E o zi plina de soare si flori inmiresmate. Nu am apucat sa savurez primavara asta decat atunci cand am ajuns la tara. Cobor drumul denivelat pe langa padure. Padurea abia inmugurita, lasa sa se vada departe printre crengi, un raulet care murmura un cantec linistit.Traversez crangul si ajung pe malul raului. Respir in piept aerul curat amestecat cu mireasma florilor de primavara care abia si-au deschis bobocii.
Savurez minunea, pentru ca de lumea betonata de la oras mi se face frica. Mi-e frica ca in curand nu-mi voi putea clati ochii cu miile de nuante inmiresmate ale florilor, mi-e frica de valurile de fum inecacios care nu ma vor mai lasa sa respir, in voie, aerul libertatii, mi-e frica de tot ce cauzeaza rani acestei planete, care ne sustine viata.
De sute de ori mi-au rasunat in urechi cuvintele "Tu oricum n-o sa mai apuci acele timpuri, de ce sa-ti pese?". Si de ce sa nu-mi pese, cand parintii nostri ne-au lasat dealuri impadurite si izvoare cu apa cristalina, care acum nu le mai gasesc acolo unde le stiam. Au ramas doar niste dealuri golase si izvoare cu ape tulburi, rauri si margini de drum pe unde stau intinse gramezi de gunoi nereciclabil. Cui ii pasa ca, daca nu copiii nostri, atunci nepotii nostri, nu vor mai cunoaste aceasta frumusete naturala si gratuita lasata de natura? Mie imi pasa, imi pasa ce las celor care vor veni dupa mine. Aceste indiferente umbre care populeaza pamantul, fara sa le pese de noi si de cei care vor veni, mi-au declarat razboi. Si eu trebuie sa ripostez. Nu pot sa stau cu mainile in buzunar si sa privesc la gunoaiele din jurul meu.
E trist, dar din fericire nu sunt singura careia ii pasa. Asa ca, va invit la razboi, un razboi fara arme, dar care sa lase in urma noastra o natura mai curata, un razboi impotriva gunoaielor si a indiferentei. Nu suntem singuri, nu suntem putini.
Azi, 22 aprilie, se sarbatoreste Ziua Planetei Pamant. Aceasta zi a fost fondata de senatorul american Gaylord Nelson in anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politica din dezinteresul pe care il arata fata de mediu. In primul an, apoximativ 20 de milioane de americani au celebrat aceasta zi, in majoritate tineri. In 1990, peste 200 de milioane de oameni din 141 de tari au transformat aceasta zi, intr-o manifestare de amploare, in dorinta de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre. Astazi, Ziua Planetei Pamant a devenit o zi internationala, sarbatorita de peste un miliard de oameni, in peste 192 de tari, numeroase comunitati organizand chiar o saptamana intreaga de manifestari dedicate mediului inconjurator. Tot pentru popularizarea problemelor de mediu s-a infiintat Earth Day Organization, organizatie care are filiale in peste 170 de tari.
Suntem peste 7 miliarde de oameni si impreuna solicitam mediul la maxim, avem nevoie de noi si noi resurse de hrana si energie, noi si noi teritorii de locuit si ar trebui sa fim constienti de consecintele nocive pe care le avem asupra naturii. Din acest considerent, macar odata pe an sa ne gandim la ce putem face pentru Ea, pentru aceasta Planeta Albastra care ne sustine viata si ne ofera atatea lucruri frumoase. Macar o data pe an, putem sa luam bicicleta la serviciu sau sa mergem pe jos, sa strangem gunoaiele si deseurile din jurul nostru si sa le ducem in locurile special amenajate. Si apoi. putem in fiecare zi, sa selectam gunoaiele menajere si sa le punem in containerele special amenajate, astfel cand ducem gunoiul, sticla s-o punem la sticla, hartia in containerul cu hartie, sa nu aruncam uleiul folosit in chiuveta, sa nu aruncam ambalajele pe unde apucam, sa poluam mai putin. Noi, oamenii astia, mici si multi, macar atat putem face, aratandu-le celor nepasatori, care polueaza oceane si aerul pe care noi il respiram, defriseaza teritorii intinse de paduri, distrug ecosisteme, ca ne pasa, ne pasa de mediul in care traim, in care ne crestem copiii.
Eu am plantat flori, doi copaci si am strans hartiile dintr-un mic parculet. Voi ce ati facut azi?
Natura suntem noi, haide-ti sa avem grija de noi!
Intr-adevar azi e Ziua Pamantului, putini stim. Pacat ca pamantul nostru nu mai e ce era odata. Nimic nu mai e!
ReplyDeleteNici noi nu mai suntem ce am fost odata:(
DeleteŞi eu am plantat flori astăzi! :)
ReplyDeleteo săptămână minunată!
Minunat. Lucrurile mari incep cu cele mici. Asemenea sa ai o saptamana cat mai frumoasa!
DeleteTraiesc într-o tara unde reciclarea este la loc de cinste, unde taxele pentru mediu sunt mari si unde toata lumea numai despre asta vorbeste!
ReplyDeleteMa bucur ca este asa, dar ma întreb doar daca este si corect ca numai unii sa "recicleze" si alti...... sa faca experimente nucleare?!!!
Seara faina!
Dreptate ai si multa. Eu de asemenea locuiesc temporar intr-o tara in care taxele pentru mediu si gunoi sunt foarte mari si de acolo am prins obiceiul ca gunoiul menajer trebuie selectat - Marea Britanie. Din pacate, venita Acasa, in Romania sau Moldova, zilnic dau peste mormane de gunoi, unde ar merita sa fie curat ca sa poti respira aer curat, oamenii nu sunt educati sa arunce gunoiul la cos si sa-l selecteze. Iar cei cu experimentele nucleare si cu toate marile industrii, ei, in primul rand, ar trebui sa-si educe spiritul civic vizavi de mediul inconjurator ca de la ei pornesc toate marile probleme ale planetei.
DeleteO seara faina si tie iti doresc! Multumesc ca ai trecut pe aici.
Sunt o persoana care nu considera autoturismul o necesitate. :)
ReplyDeleteAm permis luat dintr-un moft dar n-am condus niciodata. Va ramane nefolosit, desigur. Azi am batut la pas poate vreo 15-18 km...de la 11,00 la 15,30 cu diverse treburi... Apoi am mers si am sapat in gradina cu cazmaua, nu cu ceva cu motor... Sunt una dintre cele mai mari iubitoare ale Pamantului. Din pacate, in jurul meu, nu-i vad pe prea multi dintre semenii mei facand la fel... :(
Am sarbatoril si noi Ziua Pamantului, la muzeul la care lucrez. Din pacate, cel putin in Craiova, nu se face destul pentru trezirea constiintei oamenilor. Si daca n-au constiinta, macar sa aiba reguli si amenzi, sa le fie frica. Dar nici reglemtari in sensul acesta nu avem.
ReplyDelete