Tuesday, February 26, 2013

Pacatul de a fi femeie


    Ceea ce m-a inspirat sa scriu articolul de fata este intrebarea pusa pe un forum (poate sunteti curiosi sa-l vizitati: http://www.nunta-moldova.md), intrebare aparent banala, a unei mirese, daca are voie sa intre in biserica pentru cununie, in ziua nuntii, daca fix acea zi s-a nimerit sa fie una "din acele zile". Am zis aparent banala, pentru ca, aceasta intrebare a iscat o sumedenie de pareri, care mai de care mai variate, unele dintre ele, chiar, la limita rationalului. Omul fiind unica faptura rationala de pe pamant, are tendinta de a cauta rationalul si in lucrurile irationale.

    Imi amintesc, inca de mica, ca babele aveau grija sa-ti bage "bumbac in urechi" ca nu cumva sa incalci aceasta regula. "Doamne fereste, e un pacat, pentru care poti arde in flacarile iadului, Dooaaamne fereste!" De aici au pornit cateva intrebari "Ce este Dumnezeu? Este El un egoist - rasist pentru ca aproape toate legile Lui legate de Biserica dezavantajeaza femeia si nu-i da, aproape, nici un drept?", intrebari care ma bantuie, libere si nestingherite, fara a veni cu un raspuns credibil si rational si care sa multumeasca pe toata lumea, de la cel mai infocat credincios si pana la cel mai hotarat ateu.

    Nu sunt in masura sa declar, sus si tare, ca am gasit raspunsul la aceasta intrebare, ca am gasit raspunsul care sa-mi satisfaca, mie, curiozitatea, dincolo de ceea ce se scrie in carti. Nu pot sa vorbesc despre ceva ce, nu stiu cu certitudine ca exista sau ca nu exista, in speta despre Dumnezeu. Nu poti demonta ceea ce nu poate fi dovedit si chiar de s-ar dovedi ce pierzi daca crezi si nu exista? Nimic nu pierzi, pe cand daca nu crezi si  exista atunci s-ar putea sa pierzi sau nu. Relativitatea asta ma innebuneste.

    Cum am mai spus, n-o sa vorbesc despre ceea in ce cred, dar vreau sa ma refer la parerea pe care o am despre multele pacate puse in seama omenirii, dar in special despre pacatul femeii de a intra in biserica, in "acea perioada". O sa incerc sa nu fac un articol interminabil, pentru ca aceasta este o tema inepuizabila care mereu va naste polemici si idei, dar cum se va primi asa va fi primit.
Am facut o mica munca de documentare, mai mult din curiozitate decat din dorinta de cunoastere a acestui domeniu, pe care prefer sa-l las acolo undeva, in suflet si nu in minte, facandu-ma sa ma simt libera sa cred in ceea ce imi aduce multumire sufleteasca.


    Daca ne luam dupa Vechiul Testament, insasi viata noastra e un mare pacat. Cica, noi, cand ne nastem suntem deja pacatosi, pentru ca suntem nascuti din pacat. Cum sa nu fii pacatos toata viata, daca noi pacatosi ne nastem? Biblia, ca si alte carti religioase, sunt scrise si interpretate tot de oameni, prin prisma a ceea ce era lumea in acele timpuri, cand s-a scris cartea. Cele 10 porunci interpretate acum, ar avea mult mai multe intelesuri decat aveau inainte, unele dintre ele, iar altele ar avea acelasi sens ca in urma cu nu stiu cate mii de ani,de exemplu porunca a 5-a "Cinsteste-ti tatal si mama", ramane valabila pana in ziua de azi, cu exact acelasi sens.

    Porunca a 8-a "A nu fura" avea atunci un singur inteles - a nu fura de la aproapele tau. Acum are un sens mai profund. Daca downloadezi un film, de pe un torent, se numeste PIRATERIE, ceea ce inseamna ca tot un fel de furt este, insa nimeni nu se duce la spovedanie sa zica "Parinte am pacatuit, am furat - downloadat un film stiind ca este ilegal" si respectiv sa primesti pedeapsa divina pentru acest pacat. Or porunca a 10-a "Sa nu ravnesti la vreun lucru al aproapelui tau". Dar ma intreb daca tu aspiri la un anumit post in firma la care lucrezi tot e un pacat? Tu practic nu ravnesti acel job, pentru ca  X-ulescu il detine, dar tu pur si simplu iti doresti sa evoluiezi pana acolo, incat sa obtii anume acea functie, dar s-a nimerit ca X-ulescu sa ajunga acolo inaintea ta. Reiese ca e un pacat, dar atata timp cat te face fericit acel job (asa crezi sau asa este) de ce sa nu lupti sa ajungi acolo?

    Marele pacat, descris in Vechiul Testament, dar care nu apare, sub nici o forma, in Noul Testament, al femeii care intra in biserica, in "acele zile" mi se pare de departe cel mai irelevant. Se invoca adesea ca femeile sunt "murdare" in acea perioada. Dar oare suntem noi, barbati si femei, cu adevarat curati atunci cand intram in biserica, daca intram? Nu am auzit nici un om, barbat sau femeie, sa spuna: "Nu indraznesc sa ma ating de cele sfinte sau sa intru in Biserica, fiindca azi am barfit sau am ocarat sau am furat (exemplul de mai sus). Ce este mai necurat, pacatul savarsit cu buna stiinta sau starea fiziologica absolut normala. Toata creatia lui Dumnezeu este perfecta in toate detaliile ei. Mi se pare aberant sa spui ca femeia, care este de fapt, parte a neamului omenesc si deci impreuna cu barbatul, coroana creatiei lui Dumnezeu, nu este chiar perfecta.
Cu cata inversunare este promovata aceasta ideie, ca femeia este necurata in acea perioada, dar ma intreb, in ce sens? Spiritual nu vad cum, din moment ce asa a fost creata de Dumnezeu si nu cred ca vreun credincios ar putea admite ca acea creatie este necurata. Fizic? Pai daca e vorba de igiena, problema este demult rezolvata, iar reclamele TV ne arata si cum.

    Cum am mai spus, atat Biblia cat si alte carti bisericesti au fost scrise de oameni si interpretate de ei, in functie de acele timpuri, dar nu pot sa inteleg oamenii care nu incearca sa patrunda adevaratele sensuri ale Cuvantului lui Dumnezeu din Biblie ci le iau mot-a-mot. Biblia e plina de intelesuri si este foarte bine sa o cititi, dar atunci cand citesti o pilda, incearca s-o intelegi prin prisma a ceea ce este astazi, nu ce a fost cu 2000 de ani in urma si o sa vezi ca aceleasi cuvinte prind alt sens. E vorba de interpretare nicidecum de necredinta. Biblia, ca si orice alta carte, trebuie citita si inteleasa, nu doar citita, iar biserica ramane neintinata prin prezenta pacatosilor in ea.

    Eu cred, in felul meu, in acea putere care ma poate indruma pe calea cea buna, dar nu cred ca daca e sa ard in focurile vesnice voi da socoteala doar pentru ca am intrat in Biserica, intr-o perioada mai "dificila" a lunii si da, nu ma consider lipsita de pacat, dar mai cred credinta a fi nu doar dogme si idei fantastice din timpuri demult apuse, ci o inaltare a spiritului prin speranta si iubire, respect si liniste sufleteasca.

Sunday, February 24, 2013

Sunt (in?)dependenta, dar ma tratez . . .

    Cica, daca nu ai macar un viciu, esti doar un robot (aspect dezbatut pe larg de Bitza si Cheloo in Vicii). Nu as fi atat de sigura in ce priveste afirmatia asta, insa, cu siguranta, viciile creaza dependenta, dependenta de cafea, dependenta de alcool, droguri, tigari, dependenta de adrenalina, de iubire, de atentie din partea celorlalti, etc. Pe de alta parte Dex-ul ne face sa credem ca a avea un viciu inseamna neaparat un  lucru negativ (Dex: Pornire nestapanita si statornica spre rau, apucatura rea, patima, desfrau, dezmat, destrabalare).

    Sunt multe vicii acceptate de societate sau care nu fac un rau vizibil, insa care au, totusi, o influienta negativa asupra psihicului, fizicului, relatiilor cu ceilalti sau toate la un loc. Din aceasta perspectiva, eu, am ajuns la concluzia ca sunt dependenta. Sunt dependenta de internet (nu de telefon si leptop, caci daca as avea internet pe peria de par, cu siguranta as avea-o mereu in poseta;). Sunt dependenta de facebook si odnoklassniki, de forumuri si bloguri. Cred ca aceasta dependenta vine din dorinta de socializare, de comunicare, de a vrea sa stiu ce fac ceilalti, fara a ma ridica din pat, din comoditate. Pe Odnoklassniki (OK) am intrat, pentru prima data, ca sa vad ce mai fac prietenii mei din Moldova. Pe Facebook (FB) am intrat pentru ca o profesoara de la master aproape ca ne-a obligat sa ne facem conturi. Experienta mea pe OK e de 3 ani, iar pe FB e doar de vreo 2 ani. Nu intentionam sa socializez pe aceaste site-uri, insa, in timp, am ajuns dependenta sa intru zilnic. Nu fac mare lucru aici, de cele mai multe ori doar ma log-ez si apoi ies.

    Intr-o zi, cand, eram gata sa intru pe FB, mi s-a aprins un beculet in capul meu obosit. Mi-am propus sa renunt a mai intra pe FB si OK, macar pentru o scurta perioada. Niciodata n-am putut sa-i inteleg pe consumatorii de droguri si nici pe fumatori de ce nu se pot lasa de acest viciu care, evident, nu aduce beneficii. Nici acum nu-i inteleg, doar ca acum le pot intelege suferinta atunci cand incearca sa renunte la acea dependenta. Evident dependenta de site-urile de socializare nu se compara cu un consumator de droguri, de exemplu, insa tot o dependenta este si aduce cu sine comportamente de genul anti real life, sedentarism, plictiseala, conceptii deformate despre viata reala si despre oameni etc. Poti ajunge un antisocial in viata reala dar foarte sociabil din spatele monitorului.


    Asa a inceput sedinta mea de dezintoxicare de FB si OK.

Ziua I: a fost mai usor, gandindu-ma ca nu se intampla foarte multe lucruri pe aceste site-uri de socializare. Nu pierd nimic daca nu vad, o zi, ce a comentat unul sau altul, cate like-uri a primit o poza haios de reala sau dimpotriva trist de adevarata, ce a mai facut cole sau la ce se gandeste vecina.

Ziua II: primul gand dupa ce am venit de la serviciu a fost sa intru 1 minut sa verific daca este ceva important pe acolo. Am nevoie de doar un minut. E ca si cum ai vrea, doar, sa tragi un fum dintr-o tigara. Practic nu fumezi tigara, tragi doar un fum. Nu e grav, nu? Dar daca te gandesti ca tot de la un fum ai inceput sa fumezi, te gandesti de doua ori daca sa tragi fumul ala sau sa nu intri pentru un minut pe FB/OK.

Ziua III: m-am trezit prost dispusa si cu o problema de digestie. Nu am analizat daca intrasem in sevraj sau doar o coincidenta, sa ma pomenesc cu o indigestie de la cina din seara anterioara.

Ziua IV: M-am tot gandit sa intru, sa nu intru, sa intru, sa nuuu intru pe FB si OK. E destul de dificil sa-ti controlezi degetele cand "a intra" e doar la un click distanta. E atat de simplu. Si in plus, nu sunt dependenta nu? N-am intrat 4 zile, iar soarele e tot acolo sus, mereu acoperit de nori, ziua incepe tot la 7 dimineata si se termina la 12 noaptea, mancarea, in Anglia, are acelasi gust, adica fara gust, prietenii sunt tot acolo si te suna sau nu cand au timp, inca nimeni nu te-a intrebat de ce ai lipsit TOCMAI 4 zile!!! din "clubul facebucistilor" si "odnoklansnishilor", nimeni, inca, nu te-a dat in cautare ca si disparut.

    Adica, asa, ma gandesc, intr-o doara, ca tu ca si individ, ce mare importanta ai, in acea societate virtuala, in care fiecare isi spune pasul in felul sau, fie o poza trista sau vesela, fie un citat care ar vrea sa arate starea interioara a individului, fie o gluma, ca dupa asta, fiecare, sa astepte un like sau un comentariu la ce, tocmai, a postat si ramane, un pic sau mai mult, dezamagit daca, nimeni sau foarte putini, i-au apreciat gestul.

    La un simplu like sau comentariu se limiteaza importanta noastra ca si individ? De cand am inceput, noi, sa ne bucuram de un simplu like si nu de o mana prieteneasca pusa pe umar, de un simplu comentariu si nu de o conversatie in care sa vezi fiecare din gesturile persoanei cu care stai, o simpla distribuire si nu "hai sa ne vedem sa-ti mai spun ce nouatati mai am"? Si, la urma urmei, de ce like-urile si comentariile ne dau noua, ca si individ, valoare si nu actiunile care le faci in viata reala sau prietenii care au timp de tine. Te simti mai important pe FB si OK decat in viata reala? Te simti o mica vedeta in mediul virtual, nu-i asa?
    A fost ziua in care mi-am pus o sumedenie de asemenea intrebari... Si m-am simtit eliberata. A fost chiar simplu. Sa fie la fel de simplu si la dezalcoolizare? Nu stiu, n-am trecut pe acolo. Cert este ca viciile si dependentele sunt diferite si in diferite stadii. La mine a fost usor, dar cred ca, pentru ca, nu m-am lasat definitiv de acest viciu...

    In ziua a cincea am intrat hotarata sa-mi demonstrez ca n-am pierdut nimic. Poate a fost doar un pretext...
N-am zis ca n-o sa mai intru niciodata pe aceste siteuri, pentru ca o s-o fac. Probabil au si ele importanta lor.




Saturday, February 23, 2013

Filme de duminica: The Impossible si Flight

Daca saptamana trecuta v-am recomandat doar comedii, saptamana aceasta pe filmele urmarite a stat cuvantul drama.

    Primul film pe care l-am urmarit saptamana aceasta a fost The Impossible sau Paradisul pierdut in varianta romaneasca. Este un film care iti trezeste multa emotie si multe lacrimi. Bazat pe evenimente reale, petrecute a doua zi de Craciun in 2004, in Indonezia, The Impossible spune povestea unui cuplu din Spania care isi petrece vacanta de Craciun, in paradisul indonezian, impreuna cu cei 3 copii. Filmul urmareste evenimentele din momentul decolarii spre taramurile insorite din oceanul Indian a acestei familii si pana la intoarcerea acasa, dupa o experienta traumatinzanta, la limita supravetuirii.

    Este un film imposibil de ratat, emotionant, cu multe scene socante, care iti aduce in minte intrebarea "Cat de fragila poate fi viata". Regizorul a reusit sa stoarca tot ce a dorit, din acesti actori minunati. Suferinta este redata exceptional, trnsportarea prin diferite stari sufletesti este exceptional redata, actorii, in special Naomi Watts, au facut o capodopera din jocul lor.
Un film de Oscar care merita vazut!

    Un alt film, pe care l-am urmarit saptamana aceasta a fost filmul Flight, adica Zborul. Daca vreti un film de actiune, ei bine, acesta nu-i. Filmul este centrat pe povestea personajului principal, interpretat de Denzel Washington, intr-o maniera exceptionala, cu ale sale vicii - alcoolul si drogurile. Flight nu este despre avioane ci este despre oameni, drama fiind concentrata pe patima bauturii. Personajul principal este creionat foarte putin, la inceputul filmului, ca fiind un alcoolic care nu-si recunoaste dependenta, excelent profesionist, care reuseste o aterizare cu victime minime, a unui avion cu probleme tehnice si a unui familist ratat din cauza patimii pentru bautura. Intrebarea logica, care iti vine in minte, pe parcursul filmului este daca Denzel joaca rolul unui erou sau al unui pilot care conduce avionul sub influienta substantelor interzise si care merita puscaria. Eu, nici acum, nu m-am hotarat ce cred mai mult despre personaj, dar finalul m-a lasat placut surprinsa sa vad ca, totusi, regizorul a vrut sa sublinieze ca recunoasterea unui viciu, aduce linistea si vindecarea lui.

Doua filme excelente, doua drame despre viata si oameni. Merita vazute!

Vizionare placuta!



Wednesday, February 20, 2013

Cum am facut cunostinta cu bucataria italiana

    Intr-o zi, intorcandu-ne acasa, impreuna cu sotul, am zis sa trecem, sa mancam la restaurantul de la parterul cladirii unde locuim, ca si asa in frigider batea vantul. Zilnic trec pe acolo, dar niciodata n-am intrat sa gust macar o felie de pizza. Cum denumirea restaurantului era in italiana am si presupus ca e mancare italiana. Nu ma omor dupa paste insa, fiind din cale afara de flamanda, am zis ca merg si paste, or pizza, or ceva acolo cu iz italienesc.

    Zis si facut. Ne asezam la o masa, intram intr-o discutie, destul de draguta, despre mancarea italiana, cu o ospatarita care era cehoaica si care ne-a adus meniul. Din vorba in vorba, am rugat-o sa ne recomande cate ceva si ne-a lasat cateva minute sa reflectam dupa. La o privire peste meniu n-am inteles nici o boaba, erau cuvinte amestecate in engleza si italiana. Si pentru ca e prima data cand intru intr-un restaurant italian si nu ma refer la restaurantele "italiene" din tara, unde se serveste si ciorba de burta, am zis sa comand ceva cu denumire sofisticata. PROASTA IDEE. Acum ma intreb de ce nu am tinut cont de recomandarile cehoaicei. Probabil ca in acel moment m-am gandit ca ospatarii recomanda anumite produse care nu prea sunt intrebate. Ospatarita a zambit fugar si dubios la comanda mea si a disparut la bucatarie. Sotul a comandat, simplu, o pizza.
    In timp ce asteptam comanda, un alt ospatar, de data asta portughez, a venit sa ne aduca bauturile, iar dupa o jumatate de ora a sosit si mancarea. Arata delicios, dar dupa o inghititura in sila am lasat furculita jos. Serios??? Miere si chili???

    Ca sa va explic, eu sunt o gurmanda, mananc aproape orice, mai ales cand arata apetisant, dar cum naiba sa mananci paste cu sos dulce, din miere, amestecat cu putin chili si bucati de pui coapte in acelasi sos de miere cu chili??? Un asa sos si mancare, dulce-iute, care face orice Chef sa fie mandru de reusita lui culinara, mie nu prea imi bucura simturile gustative.

    Atat pastele cat si puiul aveau un gust prea dulce si un pic lipicios, care nu-ti lasa in gura o senzatie prea placuta, iar imediat dupa ce simteai dulceata mierii incepea sa-ti arda gura de la chili. Cred ca am facut o fata tare schimonosita caci imediat ospatarita s-a apropiat de masa noastra sa ne intrebe daca suntem in regula. Nu, nu suntem si am rugat-o sa-mi aduca un pahar cu apa, dupa care i-am explicat cum sta treaba. A zambit si aproape soptit, mi-a spus ca dupa ce a mancat o portie zdravana de aripioare de pui con salsa al miele s-a facut vegetariana. Nu prea m-a ajutat marturisirea ei, dar, niciodata, n-o sa pot uita acel "con salsa al miele" care m-a facut sa-mi treaca si pofta de mancare si pofta de a mai calca vreodata in vreun restaurant italian si pofta de a incerca mancaruri noi.
    Am crezut ca o sa ma simt ca Julia Roberts mancand paste in Italia, in filmul Eat, pray, love, dar a fost mai mult o experienta de genul crezi ca mananci vita si de fapt mananci cal sau si mai rau.

    Dupa ce am iesit din restaurant, am dat fuga la supermarket si mi-am umplut frigiderul cu legume si fructe. O vreme, n-am mai putut sa mananc carne.

Saturday, February 16, 2013

Filme de duminica: This is 40 si Identity Thief

De multe ori simti nevoia sa te relaxezi, iar o comedie e chiar ceea ce ai nevoie, ieftin, bun si mult in kg, vorba moldoveanului. In saptamana care a trecut doua filme mi-au picat cu tronc, amandoua comedii.

    "This is 40" e o comedie usoara, despre viata de familie si despre criza femeii care nu vrea sa recunoasca ca a ajuns la "venerabila" varsta de 40 de ani. Fiecare dintre noi are  cate o teama sau mai multe. Unora le e frica de pragul de 30 de ani, altii de o eventuala casatorie, dar daca vei infrunta problemele cu umor, oricat de matur sau imatur n-ai fi, o sa treci cu brio peste probleme.
    Imi place "This is 40" pentru diversele situatii de viata prezentate cu umor, imi place si pentru ca dincolo de imaginea tipica a unei familii engleze sau americane, scenaristul a avut grija sa indemne telespectatorul la comunicare, la comunicare in cuplu sau in familie.
Trecand de cateva faze care, poate, incarca inutil acest film si poate ca nu e cea mai buna comedie, mi se pare, totusi, un film dragut, potrivit pentru o seara relaxanta de duminica, in familie.


    Daca mai ai timp, duminica seara, si pentru comedia "Identity Thief" atunci poti sa zici ca ti-ai luat o mica doza de ras pentru un nou si anevoios inceput de saptamana. Dupa umila mea parere, acest film nu e cea mai reusita comedie, dar tinand cont ca, in ultimul timp, nu prea am avut parte de comedii bune, zic eu, ca poti sa-l urmaresti si sa ai un firav zambet pe fata. Are multe gaguri si replinci pontoase care iti vor discreti fruntea, deci chiar daca nu e extraordinar, merita, totusi, vazut. Iti ofera o mica portie de ras.



Vizionare placuta!



Statistic vorbind . . .

    Vremea la Londra, te face sa te intrebi daca natura iti joaca feste, tie sau tuturor, daca ea are ceva cu noi si se razbuna in cel mai murdar joc posibil. Mi s-a facut dor de vremea de Acasa, caci nu numai lumea e altfel Acasa, dar si soarele isi imprastie miile de raze altfel, mult mai placut si mai iubitor.

    Statistic vorbind, vrema la Londra, arata cam asa:
Vineri dupa-amiaza, o zi superba si un soare cuceritor, te moleseste si te face sa astepti cu nerabdare sa termini programul la munca. Te face sa te gandesti la cate ai de facut in zilele tale libere sau la ce ti-ar placea sa faci atunci. Iti faci un plan pentru a doua zi si speri sa nu ploua ca sa-l duci la bun sfarsit.
Sambata dimineata: te trezesti, te uiti pe geam si vezi un soare imbietor, zambesti in speranta ca nu va veni ploaia in acea zi. Dupa cateva secunde apar cativa nori, iar intr-o jumate de ora o ploaie marunta si rece iti da planurile peste cap. Te asezi in fotoliu, plictisita si speri din nou, dar de data asta speri ca duminica nu va fi ca sambata. Speranta moare ultima, dar moare si ea intr-un final caci Duminica e la fel ca sambata. Luni continua sa ploua marunt si rece si din cand in cand mai apare cate-o rafala de vant mai puternica. Restul saptamanii nici nu mai conteaza. Aceasta e o statistica personala pentru ultimile 5 saptamani, timp in care, daca, in weekend, n-a plouat atunci a nins. Cica e vreme buna de numarat banii, dar ma intreb care bani?

Green ray/Raza verde
    M-am apucat din nou sa sper, sa sper ca vara nu va fi la fel ca iarna, ca vara asta nu va fi la fel ca vara trecuta, ca soarele se va arata mai des decat raza verde, ca vom avea mai multa sanatate si mai multi bani, ca anul asta va fi mai bun ca anul trecut,  ca voi auzi mai putine lucruri despre sfarsitul lumii si mai multe despre o crestere a economiei mondiale, ca voi auzi mai putine manele si  mai multe stiri pozitive despre imaginea plaiului mioritic, ca vom avea mai multe motive de a ne bucura de viata decat am avut in ultimii ani, ca ... M-as multumi si cu atat pe anul asta.

    Sa ne auzim de bine iar vremea din sufletul nostru sa nu fie ca vremea din statistica mea!



Wednesday, February 13, 2013

Haz de necaz . . . de Ziua Indragostitilor

    Cica e la moda sa scrii macar un post despre aceasta sarbatoare. 14 februarie a devenit o cultura la romani la fel ca si halloween. Ma intreb de ce romanii sarbatoresc Valentin's Day si nu Dragobetele? De ce e mai mediatizata sarbatoarea imprumutata de la americani decat cea romaneasca? Sau de ce au nevoie oamenii de o anumita zi in care sa-si sarbatoreasca dragostea?

    Nu am suferit niciodata sarbatorile imprumutate gen Halloween sau Valentin's Day! Ba chiar am refuzat sa le marchez in vre-un fel, n-am cumparat niciodata vreun inimoi sau ursoi de-ala de plus de la vreo taraba si nici dovleci n-am scobit toamna. Pe plaiurile mioritice, aceste sarbatori au tendinta de a se extinde doar pentru ca omul este un animal de turma, iar marketingul si comertul eftin, in sensul metaforic de "doi lei" par sa fie pastorii. Si daca, totusi, tii neaparat sa marchezi momentul, iesi cu consoarta in oras, la o plimbare, la un film, la teatru, la restaurant. Nu e musai ca El sau Ea sa aiba acolo pe raft vreun papitoi sau zece pe care sa scrie la unison Valentin's Day.

    Si cu asta am epuizat subiectul, dar pentru ca zilele astea am citit cateva bancuri despre aceasta zi m-am gandit sa vi le zic si voua, poate va da idei sau doar va va bine-dispune:

... Dragul meu, sunt de acord cu propunerea ta ca de Ziua Indragostitilor sa incercam o pozitie noua: eu voi sta intinsa pe canapea, voi bea o bere si voi butona telecomanda, iar tu poti sa treci la calcat rufele;

... Ziua Indragostitilor in farmacie: 
-Buna ziua..
-S-au terminat;


...Ea: Iubitule, am visat azi-noapte ca mi-ai cumparat de Sf Valentin un colier cu perle

   El: Asteapta draga, pana diseara si o sa ai o surpriza!
Vine seara, barbatul se intoarce de la serviciu si ii ofera iubitei sale un cadou frumos ambalat. Emotionata, ea il deschide si gaseste inauntru ... o carte: "Interpretarea viselor";


... Cum se pregatesc femeile pentru ziua de Sfantul Valentin?
Cumpara felicitari parfumate, cauta trei zile cadoul potrivit, merg la coafor, merg la cosmetica, isi cumpara haine si pantofi noi, se dau cu creme si se machiaza o jumate de zi, isi fac planuri si sperante.
   Dar barbatii?
Cumpara o floare de la floraria din drum, o cutie cu prezervative si eventual fac un dus de 5 minute.







5 lucruri pe care le poti face la Londra gratuit

    Intodeauna m-au fascinat metropolele, rapiditatea cu care se schimba totul, graba oamenilor, vibratia strazilor. Spre deosebire de viata la tara, unde parca te intorci in trecut, unde ai suficient timp sa gandesti, sa meditezi, sa te calmezi, orasele sunt atat de agitate, n-ai timp sa inchizi ochii si sa respiri adanc, oamenii sunt atat de grabiti, totul se misca cu o viteza inimaginabila, nu ai timp sa ramai in urma, nu ai voie. Intr-un oras esti pur si simplu invizibil, aproape ca nici nu-ti cunosti vecinii, oamenii sunt diferiti.

    Londra, ca despre ea o sa vorbesc astazi, ma uimeste in fiecare zi si in fiecare zi o face diferit si placut. In Londra e placut sa te uiti la oameni, cum sunt imbracati, cum se comporta, cum traiesc, cum vorbesc. Nu le e frica sa faca combinatii ciudate in materie de imbracaminte, ciudate in opinia celor care nu sunt obisnuiti cu acest stil, cu aceste stiluri. Fiecare om e imbracat diferit, fiecare persoana are un stil, are o combinatie de haine care nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca se poate face. Sunt liberi si sunt constienti de acest lucru. Sunt indiferenti fata de ce se intampla in curtea vecinului, dar nu sunt indiferenti atunci cand cineva are nevoie de ajutor pe strada. Aici nimeni nu te judeca, nimeni nu te intreaba de ce asa si nu altfel. Ai o sumedenie de alegeri, daca nu esti multumit cu un lucru fii sigur ca il gasesti in alta parte si poate chiar mai bun, poate chiar mai eftin. Aici oamenii traiesc dupa propriile tipare, dar tin cont si de reguli.


    Londra este un oras al schimbarilor permanente, e un cameleon. Ziua in Londra, atmosfera si oamenii sunt foarte diferiti de cum sunt noaptea, incat nici nu ai crede ca te afli in acelasi oras. Din aceasta cauza eu inca nu simt ca am vazut totul aici, sunt convinsa ca mai sunt o sumedenie de lucruri, locuri de vizitat si de exploatat.

    Daca vii in Londra in vizita, fii sigur ca n-o sa ai nici o singura zi in care sa nu ai ce face, sa nu ai ce vizita. Din pacate acest oras al vibratiilor este unul in care aproape totul se plateste, nimic nu se da pe gratis. Insa englezii tin foarte mult la cultura si mai ales la cultura lor, pe care au grija s-o promoveze in toate modurile si in orice moment. Din aceasta perspectiva am identificat cateva locuri pe care sa le vizitezi gratuit:

1. Majoritatea muzeelor de stat au intrare gratuita:
British Museum. Aici poti sa petreci o zi intreaga si tot nu ai suficient timp sa cercetezi tot ce poti vedea acolo, un muzeu plin de istorie, istoria intregii lumi, a diferitor popoare si culturi. Aici am stat ore bune sa privesc sarcofagele din Egiptul Antic, statuile din Grecia Antica, cultura japoneza, unde parca m-am teleportat in romanul lui James Clavell, Shogun, iar pe langa toate astea poti gasi acolo o inimaginabila comoara - biblioteca si arhiva museului.
British Museum
British Museum
British Museum
Natural History Museum. Aici de asemenea poti petrece o zi intreaga fara sa te plictisesti, poti vedea toate creaturile pamantului, de la cele preistorice si pana in prezent. Chiar la intrare te intampina unul dintre cei mai "veseli" si "jucausi" dinosauri - cel care a jucat un rol foarte important in filmul "O noapte la muzeu". Aici, nu numai ca ai la dispozitie, o sumedenie de lucruri de vazut, dar si muzeul in sine are o arhitectura extrem de frumoasa.
National History Museum
National History Museum
National History Museum
National Gallery. Poti vedea tablouri ale celor mai cunoscuti pictori. Aici trebuie sa revin intr-o zi. Tot incerc sa ma educ sa-mi placa pictura, dar deocamdata nu reusesc sa creez o legatura intre mine si pictor/pictori. Ma uit la tablouri si le apreciez doar pe cele simple - piesaje, portrete obisnuite. Pana acum, n-am reusit sa "citesc" gandurile pe care le-a avut un mare artist atunci cand a desenat un simplu punct, or cateva linii cu pensula. Voi mai incerca, cine stie, poate voi avea mai mult sorti de izbanda.

National Gallery
 Mai sunt si alte muzee cu intrare gratuita, Observatorul Astronomic, Muzeul Marinei, Muzeul Stiintei sau Galeriile Tate, eu insa inca nu am ajuns, dar imi propun pentru vara care vine sa le "rasfoiesc" fila cu fila.

2. Gradinile si parcurile Londrei. Nu sunt putine si peste tot e intrare libera. Natura in starea sa naturala, natura amenajata, parcurile si gradinile din Londra sunt incantator de frumoase. Aici nu vezi panouri pe care sa scrie "Nu calcati iarba", aici oamenii se aseaza pe iarba, isi trag sufletul, fac plaja, mananca, savureaza o mica pauza din graba de peste zi, din stresul de la serviciu: St. Jame's Park de unde ai cele mai frumoase privelisti spre Buckingham Palace, Hyde Park si Kensington Gardens, or Queen Mary's Rose Gardens care se afla in Regent Park sau cel mai mare parc regal din Londra Parcul Richmond care se afla in sud-vestul Londrei si unde poti intalni caprioare, stejari seculari, o gradina botanica, un teren de golf, chiar si locuri de unde poti inalta zmei, or Lincoln's Inn Fields sunt doar unele dintre cele mai populare. Daca ajungi in nordul Londrei nu ezita sa intri in Primrose Hill. De acolo ai o priveliste incantatoare asupra Londrei.
Primerose Hill
Regent Park
St James Park
St James Park
3. Viziteaza Square-urile Londrei:
Trafalgar Square este unul dintre locurile unde isi dau intalnire tinerii, studentii, turistii. Aici au loc demonstratii politice dar si culturale. Mai poti vedea Nelson's Column sau National Gallery, de care ziceam mai devreme. Dar pe langa frumusetea locului mai poti intalni si conationali mai creoli care incearca sa te buzunareasca. Am o astfel de amintire de aici. Ca in majoritatea pietelor din orase exista un loc unde se aduna porumbeii. Mi s-a parut dragut sa vad cat de blande sunt aceste pasari si am zis sa fac o poza in mijlocul lor. Deodata m-am trezit, langa mine, cu un individ, cu o fata dubioasa, care mi-a pus in mana niste orez. M-am uitat ciudat la el, dar n-am banuit ca dupa ce voi fi terminat de facut poza individul imi va cere niste maruntis. WTF mi-am zis si l-am chemat in ajutor pe sot in suava limba romana. Individul s-a uitat lung la mine, a plecat si l-a trimis pe un altul sa ma cerceteze, zicandu-i in engleza colegului de "serviciu" ca "Astia-s de-ai tai, ia-i in primire". A venit ala si intr-o romana cu accent oltenesc ni-a zis ca suntem liberi. Serios??? Adica ne-a scutit de "taxa" aia, doar pentru ca suntem conationali. Vai dar ce dragut din partea lui. Extraordinar. Am avut un scurt moment in care am vrut sa-i dau cu ceva in cap sau sa strig in gura mare, sa ma auda doti care se invarteau pe acolo, sa nu se mai lase mintiti de acesti indivizi - unul era vorbitor de rusa, iar celalalt de romana si faceau echipa. Insa mi-am vazut de ale mele cu gandul ca fiecare are destula minte incat sa stie ce sa faca cu ea. Dincolo de aceasta intamplare locul este unui uimitor de frumos.

Trafalgar Square
Picadilly Circus este un alt loc de intalnire si de relaxare. Am vazut in multe filme imagini cu acest loc. E ca si cum ti-ai da intalnire la Stefan in Chisinau sau la Coloane in Bucuresti, asa e aici iti dai intalnire la Picadilly, unde deseori au loc spectacole culturale.

Picadilly Circus
Din Parliament Square ai o frumoasa panorama asupra celebrului Big Ben. Aici poti vede monumente si statui ale unor personalitati importante. Aici am vazut pentru prima data lalele negre,  aproape negre.

Paliament Square
Covent Garden Market este unul dintre cele mai populare piete din Londra. Aici poti sa te plimbi doar, or poti sa faci cumparaturi, ori sa stai la o cafea. Ai o sumedenie de alegeri. Am trecut pe aici intr-o zi de vineri, dupa-amiaza, atunci cand corporatistii dupa ce si-au luat salariul au poposit aici sa se rasfete inainte de weekend. Posetele sau gentile cu acte, or hainele lor, altadata calcate la "dunga" stateau acum pe jos. Nimanui nu-i pasa ce se intampla in jur, fiecare in gasca lui discuta tinand in mana o bere - femei, barbati, tineri si mai in varsta, in picioare sau asezati, toti isi beau berea la fel cum dimineata isi savureaza cafeaua. Un tablou ciudat de placut si relaxant.
Cea mai cunoscuta, insa, este Piata din fata Palatului Buckingham, de unde poti vedea momentul schimbarii garzilor la ora 11.30 dimineata, unde ai cea mai buna vedere spre palatul Buckingham, iar de pe pajistea de alaturi  iti poti bea cafeaua linistit.

Square-ul Palatului Buckingham
4. Daca vei face o plimbare pe malul Tamisei ai numai de castigat. Poti admira cele mai cunoscute atractii ale Londrei: celebrul London Eye, Houses of Parliament, Big Ben, St Paul's Cathedral sau Tower Bridge.
London Eye
Houses of Parliament si Big Ben
Tower Bridge
5. Sau pur si simplu te poti plimba pe strazile din Londra. Arhitectura strazilor, cladirilor si monumentelor te vor uimi la fiecare pas. De la gotic la clasic, de la simplist la modernist, oriunde intorci privirea ai ceva nou si frumos de descoperit. Cladirea sub forma de glonte - Gherkin sau sediul central al bancii ILoyds, or poate Turnul Londrei sau Westminster Cathedral, toate au ceva specific Londrei.

Gherkin
Tower of London
Gherkin
Westminster Cathedral
ILoyds Bank
Cum am mai spus, Londra este un oras destul de scump, iar intrarile la anumite obiective turistice iti cam usureaza buzunarul. De exemplu daca vrei sa mergi la celebrul muzeu al figurilor din ceara trebuie sa scoti din buzunar 30 de lire. Exista diferite oferte sau cupoane cadou, pe care le gasesti in ziare, reviste, pe cutiile de ceriale sau dulciuri, pe sticlele de sucuri, cu care iti poti achizitiona un bilet, iar o a doua persoana sa intre liber. Cu astfel de cupoate poti intra la diferite muzee private, la London Eye, la Aquarium, parcuri de distractie etc. Despre acestea si despre alte locuri de vizitat in Londra, dar cu plata, va voi povesti intr-un alt post.



Tuesday, February 12, 2013

10 dorinte care au ramas doar dorinte

    Ajungi intr-un moment in care faci bilantul tau, al propriei existenti, faci planuri si liste cu Must-have and Must To Do.  Nu e ceva rau sau ceva trist, or depresiv, dimpotriva, te ajuta sa realizezi incotro vrei sa te indrepti, unde vrei sa ajungi si efectiv ce iti doresti de la viata.

    Cand esti mic, toata lumea, inclusiv tu, te intreabi ce vrei sa te faci cand vei fi mare. Nimeni nu iti spune, insa, ca atunci cand esti mare, de fapt, iti doresti sa te faci mic. Oricum ar fi, acesta e doar un amanunt nesemnificativ atunci cand esti mic si ai lumea la picioare. Atunci totul se poate, totul are o anumita valoare si insemnatate, esti plin de avant si speranta, iar in mintea si sufletul tau infloresc ideile si dorintele ca popcornul in cuptorul cu microunde.

    E ciudat, dar atunci cand esti mare, multe din visele si dorintele pe care le aveai inainte nu mai ramane mare lucru. Ele se schimba, se modernizeaza, se maturizeaza, devin mai cu sens si cu toate astea unele dintre acele vise raman sa mocneasca in gandurile noastre cu o vaga parere de rau ca nu s-au materializat. Revii la realitate aproape imediat si iti continui drumul pe care ai pornit, fara sa incerci macar sa realizezi ce visai candva.

    Despre visele si dorintele copilariei si adolescentei putem sa scriem fara sa epuizam subiectul. In unul din asemenea momente, mi-am amintit ca multe din marile mele dorinte au ramas la capitolul de dorinta si atat.

    Incerc sa fac o lista, caci cine stie poate candva, vreodata voi incerca sa pun in practica ceva, careva dintre aceste, exact ca in The Bucket List. Sper sa nu incerc sa realizez visele doar atunci cand viata iti da un ultimatum:

1. Cand eram mica si ma intrebau ce vreau sa ma fac cand voi fi mare, le ziceam ca vreau sa ma fac arhiolog. Imi venise aceasta ideie dupa ce urmarisem cu interes filmele din seria Indiana Jones. Am avut o tentativa de a implini aceasta dorinta, imediat dupa ce am terminat liceul si am dat la doua facultati, la Arhiologie si la Jurnalism. La ambele am intrat la subventie si dupa vreo luna de sporovait printre pietre, oale si manuscrise dinainte de Hristos, am renuntat si am ales jurnalismul si nu pentru ca imi placea mai mult facultatea ci pentru ca imi placea mai mult ideea de a pleca intr-o noua tara, intr-o lume necunoscuta si neprimitoare la inceput. Nu cred ca am gresit facand aceasta alegere. Mi s-au deschis noi orizonturi si de ce nu, asa l-am cunoscut si pe sotul meu. Ideea n-a disparut detot din mintea mea, doar ca acum n-o mai vad decat ca o mica dorinta de cunoastere, a unui copil. Dar ca sa fie treaba treaba, mi-am propus sa ajung in Egipt, nu stiu cand, dar voi ajunge. In Egipt, pentru ca, fiind mica, mi se parea ca arheologia = Egipt.

2. Arhiologia nu era, insa, pe primul loc in dorintele mele. Cand eram mica ma visam mare actrita si nu oriunde ci in cetatea filmului, la Hollywood. Acest vis m-a bantuit atat de puternic o anumita perioada incat, in fiecare seara cand imi spuneam rugaciunea, incheiam cu aceeasi rugaminte: "Doamne ajuta-ma sa ma fac actrita!". Era exact ca in bancul ala : Doamne ajuta-ma sa castig la Loto. Dar omul nu cumpara nici un bilet" Cred ca eram prin clasa a II-a. Asteptam un semn, dar n-a venit, de nicaieri si o perioada nu m-am mai gandit la acest lucru, dar nici nu m-am mai rugat seara, la Dumnezeu. Cred ca acest vis cumva s-ar fi materializat, nu neaparat la Hollywood, daca si parintii ar fi fost atenti la semnele copilului si l-ar fi dat la niste cursuri de teatru sau sa-l plimbe pe la emisiuni pentru copii, dar nu, nu ii invinuiesc de nimic. Aveau si ei problemele lor de oameni mari. Acea ideie mai mocneste incet, acolo, undeva, intr-un colt de suflet.

3. Imi doream sa pot sa merg pe bicicleta. Ahahaha, nici acum nu stiu prea bine. Imi amintesc ca mama i-a cumparat fratelui meu o bicicleta Shcolnic, asa se numea, era ceva intre bicicleta pentru copii si cea pentru mari, avea frana din pedale, iar frate-meu are si acum destule semne obtinute de la intrecerile cu alti copii. Mie imi era frica sa urc pe ea si asa ma lasam plimbata de frate-meu numai cand avea el chef. In clasa a 11-a, o prietena cu care locuiam si-a propus sa ma invete sa pedalez. Am invatat, stiu sa conduc doar bicicleta cu frana de mana, dar nu stiu inca sa fac curbele. Macar am invatat sa invart pedalele si sa tin volanul drept, dar daca e sa ma urc acum pe bicicleta ar fi ca si cum n-am invatat niciodata, mi-ar fi frica. Dar, acum, mai nou, am avansat, imi doresc mai mult sa obtin permisul de conducere decat sa invat sa merg pe bicicleta.

4. Imi doream sa urc pe Everest la fel de mult cum imi doream sa fac scufundari. Ce vis maret. Mi-a incoltit in minte la orele de geografie, cand invatam despre munti. Vedeam imagini magnifice cu varfuri de munti si imi doream sa fiu si eu acolo. Oh, nici in Carpati n-am apucat decat sa urc pe partie, dapoi sa excaladez vreun varf mai micut. Everestul nu l-am pus in lista de To Do, insa o sa am grija sa merg la munte, sa savurez aerul curat macar odata pe an.

5. In liceu as fi avut ocazia sa iau niste cursuri de parasutism, insa pretul era prea mare pentru ce imi permiteam sa cer de la parinti. Am ramas doar cu dorinta, dar l-am notat cu pix rosu in lista cu ce trebuie sa fac. Nu cursuri, dar macar sa sar cu parasuta odata, cu insotitor. Mi-ar fi suficient. Deocamdata, ma duc, in fiecare an, la parcuri de distractie, ca sa-mi alimentez setea de adrenalina.

6. Mi-am dorit sa am o gasca nebuna care sa ma sustina din tot sufletul sa fac petrecerea burlacitelor mai ceva decat aia din Hangover. N-a fost sa fie. Unii au fost prea preocupati de ale lor incat sa se mai gandeasca si la mine. Deci gasca nebuna am taiat-o definitiv de pe lista, la fel si petrecerea burlacitelor.

7. Mi-am dorit dintodeauna sa pot confectiona chestii Handmade. Am apreciat si invidiat munca celor care pot sa faca asa ceva. Eu n-am destula rabdare. Ma apuc de o chestie si o abandonez la primul moment care imi pare mai dificil. Parca am degetele legate. Nu-mi iese. La orele de educatie tehnologica din generala, invatatoarea n-a reusit sa ma faca sa impletesc nici macar un ochi. Ma simteam schiloada ca nu puteam sa fac aceste minuni, dar m-am resemnat. Idei am, dar sa le faca altii.

8. Mi-am dorit sa merg la un concert live BackStreet Boys si sa iau un autograf de la toti. N-a fost sa fie...

9. Mi-am dorit sa merg la cursuri de dans. N-am fost. Sotul imi zice ca niciodata nu-i tarziu. Aha, sa ma duc acum la cursuri de dans, cu aia mici care sa rada de tine si sa te considere o ciudata ca la asa o varsta te-ai trezit sa vii la cursuri. Nu m-am interesat daca sunt cursuri de incepatori si pentru varste mai "inaintate". Mi-e ca o sa-mi trosneasca oasele si asta nu pentru ca am imbatranit ci pentru ca sunt mai Crispy. Ahaha. Dar, totusi mi-as dori.

10. Intr-o perioada imi doream sa am parul drept ca al unei verisoare, mai tarziu mi-am dorit sa-l am cret ca al unei colege. In ambele cazuri mi se parea ca am cel mai urat par ever. Ah, da, sa nu uitam ca eram in adolescenta cand aproape nimic nu-ti place din ce ai si vrei ce au altii, inclusiv, tate mai mari, ten fara cosuri, vrei sa fii mai creola sau mai deschisa la ten, vrei cracii mai lungi si kg in minus... Acum sunt foarte mandra cu podoaba mea capilara care nu e nici dreapta nici creata, e perfecta (modesta de mine) si nu prea mai am complexe. Cred ca am depasit perioada dificila.

    Nu sunt toate, sunt doar unele dintre cele pe care mi le mai amintesc. Stiu ca n-am avut vise prea mari in ce priveste maritatul si iubitul si nici "pretentii financiare" prea mari, dar mi-am dorit sa am suficienti bani incat sa am o casa mare cu gazon si piscina si sa pot sa fac inconjorul lumii. Astea sunt dorinte mai noi, care stau in asteptare.

   Voi ce dorinte nu le-ati implinit inca?

Sunday, February 10, 2013

Inca o batalie pierduta . . . cu comoditatea

  Afara, ploaia maruntica si rece nu inceteaza sa ne adulmece. Tot la 2-3 zile, dupa ce incep sa cred ca, in sfarsit, a venit primavara, ploaia neiertatoare isi face aparitia in cele mai incomode momente, atunci cand mai ai 2 km pana acasa si mergi pe jos pentru ca transportul public nu are ruta pe acolo, iar permisul de conducere, iti tot promiti ca il vei obtine anul viitor (asa au trecut vreo doi ani) sau cand iesi la o plimbare in parc cu o amica, dornica de o barfa, or cand iti juri ca acum e momentul sa iesi la jogging. De data asta ploaia m-a prins stand linistita pe canapea, la caldurica, savurandu-mi cafeau. I'm lucky just this time.
    Ma uit pe geam fericita ca de data asta nu ajung acasa ca o gaina plouata si vad in strada un individ bine, in pantaloni scurti si cu o vesta waterproof pe el. Omul alerga de zor si nestingherit de capriciile vremeii. In acel moment m-am simtit rusinata de cat de lenesa si comoda pot fi, fara macar sa vreau sa realizez ca sportul nu este un moft ci e foarte benefic pentru sanatate.

    Asemenea momente de luciditate am avut o sumedenie pana acum, dar la fel de repede cum apar, asa si dispar. In acele momente imi jur si aproape ma oblig ca de maine ma apuc de jogging, altadata ma gandesc, foarte serios sa fac pilates, am avut momente in care eram aproape convinsa ca ma apuc de dans. Pfff, toate visele mele si planurile cu sportul s-au spulberat in clipa urmatoare cand gaseam alta ocupatie.

    Aceasta lene cronica o am de cand ma tin minte si tot incerc s-o schimb, dar fara vreun rezultat pozitiv, in acest sens. Si in generala si in liceu aveam scutire la sport mai in fiecare an, nu pot sa zic ca avem o anume problema de sanatate, lenea era principalul factor, insa la 1,57m si 60 kg cat aveam eu, era musai sa prefer sa stau pe banca decat sa ridic o minge de baschet. Vroiam sa slabesc, imi doream din adancul sufletului, dar cu toate astea, preferam sa motai pe scaun decat sa ma implic in vreo activitate sportiva. Nu pot sa zic ca eram slaba la sport, dimpotriva daca imi puneam ambitia, puteam sa ies prima la 100 de m sprint, dar cum ziceam lenea ma vizita cam des in acea perioada, desi nici acum nu-i duc dorul.

    Anyway, revenind la sportul din liceu, ma duceam la ore doar de dragul de a mai vedea un tip, doi care se antrenau de zor pentru vreo olimpida sau concurs de sport sau sa vad echipa masculina a liceului jucand volei, baschet sau fotbal, stiti voi funduri misto, bicepsi mai in forma. Aveam si momente in care adrenalina ma ridica de pe scaun fix in momentul in care se hotarau colegii, fie sa joace volei, fie baschet. La volei daca si intram in joc era doar pentru ca aveau nevoie de un om in echipa. Daca ma ajungea randul la aruncat mingea atunci era calvarul meu si rusinea de nestapanit ca nu am destula forta sa fac mingea sa depaseasca terenul propriu si cu rare exceptii mingea se oprea pe marginea plasei si cadea la vecini, caci de cele mai multe ori nu ajungea nici macar la plasa.

    Odata m-am aventurat in echipa clasei care juca baschet si dupa nici 2 minute m-au scos din teren grav accidentata, cu nasul spart si o imensa bucurie ca scap de lectiile de sport pentru o perioada nedeterminata. Nasul n-a fost chiar spart, desi cam o luna am umblat cu o ditamai vanataie sub ochiul drept, iar cativa ani mai tarziu am avut nevoie de operatie de deviatie de sept.

    Adevarul adevarat este ca nasul nu mi l-am spart atunci la lectia de baschet ci mai devreme, cand dintr-o neatentie cronica,  mergand linistita pe trotuar am dat nas in nas cu stalpul de telegraf. WTF, cine naiba l-o fi pus in mijlocul trotuarului!!! Mi-o fi facut cineva vreo gluma. Am scuturat din cap sa-mi revin, m-am uitat in jur sa vad cate persoane am bine-dispus in acea zi si am plecat mai departe cu un cucui fix in mijlocul fruntii. Am avut noroc, cred, ca pe acele vremuri nu existau camere de luat vederi la fiecare pas si astfel nu m-am trezit uploadata pe youtube ca sa ajung de rasul internetului.

    Si uite asa, m-am trezit dand doua-trei telefoane sa vad poate reusesc sa scot pe cineva din casa pe vremea asta. Sa ies singura nici vorba. Nu m-au mirat replicile primite, dar nici bine nu mi-au picat, desi in adancul sufletului speram sa mai gasesc un motiv sa nu ies in ploaie: "Fata ai inebunit? Pe vremea asta? Te-ai plictisit in halul asta? Daca te-ai plictisit vin-o la mine sa bem o cafea si iti trece plictiseala! Hai in oras la o cafea!". Se pare ca amica n-a luat in considerare ca daca iesim in oras, oricum trebuie sa supravetuim ploii. Deci am multumit frumos de propunere si am renuntat la o alta batalie cu lenea, din comoditate.

    Sper data viitoare sa am mai mult noroc in lupta, iar pe voi va indemn sa nu faceti ca mine.






Saturday, February 9, 2013

Filme de duminica: Silver Linings Playbook si Les Miserables

    In urma cu cateva zile am zis hai sa ma uit la film si m-am uitat, impreuna cu sotul si un pahar de vin rosu intre noi.

    Despre Silver Linings Playbook nu pot sa zic decat ca l-as mai revedea odata si asta spune totul. Va jur ca pe tot parcursul filmului, zambetul nu s-a sters de pe fata mea si al sotului. Nu e vorba de o faza anume ci tot filmul e o poveste amuzanta si nu, nu este de la pahar cu "portiune magica". Protagonistii si-au jucat rolurile atat de bine incat cred ca ar merita sa ia si Oscarul, pacat ca Brandley Cooper concureaza la categoria Cel mai bun actor in rol principal cu Hugh Jackman care il interpreteaza pe Jean Valjean in Les Miserables. Chiar daca Cooper a facut un rol de exceptie inclin sa cred ca actorul care la interpretat anterior  pe Wolverine a avut un rol mai dificil in Mizerabilii si l-a executat fara cusur.
Oricum n-ar fi, povestea si jocul actorilor din Silver Linings Playbook isi merita din plin nominalizarile la Oscar.
Are un final fericit si de ce nu previzibil, dar ce mai conteaza daca filmul, per ansamblu, iti da o stare de bine, relaxare si confort. In plus, toata lumea iubeste finalurile fericite care nu te lasa in prea multa ceata. In viata anosta a erei in care traim avem nevoie de finaluri fericite, de o doza mare de optimism intr-o lume nebuna, la propriu si la figurat, de incredere, de a invata sa trecem peste vulnerabilitati. Acest film le are pe toate si sunt convinsa ca veti gasi propriile motive sa indragiti acest film.

    In acelasi context am urmarit si Mizerabilii, musical-ul facut dupa romanul cu acelasi nume a lui Victor Hugo, o carte de exceptie si un film extraordinar. Nu pot sa zic ca sunt un fan al musical-urilor, insa acest film mi se pare tocmai potrivit pentru acest gen. E un film trist, insa facut atat de bine incat poti canta si plange odata cu actorii. Anne Hathaway are probabil cel mai dificil rol din viata ei, iar producatorii au facut, de departe cea mai buna alegere. Nu cred ca are concurenta la Oscar la categoria Cea mai buna actrita in rol secundar.
O capodopera de film, atat scenariul cat si distributia si mai ales coloana sonora. Nu pot sa-mi scot din minte versurile dintr-o scena de la inceputul filmului :"Look down, look down..", atunci cand Valjean se afla in arest. Acest film ne scoate din monotonia ultimilor ani in care s-au facut numai filme despre invazii si extrateresti, prea multe SF-uri si prea putina calitate. Chiar daca va sperie faptul ca e un musical, va indemn sa mergeti sa-l vedeti. Nu veti regreta

    Vizionare placuta!



Voaleta sau voalul? Tendinte 2013.

    Mireasa anului 2013 este, prin definitie, mult mai indrazneata decat precedentele. Pune accentul pe stil, eleganta, rafinament si imprevizibil. Clasicul voal ia forme tot mai bizare, iar miresele nu ezita sa iasa din tipare cu tot mai ciudatul accesoriu care acum cativa ani era doar o caracteristica a miresei.

    Voal sau voaleta sau poate amandoua? Poate doar o floare sau pur si simplu o coronita din flori vii? Tu ce ai alege?
Clasicul voal?












    Sau poate sunteti dintre cele mai indraznete mirese si veti alege un voal colorat?




    Accesoriile de par continua trandul anului trecut, fie vorba de flori vii, fie de flori artificiale, fie doar o floare mare sau mai multe mici:





    Accesoriile stilate tip brosa sau coronita de asemenea si-au facut un bine-meritat loc in tendintele anul 2013:




    Nici obisnuitele voalete nu lipsesc:










    Anul acesta si coronitele angelice au revenit in moda:




    Indiferent ce accesoriu vei alege ai grija sa se potriveasca restului tinutei.