Thursday, October 31, 2013

Buhuhu moldov'nesc!

Tanti Anuța are fata plecată la Etalia, iar ea are grijă de nepoți. Doi. O fată și un băiat. Nepoții au fost de două ori la maică-sa în Italia, odată în toamnă și altădată în vacanța de vară.
Revenind în Moldova, nepoții, au adus cu ei, "nenorocitele" de obiceiuri străine. De doi ani încoace, tanti Anuța, în prezent pensionară, împreună cu nepoții se pregătesc de sărbătoarea dracului, cum îi spune ea.

Sursa

-Și fași mătușî Ani?

-Dracu' m-o pus sî-i fac statui din tăbac (dovleac).  Cicî vini Holovinul, șini o mai și șî ista, dracu' sî-l ia. Andrușîcî (nepotul) ni-o rupt din grădinî șel mai mari bostan, cî el vre ca la Etalia. Tuț copchilu' mătii, dap eu fimei bătrânî sî-i fac tăbac cu gurî! Dam mai ghini plășinti cu tăbac, da dacî copchilu vre și-i căta a fași. 
Vre sî ni spărie lumea din sat, cicî. Da lumea, parcî nu-i ș-așa spărietî. Ba inoplaniteni (Extratereștri), ba Alcodida, ba cutremur de o zîs la Mesager cî o sî vinî unu di șel mare de 9, de o sî ni ingroapi di jii. Și iaca așă vini sfîrșîtu, cum o zâs Doamni iartâ-mî cî nu stiu cum îl cheamî. Da a mei mai vor șî tăbac cu ochi șî lum'nare, tăbășiț-aș chelea. Copchiii, ii văd șî vor, da multi vor ii.
Di parcî nu avem șî noi un sfânt Andrii pisti o lunî. Da iaca ii vor șî amu și atunși. Cî ii s-o diprins sî facî zăși sărbători pi an. Puturoși sî diprind di mititei, of...

Și uite așa se pregătește tanti  Ana de Halloween. 

Tuesday, October 29, 2013

Timpul isi imbratiseaza iubitele fara gingasie

Cea mai placuta senzatie este atunci cand soarele iti mangaie pleoapele si te indeamna sa te trezesti, iar cand deschizi ochii, privirea ta se intalneste cu o asemenea minunatie a naturii, puternic parfumata, asezata pe perna langa tine:


Pacat ca timpul, isi imbratiseaza iubitele fara gingasie, lasandu-le vlaguite, doar in amintire:


La Miercurea fara cuvinte cuvintele isi au rostul lor.

Sunday, October 27, 2013

Ca la moldoveni (IV)

Happy Weekend si are miros de crizanteme.


 Unii au iesit la un gratar, fiind foarte cald afara, altii prefera sa leneveasca  in pat, pana tarziu, iar altii inaugureaza noua fantana (put) facuta in curte.
Apropo, cine stie cum si in cat timp se face o fantana?
Cand aveam vreo 4 ani, ai mei au hotarat ca, o fantana in curte, n-ar fi deloc o idee proasta, asa ca n-au stat mult timp pe ganduri.
S-au adunat la claca, un sfert din populatia masculina vecina, iar gospodivele, vorba Irealiei  s-au gandit ca impreuna vor face mancare mai gustoasa. Asta in prima zi. Vinul a curs in pahare, harletele au sapat.
 A doua zi s-au mai rarit vecinii, iar intr-o saptamana s-au gandit, oamenii ce au mai ramas la sapat, ca, vinisorul din butoi e pe sfarsite si ar fi cazul sa termine si fantana. Vinisorul din butoi era pe sfarsit, dar nu din butoiul ala pentru oameni alesi. Doar v-am zis ca moldoveanul are mai multe butoaie cu vin. Asta s-a intamplat in urma cu mai mult de 20 de ani.

Timpul a trecut, iar oamenii continua sa-si faca fantani in curte. Si ca in orice domeniu, si la realizatul fantanilor exista o moda. V-am zis eu ca moldoveanul tine foarte mult de moda. Si cum sa nu tina, daca vecinul are si el nu. Trebuie sa aiba si el, pentru ca, in caz contrar, liniste in casa nu mai are. Sotia o sa-l faca cu "ou si cu otet", vorba aia, numai sa fie in rand cu lumea.

Deci, noua moda, in satele moldovenesti este sa faca fantani de mare adancime.
Timp de lucru - o zi, maxim doua, depinde de adancime.
Forta de lucru: o masina de forat, 2 - 3 oameni priceputi la manuirea uneltelor si consumabile, electricitate si apa pentru racirea motorului.

Cum va ziceam, 2-3 oameni care se ocupa cu sapatul fantanilor, vin la poarta gospodarului, dimineata devreme, dupa cum s-au inteles din timp, instaleaza masinaria pe locul unde se vrea fantana si foreaza pamantul pana la primul strat al panzei freatice aflata sub un strat sau doua de piatra.


Dupa instalarea utilajului urmeaza sfintirea locului, caci cum, moldovenii sunt tare credinciosi, acest aspect este unul foarte si foarte important. Locul este stropit cu apa sfintita, dar si ficatii unor privitori e musai sa fie racoriti cu vin proaspat, din aceasta toamna. 2-3 oameni lucreaza si alti 2-3 stau pe margine si privesc, mai inchina cate un pahar, 2, 3,.. mai spun o gluma. Unul pleaca, vine altul sa vada cum se face fantana, hotarandu-se daca sa faca si el sau nu. "Poate la primavara!" si inchina un paharel pentru viitoarea fantana. Pana in seara, toti vecinii trec prin curte. Si cei de  vin mai des si cei de vin o data pe an. Toti lauda masinaria si inchina pentru ca fantana sa aiba un debit mare de apa si mult vin in butoi.


Indivizii cu masinaria minune, anunta din timp in timp cati metri s-au sapat, cand s-a ajuns la un strat de piatra, apoi la al doilea si la al treilea. Cand s-a ajuns la primul strat de piatra se scoate teava ce perforeaza pamantul, se introduc niste tevi din beton care reprezinta peretii viitoarei fantani, apoi se reintroduce teava ce perforeaza piatra si se continua lucrarea.

Mai pe seara, "specialistii", anunta ca fantana este gata, isi strang ustensilele, cer banii pentru munca si pleca, fara sa dea vreo garantie a debitului de apa sau daca intr-adevar s-a ajuns la apa. Se merge pe incredere, care pana acum n-a fost inselata. Si nu-s putini cei care au fantani din astea. Doar ca se mai merge si pe noroc, daca ai noroc, dai de o comoara in adancuri, adica dai de un debit mare de apa. Cei mai putini norocosi se multumesc si cu un debit de o tona de apa pe ora.

Dupa acest proces, urmeaza cateva zile de curatare a fantanii. Se instaleaza o popma de mare adancime si din timp in timp se scoate toata apa care s-a adunat. La inceput apa contine mult lut si nisip. Se curata pietrele si se desfunda izvoarele si dupa aceasta se instaleaza un robinet si gata, omul se poate lauda ca e in rand cu lumea. Pentru el urmeaza cateva zile mai linistite, pana sotia gaseste alta moda sa fie implementata prin curtea ei:
-Am auzit ca tanti Aurica s-o facut wc in casa...
-Fimei hai, ce-ti trebu' tie wc in casa, n-ai in fundu' gradinii?
-Si daca am ce? Si ai cu mini daca eu vreu? La iarna nu vreu sa-ni inghete apa in wc-ul sela din fundu' gradinii cum o inghetat iarna trecuta.
-Dap' tu ai vrut wc ca la oras.
-Halal gospodar. Numa paharu' stii sa tii in mana...of, cu sini m-am maritat...


Sa aveti o duminica linistita!

Thursday, October 24, 2013

Vechi si nou in acelasi tablou


Tablou realizat din margelute, de o doamna cu maini de aur. Prima data am crezut ca e doar brodat, insa era mai mult decat am crezut.
Era reflexia prezentului in timpuri apuse.

Tuesday, October 22, 2013

Imi dai si mie de-o cafea?

"Operatiune de amploare la Vama Leuseni... 28 de oameni au fost dusi la audieri...", stirea m-a trezit in aceasta dimineata, caci tata, mare iubitor de stiri la prima ora, a pornit televizorul cu volumul la maxim, iar peretii, grosi de 30 de cm, n-au facut fata sunetului puternic.

Am benoclat ochii imediat si mi-am urnit fundul lenes in living la televizor, sa vad stirea. Deodata, mi se pare ca, acolo, zaresc un chip care mi-a provocat la duel niste nervi, saptamana trecuta. Somnoroasa fiind am zis ca mi se pare, asa ca la stirile din ora urmatoare, cu cafeaua la bord si cu ochii clatiti cu apa rece, acelasi chip a trecut fantomatic prin fata camerelor, in timp ce se indrepta spre audieri. De data asta am vazut clar.
Un zambet multumit s-a ivit in coltul gurii. De obicei nu ma bucur de raul altuia, insa de data asta m-am simtit impacata cu mine si mi-am zis pentru a nu stiu cata oara ca Dumnezeu nu doarme, nu-i femeie si nici macar tigan.

Dar sa va zic de unde vine multumirea mea. Acum doua saptamani, am hotarat in 5 minute, sa mergem Acasa. Vroiam sa prindem toamna aia frumoasa, parfumata si colorata, nu pomi goi, polei si ceata. Cu masina, evident, desi tare as fi preferat avionul. Cand ai 300 de kg de bagaje, avionul pica din ecuatie.

Din cauza unei ploi torentiale, aproape am pierdut feribotul spre Calais. Am ajuns la limita aia de jumate de ora inainte de imbarcare, iar doamna, care ne-a verificat pasapoartele, s-a uitat urat la noi si ne-a aruncat si vreo doua vorbe cam reci. Acuma nu stiu, de la faptul ca am ajuns la limita, dar nu in intarziere sau de la faptul ca era 3 si jumatate noaptea si doamna ar fi vrut sa-si intinda picioarele pe vreo doua ore pana la urmatoarea cursa. La 7 dimineata luam Europa la roti, Franta, Belgia, Olanda, Germania (oh, Germania mi-as dori sa fie mai mica), Austria si oprire la un hotel de la intrarea in Ungaria. Dupa micul dejun din ziua urmatoare, am purces la drum. Emotiile le asteptam dupa ce treceam vama in Romania. Insa, surpriza, mare surpriza, am avut parte de un drum relaxant si placut. Spre deosebire de data trecuta.
Am ales alt drum, Arad-Timisoara (autostrada)-Craiova-Pitesti. Am facut o oprire la casuta noastra, iar peste doua zile am pornit spre Moldova. Pot afirma cu certitudine ca Romania s-a schimbat. Data trecut, adica in aprilie, va spuneam de gropile de la Barlad. Am constat cu surpriza. evident placuta, ca, cel putin, in centrul Barladului, drumul a fost reparat, iar pe marginea strazii, erau puse flori, crizanteme colorate. Mi s-a parut un oras curat si frumos, amenajat de un gospodar. Vin alegerile cumva?

Si, alta surpriza, grandioasa, vine la vama. Am planuit sa ajungem Acasa in Moldova, pe la 2 dupa-amiaza. Cel tarziu la 3. Ei bine la 4 inca ne aflam in vama, de 4 ore. No, si individul care era dus la DNA, in imaginile de la TV, ne-a intalnit cu zambetul pe buze in vama si ne-a declarat din prima ca urmeaza problemele.
- De ce? L-am intrebat.
- N-aveti cartea verde.
- Cartea verde o facem in vama, aici, pentru ca firma de sigurari nu face asigurare la masina, special pentru Moldova. Si n-ar fi prim data cand cumparam Cartea verde, de la buticurile din vama. Sunt vreo 5 la numar care presteaza astfel de servicii. De altfel, de ce ati permite sa fie deschise aici, daca n-am avea voie sa cumparam Cartea verde de aici?

A dat ochii peste cap, in semn ca, "da, stim povestea, dar ne vine alta idee". Si le-a venit.
- Trageti masina pe dreapta, pe coluarul rosu si asteptati.
Bun. Trec 10 minute, mai trec vreo 5. In asteptarea aia, timpul trece al naibii de greu. Apare nenea, insotit de un altul, amandoi zambitori si ne dau cate o foaie.
- Scriti acolo tot lucru' di-n masina, in detaliu. Tot am zis. Apoi vom verifica, daca gasim ceva ce nu-i pe foaie poate ca platiti si amenda. 
Poate? Imi arunc ochii pe foaie si acolo scria clar si raspicat sa declaram lucrurile supuse impozitarii, lucrurile interzise la vama. Dilema daca lucrurile personale sunt supuse impozitarii m-a adus in pragul izbucnirii mele nervoase. Noroc cu sotul, nervos, dar calm. A luat fraiele sa rezolve situatia. El e soferul. No, dar eu cand sunt nervoasa, ma implic, mai mult decat e cazul. 

Nenea de la vama s-a reintors. Il intreb de dilema mea.
- Sa enumer cate perechi de chiloti am si ce culori? Am multe, nu mi-ar ajunge doar foaia asta. Acelasi lucru si la ciorapi?
N-a raspuns din prima, insa ne-a dat de inteles ca ar fi bine sa-i dam "de-o cafea" ca sa scapam repede.
Si mie mi-a sarit tandara. Nesimtindu-ne in vreun fel vinovati, ce mama naibii, nu poti verifica masina si gata, n-am vrut sa-i dam nici de-o samanta, d-apoi de-o cafea. Dupa 3 ore de tergiversari, ne-am hotarat sa sunam un prieten (ii multumim pentru promtitudine) care a sunat un prieten si ne-am trezit langa noi cu un om care ne-a asigurat ca totul va fi bine. In 5 minute am fost chemati la ghiseu, au verificat actele (a nu stiu cata oara!), ne-au rugat sa bagam bagajele in masina (bagajele erau intinse ca la piata in jurul masinii), sa platim taxele de intrare si sa ne caram naibii de acolo. Cand a luat pasaportul, a avut acea privire dezamagita ca n-a gasit nimic acolo, dar cum sa gaseasca, daca am vazut ca pe geamul ghiseului scria "Noi nu luam mita!" De ce sa-ti dau mita, daca tu nu ei? Oare vede cineva mesajul ala, cand intinde pasaportul cu ceva de-o cafea in pasaport?

Imagine preluata de pe site-ul publika.md
Nu va mai zic, ca vazand ceasul de pe mana sotului i-a zis, cu o nonsalanta incredibila, "Nu mi-l vinzi?"
Cum sa nu te bucuri ca a fost ridicat de DNA, fiind suspectat de luare de mita?
Bun, eu inteleg ca vazand o masina cu numere straine o poti suspecta ca transporta marfuri, dar, in semiborta curcubeului, cat iti ia s-o perchizitionezi? 5 min, 10 min? Ca atata ne-a luat sa scoatem toate lucrurile din masina si sa le insiram prin vama. Nu 4 ore de "ne dati ori nu ne dati?" 
Nu va dam, milogilor, nimic, din principiu.
N-am vrut sa "sunam un prieten", caci si asta e o forma de incorectitudine, dar daca n-o faceam cred ca venea si televiziunea, la ce scandal ma pregateam sa le fac. Sotul, cunoscandu-ma a ales varianta mai calma.

Eh, dar placintele cu branza facute de mama soacra, proaspat scoase din cuptor ne-au facut sa dam uitarii acest episod urat. Vii acasa odata pe an, or de doua ori, in cazuri mai fericite si ai tai te freaca bine. Ai tai, nu cei straini. E si mai dureros. E si mai dureros cand cei cu adevarat vinovati iti rad in nas si trec mai departe prin vama, fara sa fie intrebati, macar, scopul vizitei si durata. Transporta tigari, marfa, bautura. Ei au voie sa circule linistiti, pentru ca au uns niste ochi.
In pisicii ei de viata si daca nu va fac nimic, acolo, la DNA, macar va zgaltie un pic stabilitatea jobului de unde mancati mult si bine, milogilor!

Anyway, e frumos acasa, e o toamna minunata!

Monday, October 21, 2013

De la usturoi se trage.

E toamna de tot in calendare si odata cu toamna au venit si virozele. Nu la mine, nu inca. Cred ca au facut alergie la mine de cand m-am dat de ceasul mortii anul trecut, prin februarie.
Eram in cautarea rochiei de mireasa, perfecta pentru mine si in loc sa probez rochii de mireasa, m-am gasit infasurata in doua plapume groase, cu temperatura camerei lejer trecuta de 25 si eu cu dintii clantanind. Febra de 39-40 de grade, din termomentrul de sub brat m-a facut si mai palida decat eram de obicei. Tusea mi-a mutat plamanii din loc si un timp am crezut ca e de la tigarile pe care le-am fumat prin plamanii fumatorilor de langa mine, eu, insumi nestiind nici intre care degete se tine o tigara dintre degetul aratator si mijlociu :)).

Am vazut moartea cu ochii, indiferent ca eu am vazut-o de multe ori prin fel si fel de boli inchipuite. Dar de data asta a fost pe bune. Eram singura, intr-o camera pustie. Va imaginati ce tragedie e sa fii singura si bolnava, mai ales in cazul meu, careia ii place sa se vaite si sa se planga. Omu' meu era la 2000 de km departare, ba nu la 3000 ca sa fie mai dramatic. Vorbeam la telefon si eu nu mai incetam cu smiorcaielile. In una din zile (am stat inchisa in camera vreo 4 zile, unde nici musca nu indraznea sa intre), vorbind la telefon, m-a apucat o criza, un abces de tuse. Am incercat sa-i zic Omului meu ca nu pot vorbi, dar in loc de vorbe mi-au iesit niste sunete indiscifrabile. Nu stiu daca m-a inteles, dar a revenit mai tarziu cu propunerea sa-si ia bilet la avion. Tusea ca tusea, dar mi se oprise respiratia. Nasul infundat nu aveam cum sa-l folosesc, dar nici gura larg cascata nu-mi mai era de folos. Boabe mari de lacrimi imi brazdau obrajii, in fata ochilor vedeam un sicriu rece si gandul ca n-am apucat sa le zic alor mei cat ii iubesc imi inundase creerul. In momentul ala timpul s-a dilatat cumva si am avut timp sa gandesc (o mai fac si eu din cand in cand). M-a fulgerat un gand, un cuvant salvator - USTUROI! Da, ala care alunga strigoii si duhurile rele, tot ala de da gust impecabil unei fripturi, inainte de a stinge cu Orbit. Usturoi - un cuvant magic.

Apropo de friptura cu usturoi, Sotu' m-a alinta din cand in cand cu o friptura de porc cu usturoi, rumenita bine intr-un cuptor incins.


Ce legatura are friptura cu raceala mea? Evident, usturoiul. Aceasta planta, buna la toate, nu lipseste niciodata din frigiderul meu, de cand cu pomenita raceala.

Pe scurt: Atunci, in februarie 2012 (n-o sa uit usor luna aia si nici anul), am fentat moartea cu usturoi. Pe semne, ca si ei ii e frica la fel ca si vampirilor. Daca exista. Deci, daca va e frica de moarte, puteti purta in poseta un catel de usturoi (cred ca numai usturoi nu aveam prin posete, noi, doamnele). Amigdalele mele s-au inflamat atat de tare, incat s-au alipit, cauzandu-mi dificultati grave de respiratie, sufocare. Cum spuneam, cu gura larg deschisa ca sa pot trage cat mai mult aer in plamani, cu lacrimi in ochi, am alergat spre frigider. Stiam ca am acolo un catel de usturoi. Era cam deshidratat, dar l-am incercat totusi. Cu mainile tremurande, l-am curatat in graba, l-am zdrobit, am pus un pic pe degetul aratator si l-am bagat in gat, de mi-am frecat amigdalele cu usturoi. Am repetat operatiunea, dar de data asta la baie, pentru orice eventualitate. Nu e o senzatie tare placuta, insa in secundele urmatoare am simtit cum mi se linisteste gatul, tusea si imaginatia mea morbida. Respiratia a revenit la normal, iar in ziua urmatoare am iesit la probat rochii, pe bulevard, cu o prietena de suflet.

Cand eram mica, mama ne alina suferinta in mod naturist. Nu-mi amintesc sa fi luat vreun antibiotic. Toate medicamentele se gaseau in camara bunicii - usturoi, ceapa, macese, tei, otet, spirt medicinal, cartofi.
Usturoiul era pentru amigdale inflamate, suc de ceapa pentru nas infundat, otet si gheata pentru febra, ceaiuri pentru intarirea organizmului, cartof proaspat, dat prin razatoare pentru dureri in gat si amigdale inflamate. Au fost eficiente, caci n-am stat nici o zi in spital. Si inca sunt eficiente.

Ce-mi veni azi cu raceala? Ma inconjoara o multime de oameni atinsi de viroze, raceala, gripa. Eu le zambesc frumos oamenilor, dar si virozelor, iar cand ajung acasa mananc un kg de clemetine, o bucatica de usturoi, dupa care doua-trei frunze de patrunjel si m-am scos de 1 an si 8 luni. 1 an si 8 luni! Sper sa tina faza si anul asta, ca tare n-am chef sa-mi mut plamanii din loc si sa alerg fuguta la doctor sa-mi prescrie antibiotic.

Sanatate va doresc tuturor!

Sunday, October 20, 2013

Reîntoarcere la rădăcini

Sat melancolic, așezat între două dealuri ramase golașe, la poalele cărora apa cristalină și-a făcut loc printre
pietre, ieșind la iveală pură și nestingherită.

Izbiste vazut de la inaltimea dealurilor, intr-un inceput de toamna, in urma cu 5 ani
Miros tomnatic de frunze arse, arome de fructe dulci, struguri parfumați, parfum tămâios de crizanteme, toate te îmbie să ieși afară, să savurezi ultimile raze calde ale soarelui înainte de înghețatele zile ale lunilor de iarnă. 
Octombrie este luna, în care, satul meu natal Izbiște, care, astăzi împlinește 560 de ani de la prima atestare documentară, își deschide porțile și sub parfumul muzicii toamnei, când vântul mângâie crengile rămase golașe și frunzele uscate foșnesc sub pasul apăsat, îmbracă haină de sărbătoare. 

Toamna de aur 2013
Este luna în care oamenii devin mai prietenoși, își fac timp printre grijile cotidiene să se întâlnească în centrul satului, la casa de cultură, loc unde altădată tineri și tinerele își furau priviri pe sub gene, se puneau la cale problemele satului. Astăzi, acest loc este pustiu și doar în doua zile din an se umple de lume și prinde viată. 
Eu mi-am întins aripile spre lume, dar astăzi le dăruiesc satului natal din prea plinul sufletului... gânduri, ca semn de prețuire.
Am "furat" câteva versuri din talentul mămicii mele și le aștern cu drag, aici, ca semn de mândrie pentru frumoasele locuri ale copilăriei mele, la poveștile parfumate găzduite de Mirela Pete:

Izbiște, pământ străbun!


Apa izvoarelor din satul meu, spune
Povești din vremuri trecute,
La mal încep să se adune
Cei dornici să le asculte.

Sat natal cu miros dulce,
De amintiri de neuitat,
Despre anii mei de școală
Și prietenii din sat.

Sat natal, ce spui povești,
Unde ne simțim copii
Și ades' ne amintești
Despre dragostea dintâi.

Satul meu e veșnicia
Omului pe acest pământ
Satul meu e bucuria
Dată nouă de Cel sfânt.

Satul meu e poezie,
Scrisă-n vreme de țărani,
Satul meu e doar mândrie,
Adunată peste ani.

P.S. V-am simțit lipsa și n-am făcut o pauza voită. Timpului, apoi problemele tehnice legate de blog m-au ținut departe. Vă doresc un început de săptămână minunat și o toamnă cât mai rodnică! O să revin cu detalii despre ziua satului, pentru că a fost ceva special.

Sunday, October 6, 2013

"Tâta mareee!"

Isi intinde mainile spre ea si ii face semn sa se indrepte spre el. Ea, curioasa, dar nesigura pe picioarele ei se ridica copacel. E firava si ii e frica sa faca vreun pas. Mainile acelea puternice o tot indeamna sa vina. Ea il priveste in ochi, apoi ii priveste mainile si prinde curaj. Incepe sa creada ca poate.

Face primul pas si se poticneste, dar nu cade, nu inca. Priveste zambitoare inainte si continua sa mai faca cativa pasi grabiti si leganati. Deodata simte ca picioarele i se inmoaie si cade brusc. In cadere simte cum acele maini viguroase o sustin, o prind. O ridica sus de tot deasupra capului zicandu-i "Tita mareeee!", apoi o strang la piept, primeste un sarut pe frunte, drept recompensa, si un zambet. Amandoi erau fericiti. El, pentru ca ea, fetita tatei, facuse primii pasi, ea, pentru ca avand credinta ca tatal o va sustine, si-a facut curaj sa mearga.


Astazi, vreau sa-i dedic aceasta postare tatalui meu, care adauga inca un an, buchetului bogat al varstei biologice. Fie-ti viata ca un rasarit de soare, imbibata in mirosul diminetilor aromate si calde de vara. Te iubesc mult, taty!

Pentru mine credinta nu miroase a lumanari arse si busuioc. Pentru mine credinta miroase a incredere in sine si putere. Cred ca puterea vine din interiorul nostru, ca exista ceva sau cineva dincolo de puterea noastra de intelegere. Din propria-mi experienta, am decis sa cred in multe lucruri si in primul rand in puterea mea motivationala. Daca eu cred si imi doresc cu adevarat ceva, desfac pamantul in patru si tot reusesc. Pentru ca eu cred. Nu stiu daca are un miros anume, credinta, insa poate ca miroase a tot si a toate chestiile placute in care ai crezut.

Poate ca notele de top ale parfumului The One de la Dolce & Gabbana, madarina, bergamota si piersica te invaluie intr-o senzatie puternica de buna-dispozitie. Iasomia, aroma de prune si lacrimioarele devin tentante dandu-ti sentimentul acela de senzualitate. Vanilia, in combinatie cu ambra si moscul te fac mai puternica. Un parfum modern si totodata clasic, plin de senzualitate, dar si de gingasie. Floral-lemnos-oriental, acest parfum, creat in 2006, reprezinta cu succes o femeie puternica, hotarata si care crede in ea.

Mai multe povesti parfumate gasiti in Clubul Condeielor Parfumate gazduit de Mirela Pete.

Friday, October 4, 2013

Iubire in pantofi

Ii vezi si intorci capul. Uneori e dragoste la prima vedere, alteori e dragoste eterna. Nu poti sa treci pe langa ei si sa nu-ti imaginezi cum ii calci in picioare. Daca i-ai avea te-ai simti mai fericita. Cel putin in acel moment. Mai fericita, mai implinita, mai puternica. Eu daca incalt o pereche de pantofi cu toc inalt ma simt mai femenina si mai puternica. Asa ma simt eu, dar nu port prea des. De cele mai multe ori dau comoditatea balerinului, pe eleganta unui pantof cu toc. Nu-mi permite spatele sa incalt ce-mi place.

Magazin de incaltaminte Prada
Avea dreptate cel de a creat pantoful rosu Christian Louboutin, care spunea ca: „O pereche de pantofi are multe de oferit, decat  simpla purtare".  Cenusareasa ne ofera un exemplu bun in acest sens: Ea este dovada ca o pereche de pantofi iti poate schimba viata. 
Nici Marilyn Monroe nu s-a lasat mai prejos cu afirmatiile despre pantofi: Daca ii dai unei femei pantofii potriviti, ea poate cuceri lumea. Or "nu stiu cine a inventat tocurile inalte, dar femeile ii datoreaza foarte mult!"

Intrebata despre numarul de pantofi pe care il detine, prima doamna a statului Filipine, Imelda Marcos a marturisit:"Nu am avut 3000 de perechi de pantofi, ci doar 1060."

Personajul Carrie Bradshaw, interpretat de Sarah Jessica Parker in serialul "Totul despre sex", a spus multe despre pantofi, inclusiv acest lucru: "Am cheltuit 40 000 de dolari pe pantofi si nu am unde sa locuiesc. Ei bine, voi fi o batrana care a trait in pantofii ei."

Culmea cizmariei: sa repari ghetele unei vite incaltate.

Legile generale ale lui Murphy: Cand porti pantofi noi pentru prima data, toata lumea te va calca pe ei.

Iar in final o comporatie intre doua mari iubiri ale unei femei:

Barbatii sunt precum pantofii......... 
Cei care iti plac, te costa. 
Foarte putini merita pastrati mai mult de un sezon. 
Daca nu ii iei potriviti, s-ar putea sa te bata. 
Cei comozi nu te atrag, iar cei care te atrag nu vor sa intre.. 
Oricat le-ai vorbi, nu devin mai maleabili. 
Unul singur nu e de ajuns decat pentru Cenusarese. 
Unii merita lasati la usa. 
Lumea te judeca in functie de ei. 
Alte femei te invidiaza pentru ai tai, iar tu invidiezi alte femei pentru ai lor. 
Cei sireti trebuie legati. 
Toti trebuie calcati in picioare? (um, nu as fi atat de cruda cu domnii)

Happy Weekend si Elly ne invita la buna-dispozitie!



Tuesday, October 1, 2013

Mini Marilyn


Miercurea fara cuvinte si de aceea las chipul acesta angelic sa-si spuna povestea.

P.S. Getyx la multi ani, draga mea. Nu ne-am vazut de niste ani, insa tot mi-e dor de zilele cand comandai apa plata cu lamaie. Sper ca timpul si distanta sa nu ne mai mai faca in ciuda, caci prea imi sunt dragi amintirile cu tine. Iti transmit multi pupici si o imbratisare, Creato! Si promit ca pe seara am sa scot de la naftalina un vin bun si am sa ciocnesc cu tine virtual.