Surprize de la autor

Ce inseamna nerabdare? Starea aceea de asteptare, de dorinta arzatoare, sa incepi sau sa termini ceva, sa mergi undeva, sa primesti ceva. In cazul meu nerabdarea se referea la a primi ceva.

In urma cu ceva timp, inainte de Paste, "m-am" vorbit cu draga de Mirela sa-mi trimita niste carti pentru copii, desenate si unele chiar si scrise de ea. Eu am fost vrajita de Zanele ei, inca inainte de a fi publicata cartea si inainte de a purta inca o inima sub inima mea. Ea s-a oferit sa le adune si sa-mi faca un colet.

Nerabdarea de care va ziceam m-a doborat in acele doua saptamani cat a durat sa-mi vina coletul. Si a fost intinsa la extrem din cauza Postei romane, dar mai ales a zilelor de odihna din preajma zilei de 1 mai. Coletul, care in mod normal ajunge in maxim o saptamana din Romania in UK, de data asta a venit in doua. In perioada aia am stat aproape zilnic cu urechile ciulite si cu ochii pe geam sa vad masina Royal Mail sa apara la usa. Surpriza, insa.

Mirela mi-a spus o data probabila cand va sosi coletul si a fost exact asa cum a zis, doar ca...
In mintea mea, am socotit ca Posta romana lucreaza in colaborare cu posta nationala din statul in care trimite coletele, in cazul meu Royal mail-ul britanic. In ziua de joi, data estimata de Mirela, ca va sosi coletul (cel tarziu vineri), dimineata (da da, imi permit sa dorm pana la 10 cu pauza de mic dejun la 7), buimaca de somn, aud soneria de la usa, ma uit pe geam (de la geamul meu am vedere spre poarta si strada) si vad parcata in fata portii dubita de la Royal mail. Sar din pat, destul de ametita, iau un halat pe mine, cobor scarile in fuga si deschid, ca nu cumva omul sa plece fara sa-mi dea coletul. Postasul deja se indrepta spre poarta cand eu am deschis usa si l-am intors din drum nerabdatoare. In mana dreapta vad un plic mare de dimensiunea unui leptop, iar in stanga un aparat de scanat. Primul gand a fost :"Cum au incaput cartile alea intr-un plic?". N-am apucat sa fiu dezamagita, ca nenea postasul ma intreaba daca ma numesc Raj. Uf, asta nu-i al meu. Pe plic scrie Special delivery, dar nu e pentru mine. Omul vede ca nu-s creola si ma intreaba de doua ori , intr-o engleza cu puternic accent indian, daca asta e adresa si daca persoana cu numele Raj locuieste acolo. Dau din cap afirmativ, mai stalcesc si eu doua cuvinte somnoroase in engleza si semnez. Omul da sa plece, eu il chestionez. Vreau sa ma asigur ca nu mai are vreun colet pentru acea adresa. Nu, n-are.

Dezamagita, ma reintorc in patul meu. Mi-am stricat somnul degeaba. Daca posta tot a venit, n-o mai astept azi, asa ca pe la pranz plec de acasa. Cand am revenit, am gasit un biletel prin care eram informata ca un colet pe numele meu ma asteapta la sediul local. Citesc, de doua ori, iar pe bilet era trecuta o firma de curierat, nicidecum Royal mail. Mi se pare ciudat, insa asa obosita cum eram (e mai usor sa cari o geanta sac de 5 kg pe umar, decat niste kg in burtica), ma duc in statie, iau autobusul si purced la locul cu pricina. Dau biletelul la receptie, insa sunt informata cu parere de rau, ca pachetul meu se plimba hai-hui prin oras si ar trebui sa soseasca dupa ora 6 pm or a doua zi. Sa mai astept doua ore nici gand. Plec. A doua zi, inainte sa plec sun la sediu sa vad daca pot sa vin sa-mi iau coletul si ma anunta ca inca nu-i la sediu. Atunci imi calc peste nerabdare si imi zic ca o sa astept pana luni.

Luni dimineata, cu biletelul si pasaportul in dinti sosesc iar la ghiseu. Completez un chestionar si cand sa-mi i-au pachetul, tanti ma intreaba daca n-am un act de identitate in care sa figureze si adresa la care stau. Cred ca m-am facut intunecata la fata, de s-a oferit sa-mi dea un pahar cu apa. Apoi a inceput sa-mi enumere ce posibilitati aveam. La sfarsit imi zice ca poate am vreun extras de cont (pe care evident scrie adresa). Inchid ochii, respir adanc, numar pana la 10. Ba nu, m-am oprit pe la 7, caci mi-am amintit ca aveam pierdut prin geanta un extras de cont pe care l-am folosit la medicul de familie, ca si acolo a trebuit sa demonstrez adresa.

Doamna zambeste, zambesc si eu. Ea pleaca undeva in spate si se intoarce cu o cutie. De departe am zarit ca scrie EXPEDITOR: Mirela Pete si mi-am zis usurata "Da, e al meu!".
N-aveam rabdare sa-l deschid, vroiam sa-l deschid chiar acolo, dar inca o data mi-am calcat pe nerabdare si am rezistat pana acasa.
Peripetii nu alta.

Cand in sfarsit am reusit sa deschid coletul, miros de carte proaspat tiparita a patruns pana la mine, culori jucause si un sentiment de multumire totala. Mirela a avut grija sa-mi puna si niste surprize, plus exemplare suplimentare ale unora dintre carti, pe care o sa le fac cadou unor copii. Carti cu autograf de la autor, carti vesele si pline de culoare, pe care le-am rasfoit nerabdatoare eu, om in toata firea. Nici nu-mi imaginez cu cata bucurie ar rasfoi o astfel de carte, un copil si ce fericire i-ar starni pe chip.
Multumesc Mirela.

Daca vreti sa comandati una dintre carti o puteti face aici. Zanele va asteapta

Si evident, la final mesajul autoarei m-a binedispus si m-a facut sa uit peripetiile cu primirea coletului.
Te imbratisez cu drag Mirela!

O noua realizare. Si ce mandra mi-s!

Eu am un neajuns in conceptia omului meu. Cica unicul, dar nu chiar unul cu care nu se poate trai. Nu-mi place sa-mi bag mainile in faina si in deserturi. Pacoste. Nu fac prajituri. De fapt am facut de vreo patru ori. Prima data a fost cand mama ma cicalea (cu bunatate evident) ca nu stiu sa fac macar o clatita, ca soacra-mea o sa ma dea afara din casa din cauza ca nu stiu sa coc o placinta, ca barbatu-meu (nu se stia pe atunci cine va fi) o sa moara de pofta unei ciorbe cu taietei de casa. Si asa m-am apucat eu sa fac o prajitura. N-aveam internet pe atunci, dar de reviste cu retete era plina casa. Toate bune pana la a scoate tava din cuptor. Pauza. Atunci mi-am jurat ca nu mai fac in vecii vecilor prajituri. Alta data am cumparat blat de tort, l-am decorat si am facut un tort. Am fost obligata sa-l fac. Alta data, decat am scos o prajitura de la cuptor, am dat-o cu pudra si mi-am adjudecat munca. Mama n-a zis ca nu. Si ultima data am facut clatite. De fapt clatite am facut de mai multe ori, dar niciodata n-am pregatit aluatul. Anul asta, cand am fost acasa, am facut si asta. Mi-au iesit si gustoase si aratoase. Va voi arata o poza cat de curand. Da', iaca, MUFFINS sau mai pe romaneste briose, nici prin cap nu mi-a trecut ca voi incerca vreo data.

Situatia e cam asa: se intalnesc doua neveste si vorbesc despre una despre alta. Inevitabil se ajunge si la "da' tu ce mai gatesti?". Ioi, si aici incepe concurenta. "-Da' stii io i-am facut lu' barbatu-meu asta. S-a lins pe degete. -Dap' si eu i-am facut varza de bruxssel cu cascaval." Scurta pauza. "-Da' asta ce-i?" Aha, titluri pompoase, am un punct avantaj, te-am prins. Nu conteaza ca, in mintea ei, femeia, se gandeste, a iesit cam amara si nu stiu din ce cauza, insa pe buze i se strecoara o fraza mirifica care sa o faca castigatoare: "-A iesit delicioasa de barbatu-meu s-a lins pe toate cele 10 degete si daca mai avea vreo doua...". Urmeaza un "aaaaa", apoi "- eu i-am facut si clatite cu ciocolata si dulceata de gutui." In mintea celeilalte femei se aprinde o ideie. "- Uite eu sambata ma apuc sa fac muffins." Cealalta face ochii mari, resemnata ca ea o sa-i faca tot clatite. Adevarul e ca, ast'lalta nevasta este obligata sa recunoasca (in sinea ei) ca s-ar putea ca acele clatite sa fie mult mai gustoase decat muffins-urile ei, pe care nu le-a facut niciodata, dar nu se da batuta. Va incerca sa-si uimeasca barbatul cu ceva dulce.
Va imaginati cum ar fi sa stea si barbatii sa se laude cu nevestele lor: "tu stii ce desert delicios mi-a facut nevasta-mea ieri!!!" Si celalalt sa-i replice "da' tu stii ce prajitura delicioasa a descoperit nevasta-mea in Lidl." Numai ca barbatii nu mai pot ei de astfel de comparatii. Ei au alte probleme decat sa se laude cu astfel de nimicuri.

Si noroc ca nu sunt nici eu una dintre acele sotii care sa inceapa sa concureze cu o alta, la capitolul satisfactie culinara a propriului barbat. Pai da, ca barbatu-meu nu stie ce gateste nevasta cealalta lu barbatu-sau. Deci, in conluzie, eu oricum n-am concurenta. Gandurile de mai sus, raman doar constatari despre ce mai vad ca ma inconjoara. Hai, gata, inchei, ca cine se scuza se acuza, cica. Totusi, sambata m-am trezit de dimineata si am intrat in bucatarie ca sa gatesc.
Eh si ma loveste asa un gand: Cum ar fi sa fac un desert!?
Dau cautare pe google, gasesc o reteta aici si ma apuc sa fac. M-au luat transpiratiile cand am scos faina din dulap si nu s-au oprit nici cand am bagat tava la cuptor. Am zis ca e mare minune daca iese ceva. Mare, mica, dar au iesit 12 muffins toate una si una:

Am urmat aproape exact reteta pe care v-am lasat-o in link-ul de mai sus. Zic aproape pentru ca pe alocuri am mai inlocuit cu ce am avut eu si am zis ca nu strica reteta:

3 oua
1 pahar de 150 de ml. cu zahar
5 picaturi de solutie de vanilie
3 linguri de masa de ulei de floarea soarelui
1,5 pahar de faina
1 plic de praf de copt Dr Oetker
o jumatate de tableta de ciocolata neagra
cateva linguri de dulceata de gutui.

Am pornit cuptorul la 190 de grade cu tot cu ventilator.
Si pentru ca mixerul a luat o pauza, am folosit mana dreapta ca sa bat ouale cu zaharul pana s-a facut o solutie cremoasa. Am adaugat uleiul, mestecand circular. Dupa ce uleiul s-a integrat in solutie, am pus faina, praful de copt, ciocolata taiata in bucati foarte mici si 4 linguri de dulceata de gutui. Am mestecat bine, pana s-a obtinut o solutie consistenta, aproximativ 1minut si jumatate.

N-am stiut ca e musai sa ai si tava speciala pana n-am cautat reteta pe net. N-aveam cum sa ajung la magazin, asa ca, eu, bucatareasa descurcareata, am pregatit o tava normala, in care au incaput exact 12 hartiute pentru muffins. Am citit pe net ca aluatul poate sa curga cand incepe sa creasca daca nu e pus in tava speciala:

tava pentru muffins

hartiute pentru muffins

In formele alea trebuie sa pui hartiutele pentru muffins, desi daca n-ai hartiute cica poti sa pui aluatul direct in forme. Si daca n-ai forme, dar ai doar hartiute cum te descurci?

Eu am riscat. Cred ca poti sa pui si o singura hartiuta, insa, ca sa ma asigur ca nu-mi curge aluatul din ele, am pus cate 3 hartiute, una in alta, la fiecare briosa. Asa pentru rezistenta.

Cu o lingura am umplut pe jumatate fiecare hartiuta si am bagat la cuptor. Dupa 3 minute ma uit prin geamul cuptorului si vad ca briosele mele au crescut exact cat de inalta era hartiuta. sufletul meu a crescut de 3 ori mai mult si bucuria la fel. Dupa 6 minute observ ca muffins-urile mele au o culoare foarte frumoasa, insa mi se pare ca daca le las 20 de min la cuptor, asa cum e recomandat, o sa mi se arda, asa ca scad temperatura cuptorului la 150 si opresc ventilatorul. Dupa alte 14 minute deschid cuptorul si scot tava. Imi era frica ca se lasa aluatul, dar apoi mi-am dat seama ca aluatul se lasa daca deschizi cuptorul inainte sa fie gata in interiorul prajiturii. O aroma de vanilie gustoasa imi inunda simturile olfactive. Pe net mi s-a recomandat ca atunci cand le scot din cuptor si le pun sa se raceasca, trebuie asezate pe o parte. Nu ma intrebati ca nu stiu de ce, insa am facut intocmai.

Nu le-am decorat cu nimic, desi, poate ar fi mers cu un pic de ciocolata topita.

Ma simt asa de mandra de realizarea mea. Da si ce mandra mi-s.

Poate o fi norocul incepatorului, dar la cat de usoara este aceasta reteta, cred ca o sa devina un fel de specialitatea casei. O sa schimb umplutura, eventual.

Uite asa un Happy Weekend am avut eu. Dupa prima briosa, omul meu era in extaz, asa ca nu s-a lasat pana nu le-a terminat. Acum, am un as in maneca daca am vreo dorinta de indeplinit. De fapt, acum, am un as in plus in maneca:)). Pe mine nu ma costa decat 30 de min in bucatarie.
Sa aveti pofta cand va uitati la realizarea mea culinara si va indemn sa incercati reteta. E atat de simpla.

Capul destept nu doare

In ultimile doua zile am avut o stare fara de stare. Cauze? O gramada. Una din ele a fost o durere de cap infernala, care nu a trecut nici cu un remediu. O-i fi racit, dar febra n-am avut, asa ca nu pot baga mana in foc ca raceala e cauza. O sa trec peste vorba aia "Capul destept nu doare", caci azi am inceput sa ma simt mai bine. Daca n-ar fi fost mai bine, m-as fi gandit serios la vorba amintita. Insa, nu suficient de bine, incat sa pot sa scriu in acest jurnal ganduri sofisticate.

Asa ca va las cu gandurile voastre magnifice si va indemn si ma indemn

...viata e prea scurta ca sa n-o traiesti. Frumos.
O sa cam fiu ocupata zilele astea. O sa incerc sa-mi fac timp si de Jurnal.
Va imbratisez si va urez o saptamana cat mai frumoasa!

P.S. Pana revin va las in compania minunatei Adele. Stiu, sa fii meloman pentru o zi se recomanda marti, eu am inceput de astazi.

Nu doare, nu raneste, nu intreaba.

Trecu pe la el. Era 4 dupa-amiaza. Dupa serviciu, se gandi ca ar fi bine sa-l viziteze. Tatal ei avea cancer in faza terminala, iar ea, ca fiica mai mare, avea unele indatoriri, dintre care si barbieritul.
- Ce faci tata? Cum te mai simti azi?
- Ma simt bine.
- Stii, am niste treaba acasa. Am sa trec mai pe seara si am sa te rad.
- Mariuta, barbiereste-ma acum, ca mai pe seara n-am sa mai fiu.
- Ce tot vorbesti, tata? Cum sa nu fii? O sa fii! Uite o s-o chem pe mama sa mai stea cu tine.
- N-o sa mai fiu Mariuta, n-o sa mai fiu, spuse el cu voce domoala.
Mariuta, asa cum ii spunea el, era fiica mai mare dintre cei 4 copii. Iesi afara, o striga pe maica-sa din gradina si ii povesti ce s-a intamplat.
- De dimineata e asa. Mi-e si mila sa mai stau cu el.
- Eu ma duc, ca i-am promis soacra-mii c-o ajut si ma intorc repede.
- Du-te maica, du-te!

Cred ca trecuse un sfert de ceas de cand nora si soacra intrasera in micutul lan de fasole. Soarele de iunie se mai potolise in acea dupa-amiaza. Dinspre vest incepura sa se ridice niste nori cenusii.

Deodata, Maria isi auzi strigat numele. Din lanul de porumb, de alaturi, se ivi o vecina a parintilor ei. Cand o vazut aparand asa, un gand trist ii umbri chipul.
- Ce-i? Ce s-a intamplat?
- Hai, ca a murit tatuta!

Femeia ramase pentru o clipa nemiscata. Apoi se uita la socra-sa care din priviri i-a facut semn s-o ia inainte, si-a apucat de mana fetita de vreo 4 anisori, care se juca in tarana si a luat-o la fuga prin ogoare pana a ajuns la drumul proaspat asfaltat.
Cu sandalele intr-o mana, cu mana fetitei ei in cealalta pasea rapid pe asfaltul fierbinte, cand dintr-o data a inceput sa ploua. Era o ploaie din aia calda, de vara, o ploaie care stingea tot praful asternut pe drum, o ploaie care prin tropaiala ei puternica ii spala sufletul plin de tristete si regrete, revigorand-o. O ploaie cu bulbuci care ii alina sufletul si trupul.
Ajunsa la casa parinteasca, primul lucru care l-a facut, a fost sa-l rada. Obrazul lui, slabit de boala, era inca cald, iar lacrimile ce curgeau pe obrazul ei erau fierbinti si usturau. 

Dupa ce a terminat, a iesit afara unde ploaia isi mai arunca ultimile lacrimi peste pamantul insetat. Fetita, contrar asteptarilor, statea cuminte sub balcon, dosita de ploaie, s-a apropiat de maica-sa spunandu-i:
- Ai vazut, mami, cerul a plans pentru bunelul, inseamna ca i-a parut rau. Si Dumnezeu asta e asa de egoist, nu stie ca daca oamenii se iubesc trebuie sa-i lase impreuna.
Si-a strans fetita in brate si a ridicat privirea spre cer. Ultimii stropi i-au racorit fata infierbantata si plansa.

Mirosea a ploaie, a proaspat, a viata. Mirosea a liniste. Durerile pe care le simtise tatal ei in ultimile luni, o facusera sa creada ca moartea  nu e un lucru ingrozitor. Cel putin, fizic, nu se mai chinuie.
In timp ce privea cerul, un curcubeu intens si-a facut aparitia, urmat in de aproape de un soare caldut, cu raze in asfintit. Mirosul ploii continua sa persiste in toate fibrele ce alcatuiau natura, patrunzandu-i prin nari in toate celulele fizicului ei.

Simtea ca acea ploaie l-a eliberat pe tatal ei, i-a adus liniste. Acea ploaie spalase toate relele si durerile. De atunci, la fiecare ploaie de iunie se aseaza pe scaun si priveste cerul suparat. Mirosul acela de proaspat o invioreaza, ii da viata si liniste totodata. Se gandeste la moarte ca si la ploaie - pare trista si te inspaimanta, dar aduce cu sine schimbare. Fara sa vrem, amandoua fac parte din viata noastra si mangaie, alina sufletul si trupul cu o mangaiere ce nu doare, nu raneste, nu intreaba. Doar mangaie.

Poate ca v-am spus o poveste trista, dar si tristetea e parte din viata noastra. Pe mine ploile de vara ma inveselesc, imi amintesc de copilarie, cand alergam descult pe asfaltul racorit de o ploaie calda si rapida. Fara umbrela si cu chipul scaldat de razele timide din spatele unui curcubeu in dublu exemplar, merg inviorata printre ultimii stropi jucausi. M-a prins ploaia in strada, insa nu m-am grabit sa ma adapostesc, imi place cum imi mangaie pielea ca buzele mamei cand te saruta de noapte buna. Iar mirosul, mirosul nu-l pot asemana cu nimic, il pot doar simti. Cand simt miros de ploaie si parfum de praf umed, ma furnica in spate si imi da o stare de bine. Imi place sa privesc cum ploua, imi place sa stau in ploaie, imi place sa miros ploaia, doar cea de vara, dupa ce arsita ne-a vlaguit la 40 de grade de caldura. Ploaia de vara ma linisteste, iar daca nu vrea sa-si faca aparitia, ma racoresc cu o melodie superba a lui Chris Spheris - Eros (Rain). Dati click aici pentru a o asculta.

In 1974, Casa Dana lanseaza parfumul Loves Rain Scent, un parfum pentru femei, vioi, cu esente subtile de aer proaspat. Acest parfum contine o constructie delicata si atragatoare de note proaspete de lemn de santal, iasomie, lavanda, paciuli si lichen. Loves Rain este potrivit pentru diversele activitati din timpul unei zile.
Casa Dana a fost fondata in Barcelona, Spania, de Javier Sierra, iar primul parfum comercializat a fost Tabu creat in 1932. Astazi, devenita Dana Classic Fragrances, a fost relansata in 1999, dupa ce falimentara, a fost cumparata de catre Dimeling, Schreiber si grupul de investitii Patriarch. Dana Classic Fragrances mai face si comercializeaza cosmetice si produse de ingrijire corporala.
Parfumul Loves Rain Scent nu se mai comercializeaza, insa sub denumirea de Loves Rain Forest, se vand alte produse de ingrijire corporala care pastreaza acelasi miros al parfumului care le-a precedat.

Va doresc ca parfumul ploii sa va racoreasca in zilele toride, iar ploaia sa aduca doar schimbarea in bine!

Postarea participa la Poveste parfumata proposa de Mirela Pete.

Cum sa o(mori) (de) plictiseala cu un mar

Pai daca as sti n-as mai fi ajuns sa scriu ca M-AM PLICTISIT DE MOARTE! Nu, nu am nimic cu MOARTEA, nici nu m-am plictisit de ea, dar nici nu mi-e dor s-o vad, vine ea cand vine, n-o astept. Vorba e ca nu mai stiu ce sa fac ca sa omor plictiseala. Vremea nu e chiar ce au preconizat meteorologii, prietenii, unii dintre ei, sunt ocupati, ei stiu cu ce, filme pe care sa nu le mai fi vazut nu am in leptop si nici macar de cele pe care le-am mai vazut, dar le-as mai revedea. Dintr-o problema cu hardul am ramas fara cele peste 50 de filme alese pe spranceana. Cand vine una, apoi nu vine niciodata singura.

Mi-e pofta de-un mar. Parca. Nu sunt sigura. Eu nu prea mananc mere, dar cu plictiseala asta parca as manca unul. Dar n-am gasit nici unul prin frigider. Ce pacat, chiar as fi mancat unul. Mi-ati zice "Da o fuga la supermarket!" Eh, e prea departe si eu n-am carnet de sofer, sotul isi face somnul de frumusete si eu raman cu pofta... si cu plictiseala. Cred ca prin postarea asta am inceput sa va molipsesc si pe voi de plictiseala, dar nu e vina mea, e vina ei si e molipsitoare.

Si pentru ca, daca m-am plictisit, apoi nu mai gasesc nici ce sa fac pe net. Din una in alta, am gasit la un baiat dragut, nu-l cunosc, zic si eu asa, din bun-simt, nu stiu cate metode ca sa scapi de plictiseala de la PC. Hai sa le incerc, cine stie, poate dau roade metodele lui.
De Cleverbot m-am plictist repede, dupa vreo doua perle. Nu-i amuzant sa razi de unul singur.
Uite, sa-mi scriu mie o scrisoare si s-o primesc in viitor la o data aleasa de mine mi s-a parut o idee buna, dar parca n-am destul chef acum sa scriu scrisori si mai ales adresate mie. E suficient ca scriu pe blog.
Sa hranesti gandaci nu-i chiar interesant.
Sa prinzi muste nici atat. Ma enrvez ca nu le pot prinde.
Cat poti sa te plimbi prin nisip? Nu mult ca obosesti repede.
Sa zdragani chitari si orgi si tobe sau s-o faci pe compozitorul de hip-hop or rock, pana la un timp, caci timpanele, in momentele de plictiseala maxima, sunt prea sensibile.

Eh, baiatul nu s-a lasat, poate din cele 25 de metode recomandate vei gasi, tu, una care sa te scoata din plictiseala. Cica sa privesti un documentar inspaimantator. Lasa, m-am uitat eu la vreo doua marca Discovery pe tema ciudateniilor care vietuiesc sau pot vietui in corpul uman si m-am umplut de fobii si am inceput sa dezvolt si o boala grava de genul "cred ca sunt bolnava de X, parca am simtomele pe care le-am vazut pe Discovery". Un film nou v-am zis ca n-am, iar sa citesc o carte de dezvoltare personala ar fi chiar o idee buna. Da de unde o iau acum, ca pe net nu prea s-au inghesuit inimile blajine sa le posteze pentru plictisiti ca mine si pe moca. Daca cumpar acum una, imi vine prin posta in cateva zile si n-am facut nimic, daca o cumpar in format digital apoi o sa ma plictisesc si mai tare, caci v-am zis intr-o postare mai veche, nu prea imi place sa citesc carti, decat daca simt sub degete foaia subtire si in nari mirosul de cerneala. Cica exploareaza lumea in Google Earth. La o plictiseala merge, dar eu tare as vrea s-o exploarez pe viu. Uita-te la un clip amuzant din categoria Wake up Moldova! Poate ca da.

Hopa, se trezi si pisicul lenes, hai ca am plecat sa cumpar mere;)
V-am pupat, seara frumoasa de sambata va doresc si nu va plictisiti ca e boala grea, zau asa!

Super-eroul de marti seara

In 2012 am fost una dintre cele mai mari consumatoare de filme, la cinema sau la calculator, SF sau povesti bazate pe realitate, romantice sau actiune, drame sau comedii. Orice. Am facut si o cronica a filmelor din anul trecut.

Anul asta, daca am vazut zece filme e mult. Cred ca pe toate le-am vazut in luna februarie, despre care am si scris la un moment dat. Atunci am avut parte numai de filme chiar bune: Lincoln, Impossible, Flight, This is 40 or Silver Linings Playbook si Les Miserables. Filme memorabile pe care le-as revedea.

De saptamana trecuta, am revenit la vechiul obicei - cate un film pe seara sau doua.

Inainte sa iau in piept cei 2500 de km de la Pitesti la Londra am trecut pe la mall unde inevitabil am fost la cinema. Filmul ales Iron Man 3. Am vazut si primele doua parti din Iron Man si Avengers si cu siguranta ma voi uita si la urmatoarele parti ale acestor doua filme. De ce sunt asa hotarata? Nu, nu pentru efecte speciale, desi au fost din plin si bine facute, nu, nu pentru 3D, ca nu-s o fana a genului, nu, nu doar pentru ca imi plac filmele cu super eroi, caci nu este asa, ci din pasiune pentru rolurile carismatice, din placerea de a privi un film captivant si uimitor de amuzant,  pentru ca in loc sa stau si sa privesc cine stie ce descoperiri filosofice si filme greoaie gen Cloud Atlas, pot, foarte simplu, sa privesc un film ca Iron Man si sa ma relaxez.

Imi place mult, chiar foarte mult, carisma pe care o are Tony Stark. Putem invata de la el puterea de a iesi din situatii complicate, umorul caracteristic personajului, comportamentul natural fata de actiuni si fata de cei care il inconjoara. Nu e un personaj fortat, e spontan, ironic, mandru de conditia care o are, aproape infailibila.

In noul film al celor de la Marvel, imi mai place ca personajul Tony Stark, interpretat de Robert Downey Jr
(daca o fi la fel de carismatic si in realitate m-as marita un pic cu el:)), a capatat noi nuantari de caracter, ca pana si el poate pune mai presus de propria persoana pe cineva, pe fiinta pe care o iubeste in felul sau haotic - Papper, interpretata de Gwyneth Paltrow , acest lucru fiind ceva cu totul nou pentru omul din spatele costumului de otel. E mai uman in noul film, dar la fel de puternic si hotarat fara costum, iese din situatii imprevizibile prin inteligenta sa, chiar si fara alter ego.

Cand privesc un film care are in spate mai multe parti, imi doresc ca acel film sa-si pastreze legatura cu ideea de la care a pornit filmul, pe cat posibil sa-si pastreze actorii, toate in asa fel incat sa-ti dea impresia ca povestea continua. Ei bine, Iron Man 3 intruneste aceste conditii, face legatura si cu rolul pe care la avut in Avengers, filmul meu preferat de anul trecut. Am primit filmul Avengers cu mult scepticism. Inca un film cu super-eroi si nu unul ci 6, mi-am zis WTF, ce naiba, n-au si astia ce face. Insa mi-am facut curaj sa-l privesc, dupa ce am citit o sumedenie de pareri si aproape toate pozitive. Ce poate fi mai rau decat un super-erou? 6 super-eroi intr-un singur film. Dar ce poate fi mai bun de cat un film cu super-eroi? Avengers! Legatura pe care o are Avengers, foarte subtil nuantata, cu Iron Man 3, ma face sa-mi doresc sa vad continuarea celor doua filme, caci si in unul si in celalalt fazele amuzante sunt la ele acasa.

Nu te astepta la un film care sa trateze teme filozofice, sociale sau politice, nici ca vreodata ar avea vreo sansa la vreun Oscar, poate doar din perspectiva efectelor speciale, ci e un film usor de digerat, amuzant, cu personaje bine construite si atractive. E un film pentru o seara relaxanta. Nu cred ca o anumita categorie de varsta si/sau sociala l-ar gasi potrivit, dar ar putea incerca, cine stie poate ca va va pica cu tronc.

P.S. Decat sa povestesc eu filmul, eu care n-am talent nici la povestit nici la cronici, mai bine il privesti.

Vizionare placuta!

Floarea care te reprezinta - buchetul de mireasa

In trei saptamani incepe sezonul nuntilor. Cateva dintre persoanele cu care socializez in on-line si care se pregatesc de marele eveniment - Nunta, m-au rugat sa le impartasesc impresiile, experienta si intamplarile mele in ce priveste organizarea nuntii. Dupa ce am vorbit cate ceva despre rochia de mireasa, coafura, voal si voaleta, pantofi si stilul nuntii cred ca a venit timpul sa dicutam un pic si despre buchetul miresei.

Bun, deci astazi vedeta acestui blog va fi el, accesoriu care da culoare, veselie si eleganta miresei. Si pentru ca nu imi permit sa-i ignor pe cititorii care au trecut deja, de marele eveniment sau pentru care momentul nuntii inca nu e o prioritate m-am gandit ca pe voi va va interesa semnificatia unor flori. Nu am aprofundat subiectul pentru ca nu sunt specialist nici in organizari de nunti si nici florist. Sper totusi ca veti gasi lucruri interesante si utile citindu-ma.

Semnificatia ancestrala a buchetului de mireasa consta in credinta straveche ca mirosul florilor alunga spiritile rele, aducand noroc si prosperitate celei care il poarta. Dincolo de aceasta, simbolistica fiecarei flori din buchet, dar si a culorilor, ne va aduce noi semnificatii pentru buchetul de mireasa.

De exemplu pentru a exprima dragostea si pasiunea alegerea cea mai buna este de culoare rosie, dar florile rosii mai sunt si simbolul pudorii. Pentru a arata dragostea ascunsa, ai putea oferi in dar flori cu nuante de violet care mai semnifica si pacea, blandetea si curtuazia modesta, asociat cu rosu, insa, reprezinta amintirea. Movul si albul simbolizeaza prietenie, iar rozul frumusetea si puritatea, dar asociat cu mov inseamna devotament. Verdele reprezinta speranta, tineretea si succesul, iar albastrul se asociaza puritatii sentimentelor, iubirii pure si platonice, intelepciunii. Maroul este culoarea nelinistii, iar galbenul este sinonimul bogatiei si al reusitei, care in combinatie cu rosu semnifica ambitie, iar cu mov - mila.

Fiecare floare are simbolul ei, legat sau nu de aspect si culoare.
De exemplu trandafirul, floarea, poate cea mai folosita in buchetul de mireasa, are o sumedenie de semnificatii, legate in special de culoarea sa: daca e alb atunci reprezinta inocenta, dragostea eterna, liniste si se refera la o mireasa eleganta si fina, daca e rosu atunci se refera la dragostea nebuna, pasiunea sentimentelor si la o mireasa pasionala. Trandafirul roz inseamna "crede-ma" si este o culoare mai linistita.

Orhideea este considerata o floare exotica, tropicala, iar purtatoarei buchetului din orhidee ii da o nota exotica, speciala, indrazneata.

Floarea-soarelui simbolizeaza apropierea, intimitatea, longevitatea, traditie, fertilitate si virilitate, dar si stralucire si generozitate. O mireasa vesela si exuberanta va alege aceasta floare sa domine buchetul ei de mireasa.

Lacrimioarele sunt simbol al inocentei, iar mireasa care va dori aceste flori in buchetul ei, este considerata o mireasa credincioasa, fina, copilaroasa.

Crinul semnifica devotament si prietenie si este potrivit unei mirese simple, dar eleganta.

Cala este considerata un simbol al stilului si elegantei, iar hortensia dragostea, recunostinta si sinceritatea. Hortensia mai poate semnifica si vanitate si laudarosenie.

Lalelele transmit eleganta, gratie si diplomatie si se potrivesc unei mirese rafinate, iar bujorul prin simbolistica sa, i se potriveste unei mirese elegante, sensibila si gratioasa.

Garoafele, iedera, panselutele, floarea de Nu Ma Uita sunt simbol al dragostei si respectului, iar liliacul este semn al tineretii si prosperitatii.

Anemona, gerbera, florile de camp si oricare dintre florile verii care va sunt pe plac va pot reprezenta in acea zi importanta. Alegeti dupa stilul nuntii, culoarea si floarea preferata.

Anul 2013 readuce in voga buchetele artificiale, bazate mai mult pe stilul hand-made, insa sunt mult mai stilate si cochete:

Si pentru ca, pe langa traditii, exista si o gramada de superstii despre nunta, nici buchetul de mireasa nu face exceptie.
De exemplu, despre cale se spune ca ar aduce o tragedie sau o despartire si ca sunt potrivite mai mult pentru inmormantari, chiar daca un buchet din cale este unul simplu, dar foarte elegant.
Si despre acei trandafiri, atat de folositi in buchetul majoritatii mireselor, se spune ca ar aduce lacrimi, la fel ca lacrimioarele.
Aducatoare de noroc sunt florile de mar, soc, iasomie si levantica, ca simbol al bogatiei si inceputul unei vieti de familie armonioase.
Se mai zice ca miresele care au in buchet fire de iedera si trifoi cu patru foi, vor avea o casnicie fericita si norocoasa.
Este bine ca in buchetul de mireasa sau in cununa miresei sa se gaseasca fire de rozmarin, care simbolizeaza credinta partenerilor unul fata de celalalt.
O alta superstitie spune ca si mirele trebuie sa poarte flori in ziua nuntii, caci florile semnifica fericirea si alungarea tuturor relelor, astfel s-a inradacinat traditia ca mirele sa poarte butoniera.
Aruncarea buchetului isi are originile in Marea Britanie, unde se credea ca mireasa poate transmite norocul domnisoarelor de onoare.

Omul a inventat cate o superstitie pentru fiecare lucru pe care sa dea vina, deci superstitiile tratatile ca atare.


P.S. Pozele sunt luate de pe Pinterest si Instagram.

A inceput razboiul de Ziua Pamantului

E o zi plina de soare si flori inmiresmate. Nu am apucat sa savurez primavara asta decat atunci cand am ajuns la tara. Cobor drumul denivelat pe langa padure. Padurea abia inmugurita, lasa sa se vada departe printre crengi, un raulet care murmura un cantec linistit.Traversez crangul si ajung pe malul raului. Respir in piept aerul curat amestecat cu mireasma florilor de primavara care abia si-au deschis bobocii.

Savurez minunea, pentru ca de lumea betonata de la oras mi se face frica. Mi-e frica ca in curand nu-mi voi putea clati ochii cu miile de nuante inmiresmate ale florilor, mi-e frica de valurile de fum inecacios care nu ma vor mai lasa sa respir, in voie, aerul libertatii, mi-e frica de tot ce cauzeaza rani acestei planete, care ne sustine viata.

De sute de ori mi-au rasunat in urechi cuvintele "Tu oricum n-o sa mai apuci acele timpuri, de ce sa-ti pese?". Si de ce sa nu-mi pese, cand parintii nostri ne-au lasat dealuri impadurite si izvoare cu apa cristalina, care acum nu le mai gasesc acolo unde le stiam. Au ramas doar niste dealuri golase si izvoare cu ape tulburi, rauri si margini de drum pe unde stau intinse gramezi de gunoi nereciclabil. Cui ii pasa ca, daca nu copiii nostri, atunci nepotii nostri, nu vor mai cunoaste aceasta frumusete naturala si gratuita lasata de natura? Mie imi pasa, imi pasa ce las celor care vor veni dupa mine. Aceste indiferente umbre care populeaza pamantul, fara sa le pese de noi si de cei care vor veni, mi-au declarat razboi. Si eu trebuie sa ripostez. Nu pot sa stau cu mainile in buzunar si sa privesc la gunoaiele din jurul meu.
E trist, dar din fericire nu sunt singura careia ii pasa. Asa ca, va invit la razboi, un razboi fara arme, dar care sa lase in urma noastra o natura mai curata, un razboi impotriva gunoaielor si a indiferentei. Nu suntem singuri, nu suntem putini.

Azi, 22 aprilie, se sarbatoreste Ziua Planetei Pamant. Aceasta zi a fost fondata de senatorul american Gaylord Nelson in anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politica din dezinteresul pe care il arata fata de mediu. In primul an, apoximativ 20 de milioane de americani au celebrat aceasta zi, in majoritate tineri. In 1990, peste 200 de milioane de oameni din 141 de tari au transformat aceasta zi, intr-o manifestare de amploare, in dorinta de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre. Astazi, Ziua Planetei Pamant a devenit o zi internationala, sarbatorita de peste un miliard de oameni, in peste 192 de tari, numeroase comunitati organizand chiar o saptamana intreaga de manifestari dedicate mediului inconjurator. Tot pentru popularizarea problemelor de mediu s-a infiintat Earth Day Organization, organizatie care are filiale in peste 170 de tari.

Suntem peste 7 miliarde de oameni si impreuna solicitam mediul la maxim, avem nevoie de noi si noi resurse de hrana si energie, noi si noi teritorii de locuit si ar trebui sa fim constienti de consecintele nocive pe care le avem asupra naturii. Din acest considerent, macar odata pe an sa ne gandim la ce putem face pentru Ea, pentru aceasta Planeta Albastra care ne sustine viata si ne ofera atatea lucruri frumoase. Macar o data pe an, putem sa luam bicicleta la serviciu sau sa mergem pe jos, sa strangem gunoaiele si deseurile din jurul nostru si sa le ducem in locurile special amenajate. Si apoi. putem in fiecare zi, sa selectam gunoaiele menajere si sa le punem in containerele special amenajate, astfel cand ducem gunoiul, sticla s-o punem la sticla, hartia in containerul cu hartie, sa nu aruncam uleiul folosit in chiuveta, sa nu aruncam ambalajele pe unde apucam, sa poluam mai putin. Noi, oamenii astia, mici si multi, macar atat putem face, aratandu-le celor nepasatori, care polueaza oceane si aerul pe care noi il respiram, defriseaza teritorii intinse de paduri, distrug ecosisteme, ca ne pasa, ne pasa de mediul in care traim, in care ne crestem copiii.

Eu am plantat flori, doi copaci si am strans hartiile dintr-un mic parculet. Voi ce ati facut azi?

Natura suntem noi, haide-ti sa avem grija de noi!

Ciorba de perisoare - un deliciu cu dor de casa.

    Imi place sa gatesc. Sunt o gurmanda declarata a mancarurilor neindulcite, pe care, imi place sa le prepar chiar eu. Niciodata nu ma tin strict dupa o reteta, poate din aceasta cauza, acelasi fel de mancare iese diferit de fiecare data, insa, de fiecare data, este tot mai gustos. N-am zis-o eu ci sotul, care mereu imi spune ca "Ajung si eu la vorba aia, dragostea trece prin stomac".

    Nu ma pot lauda ca as gati multe feluri de mancare, dar sunt convinsa ca orice as incerca mi-ar iesi, intr-un fel sau altul, gustos. Imi place, foarte mult, sa prepar acele feluri de mancare pe care le-am deprins de acasa, de la bunica, de la mama, dar desi, gustul de acasa, nu-l pot aduce cu mine in strainatate, ma resemnez si savurez reteta asa cum iese.

    Zilele astea am gatit ciorba de perisoare. In diferite zone ale tarii, aceeasi reteta pare diferita, insa isi pastreaza ingredientele de baza - cateva legume si perisoarele din carne cu orez.

    Sa trecem la reteta:

Ingrediente pentru ciorba:

2 morcovi medii

1 radacina de patrunjel medie

1 felie de telina

1 radacina de pastarnac mica

cativa cartofi

1 ceapa

1 ardei rosu (capia de exemplu)

sare dupa gust

zeama de la o lamaie/sare de lamaie/bors

Ingrediente pentru perisoare:

500g carne

2 maini de orez (recomandat cu bob lung)

1 ceapa

1-2 felii de usturoi

sare

piper negru macinat

o mana de patrunjel

2 oua

    Toate legumele (cu exceptia ardeiului) se toaca marunt din cutit, se pun intr-o cratita de 5 l, se acopera cu apa si se pun la foc mediu pentru aproximativ 20-30 de min.
Intre timp facem perisoarele. Intr-un bol se pun toate ingredientele pentru perisoare, se framanta bine, apoi cu mainile umede facem perisoare de marimea unei nuci, asezandu-se pe un fund de lemn sau o farfurie plata.

    Cand legumele sunt aproape gata, punem perisoarele, una cate una, pe toata suprafata cratitei, nu le inghesuim intr-un singur loc si lasam sa fiarba inca vreo 10 min.

    Punem sare dupa gust si acrim ciorba. Daca legumele si perisoarele sunt fierte, luam oala de pe foc si o lasam sa isi ia gust. Se serveste cu smantana, un pic de patrunjel verde si ardei.

    Da, stiu, nu e cea mai MasterChef farfurie, dar va garantez ca e foarte gustoasa.

    P.S. 1. In ciorba de perisoare nu se pune cartofi, insa pentru mine ciorba nu e ciorba daca n-are si cartofi. Daca n-are cartofi atunci e o supa pentru cei fara dinti :D
2. Este bine ca orezul din perisoare sa fie pus uscat in carne
3. Ardeiul rosu e pentru a da culoare ciorbei.
4. De obicei nu se pune usturoi in perisoare, eu pun pentru ca imi place  ca ii da o anumita aroma
5. Legumele se taie marunt sau se dau prin razatoare, eu, insa, le tai mai mari. Asa am apucat de la bunica care zicea ca "daca ai dinti, inseamna ca trebuie sa ai si ce mesteca ca sa simti ca ai mancat". Ideile bunicii mele nu e musai sa le aplicam, dar mie imi place asa.

    Sa aveti pofta buna!

Dansul este limbajul ascuns al sufletului

"Dansul este viata", "Dansul este o poezie tacuta", "Dansul este poezia piciorului", "Dansul este muzica miscarii", "Dansul este limbajul ascuns al sufletului", dansul este...

Dansul mi-a placut dintodeauna, poate, pentru ca sunt lemn la aceasta materie, poate, pentru ca mi-am dorit sa merg la lectii si nu am putut, poate, pentru ca... Pentru mine, dansul inseamna eliberare, dezlantuire, patima, viata, traire, miscare, talent, daruire, munca si multa pasiune.

Zilele astea circula pe net un filmulet de la varianta ucraineasca "Au talent". Dansul este absolut fascinant. Cei doi sunt si danseaza incredibil. Urmariti-i si voi:

Tot la Ucraine's got talent a venit si un baietel minunat:

Doar astazi Ucraine's got talent.

Maine voi fi din nou eu.

P.S. Daca aveti probleme cu vizionarea clipului al doilea gasiti aici link-ul.

Orice carte e si ea o forma de rezistenta

    "Orice carte e si ea o forma de rezistenta, dar nu impotriva frigului, ci impotriva uitarii". Nu-mi amintesc unde am citit aceasta fraza, probabil, pe vreun site, unde am intrat intamplator, insa n-am putut s-o uit. Are o doza de adevar destul de mare.

    Cand eram pe bancile scolii, imi placea mult istoria si literatura. La istorie imi placea foarte mult sa citesc despre evenimente, insa uram sa invat si anii acelor evenimente. Cred ca vi s-a intamplat si voua. Sper ca nu sunt singura care detesta sa memoreze niste ani. Ei bine, ca sa ma documentez, cautam in biblioteca, carti literare care sa vorbeasca despre acel eveniment. De exemplu cand am ajuns sa studiem Razboiul al doilea mondial, pentru a intelege mai bine personalitatea lui Stalin si vremile de atunci am citit cartea "Copiii Arbatelui", o carte fascinanta. Ca sa retin mai bine evenimentele din anii 1500 - 1700, din Franta si Anglia am citit Alexandre Duma, care a impletit in romanele sale, evenimente adevarate si fictiune, cu ani contreti si personaje reale.

    Zilele astea am recitit sau mai bine zis am ascultat, dupa ce, cu niste ani in urma, am citit "Dupa 20 de ani" de Al. Duma. Actiune, aventura si istorie - ma captivat. Nu tin sa fac o recenzie, pentru ca nu ma pricep, insa aceasta carte, citita dupa "Cei 3 muschetari" si completata cu "Vicontele de Bragelonne" iti poate arata o societate, mult diferita de ceea ce se scrie in cartile de istorie.

    Pe mine, m-a frapat un pic, sa aflu cat de libertini si aventurieri erau oamenii, femei si barbati, din acea perioada. Ma gandesc ca "gentilom" sau "cavaler", cuvinte care descriau tipul de barbat manierat, distins, onorabil, de rang inalt, in Franta, respectiv in Anglia,  arata, de fapt, un puternic simt al cuceririi. Acesti barbati erau foarte curtenitori cu femeile si nimeni si nici Ele si mai ales Ei,, nici cei mai saraci, si nici capetele incoronate, nu se dadeau in laturi de la aventuri romantice si iubarete. Si, desi barfele circulau in toate partile si fiecare stia de toate aceste excapade ale personajelor mai mult sau mai putin cunoscute, totul se intampla la "lumina" noptii.

    Va imaginati cum ar fi, acum, ca o "domnita" sa se faca a scapa pe jos batista, in speranta, ca un gentilom sa i-o ridice, iar ea in semn de multumire sa il lase sa-i excaladeze geamul, intr-o noapte fara luna, dar plina de romantism? Asemenea gesturi sunt demult apuse, dar recunosc ca sunt tare intrigante. Sunt mult mai atractive decat o cucerire intr-un club, unde Ea danseaza lasciv, in speranta ca va atrage atentia, iar El, macho, cu muschii sau cu burta la inaintare, se crede regele ringului si fiecare cad in plasa celuilalt.

    Cum spuneam, si cartile sunt o forma de rezistenta impotriva uitarii, iar despre oameni si societate, despre evenimente si culturi, despre cavaleri care nu prea mai exista si domnite care nu mai sunt domnite, putem afla din carti.

    Cartile sunt o mica garantie a memoriei, indiferent cat de putini cititori ar avea. De aceea va indemn sa cititi, fie cu ochii, fie cu urechile, dar sa cititi.

   Va recomand cartile lui Al Duma, oricare dintre ele. Sunt pline de de toate - istorie, romantism, aventura, povesti de dragoste, ura si razbunare, te tin in suspans si iti ofera o doza buna de adrenalina:
CELE 2 DIANE,
CEI 3 MUSCHETARI,
DUPA 20 DE ANI,
VICONTELE DE BRAGELONNE,
DOAMNA DE MONSOREAU,
REGINA MARGO,
CONTELE DE MONTE-CRISTO.

P.S.: Poate sunt mai invechita, dar inca n-am prins gustul cartilor scrise mai recent, exceptand acelea despre bunele maniere, yoga sau limbajul trupului.

"Intelectualii".MD vs Carla's Dreams

    Textul de fata, am inceput sa-l scriu, dupa ce am citit un post de pe FB, citez: "Eu sunt mai ramas in urma cu noile tendinte. Poate sa-mi explice cineva, ce anume transmit cei cu POHUI? Transmit careva valori, educatie, morala si nu inteleg eu? Sau a ajuns prostia sa fie considerata o valoare?", apoi un articol (pe care il gasiti aici), scris de o duduie, care tine in mana doua pasapoarte, unul moldovenesc si unul romanesc. Ati ghicit, are dubla cetatenie. Dar ce are textul acesta cu duduia? Absolut nimic, doar ca m-am simtit ca si cum cineva mi-ar pune carbuni incinsi sub talpi. Si eu am dubla cetatenie, si eu vorbesc romana si nu moldoveneste, si eu mi-am facut studiile in Romania si am locuit aproape un sfert din viata mea in Romania. Si ce? Asta ma face mai om decat sunt unii care locuiesc in Moldova? Asta ma face mai bogat spiritual? Sa flutur pasaportul romanesc ca pe un trofeu nu ma face mai bun si nici mai bogat. Sa fluturi acel pasaport cu mandrie ca asa simti, nu ca iti aduce niste beneficii.

    Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre o anumita trupa din Moldova care canta o piesa impreuna cu Inna. Discutiile, in contradictoriu, vizavi de aceasta trupa, m-au lasat perplexa. Recunosc ca pana sa vad acel post de pe FB nu am stiut cine sunt acei de la Carla's Dreams, atat de discutati astazi. Autorul, Vlad, cand a postat mesajul sau pe FB nu a realizat ca de fapt el a facut reclama. Si o sa explic si de ce. Eu n-am auzit de aceasta formatie, dar, uite ca, Vlad, mi-a facut-o cunoscuta. De fapt, asa apar multe evenimente din neant, fie prin reclama pozitiva, fie negativa. Din  curiozitate, am intrat pe youtube sa vad despre cine si ce e vorba. Si am ascultat melodia pana la sfarsit si, pe deasupra, am mai cautat si alte melodii ale aceleeasi trupe, ca sa-mi fac o idee.

    Mi-a placut, este tot ce pot sa spun. Nu stiu de ce, insa mi se pare ca aduce cumva cu Guess Who, formatie romaneasca, pe care eu o apreciez pentru simplitatea cuvintelor pline de inteles. Cine vrea sa asculte asculta, cine vrea sa inteleaga intelege.

    De ce, totusi, Carla's Dreams nu este inghitita de acei pseudo-intelectuali moldoveni, care si-au tocit coatele pe bancile universitatilor din Romania si pantofii prin cluburile de fite din Bucuresti? Cica prosteste lumea si promoveaza incultura. Dragilor, dar oare sa spui un adevar in fata, necenzurat se numeste incultura? Fiecare, in masura in care poate, va intelege niste versuri, le va trece prin ceea ce se numeste creer si sa le va da un inteles. Ok, cuvantul P.O.H.U.I (puteti vedeavidioclipul aici)   tradus mot-a-mot din jargonul si regionalismul moldovenesc, dar si din rusa, are o anumita semnificatie, care nu-mi face cinste s-o traduc, dar semnificatia cuvantului este, in romana urbana, "Mi se rupe" sau ca sa vorbim din DEX ca adevarati intelectuali putem sa numim piesa "Imi e indiferent". Oricare variante descriu aceeasi stare. Dincolo de acest aspect, cantecul are sensuri mai profunde.  Aceasta melodie transmite un mesaj, iar videoclipul si mai mult - "Fii mai bun".

    De ce sunteti atat de pudici, atat de prefacuti si de ce constituie pentru voi un tabuu aceasta injuratura si acele cuvinte pe care si voi le-ati folosit la un moment dat sau inca le folositi? Oare nu ati obosit sa latrati unii la altii? De ce gasiti orice motiv ca sa va aratati indignarea fata de ceea ce se intampla acum, in Moldova legandu-va de originile voastre, de cultura, de arta, sub orice forma n-ar fi ea, va legati de oamenii, de cuvinte? Oare e mai importanta  fonetica unei piese, stilul piesei, ca foloseste cateva injuraturi, decat mesajul pe care il transmite si notele muzicale care iti rasuna in urechi? Cu ce sunt mai bune piesele celor de la O-zone? Ca nu injura? ca nu spun lucrurilor pe nume? Pavel Stratan, prin versurile lui i-a adus pe moldoveni in pragul colapsului? Din cauza lui s-au apucat moldovenii sa bea? Beau numai moldovenii, oare? Pavel Stratan nu a schimbat cultura moldovenilor in nici un fel si nu cred ca o va face nici Carla's Dreams. E doar un curent, cu un mesaj, un mesaj bun pentru cine are urechi sa auda. Pe Paraziti nu-i ataca si nu-i judeca nimeni pentru versurile necenzurate, pentru ca spun lucrurilor pe nume. Carla's Dreams are o identitate, este diferit de tot ce se intampla in Moldova si pentru ca e diferit e si judecat.

    Ce cultura promovati voi, postand pe FB o poza cu voi, iesind dintr-un club, intr-o dimineata, cu o fata obosita si bauta si cu mesajul "Dupa o noapte de distractie"? Vedeti vreo diferenta de mesaj intre aceasta poza si titlul piesei? Eu nu vad nici una. Ce valori, ce educatie, ce morala transmiteti voi, iesind din club? Nu-i asa ca in acel moment va e P.O.H.U.I (Patologia Obstructiv Huliganica Uniform Iradiata), dar dupa ce va reveniti, dupa un somn bun, aveti "intelepciunea" de a critica pe altii?

    Moldovenii sunt sinceri, moldovenii vor lua mesajul asa cum cred ei, moldovenii sunt mai intelepti decat credeti voi. Ascultati piesa asta, poate se trezeste in voi patriotismul si nu acel patriotism pe care il fluturati in fata celorlalti, ci acela care vine din adancul sufletului, de la origini.

Carla's Dreams - Nascut in Moldova

Pantofii de mireasa - de la atuuri la riscuri

    Pantofii sunt un accesoriu foarte important pentru mireasa. Desi pantofii nu sunt o prioritate pentru mirese, ei au un rol important in a tine nivelul nervilor sub control. Daca iti cad din picioare sau dimpotriva te strang, daca simti ca iti amortesc picioarele sau ca nu mai poti de bataturi, inseamna ca nu ai ales pantofii potriviti. Dincolo de eleganta si faptul ca trebuie sa se potriveasca cu tinuta, pantofii de mireasa mai trebuie sa fie si comozi.

    Eu ador pantofii inalti, mi se par cei mai sexy dintre accesoriile unei mirese, dar, din pacate picioarele mele nu sunt obisnuite cu tocul cui, de 15 cm, asa ca, la nunta mea, am renuntat la placerea aceasta in schimbul comoditatii si am ales o pereche de pantofi simpli, in clasicul alb, decupati in fata si cu toc de 8 cm. Au fost atat de comozi, incat, dupa 23 de ore in picioare si dupa dansuri cu foc, ii simteam de parca as fi fost desculta.

Pantofii mei

    Evident, pantofii ii alegi si in functie de stilul personal, stilul petrecerii, anotimp. In ultimul timp, un must-have, il reprezinta pantofii colorati care dau, acea pata de culoare, unei mirese imbracate integral in alb. De la culoarea preferata, culoarea nuntii sau, pur si simplu, o culoare care se regaseste in buchetul miresei, poti sa alegi orice iti doreste inima, important, este sa fie in concordanta cu restul tinutei.

    De multe ori miresele aleg acel "something blue" care pe langa traditie mai este si o culoare usor de asortat.

    Poti alege pantofi albi cu accente de culoare:

    Daca sunteti obisnuita cu tocurile inalte, pantofii Stiletto, iti pot face ziua mai frumoasa:

    Daca, dimpotriva, nu poti purta pantofi inalti, fie din cauza ca nu esti obisnuita (si nici nu trebuie sa risti in ziua nuntii) sau pentru a nu fi mai inalta decat mirele, balerinii sunt o alegere foarte buna. Balerinii ii poti lua si ca a doua pereche de pantofi, pentru momentele in care iti doresti sa topai cu foc, in mijlocul invitatilor:

    In general, pantofii cu toc mediu, se potrivesc, la toate tinutele, insa in functie de model poti sa-l asortezi unei tinute mai retro sau mai elegant, mai romantic sau in stil grecesc:

    In funtie de material poti alege pantofi din materiale textile, piele, imitatie din piele sau pantofii de "cristal":

    Sandalele, pentru sezonul de vara, reprezenta cea mai buna alegere. Fie ca alegi cu toc mare sau mediu, fie ca le vrei colorate, pe care sa le porti si cu alte ocazii, ai o varietate foarte mare:

    In alegerea pantofilor incearca sa tii cont de cateva lucruri pentru ca ii vei purta pe parcursul a mai mult de 10 ore:
- captuseala interioara sa fie antiderapanta
- ar fi de dorit ca materialul din care e confectionat sa fie mai moale, nu rigid
- pentru a te obisnui cu ei, e bine sa-i porti prin casa, iar pentru a evita bataturile, pernute de silicon sunt excelente.
    Despre ce modele sa alegi in funtie de forma piciorului nu ma pot pronunta, nu sunt specialista.
    O sa inchei cu doua superstitii despre pantofii de mireasa, insa ca orice superstitie, nu trebuie sa tii cont de ea. Pe mine doar ma amuza:
1. Se spune ca in ziua sau in noaptea nuntii nu trebuie sa-ti schimbi pantofii pentru ca o sa-ti schimbi si barbatul;
2. Nu trebuie sa alegi pantofi decupati pentru ca iti fuge norocul prin decupajul pantofului.