Hyde Park in flacari

Parcurile Londrei sunt adevarate oaze de liniste, relaxare si verdeata. Chiar si iarna. Hyde Park nu face exceptie. El care este gazda, deja celebrului Winter Wonderland, despre care o sa vorbesc intr-o postare, aproape de Craciun.

La Miercurea fara cuvinte imaginile sunt suficiente.

Cum am ajuns in India!

Am ajuns in India! Da. Va zic imediat si cum.

In momentul in care primesti o oferta de job, pe care o consideri mai buna decat cea pe care o ai, esti hotarat sa schimbi multe. Daca esti nevoit sa-ti schimbi locuinta, o faci, in speranta ca asta nu te va afecta prea mult.
Dar te afecteaza. Lasi in urma niste locuri pe care le cunosti ca palma mainii drepte, renunti la confortul unui camin cunoscut, la cunostintele pe care ti le-ai facut in zona si te muti in alta parte a unui oras imens. Schimbarile nu sunt usoare, mai ales cand descoperi ca, desi locuiesti in acelasi oras, locul e absolut diferit.

Londra. Londra e orasul cameleon. Am mai povestit eu despre Londra. Insa orasul asta pe care-l descoper acum mi-e total necunoscut.

Am locuit ceva timp in sud, in afara Londrei, apoi intr-o suburbie a Londrei din Surrey. Aceasta din urma mi-a ramas aproape de suflet. E o zona in care bogatii, atat ai Angliei cat si ai lumii, si-au trecut resedinta sau domiciliul pe cutia postala, printre care Eric Clapton, Mick Jagger (Rolling Stones), actorul Michael Caine, Roman Ambramovich si altii. La ceas de seara, intr-un restaurant, i-am vazut de aproape si pe Angelina Jolie si Brad Pitt. Nu stiu daca locuiesc in zona sau erau in trecere cu treburi, insa mi s-au parut niste oameni atat de simpli si obisnuiti. Nimic nu ar fi tradat vedetismul lor. Oamenii nu s-au inghesuit sa-i deranjeze cerandu-le autografe si poze. Nici ospatarii nu au schitat vreun gest deplasat. Eu m-am facut mica in scaunul meu si i-am urmarit din umbra. Sunt atat de diferiti ca mentalitate, fata de romani, incat nu exista comparatie.
Surrey e o zona foarte frumoasa, amenajata si bine organizata. Te simti placut si treci neobservat prin multime, pentru ca aproape nimeni nu iese in evidenta, nu-si arata opulent banii pe care ii are.
O singura chestie e mai nasoala aici, transportul public e foarte putin, poate si din cauza ca majoritatea au masini in garaj si nu una-doua.
E adevarat ca aici te simti un soricel mic, mai ales cand, in drum spre serviciu treci pe langa imensele proprietati private si mai tragi cu ochiul peste gard, dar asta-i viata. Nu toti ne nastem egali.

Si revenind la schimbarea pe care am facut-o, m-am mutat in vestul Londrei. De la Sud-Vest la Vest. N-ai zice ca e o asa mare distanta, e vorba de o jumate de ora-o ora de mers cu masina, dar diferenta culturala e ca intre cer si pamant.

Zicea cineva ca in momentul in care aterizezi pe Heathrow Airport (HA), aterizezi in India de fapt si nu in capitala Marii Britanii. N-am dat crezare, desi la iesirea din aeroport tenurile creole ale celor pe care ii intalnesti te duc cu gandul la acea tara asiatica. Te gandesti, totusi, ca HA e un aeroport international si de ce sa nu intalnesti tot felul de oameni din diferite rase.
Ei cam asta am gasit eu in vestul Londrei. Nu un oras britanic ci o Indie.

Mi-a fost foarte greu sa gasesc o casa de inchiriat care sa-mi placa. Majoritatea celor care dau in chirie camere sunt indieni, pakistanezi, din Sri-Lanka(srilankezi sau cum sa le zic?), rusi, negri. In foarte multe case e o mizerie de nedescris, iar mirosul mancarii indiene e imbibat si in covorasul de la intrare.
Cu greu am gasit o camera dubla care sa ma multumeasca cat de cat. Tot intr-o familie de indieni, dar cel putin mirosul nu e persistent si chiar aproape inexistent. Sunt inca in renovari, poate de aceea. Oricum, nici aici nu pot sa zic ca ma simt in largul meu. Zona e numita "Little India", deci unica pata de culoare mai deschisa, de prin zona, sunt eu. Si credeti-ma, nu-mi place sa ies in evidenta chiar atat de tare.

Duminica am mers la supermarket sa cumparam ceva de halit. Am pornit GPS-ul si am purces in cautarea supermarketului. Cica nu-i mult, doar vreo 4 km. Dar cand am dat de drumuri inchise am tot ocolit de s-au facut vreo 10 km. La un moment dat n-am mai avut cum sa ocolim si am intrat pe un drum plin de lume. Lume colorata, lume vesela. Foarte multi dintre barbati purtau un fel de turbane portocalii. Dansau, mancau in mijlocul drumului. La un moment dat am intalnit un convoi, de am crezut, prima data, ca e un convoi mortuar, apoi am crezut ca-i nunta. N-am nimerit-o de nici un fel.

Ii zic omului meu:
- Esti sigur ca e Londra? Nu ne-am teleportat in India cumva?
Ma uitam uimita in jur si nu intelegeam ce se intampla. Au inceput sa ne abordeze o gramada de indivizi. Ne bateau in geam si incercau sa ne ofere produse alimentare. Le faceam din deget ca nu multumesc, ei insistau. Intr-un final am deschis geamul si m-am pomenit cu mainile ocupate cu farfurii de unica folosinta in care se afla mancare indiana, le-am pus pe bord pentru ca altii insistau sa ne dea pahare cu ciocolata calda, mere, banane, portocale, pachete cu mancare. Oamenii, vazand ca nu am cum sa le mai tin, le puneau pe genunchii mei, apoi pe jos la picioare. La inceput am crezut ca ei le vand, dupa care am inteles ca ei le dau, cum ar veni la noi, de pomana. M-au umplut de detoate, ce rost mai avea sa mergem la supermarket. Am trecut totusi de multime, am iesit pe o straduta mai libera si inainte sa intram la supermarket un tanar impartea cutii de 7up. Le scotea din buzunar si le dadea soferilor. Am ramas uimita de aceasta traditie. Atunci sotul si-a facut curaj si l-a intrebat ce se intampla. Cu un accent profund indian i s-a raspuns ca e o sarbatoare a lui Dumnezeu sau ceva de genul.

Am gustat din toate ce ni s-a oferit, cu retinere. Nu-s obisnuita sa mananc orice mi se ofera pe strada. Am gustat doar ca sa vad ce gust au. Recunosc n-am ramas deloc incantata de sosurile prea dulci or prea iuti care insoteau mancarea. Poate nu-s obisnuita. Eu mi-s asa mai de la tara, mancarea trebuie sa fie sarata si dulciurile dulci. Dar am zis bogdaproste si sa fie primit. Pe romaneste, ca in indiana de unde sa stiu eu cum se zice.

Si uite asa, de vreo saptamana-doua incerc sa ma obisnuiesc sa locuiesc in India. Nu stiu daca voi zabovi mult prin imprejurimi, dar incerc sa ma bucur de tot ce mi se ofera. Asa o sa incep sa cunosc si alte natii.

 सभी का सबसे अच्छा!
P.S. Ar vrea sa insemne Toate cele bune, dar nu stiu daca e asa si daca n-am scris vreo injuratura. Ahaha.

P.P.S Pozele nu-s facute de mine, dar ilustreaza foarte bine ce am vazut acolo. Eu m-am pornit la supermarket nu la parada, deci aparatul foto a ramas acasa si telefoanele, ca de obicei, cu bateria descarcata, aproape de tot. Din mine fotograf ca un popa tuns:))

Fizica si piscina vecinilor

Am cam absentat pe aici. Motivat. Nu, nu-s oficial in vacanta, dar tot am lipsit motivat.

Si pentru ca am ales ca destinatie de supravietuire Marea Britanie, am inceput sa sar din lac in put, vorba aia, la temperatura ma refer. De la 15 grade C cate au fost alaltaieri, cu ploaie rece ca de sfarsit de octombrie, la 31 de grade azi si daca tin cont de umezeala britanica, cele 31 de grade se transforma lejer in 40. Ma topesc la propriu. Noroc cu inventiile astea, gen aer conditionat. N-am aer conditionat in casa asta inchiriata. La britanici nu prea se practica, la britanicii astia obisnuiti, cu salarii de 2-4 mii de lire pe luna, ma refer, nu la aia de si-au cumparat case de cateva milioane de lire, cu piscina pe care nici n-o folosesc, pentru ca merg la spa si in vacante, la fel de des cum britanicii obisnuiti isi fac cumparaturile la supermarket, poate si mai des.

Deci, n-am aer conditionat in casa si cum la fizica am fost un pic mai mult decat zero barat, caci imi placea aparatul ala de facea mini-fulgere, prin nu stiu ce forta de frecare, ca atata am retinut si eu, n-am putut inventa vreo dracovenie de asta care sa ma racoreasca. Am deschis toate geamurile ca sa se faca curent, asa cum m-a invatat bunica si aici s-a cam terminat fizica mea. Si cu toate geamurile deschise, tot cald e. Nu-mi ramane decat sa ma racoresc cu un frappe. Si ca sa fie treaba treaba, am dat fuga la Costa, am savurat un frappe delicios cu inghetata de vanilie, m-am racorit la aerul lor conditionat de niste preturi la frappe, de m-au facut sa ridic din spranceana si sa scot portofelul din geanta cu o strangere de inima. Ei, dar 30 de minute de racoare, au meritat lirlili platite.

In drum spre casa, am trecut pe la supermarket si cum n-am gasit nici o oferta la piscina, din aia, gonflabila, m-am lasat pagubasa si mi-am zis ca imi fac eu un frappe si ma racoresc la piscina vecinilor.

Frappe, nu e prima oara cand beau, dar va zic cu mana pe inima ca pana azi, n-am stiut ce ingrediente are. Banuiam ca nu-i lipseste cafeaua si laptele, insa mai mult de atat nici ca am avut chef sa ma gandesc. Goagalul asta, bun la toate, m-a facut si gospodina. In 3 secunde am realizat ca frappeul meu sta de ceva timp in frigider, trebuie numai mestecat si servit in pahare mari. Si daca am facut asa mare descoperire la mine in bucatarie, atunci haide-ti sa va zic si voua reteta asta simpla.

Ingrediente: 2 lingurite cafea instant, putin lapte, zahar, un pic de apa rece, daca aveti un shaker, un pahar inalt si un pai.
Cafeaua, zaharul si apa (cam 4 lingurite) se adauga in shaker si se agita in toate partile vreo 30 de secunde. Eu n-am shaker asa ca am amerstecat intr-un alt pahar vreo 10-15 secunde.
In paharul ala inalt pentru frappe, am pus niste cuburi de gheata, am turnat incet amestecul de cafea. Dupa asta am pus un pic de lapte UHT, dupa care am mai pus un pic de apa ca sa fie mai mult. Cum aveam niste frisca lichida prin frigider am pus deasupra. Cu inghetata ar fi fost si mai racoritor, dar n-am avut, caci aseara, sotul o dosise in stomac. Daca ai si un pai e si mai savuros.

Poze n-am facut. Pe caldura asta numai de poze nu-mi arde. Promit pe data viitoare, ca pe azi, deja, m-is plina de frappe. Vecinii nu erau acasa, asa ca stand la masa in gradina mea, mi-am clatit privirea, de la distanta, cu piscina lor gonflabila. Intre piscina lor si fizica mea, stiu, nu-i nici o legatura. Asa credeti voi, de fapt este o legatura. Pe nici una n-o detin.

Si asa a mai trecut o zi de vara. Si asa am intrat cu dreptul in luna lui Cuptor.

Vacanta placuta si racoare pentru zile cu arsita va doresc!

Micul Print

Tara care ma gazduieste, Marea Britanie, sarbatoreste, in acest moment, nasterea primului fiu al printului William si al ducesei Kate. E un baiat, deci un mostenitor, un nou mostenitor. Viitorul rege s-a nascut astazi, la ora 16.24 p.m. ora Londrei si cantareste 3,800kg.

Foarte curios este faptul cum a fost anuntata familia regala, apoi supusii coroanei britanice. Imediat dupa nastere, a fost scris un certificat, in care se confirma sexul, greutatea copilului si ora nasterii. Acest certificat este trimis sub excorta la Palat, unde sunt informate rudele, incepand cu Regina Elisabeth a II-a. Apoi certificatul este pus in curtea palatului pe un panou. Din acel moment, informatia despre nasterea unui nou membru al familiei regale, devine publica. Sigur ca printul William si-a informat familia si prin telefon.

Mie nu-mi ramane decat sa ma bucur alaturi de ei. Sa le fie sanatos bebelusul regal si sa le aduca bucurii, lor, dar si noua. Si poate ca aceasta fericire a lor, a tuturor britanicilor, sa-i faca mai ingaduitori cu romanii, cu romanii care sunt oameni, nu cu cei care merita un loc la racoarea gratiilor.

Sa traim in pace!

Surse poze: google.co.uk

Pe urmele lui Charles Dickens

Weekend-ul trecut a fost unul dintre preferatele mele. Mult soare, miros de mare, piele usor bronzata si un mic gratar la marginea plajei. A fost cu adevarat Happy Weekend, asa cum ne propune Elly Weiss in fiecare saptamana, saptamana aceasta fiind editia 27.

Ei bine, sfarsitul saptamanii trecute m-a prins lenevind pe nisipul englezesc al Canalului Manecii. In Anglia vremea nu prea e prielnica pentru plaja si mare, englezii evadand in vacante spre locuri mai insorite si ape mai calde, gen la Mediterana in Spania. Totusi, daca temperaturile depasesc 20 de grade toata lumea migreaza spre plajele  cu ape reci si nisip fierbinte. Pana nu demult, mergeam la plaja in sudul Angliei. Anul acesta am hotarat sa incercam ceva nou, asa ca am ales Broadstairs, o localitate din regiunea Kent, aflata la 130 de km est de Londra.

Stancile albe si inalte din calcar aproape pur imprejmuiesc plaja Botany Bay din Broadstairs dandu-i un aspect misterios, salbatic aproape. Stand sub stanci, la plaja sau inotand in apa sarata si rece a Canalului ai impresia ca ai naufragiat pe o insula stancoasa si rupta de lume. Este una dintre cele mai fermecatoare plaje de pe insula Thanet. Orasul se afla sus pe stanci, iar ca sa ajungi la plaja trebuie sa cobori niste scari inguste care se latesc pe masura ce te apropii de nisip.

Jos la poalele stancilor, pe plaja, mareea si-a lasat amprenta pe stancile de un alb orbitor. Mi-e greu sa descriu cum sunt aranjate stancile pe aceasta plaja. Doua bucati separate parca sunt rupte din stanca ce troneaza dea lungul plajei, parca e un vapor naufragiat rupt in doua. Plaja e destul de aglomerata si noi incercam sa gasim un loc mai retras, asa ca mergem printre acele stanci, ajungand intr-o parte a plajei mult mai retrasa decat restul. Trecand printre ele, imaginea care mi-a venit in minte a fost ca traversez un canion. Acolo intre stanci nisipul era rece ca gheata, noi iutind pasul ca sa ajungem pe nisipul incalzit la soare.

Acea parte a plajei era mai putin populata pentru ca de acolo tocmai se retrasese apa si nisipul era inca umed.

Ne-am instalat chiar langa stanca, iar eu m-am intins la soare ca sa-mi iau doza de vitamina D pe tot sezonul. Acolo, sub stanci, nu era vant, era chiar cald, dar n-am avut indrazneala sa intru in apa. Era prea rece. Asa ca m-am multumit sa fac doar baie de soare.
In timpul mareei, plaja este complet acoperita de apa, iar daca mareea e mai puternica, apa ajunge la cativa metri deasupra plajei. Cum apa era in reflux, am profitat sa admir stancile de la un capat la altul. Unicul inconvenient a fost ca plaja era plina de pietre si pietricele, de scoici, alge si alte chestii care erau aduse de flux.

Cand a inceput sa se instaleze foamea am scos gratarul de unica folosinta si am fript niste bucati de muschi de porc pus la marinat, de acasa. Nu erau panouri care sa interzica gratarul pe plaja, nu eram nici unicii care frigeau carne la malul marii.
Probabil cu totii ati simtit un moment in care atmosfera creata de diverse actiuni, iti provoaca un moment de liniste si fericire. Pentru mine plimbarea de la Broadstairs a fost unul dintre acele momente. N-am apucat sa vizitez orasul, decat foarte putin, n-am apucat sa vad nici alte plaje cunoscute ca cea din Viking Bay, descrisa in romanul lui Charles Dickens " David Copperfield", plaja pe care am putut-o zari mai spre est, atunci cand eram sus pe stanci. Data viitoare promit sa revin cu poze. Ajunsa acasa am cautat informatii pe net despre locul care mi-a oferit acea priveliste minunata si o clipa de fericire.

Daca veti ajunge vreodata prin zona, nu ezitati sa vizitati orasul si plajele din Broadstairs. Veti intelege de ce Charles Dickens a fost fermecat de aceste locuri. Marele scriitor a fost un vizitator frecvent al acestui orasel intre anii 1837 si 1859, la finalul cartii David Copperfield, Dickens contureaza frumusetea plajei Viking Bay de deasupra stancilor. Mandri de asocierea cu scriitorul, in oras se gasesc o multime de atractii legate de acesta. Exista Old Curiosity Shop, Barnaby Rudge Pub, Dickens' Walk Dickens' Pantry si doua muzee, toate dedicate cu mandrie scriitorului. Tot in cinstea lui, din 1937 se organizeaza The Boadstairs Dickens Festival, in a treia saptamana a lunii iunie. Festivalul a pornit de la ideea lui Gladys Waterer, proprietarul Casei Dickens, de a comemora o suta de ani de la prima vizita a scriitorului in Broadstairs.

Un alt eveniment are loc in Broadstairs, la inceput de sezon estival, in luna mai, incepand cu anul trecut, numit Broadstairs Big Weekend. Evenimentul cuprinde seri tematice de weekend: dans vineri noaptea la Pavilion, film pe plaja sambata, iar duminica Guinness World Record Attempt
O alta sarbatoare care are loc in acest orasel este Festivalul muzical Folk Week, care se desfasoara in a doua saptamana din august.

Asa ca o paranteza, daca as fi stiut de acest festival mai dinainte cu siguranta as fi luat parte la el, pentru ca scrierile acestui nuvelist renumit sunt si pe placul meu. Dupa ce am descoperit acest orasel cu specific victorian si plajele ce il inconjoara, m-am gandit sa caut niste informatii legate de locurile vizitate. M-am umplut de literatura si istorie. Nu m-am gandit ca aflandu-ma in Anglia de vreo 3 ani, stiu, totusi, atat de putine despre locurile si evenimentele acestei frumoase tari care ma gazduieste.

P.S. Pozele nu sunt de cea mai buna calitate si nu reflecta intru totul frumusetea locului.
P.P.S. Intrebare de baraj, ghiciti daca era incarcata bateria DSLR-ului meu atunci cand l-am luat cu mine la plaja ca sa fac poze.

Diferente - Azalee vs Rhodondendron

Si uite, ca avand denumirea sub nas (va multmesc inca o data pentru denumire) am putut sa caut mai multe informatii despre floarea care m-a zapacit weekendul care tocmai a trecut. Elly iti multumesc pentru pont. Franceza nu e chiar punctul meu forte, desi mai de mult o stiam la nivel conversational, de aceea am cautat informatii in romana si engleza despre Rhodondendron, comparandu-le desigur cu informatiile de pe site-ul francez propus de Elly.

Denumirea Rhodondendron provine din greaca, insemnand "rodon" - trandafir, iar "dendron" - copac si face
parte din familia Ericaceae. Multitudinea de specii, peste 1000, din genul Rhodondendron sunt confundate cu plantele din genul Azalee, ele asemanandu-se foarte mult. Una din principalele diferente dintre cele doua genuri este ca Azaleea are 5 stamine, iar Rhodondendronul are 10 stamine. O alta diferenta este ca Azaleea este mai mica in dimensiuni, deasemenea si frunzele sunt mai mici. Azaleea poate decora si apartamente, pe cand Rhodondrendronul este recomandat mai mult pentru gradini.

Golden Rhodondendron
Picture Source: Selvin Chance

Terenul pe care poate fi cultivat Rhodondendronul nu trebuie sa fie calcaros, ci acid, bogat in humus si eventual in turba. Aceasta planta prefera umbra, umiditate mare, atat in aer cat si in sol.

Acest copac decorativ este de marime medie, in general avand, o inaltime cuprinsa intre 1 m si 6 m, exceptie facand specia Rhodondendron giganteum care poate atinge si 30 de m inaltime. Frunzele sunt aranjate in spirala pe ramurile acestuia, fiecare frunza fiind lunga si avand margini netede cu varful ascutit. Culoarea lor este verde inchis si in functie de specie sunt cazatoare si permanente. Florile au diferite forme si culori in functie de specie, perioada de inflorire fiind mai-iunie.

Daca nu stiati, exista miere de Rhodondendron, foarte deschisa la culoare si cu gust dulce. Acest tip de miere cristalizeaza foarte incet deoarece este bogata in fructoza si zaharoza. Ea nu prezinta nici un pericol, mierea de Rhodondendron toxica, cu care s-au otravit soldatii lui Xenofon, provenea de la Rhodondendron ponticum, o specie comuna in Asia Mica. Toxicitatea mierii provenita de la aceasta specie se datoreaza prezentei in nectar a andromedotoxinei.

Rhondondendronul cu flori roz, ale carui imagini le-am publicat ieri, intrebandu-va ce floare este, face parte din specia Rhondondendron Albert Schaweitzer, numita astfel in cinstea doctorului Albert Schaweitzer, misionar in Africa. Aceasta specie face niste flori de culoare roz, una dintre petale avand o pata rosu-intunecat. Perioada de inflorire este sfarsitul lunii mai si in iunie, iar frunzele raman verzi inchis in toate sezoanele. Frunzele ei sunt toxice daca sunt ingerate, oamenilor putand provoca halucinatii, iar unor animale chiar moartea.

Rhodondendron Albert Schaweitzer
My personal picture

Eh, iar acum avand atatea informatii despre aceasta planta, ma pot bucura, in voie, de frumusetea florilor.
Un inceput de saptamana minunat!

P.S. Si alta data daca nu mai stiu ceva, ma ajutati nu? Big hug!

Comoditatea ne face niste marionete

De la un timp am devenit foarte comoda. De cand cu internetul, dau foarte rar pe la un magazin, asa cum a fost el creat, magazin in viata reala. Online platesc contributiile la stat, online platesc asigurarea medicala, asigurarea la masina, online imi reinoiesc garderoba, online cumpar bilete peste tot (concerte, parcuri de distractie, muzee, castele, avion or ferry), online imi verific balanta bancara, online, totul e in online.

Mai nou, am inceput sa-mi achiziotionez si produse alimentare tot online. Nu radeti de mine ca nu glumesc. Azi ploua continuu, vreme urata, fara chef de iesit la cumparaturi. Si chiar de stomacul ma indeamna la supermarket, eu imi pun in fata leptopul, ca pe tableta nu-mi place sa stau si rasfoiesc paginile cu produse alimentare ale supermarketurilor de la care cumpar de obicei. Ce-mi pofteste inima. Vreau salam, comand salam (nu de ala muzicalo-rozator de ureche, ca pe ala nu-l inghit nici pe moca), vreau pui grill, il primesc fierbinte, vreau paine pe vatra, nici o problema. Livrarea intr-o ora, la fix cat sa apuc sa flamanzesc bine.

S-a terminat cu cozile interminabile. Timpul e scurt si toata lumea cauta sa faca cat mai multe lucruri in acelasi timp, poate din comoditate si graba. Secolul vitezei il traiesc din plin, dar ma oboseste teribil. Cateodata simt ca nu pot tine pasul si atunci ma intorc pentru o scurta vacanta in tara ca sa-mi reincarc bateriile. In tara, acasa, ritmul vietii e muuult mai incet. Ai timp sa respiri, ai timp sa meditezi, ai timp sa privesti cum rasare iarba, cum cresc mugurii, ai timp sa intretii prietenii puternice (cine vrea si poate), ai timp sa iti dai seama cand a aparut primul rid, ai timp sa te duci pe la institutiile statului, or la banca cu diverse treburi si sa revii de doua trei ori pentru ca si cei de lucreaza acolo au timp sa-ti spuna ca "azi n-avem chef sa te servim, revin-o maine"... Sau asa vad eu lucrurile de la distanta.

Aici n-ai timp. In graba trebuie sa iei decizii, in graba treci pe langa oameni fara sa-i observi pentru ca ai telefonul la ureche, in mana o cafea, in cealalta o geanta si intarzii la serviciu unde te asteapta lucrurile pe care n-ai reusit ieri sa le faci si probabil ca nici azi nu vei reusi. In graba iti suni parintii, in graba iti suni prietenii sa le zici la multi ani si asta nu ca ti-ai fi amintit, dar telefonul pe post de agenta iti aminteste asta, mergi la petreceri in graba, mergi in vacante in graba, mergi pe drum in graba.

Cand te asezi in pat, seara, nu ti-e gandul la perna pufoasa in care esti gata sa te scufunzi, ci la cate n-ai reusit sa faci si trebuiau facute de saptamana trecuta, dormi in graba, mananci in graba, respiri in graba...

Si revenind la comoditate, am devenit dependenta de card. Nu mai stiu sa folosesc cash-ul. Ma enerveaza sa-l folosesc. In tara fiind, scoteam din portofel cardul cu gand sa-l folosesc si cei de la casa, fara sa aiba macar bunul-simt sa-mi zica "Ne pare rau, nu se accepta card", cu o moaca posaca, de parca le-as fi mancat pranzul, m-au trimis la capatul lumii (si aici vorbesc de comoditate, pentru ca probabil n-a fost chiar asa departe) sa gasesc bancomat, sa scot bani, sa ma reintorc, sa stau la aceeasi coada interminabila pentru a doua oara si sa plec nervoasa acasa, ca au vrut sa ma fure de niste bani pe care nu-i meritau, produsul scumpindu-se brusc, la casa. Dupa prima patanie, la fiecare iesire din magazin imi numaram banii, dar ma pierdeam in maruntisul care imi facea geanta mai grea.

Am devenit dependenta de timp, de societatea grabita, de card, de online si de cumparaturile on-line. Ma intreb unde o sa ajung in ritmul asta, unde vom ajunge noi toti, ca majoritatea supravetuim in ritmul asta? Spre ce ne indreptam?
Nu mai stim sa ne bucuram de viata reala, caci totul e in online -  cumparaturi, socializare, dragoste, viata personala si tot, din comoditate.

Si pentru ca de la un timp ma roade acest gand, mi-am propus ca de acum sa incerc sa respect cele cateva lucruri pe care mi le-am propus pentru acest an:
- sa nu mai las mesaje de felicitare pe site-urile de socializare prietenilor ci sa-i sun, cel putin;
- sa nu refuz nici o iesire cu prietenii, pe motiv de vreme urata, lene, chef si oboseala;
- sa ies mai des la cumparaturi, decat sa fac acelasi lucru online (chiar daca cumparaturile mele se termina cu dureri de cap, oboseala, nervi si produse inutile (vezi Aventuri la mall si despre cumparaturi si liste);
- sa neglijez cat pot de mult "feisbucu'" si "odnoklassnishii" in favoarea socializarii in viata reala.
Ar mai fi si altele, insa se face lista prea lunga si mi-e frica ca nu reusesc sa ma tin, cel putin, de acestea. Din comoditate.
Comoditatea ne face niste marionete, zic in loc de concluzie, zic si cred.

Flori de camp cu spatele in soare

E duminica si e soare. N-am ratat ocazia de a face o plimbare in natura. M-am umplut de energie cat pentru o saptamana ploioasa. Am savurat soarele prin fiecare fibra si celula.

Am ramas in urma de grup pentru ca la fiecare pas gaseam de fotografiat ceva, inclusiv drumul in toata splendoarea lui:))

Apoi am adunat un buchetel de flori de camp pe care vi-l ofer in semn de multumire ca intrati sa ma vizitati

Raspund propunerii Anastasiei de a participa la jocul FFFB.
Un sfarsit de saptamana minunat!

Dependenta ma baga in sevraj

Pe geam se preling siroaie de lacrimi, cerul e trist astazi. La fel e de o vreme. Nu stiu ce ar putea avea, ce nu-i place, de ce e atat de trist. Mi-e dor sa-mi zambeasca larg, cu tot albastru infinit, iar razele cu degetele lor calde sa-mi mangaie pielea, dandui o nuanta usor ciocolatie.

Cand sunt trista plang, cand mi-e greu in suflet plang. Plansul scoate tot cei negativ, ganduri triste, doruri, nemultumiri, nervi, suparari. Fiecare lucru negativ il simt cum se prelinge pe obrazu-mi. La fel ca ploaia pe geam. Asa ma descarc eu, ma eliberez, imi revin. Plansul e o terapie, nicidecum un moment de slabiciune. Un fel de zen. Uneori lacrimile le simt fierbinti, ca si cum mi-ar arde pometii. Cred ca-i de la intensitatea gandurilor de care vreau sa scap.

Simteam nevoia acestei terapii, pe care n-am mai folosit-o demult, iar ploaia mi-a adus-o plocon. Nu, nu sunt trista, nu am nici motive acum, nici nu plang acum, dar ma simt abandonata, abandonata de soare, de vreme frumoasa si calda, de vara si flori, de zambete si pantaloni scurti.

Cat am asteptat primavara... Si ce am asteptat-o! Cand a venit, am primit-o cu atata drag, cu atata veselie, nici in cuvinte nu incape. Soare, flori, mirosuri ademenitoare si fermecatoare, pline de amintire si iar revin la soare. M-am bucurat din plin, dar nu suficient. Savuram fiecare strop de lumina cald care imi atingeau fibrele sufletului. Ziceam ca nu a fost suficient. Nu, nu a fost. Decat trei saptamani, atat a durat. Atat a durat perioada pantalonilor scurti si a bluzitelor inflorate, a rochitelor flu-flu si a ochelarilor de soare. Aveam mereu cu mine cel mai important accesoriu - zambetul. In acele saptamani am fost in extaz, insa a venit Pastele si odata cu el revenirea la toamna tarzie si rece caci doar asa pot sa numesc aceasta luna mai din Marea Britanie. E toamna in luna mai.

Ce as putea sa adaug despre Marea Britanie? Nimic decat stiti deja, referitor la vremea de aici. Sunt mega cunoscute ploile si vremea schimbatoare, dar parca niciodata n-a fost atat de ploiasa si rece luna mai, luna florilor si a zambetelor larg intiparite pe chip. Am doua saptamani de cand am revenit de la soarele cald de acasa si nu au fost decat doua zile in care sa nu fi cazut macar un strop. Doua dimineti de duminica mai exact, caci odata cu dupa-amiaza a revenit si plansul cerului.

Imi e trist si ma incearca o usoara depresie. Sunt dependenta de soare, ceea ce imi lipseste aproape cu totul aici. Cred ca daca mai continua ploile voi intra in sevraj si fereasca sfantul sa nu am soare. Il cumpar de pe ebay, ca tot e la moda sa cumperi lucruri de acolo.
Nu a mers nici cu incantantia pe care o rosteam, mica fiind, atunci cand aparea vreun nor de ploaie mai puternic si-mi intrerupea balaceala din lacul de langa padure "Doua bete in cruce/Ploaia se duce!".

Nu merge nimic. Cerul e foarte suparat. Ma intreb de ce...
Cu o randunica nu se face primavara, dar daca imi trimite-ti vreo raza la pachet poate ca va merge?!

Poftim la masa cu dor de casa - Ardei umpluti ca in Moldova

Astazi a fost frig, frig cu soare. Am inceput sa ma obisnuiesc cu vremea si cu frigul din Marea Britanie. Site-urile de specialitate arata ca pe vineri se asteapta 9 grade in termometre. 9 grade! 9 grade la sfarsit de mai?! Chiar si in Anglia, cu tot cu clima ei schimbatoare, ploiasa si rece, de 50 de ani n-a mai fost atat de rece in luna mai. Merii inca sunt imbracati in haina alb-roz de primavara, dar sufera.

Si cu tot necazul meu cu frigul, am hotarat sa gatesc ceva cu gust de la mama de acasa. N-or fi fost ei, exact ca ai ei, insa vizual si gustativ ne-au lasat gura apa.

Asadar, astazi va poftesc la Ardei Umpluti ca in Moldova:

Reteta e relativ usoara, iar pentru 6 ardei mari, caci atatia incap inghesuiti in cratita mea, am folosit urmatoarele ingrediente (6 ardei ar putea fi 6 portii daca e sa ma iau dupa stomacul meu sau 2 portii pentru cei mai mancaciosi):

- o ceasca de 200 de gr de orez;

- 500 de grame carne de porc (eu prefer un pic afumata)

- 2 cepe medii

- 2 morcovi medii

- bulion (eu folosesc o conserva de rosii decojite)

- sare, piper, patrunjel verde, ulei.

Inainte de toate am pus la umflat orezul, in apa fierbinte, vreo 10 minute. Am pregatit ardeii. Am scos semintele, dar am pastrat coditele, mai mult de design. Am tocat ceapa, am dat prin razatoare morcovii si am taiat carnea cubulete mici-mici.

Apoi intr-o tigaie, am pus la calit ceapa si morcovul. Dupa ce s-au inmuiat  am pus carnea si am lasat-o pana s-a facut alba, apoi peste acestea am pus conserva de rosii decojite pe care le-am zdrobit cu lingura. E mai usor cu bulion, doar ca bulionul din comert nu-mi este pe plac. Am lasat vreo 5 minute pe foc. Peste orezul spalat bine si un pic umflat am adaugat tot sosul din tigaie. Am pus sare si piper dupa gust si patrunjel verde tocat marunt. Dupa ce am mestecat bine, cu umplutura obtinuta am burdusit ardeii pe care i-am asezat unul langa altul in cratita si am turnat apa cat sa-i cuprinda pana la jumatate. La foc mediu au stat aproximativ o ora.

Dupa cina n-a mai ramas decat codita.

Umplutura pentru ardei si sarmale, in zona Moldovei este diferita decat in restul zonele romanesti. In Moldova orezul este ingredientul care domina, iar carnea nu este tocata ci taiata cubulete. Aceeasi reteta o puteti face la cuptor, adica in loc sa puneti ardeii la fiert, ii puteti pune in tava la cuptor cu mult bulion sau sos de legume. Cum credeti ca e mai bun. Eu intodeauna improvizez, ca sa nu va mai spun ca odata ardeii mei umpluti sau trezit la cuptor acoperiti cu cascaval. Dupa pofta!

Nu pot sa nu le invit la un ardei si pe dragii mei: Mirela, Elly Weiss, Minnie, Carmen, Vienela, Javra, Anastasia Crenguta, Alina Braileanu, Fairytale.

Pofta Buna!

Astazi doar mac

In Anglia ploua de cateva zile, iar gandul meu e la macii de acasa.

Multumesc pentru gazduire Carmen!

Flowers from everywhere

Un gand bun in Vinerea Mare si multa pace in suflet va doresc!

Din punct de vedere ortodox in Vinerea Mare toate treburile prin gospodarie ar fi trebuit sa fie terminate (pana in Joia Mare), nu se spala, nu se calca, nu se face curat, nu se sacrifica pasari si animale, nu se vopsesc oua, se tine post negru. Nu stiu cati dintre voi pot sa respecte aceste traditii, insa eu nici macar post negru nu mai pot sa tin. Si nu pentru ca nu pot, cred ca nu vreau destul. E usor sa zici nu pot, e simplu. 

Se zice ca daca nu mananci si nu bei nimic pana la asfintit atunci vei avea un mire frumos. Hmm, un motiv in plus pentru fetele nemaritate sa tina post negru. Eu, insa, am un sot frumos si ce mire frumos a fost... dar am tinut post negru sa stiti;) chiar am tinut cand eram mai mica si naiva. Bine, nu murim noi daca nu mancam o zi intreaga, ca n-ar fi prima data. Cand pleci de dimineata la serviciu si nu apuci sa bei macar un ceai toata ziua tot post negru se numeste cred, dar n-are aceeasi valoare ca cel din Vinerea Pastelui.

In sfarsit, va doresc o zi cat mai frumoasa si pregatiri de Paste cat mai usoare!

Va imbratisez si va ofer un buchet de flori primavaratice sa va aline simturile.

British Spring Flowers:

Flowers from Moldova

I share this beautiful flowers with Floral Love.

3 secunde de levitatie

Zilele friguroase de iarna si de primavara intarziata le-am alinat uitandu-ma la poze de vara. In Marea Britanie rar prinzi zile atat de calduroase incat sa-ti permiti sa faci o baie in mare. Vara trecuta, insa, am avut cateva weekend-uri pline de soare si apa sarata. 

Reflexii in reflux

SoriN a lansat provocarea la RIO (Reflexii in oglinda)

Cum l-am intalnit pe George Clooney in persoana

S-a uitat asa la el si i se paru ca-i cam galbejit.
- Poate i-o fi rau de la atata stat pe scaun, intr-o singura pozitie.
Se apropie de el.

- Domnu', imi dai si mie un d-ala, cum ii zice, semnatura? 

Domnul de pe scaun nu raspunse, nici macar nu se misca.

- Auzi, sunt fana ta, cea mai mare si vreau si eu unnn ... unn ... un d-ala... autograf. Sa stii ca ma uitai la toate filmele tale. 

Fata isi dezgoli un picior si-i arata, cu degetul, unde sa-i lase semnatura. Daca a vazut ca "Domnu'" de pe scaun sta teapan, ii indesa bustul in fata si ii arata un alt loc unde sa-i lase un autograf.

Apoi m-a fixat insistent, ca si cum ar vorbi cu mine. Nici acum nu stiu daca duduia a vorbit cu mine sau doar facea o constatare cu voce tare.

- Nu ma baga in sama... Oi fi asa urata? Parca-i de ceara. Te pomenesti ca ii... 

Il atinse si realizand ca da, e de ceara, fata a incruntat, a suparare, sprancenele.
- Cum sa ma minta, frate. Au zis ca il voi vedea pe Clonei in persoana. Eu pentru bucata asta de ceara am dat 30 de paunti (lire sterline)? Sa ma fure asa pe fata, in biiiip? Credeam ca numai ai nostri sunt furaciosi, dar si astia o fi tot de la Slatina...

Mai departe nu reproduc intamplarea pentru ca au urmat doar biiip, biiiip, frate, biiip...
Public doar poza cu mine facuta dupa ce duduia fusese linistita de cativa bodyguarzi:

Postarea participa la provocarea lansata de SoriN la RIO (Reflexii in oglinda).

Luna

Luna din seara asta nu are nevoie de cuvinte.

Miercurea fara cuvinte.
P.S. Luminita aia, albastra, de deasupra, o fi vreun OZN? Zic:)))

Statistic vorbind . . .

    Vremea la Londra, te face sa te intrebi daca natura iti joaca feste, tie sau tuturor, daca ea are ceva cu noi si se razbuna in cel mai murdar joc posibil. Mi s-a facut dor de vremea de Acasa, caci nu numai lumea e altfel Acasa, dar si soarele isi imprastie miile de raze altfel, mult mai placut si mai iubitor.

    Statistic vorbind, vrema la Londra, arata cam asa:

Vineri dupa-amiaza, o zi superba si un soare cuceritor, te moleseste si te face sa astepti cu nerabdare sa termini programul la munca. Te face sa te gandesti la cate ai de facut in zilele tale libere sau la ce ti-ar placea sa faci atunci. Iti faci un plan pentru a doua zi si speri sa nu ploua ca sa-l duci la bun sfarsit.

Sambata dimineata: te trezesti, te uiti pe geam si vezi un soare imbietor, zambesti in speranta ca nu va veni ploaia in acea zi. Dupa cateva secunde apar cativa nori, iar intr-o jumate de ora o ploaie marunta si rece iti da planurile peste cap. Te asezi in fotoliu, plictisita si speri din nou, dar de data asta speri ca duminica nu va fi ca sambata. Speranta moare ultima, dar moare si ea intr-un final caci Duminica e la fel ca sambata. Luni continua sa ploua marunt si rece si din cand in cand mai apare cate-o rafala de vant mai puternica. Restul saptamanii nici nu mai conteaza. Aceasta e o statistica personala pentru ultimile 5 saptamani, timp in care, daca, in weekend, n-a plouat atunci a nins. Cica e vreme buna de numarat banii, dar ma intreb care bani?

Green ray/Raza verde

    M-am apucat din nou sa sper, sa sper ca vara nu va fi la fel ca iarna, ca vara asta nu va fi la fel ca vara trecuta, ca soarele se va arata mai des decat raza verde, ca vom avea mai multa sanatate si mai multi bani, ca anul asta va fi mai bun ca anul trecut,  ca voi auzi mai putine lucruri despre sfarsitul lumii si mai multe despre o crestere a economiei mondiale, ca voi auzi mai putine manele si  mai multe stiri pozitive despre imaginea plaiului mioritic, ca vom avea mai multe motive de a ne bucura de viata decat am avut in ultimii ani, ca ... M-as multumi si cu atat pe anul asta.

    Sa ne auzim de bine iar vremea din sufletul nostru sa nu fie ca vremea din statistica mea!

5 lucruri pe care le poti face la Londra gratuit

    Intodeauna m-au fascinat metropolele, rapiditatea cu care se schimba totul, graba oamenilor, vibratia strazilor. Spre deosebire de viata la tara, unde parca te intorci in trecut, unde ai suficient timp sa gandesti, sa meditezi, sa te calmezi, orasele sunt atat de agitate, n-ai timp sa inchizi ochii si sa respiri adanc, oamenii sunt atat de grabiti, totul se misca cu o viteza inimaginabila, nu ai timp sa ramai in urma, nu ai voie. Intr-un oras esti pur si simplu invizibil, aproape ca nici nu-ti cunosti vecinii, oamenii sunt diferiti.

    Londra, ca despre ea o sa vorbesc astazi, ma uimeste in fiecare zi si in fiecare zi o face diferit si placut. In Londra e placut sa te uiti la oameni, cum sunt imbracati, cum se comporta, cum traiesc, cum vorbesc. Nu le e frica sa faca combinatii ciudate in materie de imbracaminte, ciudate in opinia celor care nu sunt obisnuiti cu acest stil, cu aceste stiluri. Fiecare om e imbracat diferit, fiecare persoana are un stil, are o combinatie de haine care nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca se poate face. Sunt liberi si sunt constienti de acest lucru. Sunt indiferenti fata de ce se intampla in curtea vecinului, dar nu sunt indiferenti atunci cand cineva are nevoie de ajutor pe strada. Aici nimeni nu te judeca, nimeni nu te intreaba de ce asa si nu altfel. Ai o sumedenie de alegeri, daca nu esti multumit cu un lucru fii sigur ca il gasesti in alta parte si poate chiar mai bun, poate chiar mai eftin. Aici oamenii traiesc dupa propriile tipare, dar tin cont si de reguli.

    Londra este un oras al schimbarilor permanente, e un cameleon. Ziua in Londra, atmosfera si oamenii sunt foarte diferiti de cum sunt noaptea, incat nici nu ai crede ca te afli in acelasi oras. Din aceasta cauza eu inca nu simt ca am vazut totul aici, sunt convinsa ca mai sunt o sumedenie de lucruri, locuri de vizitat si de exploatat.

    Daca vii in Londra in vizita, fii sigur ca n-o sa ai nici o singura zi in care sa nu ai ce face, sa nu ai ce vizita. Din pacate acest oras al vibratiilor este unul in care aproape totul se plateste, nimic nu se da pe gratis. Insa englezii tin foarte mult la cultura si mai ales la cultura lor, pe care au grija s-o promoveze in toate modurile si in orice moment. Din aceasta perspectiva am identificat cateva locuri pe care sa le vizitezi gratuit:

1. Majoritatea muzeelor de stat au intrare gratuita:

British Museum. Aici poti sa petreci o zi intreaga si tot nu ai suficient timp sa cercetezi tot ce poti vedea acolo, un muzeu plin de istorie, istoria intregii lumi, a diferitor popoare si culturi. Aici am stat ore bune sa privesc sarcofagele din Egiptul Antic, statuile din Grecia Antica, cultura japoneza, unde parca m-am teleportat in romanul lui James Clavell, Shogun, iar pe langa toate astea poti gasi acolo o inimaginabila comoara - biblioteca si arhiva museului.

British Museum

British Museum

British Museum

Natural History Museum. Aici de asemenea poti petrece o zi intreaga fara sa te plictisesti, poti vedea toate creaturile pamantului, de la cele preistorice si pana in prezent. Chiar la intrare te intampina unul dintre cei mai "veseli" si "jucausi" dinosauri - cel care a jucat un rol foarte important in filmul "O noapte la muzeu". Aici, nu numai ca ai la dispozitie, o sumedenie de lucruri de vazut, dar si muzeul in sine are o arhitectura extrem de frumoasa.

National History Museum

National History Museum

National History Museum

National Gallery. Poti vedea tablouri ale celor mai cunoscuti pictori. Aici trebuie sa revin intr-o zi. Tot incerc sa ma educ sa-mi placa pictura, dar deocamdata nu reusesc sa creez o legatura intre mine si pictor/pictori. Ma uit la tablouri si le apreciez doar pe cele simple - piesaje, portrete obisnuite. Pana acum, n-am reusit sa "citesc" gandurile pe care le-a avut un mare artist atunci cand a desenat un simplu punct, or cateva linii cu pensula. Voi mai incerca, cine stie, poate voi avea mai mult sorti de izbanda.

National Gallery

 Mai sunt si alte muzee cu intrare gratuita, Observatorul Astronomic, Muzeul Marinei, Muzeul Stiintei sau Galeriile Tate, eu insa inca nu am ajuns, dar imi propun pentru vara care vine sa le "rasfoiesc" fila cu fila.

2. Gradinile si parcurile Londrei. Nu sunt putine si peste tot e intrare libera. Natura in starea sa naturala, natura amenajata, parcurile si gradinile din Londra sunt incantator de frumoase. Aici nu vezi panouri pe care sa scrie "Nu calcati iarba", aici oamenii se aseaza pe iarba, isi trag sufletul, fac plaja, mananca, savureaza o mica pauza din graba de peste zi, din stresul de la serviciu: St. Jame's Park de unde ai cele mai frumoase privelisti spre Buckingham Palace, Hyde Park si Kensington Gardens, or Queen Mary's Rose Gardens care se afla in Regent Park sau cel mai mare parc regal din Londra Parcul Richmond care se afla in sud-vestul Londrei si unde poti intalni caprioare, stejari seculari, o gradina botanica, un teren de golf, chiar si locuri de unde poti inalta zmei, or Lincoln's Inn Fields sunt doar unele dintre cele mai populare. Daca ajungi in nordul Londrei nu ezita sa intri in Primrose Hill. De acolo ai o priveliste incantatoare asupra Londrei.

Primerose Hill

Regent Park

St James Park

St James Park

3. Viziteaza Square-urile Londrei:

Trafalgar Square este unul dintre locurile unde isi dau intalnire tinerii, studentii, turistii. Aici au loc demonstratii politice dar si culturale. Mai poti vedea Nelson's Column sau National Gallery, de care ziceam mai devreme. Dar pe langa frumusetea locului mai poti intalni si conationali mai creoli care incearca sa te buzunareasca. Am o astfel de amintire de aici. Ca in majoritatea pietelor din orase exista un loc unde se aduna porumbeii. Mi s-a parut dragut sa vad cat de blande sunt aceste pasari si am zis sa fac o poza in mijlocul lor. Deodata m-am trezit, langa mine, cu un individ, cu o fata dubioasa, care mi-a pus in mana niste orez. M-am uitat ciudat la el, dar n-am banuit ca dupa ce voi fi terminat de facut poza individul imi va cere niste maruntis. WTF mi-am zis si l-am chemat in ajutor pe sot in suava limba romana. Individul s-a uitat lung la mine, a plecat si l-a trimis pe un altul sa ma cerceteze, zicandu-i in engleza colegului de "serviciu" ca "Astia-s de-ai tai, ia-i in primire". A venit ala si intr-o romana cu accent oltenesc ni-a zis ca suntem liberi. Serios??? Adica ne-a scutit de "taxa" aia, doar pentru ca suntem conationali. Vai dar ce dragut din partea lui. Extraordinar. Am avut un scurt moment in care am vrut sa-i dau cu ceva in cap sau sa strig in gura mare, sa ma auda doti care se invarteau pe acolo, sa nu se mai lase mintiti de acesti indivizi - unul era vorbitor de rusa, iar celalalt de romana si faceau echipa. Insa mi-am vazut de ale mele cu gandul ca fiecare are destula minte incat sa stie ce sa faca cu ea. Dincolo de aceasta intamplare locul este unui uimitor de frumos.

Trafalgar Square

Picadilly Circus este un alt loc de intalnire si de relaxare. Am vazut in multe filme imagini cu acest loc. E ca si cum ti-ai da intalnire la Stefan in Chisinau sau la Coloane in Bucuresti, asa e aici iti dai intalnire la Picadilly, unde deseori au loc spectacole culturale.

Picadilly Circus

Din Parliament Square ai o frumoasa panorama asupra celebrului Big Ben. Aici poti vede monumente si statui ale unor personalitati importante. Aici am vazut pentru prima data lalele negre,  aproape negre.

Paliament Square

Covent Garden Market este unul dintre cele mai populare piete din Londra. Aici poti sa te plimbi doar, or poti sa faci cumparaturi, ori sa stai la o cafea. Ai o sumedenie de alegeri. Am trecut pe aici intr-o zi de vineri, dupa-amiaza, atunci cand corporatistii dupa ce si-au luat salariul au poposit aici sa se rasfete inainte de weekend. Posetele sau gentile cu acte, or hainele lor, altadata calcate la "dunga" stateau acum pe jos. Nimanui nu-i pasa ce se intampla in jur, fiecare in gasca lui discuta tinand in mana o bere - femei, barbati, tineri si mai in varsta, in picioare sau asezati, toti isi beau berea la fel cum dimineata isi savureaza cafeaua. Un tablou ciudat de placut si relaxant.

Cea mai cunoscuta, insa, este Piata din fata Palatului Buckingham, de unde poti vedea momentul schimbarii garzilor la ora 11.30 dimineata, unde ai cea mai buna vedere spre palatul Buckingham, iar de pe pajistea de alaturi  iti poti bea cafeaua linistit.

Square-ul Palatului Buckingham

4. Daca vei face o plimbare pe malul Tamisei ai numai de castigat. Poti admira cele mai cunoscute atractii ale Londrei: celebrul London Eye, Houses of Parliament, Big Ben, St Paul's Cathedral sau Tower Bridge.

London Eye

Houses of Parliament si Big Ben

Tower Bridge

5. Sau pur si simplu te poti plimba pe strazile din Londra. Arhitectura strazilor, cladirilor si monumentelor te vor uimi la fiecare pas. De la gotic la clasic, de la simplist la modernist, oriunde intorci privirea ai ceva nou si frumos de descoperit. Cladirea sub forma de glonte - Gherkin sau sediul central al bancii ILoyds, or poate Turnul Londrei sau Westminster Cathedral, toate au ceva specific Londrei.

Gherkin

Tower of London

Gherkin

Westminster Cathedral

ILoyds Bank

Cum am mai spus, Londra este un oras destul de scump, iar intrarile la anumite obiective turistice iti cam usureaza buzunarul. De exemplu daca vrei sa mergi la celebrul muzeu al figurilor din ceara trebuie sa scoti din buzunar 30 de lire. Exista diferite oferte sau cupoane cadou, pe care le gasesti in ziare, reviste, pe cutiile de ceriale sau dulciuri, pe sticlele de sucuri, cu care iti poti achizitiona un bilet, iar o a doua persoana sa intre liber. Cu astfel de cupoate poti intra la diferite muzee private, la London Eye, la Aquarium, parcuri de distractie etc. Despre acestea si despre alte locuri de vizitat in Londra, dar cu plata, va voi povesti intr-un alt post.