In anul care vine indeplineste-ti dorintele, traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, fii mai intelegator cu tine si cu ceilalti, aminteste-ti ca nu esti singur, zambeste, iubeste, iarta, relaxeaza-te, exprima-te, accepta provocarile vietii. Fii fericit!!!!
la multi ani si mult noroc in 2013
In this coming year meet your desires, live each moment like it's your last, you must be understanding with yourself and with others, remember that you are not alone, smile, love, forgive, relax, express yourself , accept life's challenges. Be happy!!
Happy new year!!!
Monday, December 31, 2012
Sunday, December 23, 2012
Craciun fericit!!!
Toti alearga disperati sa cumpere cat mai mult, considerand ca asa vor simti spiritul Craciunului, altii traiesc cu teama de a nu avea suficienta mancare pe masa, fara a se gandi ca de fapt Craciunul nu inseamna ghiftuiala si bogatia mesei.
Daca te-ai opri pentru o clipa din stresul zilnic de a fi in rand cu ceilalti, sa inchizi ochii si sa te gandesti cine esti si incotro vrei sa te indrepti poate ca ai putea sa simti mai profund spiritul Craciunul dincolo de dimensiunea sufocata de comert si gastronomie.
Pentru mine Craciunul inseamna liniste si relaxare alaturi de familie, atunci cand primesc un zambet si stiu ca nu e fals, atunci cand primesc mangaiere si intelegere si stiu ca nu e falsa compatimire.
De departe, de acolo de unde suntem, noi ne gandim la sarbatorile de acasa si indiferent unde sunteti eu va doresc: CRACIUN FERICIT TUTUROR!!!
Etichete:
cadouri,
colinde,
Craciun,
familie,
spiritul craciunului
Sunday, December 16, 2012
Sarbatorile vin . . .
"...Afara ninge linistit si-n soba arde focul..", versuri celebre care imi caracterizeaza copilaria.
Imaginea perfecta a copilariei cu Craciunul este: focul din soba, luminitele din bradul pe care abia l-am impodobit si steau din varful bradului pe care o pune tata, pentru ca eu sunt prea mica si nu ajung, mirosul de cozonac pe care mama tocmai l-a scos din cuptor, mirosul de portocale de pe masa, frate-le meu repetand o colinda, zapada care scartie sub picioare si colindatorii de la geam. Toate acestea imbinate in acelasi timp te duc intr-o poveste de Craciun, poveste care pentru mine este o amintire din copilarie.
Mi-e dor de acele sarbatori cand stateam toata noaptea, treaza, ca sa-l prind pe Mos Craciun punand cadouri si nu inteleg cum se facea ca exact spre dimineata cand ma prindea somnul Mosul isi facea aparitia. Imi amintesc ca mama ne intreba de multe ori ce ne-am dori sa ne aduca mosul (mie si fratelui meu Mihai), iar odata i-am raspuns foarte hotarata ca vreau o carte. Mama a intrebat mirata de ce o carte si i-am raspuns simplu cu povesti. Am fost atat de fericita sa gasesc sub brad atat dulciuri cat si o carte cu povesti, eu una si fratele una. Am stat zile intregi sa citesc si sa recitesc acele carti, dar pentru ca intodeauna ceea ce primea Mihai era mai bun decat ce primeam eu (inclusiv masinutile erau mai tari decat papusile mele) am pus mana pe cartea lui care era mai groasa si cu mai multe povesti si nu i-am dat-o pana n-am terminat-o de citit. In schimb i-am lasat-o pe a mea care era cu cateva povesti si multe imagini. Eu fiind mai mica, Mosul s-o fi gandit ca prefer desenele, ei bine nu, dar fericita tot eram.
Eu si acum il astept pe Mosul, doar ca acum, Mosul nu mai intra pe furis, e tangibil si nu mai are atata magie, cred ca s-a maturizat din pacate...
Dorul de Acasa e nestavilit. Va iubesc dragii mei! Andra a descris foarte bine in versuri, ceea ce simt si eu si probabil multi ca noi cei departe de casa.
Imaginea perfecta a copilariei cu Craciunul este: focul din soba, luminitele din bradul pe care abia l-am impodobit si steau din varful bradului pe care o pune tata, pentru ca eu sunt prea mica si nu ajung, mirosul de cozonac pe care mama tocmai l-a scos din cuptor, mirosul de portocale de pe masa, frate-le meu repetand o colinda, zapada care scartie sub picioare si colindatorii de la geam. Toate acestea imbinate in acelasi timp te duc intr-o poveste de Craciun, poveste care pentru mine este o amintire din copilarie.
Mi-e dor de acele sarbatori cand stateam toata noaptea, treaza, ca sa-l prind pe Mos Craciun punand cadouri si nu inteleg cum se facea ca exact spre dimineata cand ma prindea somnul Mosul isi facea aparitia. Imi amintesc ca mama ne intreba de multe ori ce ne-am dori sa ne aduca mosul (mie si fratelui meu Mihai), iar odata i-am raspuns foarte hotarata ca vreau o carte. Mama a intrebat mirata de ce o carte si i-am raspuns simplu cu povesti. Am fost atat de fericita sa gasesc sub brad atat dulciuri cat si o carte cu povesti, eu una si fratele una. Am stat zile intregi sa citesc si sa recitesc acele carti, dar pentru ca intodeauna ceea ce primea Mihai era mai bun decat ce primeam eu (inclusiv masinutile erau mai tari decat papusile mele) am pus mana pe cartea lui care era mai groasa si cu mai multe povesti si nu i-am dat-o pana n-am terminat-o de citit. In schimb i-am lasat-o pe a mea care era cu cateva povesti si multe imagini. Eu fiind mai mica, Mosul s-o fi gandit ca prefer desenele, ei bine nu, dar fericita tot eram.
Eu si acum il astept pe Mosul, doar ca acum, Mosul nu mai intra pe furis, e tangibil si nu mai are atata magie, cred ca s-a maturizat din pacate...
Dorul de Acasa e nestavilit. Va iubesc dragii mei! Andra a descris foarte bine in versuri, ceea ce simt si eu si probabil multi ca noi cei departe de casa.
Sunday, December 9, 2012
Generatia Sailor Moon . . .
Zilele trecute, rasfoind internetul in cautarea unor informatii, am dat intamplator peste un nume de care uitasem cu desavarsire. In acel moment ochii mi-au ramas blocati, iar prin fata lor se derula o sumedenie de imagini. La fel si zambetul mi-a incremenit pe fata. Am inceput sa visez... de fapt sa retraiesc niste amintiri foarte placute, de demult.
Am lasat deoparte ceea ce cautam si am intrat pe youtube sa caut numele respectiv.
Am gasit, eram asa de incantata si inca sunt. La primele acorduri ale cantecului de inceput am inchis ochii. Atunci "m-am teleportat" in alta lume... in copilaria mea. Ma vad alergand spre casa, plina de emotie, aveam vreo 10 ani. M-am uitat la ceas, era aproape 5 jumate dupa-amiaza, ura!!! am reusit. M-am instalat confortabil in fotoliu si am pornit televizorul. Eram atat de fericita si nerabdatoare, uitasem de tot si de toate, uitasem ca mama m-a rugat sa dau mancare la pui, uitasem ca stabilisem cu o colega sa ne facem temele impreuna, dar nu uitasem sa-l anunt pe fratele meu ca incepe animatia noastra preferata. Nimic nu mai conta, si nimic in acel moment nu m-ar fi miscat din fata televizorului.
Cine isi mai aminteste aceasta melodie http://www.youtube.com/watch?v=PbBYMY7phMY ?Eu prefer varianta originala, japoneza.
Am stat cateva ore sa ma uit la mai multe episoade. Acea emotie din copilarie o retraiam si acum. Eram total deconectata de prezent, nu mai aveam nici o grija, totul era atat de frumos, atat de linistit, atat de pasnic. In cateva ore am retrait toata copilaria, totul pornind de la acea melodie care mi-a marcat pozitiv copilaria... Imi placea atat de mult sa alerg descult prin iarba frageda si moale din curte, sa ma joc de-a v-ati ascunselea noaptea, prin cladirile ramase in paragina dupa desfiintarea colhozului si sa inventam povesti cu fantome si strigoi care "locuiesc" acolo, sa ma duc la scaldat pe furis impreuna cu fratele si alti copii din mahala si sa venim acasa seara, arsi de soare si flamanzi si mama cu zambetul pe buze sa ne arate nuielusa, dar sa i se faca mila si sa ne unga cu smantana pe fata si spate ca sa ne usureze durerile arsurii de soare, sa stau o zi intreaga la sanius fara sa-mi degere mainile si picioarele si fara sa-mi fie foame, sa sar gardul la vecini ca sa fur capsuni si cirese, chiar daca aveam si noi in gradina, sa ma joc in pauza, in curtea scolii cu elasticul sau in patratele, primavara, cand abia se topeste zapada sa merg la padure sa adun ghiocei si viorele care sa le duc apoi invatatoarei la scoala. Mi-e dor de sambetele cand mama cocea paine in cuptorul cu vatra si toata ziua simteai acel miros imbietor, mi-e dor de zilele in care la 5.30 eram lipita de televizor ca sa urmaresc Sailor Moon.
Imi regasesc copilaria si adolescenta in acea animatie. Si eu eram ca adolescenta Sailor Moon - o visatoare. Imprumutasem din naivitatea si inocenta ei, dar la fel ca si ea incercam sa ies din situatii dificile nu prin lupta ci prin credinta si incredere in oameni (la fel ca ea intarziam la scoala pentru ca imi era greu sa ma trezesc dimineata si spuneam "povesti cu zmei" atunci cand trebuia sa ies nevinovata dintr-o situatie nu tocmai favorabila mie). . .
Fiecare copil traieste copilaria in felul lui. Acum ii inteleg pe copiii zilelor noastre care se uita la Pokemon, Dragon Ball sau Fetitele Powerpuff.
Ei traiesc cu aceste animatii, generatia mea a trait cu Sailor Moon, Chip si Dale, Capitain Planet.
Frumoase sunt amintirile copilariei si tare imi doresc sa pot sa ma intorc macar pentru putin timp in acea perioada, chiar daca atunci imi doream sa ma fac mai repede mare.
Lipsiti de griji si inocenti, nazdravani si iubitori de boroboate, astia am fost noi, generatia cu cheia la gat, generatia care resimte toate schimbarile si care e in stare sa faca toate schimbarile.
Eu inca ma uit la desene animate... dar voi?
PS. Se zvoneste ca in curand va aparea un nou sezon Sailor Moon.
Am lasat deoparte ceea ce cautam si am intrat pe youtube sa caut numele respectiv.
Sailor Moon |
Am gasit, eram asa de incantata si inca sunt. La primele acorduri ale cantecului de inceput am inchis ochii. Atunci "m-am teleportat" in alta lume... in copilaria mea. Ma vad alergand spre casa, plina de emotie, aveam vreo 10 ani. M-am uitat la ceas, era aproape 5 jumate dupa-amiaza, ura!!! am reusit. M-am instalat confortabil in fotoliu si am pornit televizorul. Eram atat de fericita si nerabdatoare, uitasem de tot si de toate, uitasem ca mama m-a rugat sa dau mancare la pui, uitasem ca stabilisem cu o colega sa ne facem temele impreuna, dar nu uitasem sa-l anunt pe fratele meu ca incepe animatia noastra preferata. Nimic nu mai conta, si nimic in acel moment nu m-ar fi miscat din fata televizorului.
Cine isi mai aminteste aceasta melodie http://www.youtube.com/watch?v=PbBYMY7phMY ?Eu prefer varianta originala, japoneza.
Am stat cateva ore sa ma uit la mai multe episoade. Acea emotie din copilarie o retraiam si acum. Eram total deconectata de prezent, nu mai aveam nici o grija, totul era atat de frumos, atat de linistit, atat de pasnic. In cateva ore am retrait toata copilaria, totul pornind de la acea melodie care mi-a marcat pozitiv copilaria... Imi placea atat de mult sa alerg descult prin iarba frageda si moale din curte, sa ma joc de-a v-ati ascunselea noaptea, prin cladirile ramase in paragina dupa desfiintarea colhozului si sa inventam povesti cu fantome si strigoi care "locuiesc" acolo, sa ma duc la scaldat pe furis impreuna cu fratele si alti copii din mahala si sa venim acasa seara, arsi de soare si flamanzi si mama cu zambetul pe buze sa ne arate nuielusa, dar sa i se faca mila si sa ne unga cu smantana pe fata si spate ca sa ne usureze durerile arsurii de soare, sa stau o zi intreaga la sanius fara sa-mi degere mainile si picioarele si fara sa-mi fie foame, sa sar gardul la vecini ca sa fur capsuni si cirese, chiar daca aveam si noi in gradina, sa ma joc in pauza, in curtea scolii cu elasticul sau in patratele, primavara, cand abia se topeste zapada sa merg la padure sa adun ghiocei si viorele care sa le duc apoi invatatoarei la scoala. Mi-e dor de sambetele cand mama cocea paine in cuptorul cu vatra si toata ziua simteai acel miros imbietor, mi-e dor de zilele in care la 5.30 eram lipita de televizor ca sa urmaresc Sailor Moon.
Imi regasesc copilaria si adolescenta in acea animatie. Si eu eram ca adolescenta Sailor Moon - o visatoare. Imprumutasem din naivitatea si inocenta ei, dar la fel ca si ea incercam sa ies din situatii dificile nu prin lupta ci prin credinta si incredere in oameni (la fel ca ea intarziam la scoala pentru ca imi era greu sa ma trezesc dimineata si spuneam "povesti cu zmei" atunci cand trebuia sa ies nevinovata dintr-o situatie nu tocmai favorabila mie). . .
Powerpuff girls |
Pokemon |
Ei traiesc cu aceste animatii, generatia mea a trait cu Sailor Moon, Chip si Dale, Capitain Planet.
Capitain Planet |
Lipsiti de griji si inocenti, nazdravani si iubitori de boroboate, astia am fost noi, generatia cu cheia la gat, generatia care resimte toate schimbarile si care e in stare sa faca toate schimbarile.
Eu inca ma uit la desene animate... dar voi?
PS. Se zvoneste ca in curand va aparea un nou sezon Sailor Moon.
Wednesday, December 5, 2012
Draga Mos Nicolae
A fost un an greu si lung, cu multe impliniri si cu loc de mai bine. Nu stiu daca am fost cuminte, poate mai mult decat unii si mai putin decat altii, insa pentru ca vine unica zi din an in care iti faci aparitia vreau sa te anunt ca mi-am lustruit cizmulitele si pantofii si tenisii, iar ca sa fiu sigura ca ai suficient spatiu pentru cadouri am pregatit si sandalele, alea 3 perechi mai noi.
Nu ti-am mai scris o scrisoare de ani de zile, insa am avut grija sa-ti transmit dorintele mele prin iubitul meu, actual sot, prin parintii mei sau prietenii mei. Se pare ca ei s-au tinut de cuvant si ti-au transmis mesajul. Anul asta am hotarat sa-ti scriu personal. Nu-mi doresc nimic exceptional (doar vreo cateva milioane de LIRE in cont, alte valute nu sunt foarte sigure si nu vreau sa risc..), dar pentru orice eventualitate am facut o listuta:
1) Te rog mult de tot sa le dai sanatate si multe bucurii celor din familia mea;
2) Da-le sanatate si multe impliniri prietenilor mei, pe care ii iubesc si de care mi-e foarte dor;
3) Transmite-le minte si armonie dusmanilor mei care si-au luat timp pretios din viata lor patetica ca sa se gandeasca la mine;
4) Da-le cate un strop de fericire pentru fiecare clipa de suferinta celor carora le-am facut rau, intentionat sau nu;
5) As vrea sa pui in sufletul fiecarui om cate un strop de pasiune, dragoste si bunatate;
6) Daruieste-le sanatate celor aflati in suferinta;
7) Lumineaza-le mintea si arata-le calea celor care sunt in depresie;
8)Du-le bucurii acelor copilasi ramasi fara speranta;
9) Ocroteste-l si da-i sanatate celui pe care il iubesc;
10) Si daca n-am cerut prea mult, mai rogu-te da-mi si mie intelepciune, echilibru, mai multe motive sa zambesc, sanatate (chiar daca suna babeste) si rabdare, ca la capitolul asta nu stau prea bine.
P.S. Mosule, ti-am mai spus ca am cizmulitele pregatite si sa stii ca acolo mai este loc si pentru un ceas din ala cu potrivire elvetiana, pentru bilete cu destinatie exotica si calduroasa sau cheile de la vreo locuina care-si asteapta proprietarul;)). Tin sa mai mentionez ca am o marime mica la picior deci nuielusa nu va incapea in cizma, dar poti s-o lasi la vecinii mei care traiesc pe "picior mare" :D.
P.S.S. Mai am si alte dorinte, dar am zis sa nu te incarc prea tare, caci in curand vine si fratele tau, Mos Craciun...
Nu ti-am mai scris o scrisoare de ani de zile, insa am avut grija sa-ti transmit dorintele mele prin iubitul meu, actual sot, prin parintii mei sau prietenii mei. Se pare ca ei s-au tinut de cuvant si ti-au transmis mesajul. Anul asta am hotarat sa-ti scriu personal. Nu-mi doresc nimic exceptional (doar vreo cateva milioane de LIRE in cont, alte valute nu sunt foarte sigure si nu vreau sa risc..), dar pentru orice eventualitate am facut o listuta:
1) Te rog mult de tot sa le dai sanatate si multe bucurii celor din familia mea;
2) Da-le sanatate si multe impliniri prietenilor mei, pe care ii iubesc si de care mi-e foarte dor;
3) Transmite-le minte si armonie dusmanilor mei care si-au luat timp pretios din viata lor patetica ca sa se gandeasca la mine;
4) Da-le cate un strop de fericire pentru fiecare clipa de suferinta celor carora le-am facut rau, intentionat sau nu;
5) As vrea sa pui in sufletul fiecarui om cate un strop de pasiune, dragoste si bunatate;
6) Daruieste-le sanatate celor aflati in suferinta;
7) Lumineaza-le mintea si arata-le calea celor care sunt in depresie;
8)Du-le bucurii acelor copilasi ramasi fara speranta;
9) Ocroteste-l si da-i sanatate celui pe care il iubesc;
10) Si daca n-am cerut prea mult, mai rogu-te da-mi si mie intelepciune, echilibru, mai multe motive sa zambesc, sanatate (chiar daca suna babeste) si rabdare, ca la capitolul asta nu stau prea bine.
P.S. Mosule, ti-am mai spus ca am cizmulitele pregatite si sa stii ca acolo mai este loc si pentru un ceas din ala cu potrivire elvetiana, pentru bilete cu destinatie exotica si calduroasa sau cheile de la vreo locuina care-si asteapta proprietarul;)). Tin sa mai mentionez ca am o marime mica la picior deci nuielusa nu va incapea in cizma, dar poti s-o lasi la vecinii mei care traiesc pe "picior mare" :D.
Sunday, December 2, 2012
despre prieteni cu dor..
Azi dimineata m-a trezit mirosul cafelei cu lapte pe care sotul o bea in fuga, inainte sa plece la serviciu. Eu n-am mai putut sa adorm cum faceam de obicei, pentru ca, privind prin geam, am observat ca soarele si-a facut aparitia dupa vreo saptamana de ploi si cer noros. E soare "cu dinti" cum se zice prin partile Moldovei. E soare si frumos, insa gerul musca din plin. Chiar daca sunt sub zero grade afara, asta nu te impiedica sa visezi la lucruri frumoase.
Imi doresc sa fiti aici, cu mine, sa ma sunati si sa-mi ziceti "Hai sa iesim in oras..", iar eu lenesa sa va zic ca ma mai gandesc, dar sotul sa ma indemne sa ies cu voi...
Mi-e dor sa ma trezesc la 11 dimineata, iar la 1 sau 2 dupa-amiaza sa am intalnire cu voi, sa ne plimbam prin oras, sa mergem la cumparaturi, sa stam pe banca in centru si sa privim lumea care circula, sa criticam tinutele si comportamentele, sa mergem la "Bo-tteo" sa mancam o pizza sau pui cu orez indian. Una sa comande apa plata cu lamaie, una Pepsi, iar cealalta sa fie in graba. Sa mergem la asa numita "Catea lesinata" ca sa servim un Diplomat sau sa mancam covrigi cu susan pe banca...
Imi e dor de zilele in care tot ce aveam noi nevoie eram "Noi", ciocolata si un pachet de batiste sau sa stam in picioarele goale, in pijamale mancand la micul dejun cartofi prajiti si omleta.
Mi-e dor si de acei prieteni cu care ma vedeam zi de zi, iar astazi fiind parinti si coplesiti de probleme cotidiene ei gasesc timp sa te sune, sa-ti lase un mesaj in care te intreaba simplu ce faci? Nu asteapta un raspuns ci mai degraba o conversatie.
Imi amintesc de petrecerile zgomotoase, incheiate cu Karaoke dupa un gratar in natura si multa bere la activ, de noptile in club incheiate aproape de fiecare data cu o dicutie prelungita despre viata, in holul caminului sau despre micul-dejun si cinele luate impreuna, aproape in fiecare zi, de bucuriile traite impreuna la absolvire, la drumetii, la nuntile noastre.
Imi amintesc cum v-am cunoscut, pe voi, pe toti... Cand am ajuns pentru prima data in orasul in care urma sa-mi incep studiile la facultate eram o adolescenta fara o idee asupra noii vieti care urma sa inceapa, intr-un oras inabordabil, plin de oameni necunoscuti care pareau haini. In acest univers sumbru, la inceput, v-am cunoscut pe voi. In prezenta voastra ma simteam eu insami.
Blicik |
Mi-e dor si de voi, prieteni dragi, la care intodeauna gasesc usa deschisa atunci cand ajung la Chisinau si desi o fac rar aceasta usa nu se inchide niciodata. Va simt sufletul cald de fiecare data cand va trec pragul, iar problemele mele le las afara ca si cum n-ar exista. Voi ma faceti sa ma simt in universul meu intr-un loc pe care nu prea il mai cunosc, dar pe care il numesc Acasa. Pe langa parinti, anume pentru voi as vrea sa revin mai des acasa.
Mi-am pus si eu intrebarea aceea despre care multe citate s-au scris si anume ce este prietenia?
Cred ca fiecare dintre noi o percepe diferit si are o anumita definitie. Pentru mine acea definitie se rezuma la oamenii carora le pasa de mine si a celor de care mie imi pasa. Sunt acei oameni de care daca nu ii vad o zi, o luna, un an mi-e dor de ei si atunci cand ne revedem putem relua firul povestilor exact din punctul in care l-am lasat. Sunt acei oameni a caror fata zambitoare sau trista iti face placere s-o vezi, sunt acei pentru care ma pot trezi in miezul noptii fara sa stramb din nas, alaturi de care sa traiesc si bucurii si tristeti si impliniri si esecuri, ale lor sau ale mele. E legatura care se bazeaza pe emotii si sentimente frumoase si nu neaparat pe o proximitate fizica.
Nu am multi prieteni, dar cei pe care ii am ma fac fericita. Desi viata a avut planuri diferite cu fiecare dintre noi, chiar daca ne despart mii de kilometri eu ii simt aproape de inima mea si cred ca legatura noastra se va pastra vie si se v-a solidifica odata cu fiecare clipa care trece peste gandurile noastre.
Si mai mult decat atat, le multumesc ca fac parte din viata mea si ca ii pot numi PRIETENII mei!!!
Voi va stiti mai bine care sunteti;)!!!
P.S. As fi vrut sa pun poze cu voi toti si cu momentele speciale pe care le-am trait impreuna, sa vorbesc si despre acei care poate nu se regasesc in descrierile mele, dar nu mi-ar ajunge spatiu cate lucruri frumoase pot sa vorbesc despre voi si despre amintirile cu voi.
Subscribe to:
Posts (Atom)