"Cum sa-mi vad copiii avortati?"

La sfarsitul anului trecut, asa cum se intampla la sfarsit de an, incepuse moda sa tragi linie si sa faci concluzii si bilanturi. Nu e tocmai stilul meu, desi mai rascolesc in amintiri sa vad daca scopurile propuse pentru noul an s-au realizat. N-o sa fac acum, un bilant al anului ce a trecut, insa ceea ce m-a facut sa scriu prezenta postare e cat de cretin poate fi uneori google si cat de stupizi pot fi unii indivizi care s-au trezit cu conectare la internet si au mai si aflat de existenta google search.
Google in general e baiat de treaba, nu pot sa contesc acest lucru. Fara ajutorul lui, multe site-uri/bloguri ar ramane cu cititori putini. Si pe mine ma ajuta Google asta. Anul trecut mi-a adus foarte multi cititori.

Cred ca cel mai citit si cautat articol al meu este despre coafuri de mireasa. Se cauta, dar ce se mai cauta aceasta informatie. De la coafuri mirese 2013, coafuri, coafura in trend, coafura in stil grecesc, cocuri de mireasa, cocuri balerina, cocuri retro de mireasa, coafura coada de peste si pana la coafuri Julia Roberts (despre asta n-am scris eu, dar lumea cauta),.

Ramanem tot in domeniul nuntii, iar pe locul doi se afla cautarile despre pantofii de mireasa: cei mai comozi pantofi de mireasa, pantofi stiletto, pantofi de mireasa in trend, pantofi de mireasa colorati, pantofi albastri de mireasa, balerini de mireasa, pantofi in tendinte 2013, etc.

Pe urmatoarele locuri, se situeaza, aproape la egalitate, articolele despre bucatarie/bucatarie moldoveneasca, in special se cauta ardeii umpluti si borsul scazut, apoi voalul si voaleta de mireasa, dar si buchetul de mireasa.

As putea sa-mi transform blogul intr-un fashion wedding blog, aceasta fiind si prima idee care imi venise imediat dupa nunta mea. Atunci, incheiasem o munca sisifica legata de pregatirile de nunta si ma gandeam ca daca as fi avut un site unde toata informatia sa-mi fie data mura in gura as fi fost extrem de fericita si de relaxata. Nu zic ca nu exista site-uri din astea, dar majoritatea informatiei este la general si e mai mult pentru stilul nuntilor straine, pe cand eu mergeam pe stilul moldovenesc. Exista un forum - Nunta in Moldova, pe care l-am smotocit pe toate partile si am devenit si prietene cu unele dintre colegele de suferinta. Insa, pe langa forum, ma gandisem sa centralizez informatia pe un blog. Intre timp, mi-a mai trecut din emotia nuntii si am hotarat sa-l las un jurnal in care sa ma simt eu. Asa a ajuns sa fie Jurnal de Sotie.

Cum nu prea ma pricep la moda, merg mai mult pe ceea ce imi place, am scris doar cateva articole despre ceea ce se numeste pregatiri de nunta. Ideile ma imbarliga sa mai scriu cateva articole de genul, insa nu prea am chef.  Mai este si la anul un sezon, am timp sa scriu.

Am inceput cu ce se cauta pe blogul meu. N-am idee, de unde si pana unde, Google a considerat ca la mine pe blog se gasesc astfel de informatii. Te uiti si te minunezi: pret gene de ocazie la deja vu buzau, cum pot sa cumpar pamant pe luna (Serios?), cum se obtine laptele de bou (presupun ca din cauza sau datorita postarii "Striga "Boule" intr-ul loc public" Google mi-a adus acest cititor la mine pe blog), statistic exista zombie si vampiri (Nu zau? probabil s-a facut o legatura cu un cuvant din postarea mea Cronica intarziata), femeile casatorite pot sa greseasca?, cum sa cuceresc un barbat (Multam voua, imi dadurati o idee de postare, numai ca eu pot sa va zic cum sa-l faceti sa fuga), cum pot sa obtin orgasm, cum sa fac bani din piatra seaca (cum cum? muncind). Mai sunt si alte ciudatenii de tot felul, dar partea amuzanta e ca cele scrise mai sus, n-au fost cautate doar odata, ci de cel putin 10-15 ori.
Versuri cu oameni intelectuali m-a facut sa ma gandesc la Parazitii, eu am scos un bou din inima m-a facut sa ma bucur sincer pentru cea care a facut acest lucru si sa n-o mai compatimesc pentru ca domnul a inchis si ultima rana.

Unii cer sfaturi cum sa fure portofelul sotiei, altii cer retete pentru aperitiv de crenvusc, unii recunosc ca se drogheaza cu miros de femeie indiana, iar doamnele se uita in oglinda si apoi intreaba Google-ul cum sa nu se mai vada batarne si grase.

Cu toate ca la unele am ras cu pofta, unele sunt de-a dreptul cretine, de exemplu: Cum sa-mi vad copiii avortati? Ce intrebare e asta? Cum s-o inteleg? Care-i rostul acestei intrebari? Google a facut legatura cu postarea Nu vreau sa vad in care rugam sa nu mi se mai trimita poze violente si hidoase ca nu vreau sa le vad. Pe Google il inteleg, dar cel sau cea care a pus aceasta intrebare ce raspuns asteapta sa primeasca, asta ma intreb.
Alte expresii din care or nu inteleg nimic or sunt de-a dreptul idioate: varza Londra murata, ce ora imi dai, daca nu te pachezi negulamentar, accidente oamnei decapitati, amore amore fantastik & rebel, deficit de substanta cenusie.

Aici ma opresc, nu ca nu as mai fi gasit alte o multime de legaturi de la Google cu intrebari ciudate, haioase, or cretine, dar mai las si pentru altadata.
O sa iau o pauza, nu stiu cat de lunga, ca sa-mi pun ordine in ganduri. Probabil, trebuia sa fac asta inca de la Craciun, dar nu mi-am dat seama ca desi muza este prezenta, pur si simplu n-o sa mai pot sa scriu nimic. Schimbarile prin care trec m-au bulversat un pic si nu prea mai sunt in stare sa butonez tastele calculatorului, astfel incat sa formez propozitii coerente.
Va doresc un an plin de impliniri si bucurii si va astept in vizita, eu o sa fiu acasa!

Ca la moldoveni (III)

Va spuneam in postarea precedenta ca se facuse ora 7, ba chiar 8, eram la bordul avionului de vreo ora si jumatate, ca bausem din cel mai prost vin si asteptam cina, eu foarte infometata.

Pai, haideti sa va zic ce am primit in meniu, in afara de cornul ala. Doar asteptare. Voila! Un meniu mai mult decat pe saturate si accesibil la pret. In acele zeci de minute de asteptare, pana am realizat ca nu voi primi nimic mai mult, m-am tot certat in gand ca, la o adica, de ce nu mi-am inghesuit in bagajul de mana o jumate de pui grill, vreo doua rosii, o bucata de branza, o alta bucata de sunca, vreo ceapa, usturoi, vreo caserola cu ciorba(dar nu avem voie cu lichide), atunci in loc de ciorba, o caserola cu sarmale, asa ca la moldoveni. Deja imi si imaginam ce miros imbietor ar fi umplut avionul si ar fi mangaiat narile pasagerilor flamanzi ca si mine. Dar daca toata lumea ar fi scos ceea ce ar fi inghesuit in bagajul de mana, in materie de cina?

Facand comparatie cu alte companii aeriene cu care am mai zburat, excluzandu-le pe cele low cost, care numai low cost nu sunt,  imi cam trece pofta de nationalism. Moldovenii sunt obisnuiti sa pape bine de tot, mancare buna, diversificata, multa intr-atat incat sa nu fie pe saturate ci sa mai si ramana. Ei bine, Air Moldova nu respecta aceasta traditie, aceasta lege nescrisa a moldoveanului, de a manca bine. Da, stewardesele au fost dragute, zborul in siguranta, dar conditiile pentru care nu am ales Wiss Air, de exemplu, a fost confortul. Confort pe care nu l-am primit. Stomacul meu gurmand a murit de foame in alea ore de asteptare in aeroport si zbor. Niciodata la cina n-am mancat doar un corn, eu care nu prea mananc dulciuri.  Si daca alegeam Wiss-ul ca sa mor de foame in avion, apoi macar economiseam si eu vreo 200 de euro. Va imaginati ce cina as fi avut de 200 de euro?

Dupa aceasta dezamagire, am golit pagarul ala de vin foarte prost, am baut imediat si sucul de rosii ca sa nu raman cu gustul vinului, in 5 minute m-a ametit putin pentru ca nu mancasem aproape nimic, am rezemat capul de speteaza scaunului si am adormit. Nu stiu cat am dormit, dar m-am trezit in tipetele copilului din fata, cred ca trecuse efectul vinului. M-am uitat pe geam, afara se facuse aproape noapte. Doar linia orizontului era in culoarea curcubeului. Flamanda, nervoasa si obosita, mi-am ocupat timpul cu aparatul meu foto, incercad diferite setari.

Dupa vreo 15 minute s-a anuntat pregatirea de aterizare. Era ora 12 si 10 noaptea (zborul a fost doar vreo 3 ore, insa diferenta de fus orar a facut sa ajung la ceas tarziu acasa). M-am pregatit moral de o durere in tample si mi-am pus centura. Am vazut in zare luminile Chisinaului, apoi avionul a facut o cotitura brusca, de am avut impresia ca se rastoarna si apoi a aterizat.

Aterizarea a fost ca la moldoveni, adica incheiata cu un ropot de aplauze. Nicaieri n-am vazut aceasta bucurie de a fi aterizat in siguranta, decat la moldovenii mei. Tot aceeasi care au luat-o la fuga prin aeroport ca sa -"Fiu primul la controlul pasaportului!", frantura dintr-o discutie surprinsa la inghesuiala de la iesirea din avion. In doua minute am trecut de controlul pasapoartelor, vreo 5 minute am asteptat bagajul si cand sa dau sa ies pe usa in sala de asteptare, iesi daca ai pe unde. A trebuit sa dau din coate ca sa-mi fac loc, caci cei de asteptau acolo, aproape blocasera intrarea, in dorinta de a fi primul care il vede pe cel de a coborat din avion. Asa e el, moldoveanul, mereu vrea sa fie primul, vrea sa fie primul chiar si atunci cand e singurul la coada. Asa e el.

In sala, undeva pe un scaun, ma astepta frate-meu. Am urcat in masina si dupa 10 minute, cumnata-mea, trezita din somn, imi umplea masa din bucatarie cu tot ce avea prin frigider, ca sa ma apuce cu suflet. Am mancat pe saturate, asa ca acasa, asa ca la moldoveni. Buna a mai fost acea cina de la miezul noptii, invaluita intr-un parfum de liniste. In sfarsit ajunsesem ACASA.

Va urma

Super-eroul de marti seara

In 2012 am fost una dintre cele mai mari consumatoare de filme, la cinema sau la calculator, SF sau povesti bazate pe realitate, romantice sau actiune, drame sau comedii. Orice. Am facut si o cronica a filmelor din anul trecut.

Anul asta, daca am vazut zece filme e mult. Cred ca pe toate le-am vazut in luna februarie, despre care am si scris la un moment dat. Atunci am avut parte numai de filme chiar bune: Lincoln, Impossible, Flight, This is 40 or Silver Linings Playbook si Les Miserables. Filme memorabile pe care le-as revedea.

De saptamana trecuta, am revenit la vechiul obicei - cate un film pe seara sau doua.

Inainte sa iau in piept cei 2500 de km de la Pitesti la Londra am trecut pe la mall unde inevitabil am fost la cinema. Filmul ales Iron Man 3. Am vazut si primele doua parti din Iron Man si Avengers si cu siguranta ma voi uita si la urmatoarele parti ale acestor doua filme. De ce sunt asa hotarata? Nu, nu pentru efecte speciale, desi au fost din plin si bine facute, nu, nu pentru 3D, ca nu-s o fana a genului, nu, nu doar pentru ca imi plac filmele cu super eroi, caci nu este asa, ci din pasiune pentru rolurile carismatice, din placerea de a privi un film captivant si uimitor de amuzant,  pentru ca in loc sa stau si sa privesc cine stie ce descoperiri filosofice si filme greoaie gen Cloud Atlas, pot, foarte simplu, sa privesc un film ca Iron Man si sa ma relaxez.

Imi place mult, chiar foarte mult, carisma pe care o are Tony Stark. Putem invata de la el puterea de a iesi din situatii complicate, umorul caracteristic personajului, comportamentul natural fata de actiuni si fata de cei care il inconjoara. Nu e un personaj fortat, e spontan, ironic, mandru de conditia care o are, aproape infailibila.

In noul film al celor de la Marvel, imi mai place ca personajul Tony Stark, interpretat de Robert Downey Jr
(daca o fi la fel de carismatic si in realitate m-as marita un pic cu el:)), a capatat noi nuantari de caracter, ca pana si el poate pune mai presus de propria persoana pe cineva, pe fiinta pe care o iubeste in felul sau haotic - Papper, interpretata de Gwyneth Paltrow , acest lucru fiind ceva cu totul nou pentru omul din spatele costumului de otel. E mai uman in noul film, dar la fel de puternic si hotarat fara costum, iese din situatii imprevizibile prin inteligenta sa, chiar si fara alter ego.

Cand privesc un film care are in spate mai multe parti, imi doresc ca acel film sa-si pastreze legatura cu ideea de la care a pornit filmul, pe cat posibil sa-si pastreze actorii, toate in asa fel incat sa-ti dea impresia ca povestea continua. Ei bine, Iron Man 3 intruneste aceste conditii, face legatura si cu rolul pe care la avut in Avengers, filmul meu preferat de anul trecut. Am primit filmul Avengers cu mult scepticism. Inca un film cu super-eroi si nu unul ci 6, mi-am zis WTF, ce naiba, n-au si astia ce face. Insa mi-am facut curaj sa-l privesc, dupa ce am citit o sumedenie de pareri si aproape toate pozitive. Ce poate fi mai rau decat un super-erou? 6 super-eroi intr-un singur film. Dar ce poate fi mai bun de cat un film cu super-eroi? Avengers! Legatura pe care o are Avengers, foarte subtil nuantata, cu Iron Man 3, ma face sa-mi doresc sa vad continuarea celor doua filme, caci si in unul si in celalalt fazele amuzante sunt la ele acasa.

Nu te astepta la un film care sa trateze teme filozofice, sociale sau politice, nici ca vreodata ar avea vreo sansa la vreun Oscar, poate doar din perspectiva efectelor speciale, ci e un film usor de digerat, amuzant, cu personaje bine construite si atractive. E un film pentru o seara relaxanta. Nu cred ca o anumita categorie de varsta si/sau sociala l-ar gasi potrivit, dar ar putea incerca, cine stie poate ca va va pica cu tronc.

P.S. Decat sa povestesc eu filmul, eu care n-am talent nici la povestit nici la cronici, mai bine il privesti.

Vizionare placuta!

A inceput razboiul de Ziua Pamantului

E o zi plina de soare si flori inmiresmate. Nu am apucat sa savurez primavara asta decat atunci cand am ajuns la tara. Cobor drumul denivelat pe langa padure. Padurea abia inmugurita, lasa sa se vada departe printre crengi, un raulet care murmura un cantec linistit.Traversez crangul si ajung pe malul raului. Respir in piept aerul curat amestecat cu mireasma florilor de primavara care abia si-au deschis bobocii.

Savurez minunea, pentru ca de lumea betonata de la oras mi se face frica. Mi-e frica ca in curand nu-mi voi putea clati ochii cu miile de nuante inmiresmate ale florilor, mi-e frica de valurile de fum inecacios care nu ma vor mai lasa sa respir, in voie, aerul libertatii, mi-e frica de tot ce cauzeaza rani acestei planete, care ne sustine viata.

De sute de ori mi-au rasunat in urechi cuvintele "Tu oricum n-o sa mai apuci acele timpuri, de ce sa-ti pese?". Si de ce sa nu-mi pese, cand parintii nostri ne-au lasat dealuri impadurite si izvoare cu apa cristalina, care acum nu le mai gasesc acolo unde le stiam. Au ramas doar niste dealuri golase si izvoare cu ape tulburi, rauri si margini de drum pe unde stau intinse gramezi de gunoi nereciclabil. Cui ii pasa ca, daca nu copiii nostri, atunci nepotii nostri, nu vor mai cunoaste aceasta frumusete naturala si gratuita lasata de natura? Mie imi pasa, imi pasa ce las celor care vor veni dupa mine. Aceste indiferente umbre care populeaza pamantul, fara sa le pese de noi si de cei care vor veni, mi-au declarat razboi. Si eu trebuie sa ripostez. Nu pot sa stau cu mainile in buzunar si sa privesc la gunoaiele din jurul meu.
E trist, dar din fericire nu sunt singura careia ii pasa. Asa ca, va invit la razboi, un razboi fara arme, dar care sa lase in urma noastra o natura mai curata, un razboi impotriva gunoaielor si a indiferentei. Nu suntem singuri, nu suntem putini.

Azi, 22 aprilie, se sarbatoreste Ziua Planetei Pamant. Aceasta zi a fost fondata de senatorul american Gaylord Nelson in anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politica din dezinteresul pe care il arata fata de mediu. In primul an, apoximativ 20 de milioane de americani au celebrat aceasta zi, in majoritate tineri. In 1990, peste 200 de milioane de oameni din 141 de tari au transformat aceasta zi, intr-o manifestare de amploare, in dorinta de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre. Astazi, Ziua Planetei Pamant a devenit o zi internationala, sarbatorita de peste un miliard de oameni, in peste 192 de tari, numeroase comunitati organizand chiar o saptamana intreaga de manifestari dedicate mediului inconjurator. Tot pentru popularizarea problemelor de mediu s-a infiintat Earth Day Organization, organizatie care are filiale in peste 170 de tari.

Suntem peste 7 miliarde de oameni si impreuna solicitam mediul la maxim, avem nevoie de noi si noi resurse de hrana si energie, noi si noi teritorii de locuit si ar trebui sa fim constienti de consecintele nocive pe care le avem asupra naturii. Din acest considerent, macar odata pe an sa ne gandim la ce putem face pentru Ea, pentru aceasta Planeta Albastra care ne sustine viata si ne ofera atatea lucruri frumoase. Macar o data pe an, putem sa luam bicicleta la serviciu sau sa mergem pe jos, sa strangem gunoaiele si deseurile din jurul nostru si sa le ducem in locurile special amenajate. Si apoi. putem in fiecare zi, sa selectam gunoaiele menajere si sa le punem in containerele special amenajate, astfel cand ducem gunoiul, sticla s-o punem la sticla, hartia in containerul cu hartie, sa nu aruncam uleiul folosit in chiuveta, sa nu aruncam ambalajele pe unde apucam, sa poluam mai putin. Noi, oamenii astia, mici si multi, macar atat putem face, aratandu-le celor nepasatori, care polueaza oceane si aerul pe care noi il respiram, defriseaza teritorii intinse de paduri, distrug ecosisteme, ca ne pasa, ne pasa de mediul in care traim, in care ne crestem copiii.

Eu am plantat flori, doi copaci si am strans hartiile dintr-un mic parculet. Voi ce ati facut azi?

Natura suntem noi, haide-ti sa avem grija de noi!

Moldoveanul nu bea, dar el cinsteste...

In acest moment ascult radio, Radio Plai. Din plictiseala. Il ascult nu ca ar fi postul de radio preferat, dar a ramas setat de mama si mie mi-a fost prea lene ca sa caut alt post, prea lene in sensul ca merge si asta. Ma aflu in Moldova si aici toate posturile de radio mi se par la fel, cu aceleasi voci, acelasi accent, aceeasi muzica. La radio e o emisiune de dedicatii. Nicolae Sulac canta melodia Oamenii de omenie. A fost un mare om, Sulac asta, pentru moldoveni desigur. Moldoveanul iubeste vinul, mesele bogate si pe Sulac. Dupa cum canta si Sulac in melodia mai sus-amintita, "moldoveanul nu bea, dar el cinsteste".

Si atunci cand, in loc sa ajunga acasa, i se inmoaie picioarele pe sub vreun gard, moldoveanul nu a baut prea mult, a cinstit. El, moldoveanul, l-a cinstit pe cumatru', pe nasul, pe finu', pe nanu', pe fratele, pe vecinu, pe... Pe orice om pe care il cunoaste sau nu si cu care, nu e musai, sa nu fi avut vreun conflict alta data, moldoveanul il cinsteste. Cinsteste si ii cinsteste pe toti moldoveanul, de a ajuns first, in topul celor mai mari consumatori de alcool. Un loc bine meritat. Insa acest studiu, care il declara pe moldovean the best of, are o mare lacuna. Spune despre moldovean ca ar consuma in proportii egale vin, bauturi spirtoase si bere. Neadevarat. Vinul prevaleaza. Clar.
Probabil cercetatorii n-au luat in calcul butoaiele de sute de l din beciurile gospodarilor moldoveni, butoaie, care, din toamna, atunci cand iese jinisorul si pana in primavara, sunt rase, golite, supte pana la ultimul strop. Ce mai ramane pana la cultura urmatoare este cate un butoias cu vin "din ala mai bunisor". Din acel vin nu au norocul sa guste decat cei mai alesi. Nu v-am spus ca el, gospodarul moldovean, nu are doar un butoi cu vin, in beci, ci are doua-trei, unul e pentru, cum spuneam, cei mai de soi, alt butoi e pentru asa, cine mai intra, iar al treilea e pentru restul si eventual de vanzare.

Moldoveanul are si gusturi, ba vrea vin alb, ba roz, ba rosu si are de toate felurile in beciul magic. Ba, multi din ei, au si productie dupa reteta proprie a ceea ce numesc samagon, sfeclomitin sau rachiu, adica, mai pe romaneste tuica, palinca. Intra vecinul in beci si gospodarul ii toarna "o suta", o suta de grame din productie proprie.
-Ia-n gusta cumatre sa vezi cum ii (vecinul e si cumatru, daca n-ati stiut)...
-Buuun, ia-n mai toarna unu' ca sa vad si din ce-i facut (poate din mere, prune, visine, sfecla...)

Noroc ca, cumatru e si vecin si, in caz de o nevoie mai mare, vine nevasta-sa intr-un suflet si mi ti-l insfaca de o aripa de-i zboara fulgii pana acasa. Frazele de genu' "Iar ai baut porcule, di cite ori si mai vin dupa tini prin sat?!" deja nu mai au nici un efect, nici macar zambete nu mai provoaca celor care se nimeresc sa-i mai auda. Ca locuieste langa cumatru care-l tot invita sa mai incerce din noua productie e adevarat noroc.

Cum spuneam, moldoveanul e foarte cinstet si acasa, dar mai ales in ospetie. Daca dai peste un anumit numar de cinsteti din astia, nu scapi usor. Inseamna ca nu-l cinstesti pe ala care are placerea sa-ti toarne in pahar. Inseamna lipsa de respect si moldoveanul cum e el moldovean trebuie sa-si pastreze imaginea ca nu cumva sa auda vorbe prin vecini ca el nu mai bea. "Da' ce are? S-o imbolnavit?" Acuma moare si el nici n-a stiut ca i s-a tras din faptul ca nu mai bea.

Ca azi, ca maine, ca toata saptamana a cinstit in beci cu cumatru si n-a terminat de sapat gradina, un fleac. El e moldovean, ce naiba, are tot timpul!

Cronica intarziata.

     21 decembrie 2012:  

    Azi a venit sotul acasa si n-a intrat bine pe usa ca mi-a si zis: azi trebuie sa vedem filmul Eight Below (2006). A contraatacat caci cu o zi in urma, aproape ca l-am obligat sa se uite la The Help (2011). Amandoi suntem mari consumatori de filme, dar, din pacate, nu avem timp, in acest moment, sa mergem la cinema. Daca vrem sa ne relaxam, ne asezam comod pe canapea si evadam din lumea aceasta obositoare a vietii reale.
    2012 a fost un an plin in evenimente cinematografice, de la filme noi, subiecte noi, actori noi si pana la aparitia unor noi parti din filme deja consacrate sau reeditarea in format 3D a unor filme mai vechi dar cu priza la public, gen Titanic 3D.
    Voi enumera filmele care mi-au atras cel mai mult atentia si care mi-au placut cel mai mult sau nu, insa este o parere pur subiectiva din perspectiva consumatorului obisnuit care nu inghite filme grele si plictisitoare ca subiect. Nu am timp de asa ceva, nu am timp sa stau sa procesez ce a vrut sa zica un regizor sau un scenarist preocupat de subtilitati.

    Si deci, unul dintre preferatele mele este The Dark Knight Rises de la care nu am avut prea multe asteptari pentru ca nu sunt o fana a acestui film. Recunosc ca nici macar nu-mi mai amintesc prea bine celelalte parti. Insa aceasta ultima parte a filmului m-a uimit intr-un mod placut. E un film destul de lung (cam 3 ore), iar actiunea e lenta si daca ai putina rabdare vei intra in subiectul filmului si vei vrea sa-l vezi pana la sfarsit. Eu ma bucur ca am avut rabdare. Un film reusit, distributie foarte buna. Merita vazut.

     Un alt film care mi-a placut foarte mult este The Avengers. Poate ca acest film este departe de a fi perfect, insa este spectaculos si distractiv, punand intr-o lumina pozitiva si amuzanta o adunatura de super-eroi: Iron Man, Hulk, Thor sau Capitanul America, fiecare venind cu propria personalitate si pastrand caracteristicile pe care le au in filmele care i-au consacrat. Una dintre fazele mele preferate din film a fost aceea in care Hulk ignora statutul de zeu a lui Loki, personaj negativ. La aceasta faza am ras cu pofta si i-am tot dat replay. Recomand acest film pentru ca nu e genul de film care pune in evidenta tragedia de invadare a pamantului cu tot felul de fiinte extraterestre, ci personajele, cu ale lor actiuni si faze amuzante. E un film relaxant.

    Un film amuzant si o comedie neasteptata este Ted, ursuletul de plus care printr-un miracol de Craciun, prinde viata si creste odata cu stapanul lui. E un film necenzurat, pentru oameni mari, plin de momente haioase. Nu e un film exceptional, insa sa-l vezi acasa, cand n-ai ce face si esti plictisit e destul de bun.

    The Vow este o drama impletita cu momente romantice, amuzante si un final fericit. Un film impresionant si o poveste bazat pe un fapt real despre puterea dragostei. Mi se pare al doilea dupa Notebook din aceasta categorie. Merita vazut.

    Nu pot sa trec cu vederea continuarea celor 2 animatii exceptionale de anul acesta:  Ice Age 4: Continental Drift si Madagascar 3: Europe's Most Wanted, a caror eroi isi continua aventurile in acelasi mod haios si cu multe imagini pline de invataminte. Nu pot sa uit nici de Hotel Transilvania sau Brave. Sunt filme atat pentru copii cat si pentru copii "mari" cu multe momente inedite si pline de inteles.

    27 decembrie 2012:

    Alte filme de bagat in seama ar mai fi: The Amazing Spider-Man (aceeasi poveste, dar actori noi), Prometheus (e genul de SF horror ok, cu multe intrebari existentiale si cu si mai multe intrebari ramase fara raspuns), The Hunger Games (posterul e mai tare decat filmul, stiu ca suna straniu, dar cam asta e), Step Up Revolution sau StreetDance 2 (e pentru iubitorii de gen - concursuri de street dance), Skyfall (acelasi invincibil James Bond), 21 Jump Street (o comedie draguta si usoara), War Horse (un film trist, dar dragut), This Means War (o comedie usoara si previzibila), American Reunion (e mai bun decat ultimile 2-3 filme din seria American Pie), Safe (e pentru iubitorii genului Actiune, daca joaca Jason Statham atunci cu siguranta e actiune),

    Filme la care poti sa te uiti o data: Total Recall (din tot filmul mi-a placut actorul si trailer-ul;)), Looper (am asteptat mai mult de la acest film dupa ce am vazut trailer-ul), Snow White and the Huntsman, Taken 2 (nici nu se compara cu primul film din serie), Battleship (daca vrei s-o vezi pe Rihanna jucand in filme, acum ai posibilitatea, dar nu te astepta la ceva maret din prestatia ei si nici a filmului), Chronicle (nu stiu de ce unii ii dau nota asa mare, poate pentru modul de filmare?), The Expendable 2( un film pentru melancolicii filmelor de actiune din anii '90 cu clasicii actori de actiune: Schwarzenegger, Stallone, Willis, Van Damme, etc), The Five Year Engagement sau What to Expect When You're Expecting (sunt filme de familie, comedii usoare fara mari pretentii), John Carter (o poveste SF, o comedie nu foarte tare, un film relaxant si atat), Underworld Awakening (un film cu vampirei draguti), Safe House (nu am ramas cu nimic dupa acest film).

     Filme pe care nu le recomand: The Twilight Saga Breaking Dawn Part 2 (atat de jalnic), Wrath of the Titans (candidat la Zmeura de Aur), The Watch (zero barat), Ghost Rider: Spirit of Vengeace (un monument de prostie, pacat de Cage, ca avea filme bune, cu asta s-a prostit de tot), Moonrise Kingdom (o gluma de film), Resident evil: Retribution (prost, ba nu PROST-PROST, de la subiectul care a facut din primele parti un film mai de Doamne ajuta s-a deviat atat de mult ca nici nu mai are logica, actiuni incoerente, patetic).

    Inca nu am vazut Journey 2: The Mysterious Island, The Hobbit, Life of Pi si Argo, daca e sa ma iau dupa recomandari.

    3 ianuarie 2013:

    P.S. Ieri am vazut Cloud Atlas, un film greu, lung, cu multe idei. 6 povesti in 6 perioade temporale diferite, cu actori care joaca mai multe roluri. Dupa primele 20 de minute am vrut sa opresc filmul, apoi am zis sa-i mai dau o sansa. Acest film m-a dus cu gandul la romanul lui Liviu Rebreanu "Adam si Eva", doar ca in acel roman povestile se leaga mai frumos. Multe idei existentiale si multa filosofie, mai putina actiune. N-a fost rau, doar ca in loc sa ma relaxez, am stat ore bune sa ma gandesc la subiectul filmului si pentru a-l intelege. Sigur mai trebuie sa-l vad odata ca sa il inteleg mai bine, dar nu stiu daca mai vreau sa-l mai vad...

Si cu asta am incheiat cronica filmelor 2012.
La cat mai multe filme bune!