Un Paste fara oua vopsite

Cum sunt englezii astia. N-au sarbatori multe, dar alea care le au le petrec cum trebuie, adica cu zile libere. Se apropie Pastele si la ei. Anul asta Pastele catolic s-a nimerit sa fie odata cu Pastele ortodox. Minunat. N-am idee cum e sarbatorita noaptea de inviere, insa nu ma asteptam ca Vinerea Mare la ei sa fie zi libera sau cel putin cu program scurt, in care magazinele nu lucreaza (poate doar unele cu program scurt), bancile la fel si majoritatea firmelor de stat sau private or au program scurt or nu lucreaza de loc. Pentru mine conteaza aceasta zi libera doar din perspectiva ca Omul meu are o zi in plus sa se maimutareasca (deja) prin apropierea burtoiului unde salasluieste temporar cel care-i va purta numele. Eu, oricum, mi-am luat concediu meritat pana la aparitia minunei cu ochi, asa ca, zi libera sau nu, ma relaxez la fel. Astazi ne bucuram impreuna de primavara frumoasa care a poposit pe aici si nu mai pleaca si nici nu vreau sa plece. Sambata toate institutiile au program normal, adica program scurt ca sambata, iar apoi urmeaza duminica si luni, zile in care sa te tot lafaiesti sub plapuma, fara sa fii stresat ca suna ceasul prea devreme.

Vine sarbatoarea cea mare, iar eu nici ca o simt. Pastele, nu are nici un farmec sarbatorit la Londra. Joia Mare despre care vorbeam anul trecut aici, nici n-am simtit cum a trecut, fara Joimarita si fara mirosul de cozonac. Vineri, adica azi, nimic nou sub soare. Facebook-ul s-a umplut de poze cu cozonaci si oua vopsite, insa mie nici oua nu-mi vine sa vopsesc, ca oricum nu le mananc. Oua fierte mananc, oua vopsite nu. De ce nu le mananc, nu ma intrebati ca nu stiu, insa imi place sa le vad pe masa de sarbatoare. Care masa de sarbatoare? Eu si sotul intr-o camera inchiriata? In constiinta mea, masa de sarbatoare este Acasa, in familie si desi cu sotul formam o familie, in curand largita, inca nu am gasit locul pe care sa-l numesc Acasa si sa ma simt ca Acasa. Sper, in cativa ani, sa reusesc sa am un loc pe care sa-l numesc locul unde ma simt Acasa la mine. Apartamentul pe care l-am cumparat nu se pune, pentru ca el, sarmanul, inca isi asteapta locuitorii, pana atunci are pe usa un lacat mare. 

Si totusi, am un loc pe care il consider Acasa. Acel loc este in continuare casa parinteasca, un loc sfant si plin de amintiri. In aceste conditii, am decis pe ultima suta de metri sa luam bilete de avion si sa petrecem macar a doua zi de Paste la masa de sarbatoare, plina de bunatati pregatite de mama (mamele amandurora), impreuna cu cei mai dragi noua. N-am mai gasit bilete cu zbor direct in ajun de Paste, asa ca am luat pentru a doua zi, iar pretul lor ne-a scuturat bine contul bancar. Asta e o chestie minora in comparatie cu bucuria pe care o sa mi-o ofere imbratisarea de la mama si de la tata.

Eu inca nu stiu ce voi manca in ziua de Paste, cu siguranta nu cozonac si oua vopsite, insa a doua zi o astept mai ceva ca ziua de Paste.

Va doresc ca macar voi sa va bucurati mai mult de aceasta sfanta zi, sa aveti pace si liniste in suflet, iar lumina invierii sa va calauzesca pasii.

Un Paste fericit sa aveti!

Blond de 1 martie

Sambata, de 1 martie, n-am putut sa stau in casa.
Dimineata, cu ochii clipocind de somn, aud cateva batai in geam. Aratarea aia de afara era atat de frumoasa, cu pletele-i aurii. Mie imi plac mai mult brunetii, dar ala, va jur, ca era splendid, asa blond cum era. Se uita la mine cu privire ademenitoare si ma indemna sa ies afara. Parca nu l-as refuza, dar cand ma gandeam ca saracu' barbatul meu e la serviciu, mai ca as fi stat inchisa in casa de ciuda.

Brusc imi amintesc ca stabilisem sa ma vad cu cineva. Reintalnire dupa 6 ani. Il rog, din ochi, pe blond sa ma insoteasca ca doar n-oi merge singura. In jumate de ora il iau de brat pe blodul meu si plecam impreuna la intalnire. Ajunsi la mall stabilesc cu blondul sa ma astepte pe undeva pe afara, ca intalnirea ce urma, era, asa, ca intre fete, iar el nu era invitat. A fost o dupa-amiaza minunata, fetele au fost extraordinare. Barfe nevinovate, povestiri, intamplari, amintiri, zambete si prajituri. Ce mai, un 1 martie, cum demult nu mai traisem. La un moment dat a trebuit sa-mi iau la revedere de la fete, desi as mai fi stat. Imi placea compania lor.

Cand sa plec acasa, blondul era de negasit. N-a mai avut rabdare sa ma astepte. E adevarat, ma cam lungisem cu intalnirea la mall, timpul a trecut pe neobservate, se cam lasase seara si frigul. Ma intalnesc cu sotul in oras si plecam impreuna acasa. Cate flori am primit in ultimile luni raman si eu uimita, dar tocmai in acea zi, pauza. El stie ca de 1 martie traditia e sa-mi dea un buchetel de ghiocei, dar saracul imi jura ca in florarii n-a gasit, iar prin gradini, inclusiv a noastra, ghioceii de mult nu mai sunt. Asa am ramas eu fara ghiocei de 1 martie, dupa 8 ani de zile.

Nu m-am bosumflat ca stiu ca a avut intentia, insa gandul mi-a zburat la blondul cel frumos. Cred ca de ciuda a furat ghioceii. Toata iarna, desi a fost scump la vedere, s-a simtit prezenta lui, chiar si dupa stratul gros de nori. El e de vina. El a furat ghioceiii. Cu toate astea, nu pot sa ma supar pe el pentru ca imi place cand e prin preajma, imi place sa-mi mangaie fata in fiecare dimineata si sa ma incarce cu vitamina D. Si doar el imi poate bate in geam ca eu stau la etaj si n-am balcon. Blondul asta are capacitatea sa urce cat de sus vrea, pe cand Romeo al meu intra pe usa ca tot omul normal. Ce sa caute pe balcon cand are usa si scara. E adevarat, cateodata arunca cu pietricele in geam pentru ca-si mai uita cheia acasa, dar n-are el motive sa se catere tocmai pana la geam.

Romanticul meu, cu mii de raze in evantai, imi insenineaza diminetile si ma face sa zambesc cand apare la geam, obosit din cauza luptei cu norii astia britanici care nu-l lasa nicidecum sa rasfete oamenii. Iar eu ii zambesc dulce si lenevesc in pat ca o pisica, caci nu ma grabesc nicaieri.

Si cu toate ca n-am primit ghioceii obisnuiti de 1 martie, ziua a fost minunata, de dimineata si pana seara, cand dupa cina, eu si Romeo am adormit dusi, el obosit dupa munca, eu dupa iesirea in oras. Ca de, cine a zis ca e usor sa te plimbi prin mall, e chiar obositor.
Din pacate, blondul s-a suparat ca l-am lasat sa astepte prea mult si de doua zile nu mai apare. Incerc eu sa-l momesc weekendul viitor. N-are incotro, doamnele trebuie rasfatate de ziua lor.

Va doresc o primavara insorita, plina de vioiciune si zambete! Nu numai doamnele ci si domnii.

Parfum de faurar

Inca nu stiu sa fauresc cuvinte cu inteles in fraze logice si celor care m-au intrebat cand o sa le fac placerea de a scrie iarasi, le multumesc ca se gandesc la mine. Nu, nu am renuntat definitiv. Reinvat sa-mi placa sa scriu nu numai pentru mine.

Faurar m-a luat pe nesteptate si m-a prins in mrejele lui parfumate cu miros de ghiocei. La Londra e primavara, soarele mangaie vesel printre stropii nervosi, obisnuiti ai locului, pe strazi nici umbra de fulgi, in gardurile vii stau mandre flori neparfumate. Numai crizantemele din vaza ce sta pe masuta din dormitor mai raspandesc o usoara aroma de flori, dar nu se incadreaza in parfumul primavaratic al lui februarie, de aceea n-o sa-l pun la socoteala.
In amintirile mele, faurarul miroase a zapada si a nerabdarea de a veni anotimpul florilor. De foarte mult timp n-am mai simtit acest parfum in luna februarie. A ramas doar un usor iz de ghiocei dintr-o primavara ce continua din decembrie.

Ghioceii care au mai ramas in picioare, in fata casei, dupa furtuna de acum o saptamana ii daruiesc cu drag membrilor Clubului Condeielor Parfumate.

Hyde Park in flacari

Parcurile Londrei sunt adevarate oaze de liniste, relaxare si verdeata. Chiar si iarna. Hyde Park nu face exceptie. El care este gazda, deja celebrului Winter Wonderland, despre care o sa vorbesc intr-o postare, aproape de Craciun.

La Miercurea fara cuvinte imaginile sunt suficiente.

Cum am ajuns in India!

Am ajuns in India! Da. Va zic imediat si cum.

In momentul in care primesti o oferta de job, pe care o consideri mai buna decat cea pe care o ai, esti hotarat sa schimbi multe. Daca esti nevoit sa-ti schimbi locuinta, o faci, in speranta ca asta nu te va afecta prea mult.
Dar te afecteaza. Lasi in urma niste locuri pe care le cunosti ca palma mainii drepte, renunti la confortul unui camin cunoscut, la cunostintele pe care ti le-ai facut in zona si te muti in alta parte a unui oras imens. Schimbarile nu sunt usoare, mai ales cand descoperi ca, desi locuiesti in acelasi oras, locul e absolut diferit.

Londra. Londra e orasul cameleon. Am mai povestit eu despre Londra. Insa orasul asta pe care-l descoper acum mi-e total necunoscut.

Am locuit ceva timp in sud, in afara Londrei, apoi intr-o suburbie a Londrei din Surrey. Aceasta din urma mi-a ramas aproape de suflet. E o zona in care bogatii, atat ai Angliei cat si ai lumii, si-au trecut resedinta sau domiciliul pe cutia postala, printre care Eric Clapton, Mick Jagger (Rolling Stones), actorul Michael Caine, Roman Ambramovich si altii. La ceas de seara, intr-un restaurant, i-am vazut de aproape si pe Angelina Jolie si Brad Pitt. Nu stiu daca locuiesc in zona sau erau in trecere cu treburi, insa mi s-au parut niste oameni atat de simpli si obisnuiti. Nimic nu ar fi tradat vedetismul lor. Oamenii nu s-au inghesuit sa-i deranjeze cerandu-le autografe si poze. Nici ospatarii nu au schitat vreun gest deplasat. Eu m-am facut mica in scaunul meu si i-am urmarit din umbra. Sunt atat de diferiti ca mentalitate, fata de romani, incat nu exista comparatie.
Surrey e o zona foarte frumoasa, amenajata si bine organizata. Te simti placut si treci neobservat prin multime, pentru ca aproape nimeni nu iese in evidenta, nu-si arata opulent banii pe care ii are.
O singura chestie e mai nasoala aici, transportul public e foarte putin, poate si din cauza ca majoritatea au masini in garaj si nu una-doua.
E adevarat ca aici te simti un soricel mic, mai ales cand, in drum spre serviciu treci pe langa imensele proprietati private si mai tragi cu ochiul peste gard, dar asta-i viata. Nu toti ne nastem egali.

Si revenind la schimbarea pe care am facut-o, m-am mutat in vestul Londrei. De la Sud-Vest la Vest. N-ai zice ca e o asa mare distanta, e vorba de o jumate de ora-o ora de mers cu masina, dar diferenta culturala e ca intre cer si pamant.

Zicea cineva ca in momentul in care aterizezi pe Heathrow Airport (HA), aterizezi in India de fapt si nu in capitala Marii Britanii. N-am dat crezare, desi la iesirea din aeroport tenurile creole ale celor pe care ii intalnesti te duc cu gandul la acea tara asiatica. Te gandesti, totusi, ca HA e un aeroport international si de ce sa nu intalnesti tot felul de oameni din diferite rase.
Ei cam asta am gasit eu in vestul Londrei. Nu un oras britanic ci o Indie.

Mi-a fost foarte greu sa gasesc o casa de inchiriat care sa-mi placa. Majoritatea celor care dau in chirie camere sunt indieni, pakistanezi, din Sri-Lanka(srilankezi sau cum sa le zic?), rusi, negri. In foarte multe case e o mizerie de nedescris, iar mirosul mancarii indiene e imbibat si in covorasul de la intrare.
Cu greu am gasit o camera dubla care sa ma multumeasca cat de cat. Tot intr-o familie de indieni, dar cel putin mirosul nu e persistent si chiar aproape inexistent. Sunt inca in renovari, poate de aceea. Oricum, nici aici nu pot sa zic ca ma simt in largul meu. Zona e numita "Little India", deci unica pata de culoare mai deschisa, de prin zona, sunt eu. Si credeti-ma, nu-mi place sa ies in evidenta chiar atat de tare.

Duminica am mers la supermarket sa cumparam ceva de halit. Am pornit GPS-ul si am purces in cautarea supermarketului. Cica nu-i mult, doar vreo 4 km. Dar cand am dat de drumuri inchise am tot ocolit de s-au facut vreo 10 km. La un moment dat n-am mai avut cum sa ocolim si am intrat pe un drum plin de lume. Lume colorata, lume vesela. Foarte multi dintre barbati purtau un fel de turbane portocalii. Dansau, mancau in mijlocul drumului. La un moment dat am intalnit un convoi, de am crezut, prima data, ca e un convoi mortuar, apoi am crezut ca-i nunta. N-am nimerit-o de nici un fel.

Ii zic omului meu:
- Esti sigur ca e Londra? Nu ne-am teleportat in India cumva?
Ma uitam uimita in jur si nu intelegeam ce se intampla. Au inceput sa ne abordeze o gramada de indivizi. Ne bateau in geam si incercau sa ne ofere produse alimentare. Le faceam din deget ca nu multumesc, ei insistau. Intr-un final am deschis geamul si m-am pomenit cu mainile ocupate cu farfurii de unica folosinta in care se afla mancare indiana, le-am pus pe bord pentru ca altii insistau sa ne dea pahare cu ciocolata calda, mere, banane, portocale, pachete cu mancare. Oamenii, vazand ca nu am cum sa le mai tin, le puneau pe genunchii mei, apoi pe jos la picioare. La inceput am crezut ca ei le vand, dupa care am inteles ca ei le dau, cum ar veni la noi, de pomana. M-au umplut de detoate, ce rost mai avea sa mergem la supermarket. Am trecut totusi de multime, am iesit pe o straduta mai libera si inainte sa intram la supermarket un tanar impartea cutii de 7up. Le scotea din buzunar si le dadea soferilor. Am ramas uimita de aceasta traditie. Atunci sotul si-a facut curaj si l-a intrebat ce se intampla. Cu un accent profund indian i s-a raspuns ca e o sarbatoare a lui Dumnezeu sau ceva de genul.

Am gustat din toate ce ni s-a oferit, cu retinere. Nu-s obisnuita sa mananc orice mi se ofera pe strada. Am gustat doar ca sa vad ce gust au. Recunosc n-am ramas deloc incantata de sosurile prea dulci or prea iuti care insoteau mancarea. Poate nu-s obisnuita. Eu mi-s asa mai de la tara, mancarea trebuie sa fie sarata si dulciurile dulci. Dar am zis bogdaproste si sa fie primit. Pe romaneste, ca in indiana de unde sa stiu eu cum se zice.

Si uite asa, de vreo saptamana-doua incerc sa ma obisnuiesc sa locuiesc in India. Nu stiu daca voi zabovi mult prin imprejurimi, dar incerc sa ma bucur de tot ce mi se ofera. Asa o sa incep sa cunosc si alte natii.

 सभी का सबसे अच्छा!
P.S. Ar vrea sa insemne Toate cele bune, dar nu stiu daca e asa si daca n-am scris vreo injuratura. Ahaha.

P.P.S Pozele nu-s facute de mine, dar ilustreaza foarte bine ce am vazut acolo. Eu m-am pornit la supermarket nu la parada, deci aparatul foto a ramas acasa si telefoanele, ca de obicei, cu bateria descarcata, aproape de tot. Din mine fotograf ca un popa tuns:))

Dependenta ma baga in sevraj

Pe geam se preling siroaie de lacrimi, cerul e trist astazi. La fel e de o vreme. Nu stiu ce ar putea avea, ce nu-i place, de ce e atat de trist. Mi-e dor sa-mi zambeasca larg, cu tot albastru infinit, iar razele cu degetele lor calde sa-mi mangaie pielea, dandui o nuanta usor ciocolatie.

Cand sunt trista plang, cand mi-e greu in suflet plang. Plansul scoate tot cei negativ, ganduri triste, doruri, nemultumiri, nervi, suparari. Fiecare lucru negativ il simt cum se prelinge pe obrazu-mi. La fel ca ploaia pe geam. Asa ma descarc eu, ma eliberez, imi revin. Plansul e o terapie, nicidecum un moment de slabiciune. Un fel de zen. Uneori lacrimile le simt fierbinti, ca si cum mi-ar arde pometii. Cred ca-i de la intensitatea gandurilor de care vreau sa scap.

Simteam nevoia acestei terapii, pe care n-am mai folosit-o demult, iar ploaia mi-a adus-o plocon. Nu, nu sunt trista, nu am nici motive acum, nici nu plang acum, dar ma simt abandonata, abandonata de soare, de vreme frumoasa si calda, de vara si flori, de zambete si pantaloni scurti.

Cat am asteptat primavara... Si ce am asteptat-o! Cand a venit, am primit-o cu atata drag, cu atata veselie, nici in cuvinte nu incape. Soare, flori, mirosuri ademenitoare si fermecatoare, pline de amintire si iar revin la soare. M-am bucurat din plin, dar nu suficient. Savuram fiecare strop de lumina cald care imi atingeau fibrele sufletului. Ziceam ca nu a fost suficient. Nu, nu a fost. Decat trei saptamani, atat a durat. Atat a durat perioada pantalonilor scurti si a bluzitelor inflorate, a rochitelor flu-flu si a ochelarilor de soare. Aveam mereu cu mine cel mai important accesoriu - zambetul. In acele saptamani am fost in extaz, insa a venit Pastele si odata cu el revenirea la toamna tarzie si rece caci doar asa pot sa numesc aceasta luna mai din Marea Britanie. E toamna in luna mai.

Ce as putea sa adaug despre Marea Britanie? Nimic decat stiti deja, referitor la vremea de aici. Sunt mega cunoscute ploile si vremea schimbatoare, dar parca niciodata n-a fost atat de ploiasa si rece luna mai, luna florilor si a zambetelor larg intiparite pe chip. Am doua saptamani de cand am revenit de la soarele cald de acasa si nu au fost decat doua zile in care sa nu fi cazut macar un strop. Doua dimineti de duminica mai exact, caci odata cu dupa-amiaza a revenit si plansul cerului.

Imi e trist si ma incearca o usoara depresie. Sunt dependenta de soare, ceea ce imi lipseste aproape cu totul aici. Cred ca daca mai continua ploile voi intra in sevraj si fereasca sfantul sa nu am soare. Il cumpar de pe ebay, ca tot e la moda sa cumperi lucruri de acolo.
Nu a mers nici cu incantantia pe care o rosteam, mica fiind, atunci cand aparea vreun nor de ploaie mai puternic si-mi intrerupea balaceala din lacul de langa padure "Doua bete in cruce/Ploaia se duce!".

Nu merge nimic. Cerul e foarte suparat. Ma intreb de ce...
Cu o randunica nu se face primavara, dar daca imi trimite-ti vreo raza la pachet poate ca va merge?!

Poftim la masa cu dor de casa - Ardei umpluti ca in Moldova

Astazi a fost frig, frig cu soare. Am inceput sa ma obisnuiesc cu vremea si cu frigul din Marea Britanie. Site-urile de specialitate arata ca pe vineri se asteapta 9 grade in termometre. 9 grade! 9 grade la sfarsit de mai?! Chiar si in Anglia, cu tot cu clima ei schimbatoare, ploiasa si rece, de 50 de ani n-a mai fost atat de rece in luna mai. Merii inca sunt imbracati in haina alb-roz de primavara, dar sufera.

Si cu tot necazul meu cu frigul, am hotarat sa gatesc ceva cu gust de la mama de acasa. N-or fi fost ei, exact ca ai ei, insa vizual si gustativ ne-au lasat gura apa.

Asadar, astazi va poftesc la Ardei Umpluti ca in Moldova:

Reteta e relativ usoara, iar pentru 6 ardei mari, caci atatia incap inghesuiti in cratita mea, am folosit urmatoarele ingrediente (6 ardei ar putea fi 6 portii daca e sa ma iau dupa stomacul meu sau 2 portii pentru cei mai mancaciosi):

- o ceasca de 200 de gr de orez;

- 500 de grame carne de porc (eu prefer un pic afumata)

- 2 cepe medii

- 2 morcovi medii

- bulion (eu folosesc o conserva de rosii decojite)

- sare, piper, patrunjel verde, ulei.

Inainte de toate am pus la umflat orezul, in apa fierbinte, vreo 10 minute. Am pregatit ardeii. Am scos semintele, dar am pastrat coditele, mai mult de design. Am tocat ceapa, am dat prin razatoare morcovii si am taiat carnea cubulete mici-mici.

Apoi intr-o tigaie, am pus la calit ceapa si morcovul. Dupa ce s-au inmuiat  am pus carnea si am lasat-o pana s-a facut alba, apoi peste acestea am pus conserva de rosii decojite pe care le-am zdrobit cu lingura. E mai usor cu bulion, doar ca bulionul din comert nu-mi este pe plac. Am lasat vreo 5 minute pe foc. Peste orezul spalat bine si un pic umflat am adaugat tot sosul din tigaie. Am pus sare si piper dupa gust si patrunjel verde tocat marunt. Dupa ce am mestecat bine, cu umplutura obtinuta am burdusit ardeii pe care i-am asezat unul langa altul in cratita si am turnat apa cat sa-i cuprinda pana la jumatate. La foc mediu au stat aproximativ o ora.

Dupa cina n-a mai ramas decat codita.

Umplutura pentru ardei si sarmale, in zona Moldovei este diferita decat in restul zonele romanesti. In Moldova orezul este ingredientul care domina, iar carnea nu este tocata ci taiata cubulete. Aceeasi reteta o puteti face la cuptor, adica in loc sa puneti ardeii la fiert, ii puteti pune in tava la cuptor cu mult bulion sau sos de legume. Cum credeti ca e mai bun. Eu intodeauna improvizez, ca sa nu va mai spun ca odata ardeii mei umpluti sau trezit la cuptor acoperiti cu cascaval. Dupa pofta!

Nu pot sa nu le invit la un ardei si pe dragii mei: Mirela, Elly Weiss, Minnie, Carmen, Vienela, Javra, Anastasia Crenguta, Alina Braileanu, Fairytale.

Pofta Buna!

Astazi doar mac

In Anglia ploua de cateva zile, iar gandul meu e la macii de acasa.

Multumesc pentru gazduire Carmen!

Flowers from everywhere

Un gand bun in Vinerea Mare si multa pace in suflet va doresc!

Din punct de vedere ortodox in Vinerea Mare toate treburile prin gospodarie ar fi trebuit sa fie terminate (pana in Joia Mare), nu se spala, nu se calca, nu se face curat, nu se sacrifica pasari si animale, nu se vopsesc oua, se tine post negru. Nu stiu cati dintre voi pot sa respecte aceste traditii, insa eu nici macar post negru nu mai pot sa tin. Si nu pentru ca nu pot, cred ca nu vreau destul. E usor sa zici nu pot, e simplu. 

Se zice ca daca nu mananci si nu bei nimic pana la asfintit atunci vei avea un mire frumos. Hmm, un motiv in plus pentru fetele nemaritate sa tina post negru. Eu, insa, am un sot frumos si ce mire frumos a fost... dar am tinut post negru sa stiti;) chiar am tinut cand eram mai mica si naiva. Bine, nu murim noi daca nu mancam o zi intreaga, ca n-ar fi prima data. Cand pleci de dimineata la serviciu si nu apuci sa bei macar un ceai toata ziua tot post negru se numeste cred, dar n-are aceeasi valoare ca cel din Vinerea Pastelui.

In sfarsit, va doresc o zi cat mai frumoasa si pregatiri de Paste cat mai usoare!

Va imbratisez si va ofer un buchet de flori primavaratice sa va aline simturile.

British Spring Flowers:

Flowers from Moldova

I share this beautiful flowers with Floral Love.

The British early Spring flowers

    Cel mai bun remediu ca sa alung plictiseala este sa ma plimb in natura. Si ca sa imbin placerea cu relaxarea ma joc de-a fotograful. Daca imi iese, ramane sa apreciati voi. Dar sa nu lungim vorba, va las in "compania" catorva poze realizate zilele astea:

     In Marea Britanie, florile primaverii isi fac aparitia prin fiecare crapatura pe care o gasesc, ca sa-si arate gingasia. In orase si sate, paduri, parcuri si strazi, ghioceii si brandusele, narcisii si magnoliiile se arata vioi, infruntand ploile imprevizibile si reci ale climei britanice.
    Desi, aerul imbibat de o ploaie rece si continua, nu se grabeste sa aduca primavara, florile razbat spre soarele ascuns dupa nori grosi, prevestind cu mult inainte de a veni, acel mult asteptat anotimp.

Natura este foarte primitoare, clima dimpotriva:

    Voi ce parere aveti de aceste fotografii?

Statistic vorbind . . .

    Vremea la Londra, te face sa te intrebi daca natura iti joaca feste, tie sau tuturor, daca ea are ceva cu noi si se razbuna in cel mai murdar joc posibil. Mi s-a facut dor de vremea de Acasa, caci nu numai lumea e altfel Acasa, dar si soarele isi imprastie miile de raze altfel, mult mai placut si mai iubitor.

    Statistic vorbind, vrema la Londra, arata cam asa:

Vineri dupa-amiaza, o zi superba si un soare cuceritor, te moleseste si te face sa astepti cu nerabdare sa termini programul la munca. Te face sa te gandesti la cate ai de facut in zilele tale libere sau la ce ti-ar placea sa faci atunci. Iti faci un plan pentru a doua zi si speri sa nu ploua ca sa-l duci la bun sfarsit.

Sambata dimineata: te trezesti, te uiti pe geam si vezi un soare imbietor, zambesti in speranta ca nu va veni ploaia in acea zi. Dupa cateva secunde apar cativa nori, iar intr-o jumate de ora o ploaie marunta si rece iti da planurile peste cap. Te asezi in fotoliu, plictisita si speri din nou, dar de data asta speri ca duminica nu va fi ca sambata. Speranta moare ultima, dar moare si ea intr-un final caci Duminica e la fel ca sambata. Luni continua sa ploua marunt si rece si din cand in cand mai apare cate-o rafala de vant mai puternica. Restul saptamanii nici nu mai conteaza. Aceasta e o statistica personala pentru ultimile 5 saptamani, timp in care, daca, in weekend, n-a plouat atunci a nins. Cica e vreme buna de numarat banii, dar ma intreb care bani?

Green ray/Raza verde

    M-am apucat din nou sa sper, sa sper ca vara nu va fi la fel ca iarna, ca vara asta nu va fi la fel ca vara trecuta, ca soarele se va arata mai des decat raza verde, ca vom avea mai multa sanatate si mai multi bani, ca anul asta va fi mai bun ca anul trecut,  ca voi auzi mai putine lucruri despre sfarsitul lumii si mai multe despre o crestere a economiei mondiale, ca voi auzi mai putine manele si  mai multe stiri pozitive despre imaginea plaiului mioritic, ca vom avea mai multe motive de a ne bucura de viata decat am avut in ultimii ani, ca ... M-as multumi si cu atat pe anul asta.

    Sa ne auzim de bine iar vremea din sufletul nostru sa nu fie ca vremea din statistica mea!

5 lucruri pe care le poti face la Londra gratuit

    Intodeauna m-au fascinat metropolele, rapiditatea cu care se schimba totul, graba oamenilor, vibratia strazilor. Spre deosebire de viata la tara, unde parca te intorci in trecut, unde ai suficient timp sa gandesti, sa meditezi, sa te calmezi, orasele sunt atat de agitate, n-ai timp sa inchizi ochii si sa respiri adanc, oamenii sunt atat de grabiti, totul se misca cu o viteza inimaginabila, nu ai timp sa ramai in urma, nu ai voie. Intr-un oras esti pur si simplu invizibil, aproape ca nici nu-ti cunosti vecinii, oamenii sunt diferiti.

    Londra, ca despre ea o sa vorbesc astazi, ma uimeste in fiecare zi si in fiecare zi o face diferit si placut. In Londra e placut sa te uiti la oameni, cum sunt imbracati, cum se comporta, cum traiesc, cum vorbesc. Nu le e frica sa faca combinatii ciudate in materie de imbracaminte, ciudate in opinia celor care nu sunt obisnuiti cu acest stil, cu aceste stiluri. Fiecare om e imbracat diferit, fiecare persoana are un stil, are o combinatie de haine care nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca se poate face. Sunt liberi si sunt constienti de acest lucru. Sunt indiferenti fata de ce se intampla in curtea vecinului, dar nu sunt indiferenti atunci cand cineva are nevoie de ajutor pe strada. Aici nimeni nu te judeca, nimeni nu te intreaba de ce asa si nu altfel. Ai o sumedenie de alegeri, daca nu esti multumit cu un lucru fii sigur ca il gasesti in alta parte si poate chiar mai bun, poate chiar mai eftin. Aici oamenii traiesc dupa propriile tipare, dar tin cont si de reguli.

    Londra este un oras al schimbarilor permanente, e un cameleon. Ziua in Londra, atmosfera si oamenii sunt foarte diferiti de cum sunt noaptea, incat nici nu ai crede ca te afli in acelasi oras. Din aceasta cauza eu inca nu simt ca am vazut totul aici, sunt convinsa ca mai sunt o sumedenie de lucruri, locuri de vizitat si de exploatat.

    Daca vii in Londra in vizita, fii sigur ca n-o sa ai nici o singura zi in care sa nu ai ce face, sa nu ai ce vizita. Din pacate acest oras al vibratiilor este unul in care aproape totul se plateste, nimic nu se da pe gratis. Insa englezii tin foarte mult la cultura si mai ales la cultura lor, pe care au grija s-o promoveze in toate modurile si in orice moment. Din aceasta perspectiva am identificat cateva locuri pe care sa le vizitezi gratuit:

1. Majoritatea muzeelor de stat au intrare gratuita:

British Museum. Aici poti sa petreci o zi intreaga si tot nu ai suficient timp sa cercetezi tot ce poti vedea acolo, un muzeu plin de istorie, istoria intregii lumi, a diferitor popoare si culturi. Aici am stat ore bune sa privesc sarcofagele din Egiptul Antic, statuile din Grecia Antica, cultura japoneza, unde parca m-am teleportat in romanul lui James Clavell, Shogun, iar pe langa toate astea poti gasi acolo o inimaginabila comoara - biblioteca si arhiva museului.

British Museum

British Museum

British Museum

Natural History Museum. Aici de asemenea poti petrece o zi intreaga fara sa te plictisesti, poti vedea toate creaturile pamantului, de la cele preistorice si pana in prezent. Chiar la intrare te intampina unul dintre cei mai "veseli" si "jucausi" dinosauri - cel care a jucat un rol foarte important in filmul "O noapte la muzeu". Aici, nu numai ca ai la dispozitie, o sumedenie de lucruri de vazut, dar si muzeul in sine are o arhitectura extrem de frumoasa.

National History Museum

National History Museum

National History Museum

National Gallery. Poti vedea tablouri ale celor mai cunoscuti pictori. Aici trebuie sa revin intr-o zi. Tot incerc sa ma educ sa-mi placa pictura, dar deocamdata nu reusesc sa creez o legatura intre mine si pictor/pictori. Ma uit la tablouri si le apreciez doar pe cele simple - piesaje, portrete obisnuite. Pana acum, n-am reusit sa "citesc" gandurile pe care le-a avut un mare artist atunci cand a desenat un simplu punct, or cateva linii cu pensula. Voi mai incerca, cine stie, poate voi avea mai mult sorti de izbanda.

National Gallery

 Mai sunt si alte muzee cu intrare gratuita, Observatorul Astronomic, Muzeul Marinei, Muzeul Stiintei sau Galeriile Tate, eu insa inca nu am ajuns, dar imi propun pentru vara care vine sa le "rasfoiesc" fila cu fila.

2. Gradinile si parcurile Londrei. Nu sunt putine si peste tot e intrare libera. Natura in starea sa naturala, natura amenajata, parcurile si gradinile din Londra sunt incantator de frumoase. Aici nu vezi panouri pe care sa scrie "Nu calcati iarba", aici oamenii se aseaza pe iarba, isi trag sufletul, fac plaja, mananca, savureaza o mica pauza din graba de peste zi, din stresul de la serviciu: St. Jame's Park de unde ai cele mai frumoase privelisti spre Buckingham Palace, Hyde Park si Kensington Gardens, or Queen Mary's Rose Gardens care se afla in Regent Park sau cel mai mare parc regal din Londra Parcul Richmond care se afla in sud-vestul Londrei si unde poti intalni caprioare, stejari seculari, o gradina botanica, un teren de golf, chiar si locuri de unde poti inalta zmei, or Lincoln's Inn Fields sunt doar unele dintre cele mai populare. Daca ajungi in nordul Londrei nu ezita sa intri in Primrose Hill. De acolo ai o priveliste incantatoare asupra Londrei.

Primerose Hill

Regent Park

St James Park

St James Park

3. Viziteaza Square-urile Londrei:

Trafalgar Square este unul dintre locurile unde isi dau intalnire tinerii, studentii, turistii. Aici au loc demonstratii politice dar si culturale. Mai poti vedea Nelson's Column sau National Gallery, de care ziceam mai devreme. Dar pe langa frumusetea locului mai poti intalni si conationali mai creoli care incearca sa te buzunareasca. Am o astfel de amintire de aici. Ca in majoritatea pietelor din orase exista un loc unde se aduna porumbeii. Mi s-a parut dragut sa vad cat de blande sunt aceste pasari si am zis sa fac o poza in mijlocul lor. Deodata m-am trezit, langa mine, cu un individ, cu o fata dubioasa, care mi-a pus in mana niste orez. M-am uitat ciudat la el, dar n-am banuit ca dupa ce voi fi terminat de facut poza individul imi va cere niste maruntis. WTF mi-am zis si l-am chemat in ajutor pe sot in suava limba romana. Individul s-a uitat lung la mine, a plecat si l-a trimis pe un altul sa ma cerceteze, zicandu-i in engleza colegului de "serviciu" ca "Astia-s de-ai tai, ia-i in primire". A venit ala si intr-o romana cu accent oltenesc ni-a zis ca suntem liberi. Serios??? Adica ne-a scutit de "taxa" aia, doar pentru ca suntem conationali. Vai dar ce dragut din partea lui. Extraordinar. Am avut un scurt moment in care am vrut sa-i dau cu ceva in cap sau sa strig in gura mare, sa ma auda doti care se invarteau pe acolo, sa nu se mai lase mintiti de acesti indivizi - unul era vorbitor de rusa, iar celalalt de romana si faceau echipa. Insa mi-am vazut de ale mele cu gandul ca fiecare are destula minte incat sa stie ce sa faca cu ea. Dincolo de aceasta intamplare locul este unui uimitor de frumos.

Trafalgar Square

Picadilly Circus este un alt loc de intalnire si de relaxare. Am vazut in multe filme imagini cu acest loc. E ca si cum ti-ai da intalnire la Stefan in Chisinau sau la Coloane in Bucuresti, asa e aici iti dai intalnire la Picadilly, unde deseori au loc spectacole culturale.

Picadilly Circus

Din Parliament Square ai o frumoasa panorama asupra celebrului Big Ben. Aici poti vede monumente si statui ale unor personalitati importante. Aici am vazut pentru prima data lalele negre,  aproape negre.

Paliament Square

Covent Garden Market este unul dintre cele mai populare piete din Londra. Aici poti sa te plimbi doar, or poti sa faci cumparaturi, ori sa stai la o cafea. Ai o sumedenie de alegeri. Am trecut pe aici intr-o zi de vineri, dupa-amiaza, atunci cand corporatistii dupa ce si-au luat salariul au poposit aici sa se rasfete inainte de weekend. Posetele sau gentile cu acte, or hainele lor, altadata calcate la "dunga" stateau acum pe jos. Nimanui nu-i pasa ce se intampla in jur, fiecare in gasca lui discuta tinand in mana o bere - femei, barbati, tineri si mai in varsta, in picioare sau asezati, toti isi beau berea la fel cum dimineata isi savureaza cafeaua. Un tablou ciudat de placut si relaxant.

Cea mai cunoscuta, insa, este Piata din fata Palatului Buckingham, de unde poti vedea momentul schimbarii garzilor la ora 11.30 dimineata, unde ai cea mai buna vedere spre palatul Buckingham, iar de pe pajistea de alaturi  iti poti bea cafeaua linistit.

Square-ul Palatului Buckingham

4. Daca vei face o plimbare pe malul Tamisei ai numai de castigat. Poti admira cele mai cunoscute atractii ale Londrei: celebrul London Eye, Houses of Parliament, Big Ben, St Paul's Cathedral sau Tower Bridge.

London Eye

Houses of Parliament si Big Ben

Tower Bridge

5. Sau pur si simplu te poti plimba pe strazile din Londra. Arhitectura strazilor, cladirilor si monumentelor te vor uimi la fiecare pas. De la gotic la clasic, de la simplist la modernist, oriunde intorci privirea ai ceva nou si frumos de descoperit. Cladirea sub forma de glonte - Gherkin sau sediul central al bancii ILoyds, or poate Turnul Londrei sau Westminster Cathedral, toate au ceva specific Londrei.

Gherkin

Tower of London

Gherkin

Westminster Cathedral

ILoyds Bank

Cum am mai spus, Londra este un oras destul de scump, iar intrarile la anumite obiective turistice iti cam usureaza buzunarul. De exemplu daca vrei sa mergi la celebrul muzeu al figurilor din ceara trebuie sa scoti din buzunar 30 de lire. Exista diferite oferte sau cupoane cadou, pe care le gasesti in ziare, reviste, pe cutiile de ceriale sau dulciuri, pe sticlele de sucuri, cu care iti poti achizitiona un bilet, iar o a doua persoana sa intre liber. Cu astfel de cupoate poti intra la diferite muzee private, la London Eye, la Aquarium, parcuri de distractie etc. Despre acestea si despre alte locuri de vizitat in Londra, dar cu plata, va voi povesti intr-un alt post.