Scopul este bine conturat in minte, dar raman alte chestii de care depinzi si care iti intrerup firul pe care il tii, strans, in mana. Prin intunericul ce-ti invaluie fiinta, incerci sa cauti capatul rupt al firului. Nu poti urma aceasta cale fara a urma acel fir invizibil. Te apleci si pipai drumul pe care mergi. Dai de pietre si cioburi ascutite care iti sfasie mainile, dar continui sa cauti. Il gasesti, dupa lungi cautari si il urmezi.
In intunericul bezna vezi luminite ca niste stelute, mai mari si mai mici. Observi si un Luceafar pe care il numesti scopul tau. Pare mai aproape decat celelalte luminite si iti zici "Mai am putin, rezista...". Trebuie sa rezisti, desi ai talpile insangerate de atata drum. Nici pantofii n-au rezistat, cum de rezista talpile tale oare, fara pantofi in picioare? Esti obosita si flamanda. Gandul ca, mai ai putin si apoi te vei relaxa intr-o cada cu apa calda si parfumata te face sa mai rezisti.
Aproape, ajungi acolo unde iti propui. Ultima parte a drumului e al naibii de greu de parcurs. N-ai rabdare, oboseala te invaluie ca o plapuma calda si moale, ploaia incepe din senin. Rece. Te ustura ranile, dar continui. Tu trebuie sa ajungi acolo, la Luceafarul care te calauzeste.
Trebuie. Nu stii ce te asteapta, daca iti va placea ceea ce gasesti si ceea pentru care ai rabdat si indurat atatea iti va satisface vanitatea de a ajunge sus. Poate mai sus ca unii. Desi esti mai sus ca unii, esti, totusi, mai jos ca altii. Vanitate, durere, chinuri, scopuri... Trebuie.
Nu stii, dar trebuie. Prea mult trebuie.
In perioada de tranzitie te simti fericita, pentru ca tu crezi ca dupa, urmeaza intr-adevar fericirea la care visezi, dar nimeni nu-ti garanteaza aceasta fericire si mai ales nimeni nu-ti poate spune cand se va termina perioada de tranzitie. Poate ca niciodata.
Parca mi-ai fi citit gandurile cand ai scris acest articol! Ma regasesc in totalitate in el, cu talpile insangerate, infometata de o multime de chestii si dornica sa termin, sa ma relaxez in apa calda si parfumata. Cu fiecare noua proba mi-am spus: mai rezita putin, mai rezista... Si am rezistat... Imi vad Luceafarul stralucind tot mai tare, sunt aproape de capatul drumului... :)
ReplyDeleteIti tin pumnii stransi. Vei rezista, caci esti o persoana puternica.
DeleteNu Tina, tu vei iesi repede din aceasta perioada de tranzitie! Sunt convinsa!
ReplyDeleteEsti tanara, tenace si ai un sot care te iubeste! Pot sa afirm aproape ca ai iesit din tranzitie?!
pupici draga mea!
Minnie, provocarile sunt multiple si mai mereu prezente. Intodeauna iesim din unele si intram in altele.
DeleteImbratisari!
Chiar trebuie? Sa te zbati si sa suferi atata? Pentru?? Nu exista ca unii sunt mai buni ca altii, asta e doar o iluzie, toti suntem inzestrati cu aceleasi capacitati, numai ca unii aleg o cale si altii alta, insa asta nu inseamna ca trebuie sa suferi pana la epuizare. Natura lucreaza oricum si lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie, daca e sa avem rabdare si sa observam circuitul firesc. Toata suferinta asta nu e decat in mintea noastra si mintea este cea care ne ofera tot felul de scenarii care ne pun fata in fata cu suferinta.
ReplyDeleteAvem si posibilitatea sa traim simplu, dar cati vor asta si cati rezista? Iar acest trebuie - el este inexistent!
Avem posibilitatea sa traim simplu, dar ce inseamna a trai simplu? Fiecare percepe diferit. Pentru mine, de exemplu, a trai simplu inseamna sa caut noi provocari.
DeleteDa-mi voie sa te contrazic, nu toti suntem inzestrati cu aceleasi capacitati. De exemplu unii au capacitatea de a vorbi in public extrem de dezvoltata, altii in schimb sunt buni la partea tehnica si practica. Iar ca sa iti atingi niste scopuri, daca trebuie si sa suferi vei suferi, rezultatul va fi mai dulce cred. Acest trebuie, e impus de eu vreau, asta in cazul meu.
Sa zicem ca randurile care le-am scris sunt mai mult un crampei scurt dintr-o lupta, mai mult psihologica, dar nu ma refer doar la mine. Vad aceasta lupta zi de zi, in jurul meu. Oamenii vor si incearca sa obtina ceea ce vor, ei nu se dau batuti.
Multumesc de vizita. Te mai astept. Mi-a parut bine sa-mi impartasesti parerea ta.
Nu te contrazic, pana la rma fiecare are propriul adevar, fiecare are o traire si o experienta proprie. Sa ne auzim cu bine :)
DeleteExact, fiecare are o experienta din care vorbeste, de aceea probabil si parerile sunt diferite. Insa mi-a placut mult ce mi-ai spus mai sus si anume ca "natura lucreaza oricum si lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie". E de tinut minte;)
DeleteSunt de acord cu Minnie, plus că ești făcută să lupți și să câștigi, ești tânără, frumoasă și deșteaptă! O săptămână frumoasă îți doresc, Tina dragă! :)
ReplyDeleteOh, Mirela, multumesc. Nu mereu castig, dar nu ma dau batuta. Sunt ca un GPS, daca am ratat un drum, caut un altul, dar care sa ma duca acolo unde imi doresc.
DeleteSaptamana frumoasa si tie si cat mai multa inspiratie la atelier.
Este prima data dand te citesc si esti obosita,dezamagita ,cred un pic ingrijorta.Viata e ca o sinusoida.Ce m-a enervat linia asta la viata mea,dar asa a fost si este.Tu esti jos,dar vei urca,sunt sigura. Seara buna,
ReplyDeleteN-am vrut sa exprim chiar ca sunt intr-o stare psihologica groaznica, caci nu sunt, cel putin nu groaznica. Dar asta e viata, nu e mereu o line dreapta si in urcare. Mai trebuie sa aiba cotituri, rascruci, dealuri si vai.
Deleteseara minunata si tie!
Intr-adevar niciodata nu stii ce iti rezerva viitorul, iar cu cat iti doresti un lucru cu atat pare mai indepartat, si mai greu de obtinut. Te inteleg perfect.
ReplyDeleteSi daca am sti, oare ar mai fi viata asa de interesanta?
DeleteExclam si eu la fel ca Vienela, parca mi-ai descris experienta de asta vara, parca mi-ai descris viata, caci si eu sunt intr-o permanenta tranzitie. Intr-o lupta perpetua pentru un job, pentru dragoste, pentru fericire. Cand zic ca le-am atins, se iveste ceva care imi arata cat de departe sunt de obiectiv. E greu, dar e si frumos. Simti ca traiesti, stii de ce traiesti. Oh, Luceafarul...nu l-am vazut niciodata prea clar! E in ceata momentan. :))
ReplyDeleteSeara frumoasa draga Tina. :* Felicitari pentru articol. :)
Cred ca asa suntem noi, oamenii, mereu cu obiective si teluri in zare, mereu in schimbare. Altfel n-am mai fi fiinte umane, am fi marionete, papusi.
DeleteMultumesc, Nice, aprecierea ta ma incanta.
dezamagiri?! nu stiu daca pot vorbi despre asa ceva...
ReplyDeletedupa o lunga experienta de viata, am invatat ca nimic nu a fost si nu este asa cum mi-am dorit, cum mi-am propus - nici pe parcursul drumului, nici la finalul actiunii .. totul a depins de altii (pentru ca mediul social a fost si este puternic...) care si-au pus o amprenta puternica schimband din mers realizarile mele...
norocul meu - daca il pot numi noroc/ajutor in viata - a fost adaptarea mea la conditii oricat de vitrege ...
schimbarea nu aduce binele ... strica doar ... continui sa cred ca traditionalismul, pastrarea si transmiterea traditiilor stramosesti ar fi fost utile societatii noastre... nu s-ar fi ajuns la societatea de azi, debusolata, lipsita de bun simt, fara repere/modele adevarate !!!
"Prin intunericul ce-ti invaluie fiinta, incerci sa cauti capatul rupt al firului."
ReplyDeleteNu simt ca ma invaluie un intuneric...ma simt insa ca prinsa intr-o cursa din care nu stiu cum sa ies... E greu si complicat, capatul rupt la firului chiar nu-i de gasit in cazul meu, in perioada asta care se prelungeste sine die. Nu prea am nimic de ales, nu e nicio provocare la orizont... Dar nici nu ma plang, nu disper. Am scris aceste randuri fiindca, prin intermediul articolului, m-am simtit intrebata :)
Sa ai de infruntat provocari cat ma interesante iti doresc.
Si o noapte buna, draga mea. Te pup!