Super-eroul de marti seara

In 2012 am fost una dintre cele mai mari consumatoare de filme, la cinema sau la calculator, SF sau povesti bazate pe realitate, romantice sau actiune, drame sau comedii. Orice. Am facut si o cronica a filmelor din anul trecut.

Anul asta, daca am vazut zece filme e mult. Cred ca pe toate le-am vazut in luna februarie, despre care am si scris la un moment dat. Atunci am avut parte numai de filme chiar bune: Lincoln, Impossible, Flight, This is 40 or Silver Linings Playbook si Les Miserables. Filme memorabile pe care le-as revedea.

De saptamana trecuta, am revenit la vechiul obicei - cate un film pe seara sau doua.

Inainte sa iau in piept cei 2500 de km de la Pitesti la Londra am trecut pe la mall unde inevitabil am fost la cinema. Filmul ales Iron Man 3. Am vazut si primele doua parti din Iron Man si Avengers si cu siguranta ma voi uita si la urmatoarele parti ale acestor doua filme. De ce sunt asa hotarata? Nu, nu pentru efecte speciale, desi au fost din plin si bine facute, nu, nu pentru 3D, ca nu-s o fana a genului, nu, nu doar pentru ca imi plac filmele cu super eroi, caci nu este asa, ci din pasiune pentru rolurile carismatice, din placerea de a privi un film captivant si uimitor de amuzant,  pentru ca in loc sa stau si sa privesc cine stie ce descoperiri filosofice si filme greoaie gen Cloud Atlas, pot, foarte simplu, sa privesc un film ca Iron Man si sa ma relaxez.

Imi place mult, chiar foarte mult, carisma pe care o are Tony Stark. Putem invata de la el puterea de a iesi din situatii complicate, umorul caracteristic personajului, comportamentul natural fata de actiuni si fata de cei care il inconjoara. Nu e un personaj fortat, e spontan, ironic, mandru de conditia care o are, aproape infailibila.

In noul film al celor de la Marvel, imi mai place ca personajul Tony Stark, interpretat de Robert Downey Jr
(daca o fi la fel de carismatic si in realitate m-as marita un pic cu el:)), a capatat noi nuantari de caracter, ca pana si el poate pune mai presus de propria persoana pe cineva, pe fiinta pe care o iubeste in felul sau haotic - Papper, interpretata de Gwyneth Paltrow , acest lucru fiind ceva cu totul nou pentru omul din spatele costumului de otel. E mai uman in noul film, dar la fel de puternic si hotarat fara costum, iese din situatii imprevizibile prin inteligenta sa, chiar si fara alter ego.

Cand privesc un film care are in spate mai multe parti, imi doresc ca acel film sa-si pastreze legatura cu ideea de la care a pornit filmul, pe cat posibil sa-si pastreze actorii, toate in asa fel incat sa-ti dea impresia ca povestea continua. Ei bine, Iron Man 3 intruneste aceste conditii, face legatura si cu rolul pe care la avut in Avengers, filmul meu preferat de anul trecut. Am primit filmul Avengers cu mult scepticism. Inca un film cu super-eroi si nu unul ci 6, mi-am zis WTF, ce naiba, n-au si astia ce face. Insa mi-am facut curaj sa-l privesc, dupa ce am citit o sumedenie de pareri si aproape toate pozitive. Ce poate fi mai rau decat un super-erou? 6 super-eroi intr-un singur film. Dar ce poate fi mai bun de cat un film cu super-eroi? Avengers! Legatura pe care o are Avengers, foarte subtil nuantata, cu Iron Man 3, ma face sa-mi doresc sa vad continuarea celor doua filme, caci si in unul si in celalalt fazele amuzante sunt la ele acasa.

Nu te astepta la un film care sa trateze teme filozofice, sociale sau politice, nici ca vreodata ar avea vreo sansa la vreun Oscar, poate doar din perspectiva efectelor speciale, ci e un film usor de digerat, amuzant, cu personaje bine construite si atractive. E un film pentru o seara relaxanta. Nu cred ca o anumita categorie de varsta si/sau sociala l-ar gasi potrivit, dar ar putea incerca, cine stie poate ca va va pica cu tronc.

P.S. Decat sa povestesc eu filmul, eu care n-am talent nici la povestit nici la cronici, mai bine il privesti.

Vizionare placuta!

Hai sa ne intalnim la mall

    Dintodeauna oamenii si-au dat intalnire in locuri cunoscute, de cat mai multi, locuri care, unele dintre ele, au devenit atat de cunoscute incat, nu-i nevoie sa locuiesti in acel oras, ca sa stii unde se afla si despre ce e vorba.

   Cea mai la indemana iesire in oras se pare ca este plimbarea la mall. Suni un prieten si ii zici "Hai sa iesim in oras!". Unde? "La Mall". De ce? Pentru ca acolo sunt inghesuite, iarna la caldurica sau vara la aer conditionat, atat nenumarate magazine mai "de firma" sau mai putin, cat si destule cafenele, restaurante, cinematografe, patinuare, spatii de relaxare si/sau sport, locuri de joaca pentru copii mari si mici, librarii si mai nou, cazinouri si cluburi de noapte. De ce sa alergi dintrun capat de oras in altul cand le gasesti pe toate intr-un singur loc.

    In urma cu cativa ani, prin liceu (pe care l-am facut la Chisinau), locul de intalnire era, de obicei, la Stefan (langa statuia lui Stefan cel Mare, din centrul capitalei), la Gemenii sau la Mc Do' sau la Unic/Moldtelecom (Unic - un mini centru comercial langa care se afla cladirea Moldtelecom, tot in centru). De cand s-a deschis, lumea isi da intalnire la MallDova. De ce? Simplu: ai chef de cumparaturi? Acolo le gasesti. Ai obosit si ti-e foame sau sete, acolo sigur gasesti unde sa mergi. Daca ai chef de un film - si cinematograf gasesti acolo.

    In facultate (pe care am facut-o la Pitesti), locul de intalnire era la Primarie, la Teatrul Davila, la Mc Do', la Fortuna (un mini centru comercial cu magazine care vand produse de proasta calitate, dar pentru ca e in centru toata lumea trece pe acolo), la Trio B (magazin cu produse de firma), in Piata Rosie din Pitesti. Toate se afla in centru orasului si daca pornesti in plimbare (ceea ce si fac majoritatea locuitorilor acestui frumos oras) de la Teatrul Davila si pana in Piata Rosie o intalnesti pe rand aceste locuri de intalnire sau cel putin, acolo isi dadea intalnire, toata lumea, pana cand s-a deschis Euromall. Acum, raspunsul cel mai probabil, este "hai sa ne vedem la mall".

    O perioada, cat am stat prin Bucuresti, ocupata cu masteratul, acel loc de intalnire era la Coloanele Garii de Nord (desi acum, acolo, e foarte aglomerat si duduie de tazimetristi insistenti) sau la casele de bilete tot la GN, la Mc Do'/la KFC sau la Coloanele din Piata Romana, la Motoare, or in fata TNB, or la fantanite in Piata Universitatii sau la Mc Do' din Piata Unirii. Aceste locuri au ramas si acum la fel de cunoscute. Fie seara sau zi, cu siguranta vei vedea, pe cineva citind sau ascultand muzica, in asteptarea cuiva. Chiar daca notorietatea acestor locuri nu s-a schimbat, din ce in ce mai multi, isi dau intalnire, la AFI Palace Cotroceni. Desi, mai sunt si Baneasa Shopping Center, Bucuresti Mall, City Mall, Sun Plaza sau altele, Palace Cotroceni este cel mai NOU!!! si cel mai mare. Si stiti cum e omul, cauta, mereu, ceva nou. Cand se deschide un local nou, toata lumea buluc pe el, caci e nou.

La Iasi, cand am fost odata, m-am intalnit la Iulius Mall.

    In fiecare oras exista cate un mall din asta, care aduna, pe toata lumea, la un loc. Pe mine ma enerveaza aceste locuri de intalnire, pentru ca sunt prea aglomerate, prea obositoare, dar de ce sa nu recunoastem ca sunt cunoscute si practice. E mai usor sa gasesti un loc cunoscut decat sa cauti prin noianul de strazi si cladiri pe aceea de care n-ai auzit. Si in plus, daca dispui de putin timp, atunci, la mall poti sa rezolvi, din mers, mai multe probleme: shopping (de exemplu daca ai nevoie urgent de o camasa noua, or o esarfa, or orice altceva), iesit cu prietenii, mananci, bei ceva, etc.

    Despre alte locuri de intalnire, probabil, o sa amintesc intr-un alt post, caci multe amintiri ma leaga de un anumit sau mai multe asemenea locuri.

Aventuri la mall. Partea I: cu chilotii pe cap...

    Vi s-a intamplat vreodata sa vi se arunce cu chilotii in cap? Eu am patit-o foarte recent, intr-o mica plimbare cu iz de shopping prin The Bentall Centre din Kingston, London.
 

    O atmosfera sufocata de plimbareti ca si mine sau mai mult de fanatici dupa cumparaturi, in plina zi de reduceri, un centru comercial imbracat in spiritul sarbatorilor de iarna, plin de magazine cu nume cunoscute prin care misuna o multime de oameni, incolo si incoace, avand in maini multe pungi cu cumparaturi, o gramada de casierite care nu se grabeau, chiar deloc, sa-ti goleasca portofelul, lasand cozile de la case sa se intinda pana dincolo de usile magazinului respectiv.

    In aceasta imbulzeala, pe unde primitiva, de parca s-ar fi dat ceva pe moca, m-am pierdut si eu. Am intrat, plina de speranta, intr-un magazin, cu gandul ca voi reusi sa cumpar si eu ceva, ca sa nu zic ca am fost degeaba la mall. Chiar cum am pasit pragul unui asemenea store am si ochit cateva exponate, mai pe gustul meu. Dupa ce am reusit sa ajung acolo unde imi propusesem, nu inainte de a da intens din coate si a-mi croi drum, am realizat ca nu au marimea mea si nici macar o marime apropiata de a mea, fiind toate cumparate de  altele mai harnicute decat mine. Ramasesera numai XL-uri si XXL-uri, "norocoasa" de mine. Cand, in sfarsit, am gasit ceva care sa-mi placa ca model si pret si sa fie si marimea mea m-am indreptat de zor spre casierie. Atunci am realizat ca mai bine merg cu mana goala acasa decat sa astept inca 20-30 de minute ca sa cumpar ceva. Am pus produsul la loc si am plecat dezamagita, obosita si nervoasa.

    N-am mai indraznit sa intru in alt butic si am luat-o frumusel pe scari ca sa ajung in parcare. In capul scarilor, SURPRIZA, alta multime agitata si cum nu aveam cum s-o evit, mi-am facut loc, foarte hotarata, prin ea.

    Probabil cunoasteti senzatia cand fiind nervos, din varii motive, orice atingere din exterior iti ridica nervii la un nivel si mai inalt. Ei bine, in acel moment simteam cum mii de spini imaginari imi strapung pielea si as fi avut o placere bolnava sa fac JAP JAP in stanga si in dreapta. Insa cum simtul de autocontrol inca mai funtioneaza, am strans din dinti si am dat din coate cu vaga intrebare in minte "De ce s-o fi ingramadind acesti indivizi tocmai aici, in capul scarilor?".
    Nu mi-a trebuit mult si am aflat, m-am pomenit pe cap, cu o pereche de chiloti coral, de fapt doua. Primul gand a fost ca iar cineva nu incape de mine si cand am pus mana nervoasa pe bucata de material de pe capul meu si am realizat ce se intampla, nivelul nervilor mei s-a diminuat vizibil, ba chiar am zambit. Am zambit pentru ca mi s-a parut amuzanta faza. Era un fel de promotie, in care zburau chilotii in toate partile si cine ii prindea se pricopsea cu ei.

    Si uite asa, NU am plecat cu mana goala de la mall ci cu doua perechi de chiloti coral, cu margine dantelata, culmea ca erau si marimea mea:))).
    Sa te tot plimbi prin mall..