si intru din nou. Gandul cum sa fac sa-mi readuc telefonul in buzunar nu ma lasa.

Unica solutie a fost, dupa doua-trei injuraturi in gand,sa ma resemnez cu gandul ca poate or veni niste extraterestrii curiosi si or face niste sapaturi stiintifice si poate, intamplator or da si de telefonul meu. Or rade ei de tehnologia invechita pe care or fi gasit-o si s-or gandi la mine.

Sa-mi gaseasca telefonul meu norocos, niste extraterestri ciudati, ar fi chiar o onoare. Sa incerce ei, asa, sa rascoleasca prin agenda telefonului, or prin mesaje, analizand informatiile. Mesaje de amor adolescentin, mesaje de la mama cu "treci imediat acasa!", iar mesaje de amor adolescentin si iar mesaje de amor adolescentin, ar fi mana cereasca pentru cercetatori, ce sa mai. Asta in cazul in care or avea ei asa tehnologie incat sa poata extrage datele de pe un telefon old fashion, imbibat bine in amoniac. Si cum sa nu aiba. Imi si imaginez cum, pe retelele lor de socializare gen facebook.univers, se da like dupa like la mesajele mele pretioase, apoi apare la stiri informatia cum a devenit viral, o descoperire stiintifica facuta pe o planeta tare indepartata.

Asa a fost prima oara, a doua oara a fost vorba de un telefon micut, cu clapeta, tare drag mie. A cazut in wc. Am bagat mana, cu o strambare din nas si l-am scos, l-am spalat bine la chiuveta si l-am pus la uscat. Inca il mai am, dar nu-l mai folosesc demult. Cred ca o sa-l inramez, caci a fost primul telefon cumparat pe banii mei. Dupa ce am patit-o si a doua oara, nu mai intru in wc cu telefonul.

Si uite asa, am ramas, fara suport de scris gandurile, cand imi vine si mie, in sfarsit, inspiratia.

Apus la inaltime

Carpatii in apus se inscriu la Miercurea fara cuvinte.

Storm in a Coffee Cup

    Se spune ca omul se ataseaza de oameni si lucruri in egala masura. Eu n-o sa confirm sau sa contrazic ceea ce se spune, insa in ceea ce ma priveste, lucrurile si oamenii, care intradevar conteaza pentru mine, au, in egala masura, un loc important in inima mea.

    In fiecare dimineata, am o relatie prea intima cu tonomatul de cafea, ca sa o pot descrie aici, in cateva randuri. Are si un nume, dar pe care n-o sa-l amintesc aici. Dimineata cand intru in bucatarie, dupa ce am trecut pe la baie ca sa-mi clatesc ochii cu apa rece, dar nu inainte de a fi bagat peria in par ca sa aranjez miile de fire rebele, ma asez in fata expresorului, il ating, gentil, pe ecran, ii zambesc suav de sub ochii inca unflati de somn, iar el ma rasplateste cu un zambet larg in ceasca cu cafea. Nu sunt exagerat de gelosa insa relatia pe care o am eu cu expresorul meu de cafea nu vreau sa o mai aiba nimeni. Nu imi doresc ca cineva sa-mi pipaie si sa-mi mangaie expresorul meu, cu exceptia sotului. Da, bine, am facut doar o exceptie.

    O mare placere, pentru mine, este acea de a avea cativa invitati in spatiul micut al intimitatii propriei locuinte. Prieteni de suflet, rude foarte apropiate, sunt persoane care iti fac locuinta mai calda si mai primitoare. O afectiune reciproca importanta este sarbatorita, intr-un mod foarte placut, la o ceasca de cafea aburinda, pe care tonomatul tau de cafea, tocmai ti-a facut placerea de a ti-o ofere. Tu il atingi, tu il implori, tu ii multumesti pentru cafea.

    Deci, imagineaza-ti cum m-as simti, daca m-as trezi intr-o dimineata si as gasi in bucataria mea o gloata de prieteni de-ai fiului sau fiicei or o turma de studenti, colegi de-ai lor, intr-un viitor inca necunoscut care se inghesuie in jurul expresorului, impingand in ecranul tactil, cerand cafea dupa cafea, vorbind tare si razand cu nerusinare.

    Intr-o astfel de situatie, mi-as simti tot sangele cum se coaguleaza in privire, mi-as auzi inima cum bate cu putere si in acel moment, as fi gata sa explodez... Nu as putea sa inteleg cum astia nu stiu regula casei. Simt ca am destula forta sa fac doua-trei knockout-uri si sa-mi strang la piept, cu putere, expresorul meu, ca un copil care nu vrea sa-si imparta jucaria cu nimeni.

   Cred ca as face ochii mari, timp in care, mi-ar trece prin minte ideile de mai sus, as inchide ochii, as respira adanc si apoi as zambi:
- Vrei sa te servesc eu cu o cafea? le-as zice.
- Oh, multumesc, chiar te rog, am nevoie de o cafea, iar expresorul asta e tare complicat.
- Aham, el doar pe mine ma accepta.
"Daca te pricepi si la femei cum te pricepi sa folosesti expresorul, atunci inteleg..." Ar fi un gand fugar si rautacios probabil.
    Acum totul e in regula...

P.S. Postul asta l-am scris prin februarie, dar acum mi s-a intamplat ceea ce imi imaginam. Uite premonitie.

Nu doare, nu raneste, nu intreaba.

Trecu pe la el. Era 4 dupa-amiaza. Dupa serviciu, se gandi ca ar fi bine sa-l viziteze. Tatal ei avea cancer in faza terminala, iar ea, ca fiica mai mare, avea unele indatoriri, dintre care si barbieritul.
- Ce faci tata? Cum te mai simti azi?
- Ma simt bine.
- Stii, am niste treaba acasa. Am sa trec mai pe seara si am sa te rad.
- Mariuta, barbiereste-ma acum, ca mai pe seara n-am sa mai fiu.
- Ce tot vorbesti, tata? Cum sa nu fii? O sa fii! Uite o s-o chem pe mama sa mai stea cu tine.
- N-o sa mai fiu Mariuta, n-o sa mai fiu, spuse el cu voce domoala.
Mariuta, asa cum ii spunea el, era fiica mai mare dintre cei 4 copii. Iesi afara, o striga pe maica-sa din gradina si ii povesti ce s-a intamplat.
- De dimineata e asa. Mi-e si mila sa mai stau cu el.
- Eu ma duc, ca i-am promis soacra-mii c-o ajut si ma intorc repede.
- Du-te maica, du-te!

Cred ca trecuse un sfert de ceas de cand nora si soacra intrasera in micutul lan de fasole. Soarele de iunie se mai potolise in acea dupa-amiaza. Dinspre vest incepura sa se ridice niste nori cenusii.

Deodata, Maria isi auzi strigat numele. Din lanul de porumb, de alaturi, se ivi o vecina a parintilor ei. Cand o vazut aparand asa, un gand trist ii umbri chipul.
- Ce-i? Ce s-a intamplat?
- Hai, ca a murit tatuta!

Femeia ramase pentru o clipa nemiscata. Apoi se uita la socra-sa care din priviri i-a facut semn s-o ia inainte, si-a apucat de mana fetita de vreo 4 anisori, care se juca in tarana si a luat-o la fuga prin ogoare pana a ajuns la drumul proaspat asfaltat.
Cu sandalele intr-o mana, cu mana fetitei ei in cealalta pasea rapid pe asfaltul fierbinte, cand dintr-o data a inceput sa ploua. Era o ploaie din aia calda, de vara, o ploaie care stingea tot praful asternut pe drum, o ploaie care prin tropaiala ei puternica ii spala sufletul plin de tristete si regrete, revigorand-o. O ploaie cu bulbuci care ii alina sufletul si trupul.
Ajunsa la casa parinteasca, primul lucru care l-a facut, a fost sa-l rada. Obrazul lui, slabit de boala, era inca cald, iar lacrimile ce curgeau pe obrazul ei erau fierbinti si usturau. 

Dupa ce a terminat, a iesit afara unde ploaia isi mai arunca ultimile lacrimi peste pamantul insetat. Fetita, contrar asteptarilor, statea cuminte sub balcon, dosita de ploaie, s-a apropiat de maica-sa spunandu-i:
- Ai vazut, mami, cerul a plans pentru bunelul, inseamna ca i-a parut rau. Si Dumnezeu asta e asa de egoist, nu stie ca daca oamenii se iubesc trebuie sa-i lase impreuna.
Si-a strans fetita in brate si a ridicat privirea spre cer. Ultimii stropi i-au racorit fata infierbantata si plansa.

Mirosea a ploaie, a proaspat, a viata. Mirosea a liniste. Durerile pe care le simtise tatal ei in ultimile luni, o facusera sa creada ca moartea  nu e un lucru ingrozitor. Cel putin, fizic, nu se mai chinuie.
In timp ce privea cerul, un curcubeu intens si-a facut aparitia, urmat in de aproape de un soare caldut, cu raze in asfintit. Mirosul ploii continua sa persiste in toate fibrele ce alcatuiau natura, patrunzandu-i prin nari in toate celulele fizicului ei.

Simtea ca acea ploaie l-a eliberat pe tatal ei, i-a adus liniste. Acea ploaie spalase toate relele si durerile. De atunci, la fiecare ploaie de iunie se aseaza pe scaun si priveste cerul suparat. Mirosul acela de proaspat o invioreaza, ii da viata si liniste totodata. Se gandeste la moarte ca si la ploaie - pare trista si te inspaimanta, dar aduce cu sine schimbare. Fara sa vrem, amandoua fac parte din viata noastra si mangaie, alina sufletul si trupul cu o mangaiere ce nu doare, nu raneste, nu intreaba. Doar mangaie.

Poate ca v-am spus o poveste trista, dar si tristetea e parte din viata noastra. Pe mine ploile de vara ma inveselesc, imi amintesc de copilarie, cand alergam descult pe asfaltul racorit de o ploaie calda si rapida. Fara umbrela si cu chipul scaldat de razele timide din spatele unui curcubeu in dublu exemplar, merg inviorata printre ultimii stropi jucausi. M-a prins ploaia in strada, insa nu m-am grabit sa ma adapostesc, imi place cum imi mangaie pielea ca buzele mamei cand te saruta de noapte buna. Iar mirosul, mirosul nu-l pot asemana cu nimic, il pot doar simti. Cand simt miros de ploaie si parfum de praf umed, ma furnica in spate si imi da o stare de bine. Imi place sa privesc cum ploua, imi place sa stau in ploaie, imi place sa miros ploaia, doar cea de vara, dupa ce arsita ne-a vlaguit la 40 de grade de caldura. Ploaia de vara ma linisteste, iar daca nu vrea sa-si faca aparitia, ma racoresc cu o melodie superba a lui Chris Spheris - Eros (Rain). Dati click aici pentru a o asculta.

In 1974, Casa Dana lanseaza parfumul Loves Rain Scent, un parfum pentru femei, vioi, cu esente subtile de aer proaspat. Acest parfum contine o constructie delicata si atragatoare de note proaspete de lemn de santal, iasomie, lavanda, paciuli si lichen. Loves Rain este potrivit pentru diversele activitati din timpul unei zile.
Casa Dana a fost fondata in Barcelona, Spania, de Javier Sierra, iar primul parfum comercializat a fost Tabu creat in 1932. Astazi, devenita Dana Classic Fragrances, a fost relansata in 1999, dupa ce falimentara, a fost cumparata de catre Dimeling, Schreiber si grupul de investitii Patriarch. Dana Classic Fragrances mai face si comercializeaza cosmetice si produse de ingrijire corporala.
Parfumul Loves Rain Scent nu se mai comercializeaza, insa sub denumirea de Loves Rain Forest, se vand alte produse de ingrijire corporala care pastreaza acelasi miros al parfumului care le-a precedat.

Va doresc ca parfumul ploii sa va racoreasca in zilele toride, iar ploaia sa aduca doar schimbarea in bine!

Postarea participa la Poveste parfumata proposa de Mirela Pete.

Hiper oferta!

Astazi, la Happy Weekend mi-am propus sa va inveselesc cu inventiile celor care se ocupa de promovare - panourile publicitare stradale.

Chisinaul este un oras foarte colorat chiar si iarna, anume prin multitudinea de panouri publicitare. In 2012 Primaria orasului si-a propus sa demonteze miile de panouri publicitare din capitala Moldovei, pe motiv ca nu sunt amplasate corect si ca pun in pericol circulatia rutiera. "In ultimii ani, panourile de publicitate sau billboardurile, cum le spun englezii, au ajuns sa faca parte din piesajul drumurilor nationale. S-au inmultit atat de mult, incat au inceput sa concureze cu semnele de circulatie din punct de vedere al numarului. Daca in toata R. Moldova erau vreo trei mii de panouri publicitare, atunci in orasul Chisinau acest numar e dublu, incat orice vizitator al capitalei are impresia ca vede publicitate la fiecare pas." scria ziarul Timpul, anul trecut.
Orice vizitator al capitalei nu are impresia, ci el chiar vede publicitate la fiecare pas. Ei bine acesta text, nu e satira, ci este unul cat se poate de serios, scris in cel mai informativ stil moldovenesc, iar legea privind demontarea panourilor publicitare din Chisinau nu se respecta nici acum la un an de la emiterea ei.

Eh, dar nu despre respectarea legii vreau sa vorbesc azi, ci vreau sa va inveselesc cu cateva imagini. Cand vine vorba de panouri publicitare moldoveanului nu-i lipseste deloc imaginatia. Iar mesajul, dicolo de accent, poarta amprenta exprimarii tipice moldoveanului.

In prima imagine mesajul e clar, indreptat spre acei soferi care arunca resturile si gunoaiele in timp ce conduc, dar poate sa-i vizeze la fel de bine si pe cei care sunt nesimtiti in trafic. Panoul a fost amplasat la intrarea in Chisinau, in urma cu cativa ani.

Si in imaginea urmatoare e clar despre ce-i vorba. Sunt prezentati doi judecatori ca a fi cei mai corupti din Moldova, doar ca scopul acestui panou publicitar, eu nu prea il inteleg. Ma gandesc la faptul ca, acest panou,  a facut parte dintr-o campanie de denigrare inainte de alegeri. Ca o fi asa sau nu, nu stiu, ma dau cu presupusul. Cel putin alaturarea de celalalt panou publicitar e una amuzanta "Hiper oferta la cei mai corupti judecatori din Moldova..." Avem di tati, intrati si cumparati...

In aceasta imagine, mesajul e unul cat se poate de optimist. Doar ca ma intreb ce legatura are fizica si biologia cu "Totul se va primi"? Poate e doar o interpretare a mesajului lui Coelho din Alchimistul.

Dar sa nu credeti ca doar moldovenii sunt inventivi. Si in Romania, am descoperit cel putin doua panouri publicitare, pe cat de haioase pe atat de dubioase.De, romana intoarsa pe toate fetele.

Anunturi la mica publicitate: 
Tanar, cu defect de vedere, caut o tanara placuta la palpare.
......................................
Caut locuinta. Sa fie destul de mare, incat sotia mea sa nu se mute la maica-sa si suficient de mica pentru ca soacra-mea sa nu se mute la noi.
......................................
Vand schnauzer urias, de culoare neagra. E foarte putin pretentios la mancare. Ii plac la nebunie copiii!

Va doresc un weekend cat mai frumos, plin de soare si veselie!

Nu pot sta locului

Am descoperit solutia contra plictiselii. De fapt nu era plictiseala ci lipsa de viata, eram fara vlaga si cu chef de nimic. Ei bine, am intrat intr-o farmacie si am pus doua-trei intrebari, mi s-a recomandat vitamine. Nu credeam sa aiba vreun efect. Medicii si farmacistii aici, in Anglia, te privesc superficial, dar cu efect, adica daca nu ai simtome clare de moarte poti sa stai acasa, nu ai ce cauta pe la urgente sau clinici. Ca sa faci niste analize trebuie sa aduci argumente pro foarte clare.

Poate e mai bine asa, decat sa stea bolnavii in cozi interminabile ca in Romania, zic bolnavii, dar nu ma refer la cei intr-adevar bolnavi ci si la cei care cauta motive de zile libere, care au boli inchipuite sau pur si simplu au mania de a sta la cozi.

Si pentru ca am inceput sa iau cate o pastila plina de vitamine in fiecare zi, am inceput sa debordez de energie. Serios. Toata ziua, tzup in sus, tzup in jos. Din acest motiv nu prea mai am timp de blog. Sunt prinsa in multe munci si asta va zic, datorita energiei pe care o am acum.

Unii o sa-mi zica ca mai bine as lua vitaminele din fructe si legume. Da, as putea, insa eu nu prea mananc fructele astea imbibate cu chimicate de tot felul. Numai vitamine n-au. Plus la toate astea, corpul meu asimileaza mai greu viteminele din fructe, asa ca am ascultat sfatul farmacistei. S-a uitat ea, asa, la mine, cu ochii aia albastri, pe sub ochelarii de vedere si mi-a zis simplu "Ia niste vitamine, cateva saptamani, daca starea ta nu se amelioreaza, mergi la medicul de familie." Starea mea acum e Nu pot sta locului. Nu stiu cat o sa ma tina, dar se pare ca functioneaza.
Am gasit multe motive ca sa termin proiectele de le-am inceput. Asa ca, o sa cam lipsesc o perioada, nu de tot. Ati si vazut, saptamana asta am intrat doar asa, sporadic si am mai dat iama in blogroll, mai pe seara inainte de somn. Iertati-ma daca nu reusesc sa ajung in vizita pe la toti. O sa ma explic mai tarziu.

Va doresc un sfarsit de saptamana cat mai frumos si va alint cu o Azalee surprinsa zilele astea. Acum stiu ca e Azalee.

Barbatul din balon

Reflexia este realizata, cu un telefon simplu, de al meu man, special pentru postarea nevesti-sii.

Mai multe imagini la SoriN.

Potrivire neasteptata

Cautam pe internet poze despre rasa canina British springer si uite ce potrivire mi-a dat google image:

Pe mine m-a amuzat teribil.
Continui jocul propus de Carmen in Miercurea fara cuvinte!

Diferente - Azalee vs Rhodondendron

Si uite, ca avand denumirea sub nas (va multmesc inca o data pentru denumire) am putut sa caut mai multe informatii despre floarea care m-a zapacit weekendul care tocmai a trecut. Elly iti multumesc pentru pont. Franceza nu e chiar punctul meu forte, desi mai de mult o stiam la nivel conversational, de aceea am cautat informatii in romana si engleza despre Rhodondendron, comparandu-le desigur cu informatiile de pe site-ul francez propus de Elly.

Denumirea Rhodondendron provine din greaca, insemnand "rodon" - trandafir, iar "dendron" - copac si face
parte din familia Ericaceae. Multitudinea de specii, peste 1000, din genul Rhodondendron sunt confundate cu plantele din genul Azalee, ele asemanandu-se foarte mult. Una din principalele diferente dintre cele doua genuri este ca Azaleea are 5 stamine, iar Rhodondendronul are 10 stamine. O alta diferenta este ca Azaleea este mai mica in dimensiuni, deasemenea si frunzele sunt mai mici. Azaleea poate decora si apartamente, pe cand Rhodondrendronul este recomandat mai mult pentru gradini.

Golden Rhodondendron
Picture Source: Selvin Chance

Terenul pe care poate fi cultivat Rhodondendronul nu trebuie sa fie calcaros, ci acid, bogat in humus si eventual in turba. Aceasta planta prefera umbra, umiditate mare, atat in aer cat si in sol.

Acest copac decorativ este de marime medie, in general avand, o inaltime cuprinsa intre 1 m si 6 m, exceptie facand specia Rhodondendron giganteum care poate atinge si 30 de m inaltime. Frunzele sunt aranjate in spirala pe ramurile acestuia, fiecare frunza fiind lunga si avand margini netede cu varful ascutit. Culoarea lor este verde inchis si in functie de specie sunt cazatoare si permanente. Florile au diferite forme si culori in functie de specie, perioada de inflorire fiind mai-iunie.

Daca nu stiati, exista miere de Rhodondendron, foarte deschisa la culoare si cu gust dulce. Acest tip de miere cristalizeaza foarte incet deoarece este bogata in fructoza si zaharoza. Ea nu prezinta nici un pericol, mierea de Rhodondendron toxica, cu care s-au otravit soldatii lui Xenofon, provenea de la Rhodondendron ponticum, o specie comuna in Asia Mica. Toxicitatea mierii provenita de la aceasta specie se datoreaza prezentei in nectar a andromedotoxinei.

Rhondondendronul cu flori roz, ale carui imagini le-am publicat ieri, intrebandu-va ce floare este, face parte din specia Rhondondendron Albert Schaweitzer, numita astfel in cinstea doctorului Albert Schaweitzer, misionar in Africa. Aceasta specie face niste flori de culoare roz, una dintre petale avand o pata rosu-intunecat. Perioada de inflorire este sfarsitul lunii mai si in iunie, iar frunzele raman verzi inchis in toate sezoanele. Frunzele ei sunt toxice daca sunt ingerate, oamenilor putand provoca halucinatii, iar unor animale chiar moartea.

Rhodondendron Albert Schaweitzer
My personal picture

Eh, iar acum avand atatea informatii despre aceasta planta, ma pot bucura, in voie, de frumusetea florilor.
Un inceput de saptamana minunat!

P.S. Si alta data daca nu mai stiu ceva, ma ajutati nu? Big hug!

Help!

Dragilor, intrebare intrebatoare: ce floare este cea din poze sau ce planta e cea care face flori ca cele din poze? Nu, nu e concurs, nu va pun la incercare, ci va intreb ca necunoscatoare. N-am nici cea mai vaga idee si n-as sti cum s-o caut pe Google. Am vazut-o si am fotografiat-o pentru Weekend Reflections. Help!

O duminica frumoasa sa aveti!

Cum sa o(mori) (de) plictiseala cu un mar

Pai daca as sti n-as mai fi ajuns sa scriu ca M-AM PLICTISIT DE MOARTE! Nu, nu am nimic cu MOARTEA, nici nu m-am plictisit de ea, dar nici nu mi-e dor s-o vad, vine ea cand vine, n-o astept. Vorba e ca nu mai stiu ce sa fac ca sa omor plictiseala. Vremea nu e chiar ce au preconizat meteorologii, prietenii, unii dintre ei, sunt ocupati, ei stiu cu ce, filme pe care sa nu le mai fi vazut nu am in leptop si nici macar de cele pe care le-am mai vazut, dar le-as mai revedea. Dintr-o problema cu hardul am ramas fara cele peste 50 de filme alese pe spranceana. Cand vine una, apoi nu vine niciodata singura.

Mi-e pofta de-un mar. Parca. Nu sunt sigura. Eu nu prea mananc mere, dar cu plictiseala asta parca as manca unul. Dar n-am gasit nici unul prin frigider. Ce pacat, chiar as fi mancat unul. Mi-ati zice "Da o fuga la supermarket!" Eh, e prea departe si eu n-am carnet de sofer, sotul isi face somnul de frumusete si eu raman cu pofta... si cu plictiseala. Cred ca prin postarea asta am inceput sa va molipsesc si pe voi de plictiseala, dar nu e vina mea, e vina ei si e molipsitoare.

Si pentru ca, daca m-am plictisit, apoi nu mai gasesc nici ce sa fac pe net. Din una in alta, am gasit la un baiat dragut, nu-l cunosc, zic si eu asa, din bun-simt, nu stiu cate metode ca sa scapi de plictiseala de la PC. Hai sa le incerc, cine stie, poate dau roade metodele lui.
De Cleverbot m-am plictist repede, dupa vreo doua perle. Nu-i amuzant sa razi de unul singur.
Uite, sa-mi scriu mie o scrisoare si s-o primesc in viitor la o data aleasa de mine mi s-a parut o idee buna, dar parca n-am destul chef acum sa scriu scrisori si mai ales adresate mie. E suficient ca scriu pe blog.
Sa hranesti gandaci nu-i chiar interesant.
Sa prinzi muste nici atat. Ma enrvez ca nu le pot prinde.
Cat poti sa te plimbi prin nisip? Nu mult ca obosesti repede.
Sa zdragani chitari si orgi si tobe sau s-o faci pe compozitorul de hip-hop or rock, pana la un timp, caci timpanele, in momentele de plictiseala maxima, sunt prea sensibile.

Eh, baiatul nu s-a lasat, poate din cele 25 de metode recomandate vei gasi, tu, una care sa te scoata din plictiseala. Cica sa privesti un documentar inspaimantator. Lasa, m-am uitat eu la vreo doua marca Discovery pe tema ciudateniilor care vietuiesc sau pot vietui in corpul uman si m-am umplut de fobii si am inceput sa dezvolt si o boala grava de genul "cred ca sunt bolnava de X, parca am simtomele pe care le-am vazut pe Discovery". Un film nou v-am zis ca n-am, iar sa citesc o carte de dezvoltare personala ar fi chiar o idee buna. Da de unde o iau acum, ca pe net nu prea s-au inghesuit inimile blajine sa le posteze pentru plictisiti ca mine si pe moca. Daca cumpar acum una, imi vine prin posta in cateva zile si n-am facut nimic, daca o cumpar in format digital apoi o sa ma plictisesc si mai tare, caci v-am zis intr-o postare mai veche, nu prea imi place sa citesc carti, decat daca simt sub degete foaia subtire si in nari mirosul de cerneala. Cica exploareaza lumea in Google Earth. La o plictiseala merge, dar eu tare as vrea s-o exploarez pe viu. Uita-te la un clip amuzant din categoria Wake up Moldova! Poate ca da.

Hopa, se trezi si pisicul lenes, hai ca am plecat sa cumpar mere;)
V-am pupat, seara frumoasa de sambata va doresc si nu va plictisiti ca e boala grea, zau asa!

Bebestinele preferate

Si pentru ca si mie imi plac copiii si pentr ca azi e Ziua lor, inclusiv a noastra pentru ca si noi, undeva in suflet, tot copii am ramas, cred ca perlele si bancurile din categoria "copiii spun lucruri trasnite" sunt binevenite.

bebestina de nepoata-mea 1 - Anna

- Tati, ce e ala "barbat"?
- Pai...este un om puternic, care iubeste, protejeaza si are grija de familia lui!
- Super! Vreau sa devin barbat ca mama!
.......................................
- Mamico, mi-ai spus ca ingerii au aripi si pot zbura, da?
- Desigur, scumpa mea.
- Aseara, cand tu nu erai, am auzit ca tata ii spunea dadacei "Ingeras". Ea cand o sa zboare?
- Maine dimineata, scumpe, maine dimineata.

bebestina de nepoata-mea 2 - Patricia

......................................
Un copil se destainuie altuia:
-Visez sa fiu bogat, ca tata!
- Tatal tau e bogat?
- Nu, dar si el viseaza!
.......................................
Discutie intre doi frati. Baietelul catre fetita:
- Ce-i vei cere mamei anul asta de ziua ta?
- O papusa Barbie.Tu?
- Eu ii voi cere un Tampax.
- Ce e ala?
- Habar n-am, dar zic astia la tele vizor ca daca-l folosesti poti merge la plaja in fiecare zi, sa mergi cu bicicleta, la piscina, sa dansezi, sa alergi, sa faci o multime de lucruri fara ca nimeni sa-si dea seama!
.....................................
O fetita o intreaba pe mama ei:
- Mama, de ce unele fire din parul tau sunt albe?
- Vezi tu, de fiecare data cand faci vreo boacana sau ma faci sa plang sau ma superi, unul dintre fierele mele se albeste.
Fetita sta putin pe ganduri si spune:
- Mama, atunci cum se face ca toate firele de par ale bunicii sunt albe?

bebestina  unor prieteni - Sara

Va doresc un weekend plin de soare si liniste! Iar pentru cei care deja aveti copii sa va traiasca, sa fie sanatosi si sa va aduca bucurii. La multi ani dragi copii! Happy Weekend!

P.S. Bebelusele toate au fost prezente la nunta mea, in burtica mamicilor. Le pupicesc ca tare mi-s dragi!