Filme de weekend: Lincoln si Silent Hill: Revelation

     Saptamana asta am privit un film istoric: Lincoln. Mi-a placut filmul, desi primele cateva zeci de minute, din cele peste 120, aproape, ca m-au facut sa ma gandesc, la faptul ca anul 2012 a mai adus un film prost cu numele Lincoln, dupa "Abraham Lincoln: Vampire Hunter" si "Abraham Lincoln vs zombies". Insa n-a fost asa. E un film istoric, despre ultimile momente din viata celui mai reprezentativ dintre presedintii americani, care a reusit sa puna capat sclaviei in America. Filmul pune accentul pe modul cum a fost votat Amendamentul 13, prin care negrii erau declarati liberi. Nu e chiar cel mai bun film al anului, insa Daniel Day-Lewis a facut un rol excelent, a dat filmului multa substanta, drept pentru care a luat Oscarul pentru cel mai bun actor in rol principal.
     Multi ziceau, pe forumuri, ca acest film este pentru romani ca "Mihai Viteazu" pentru americani. Nu-i adevarat. Nu poti sa compari cele doua filme pentru ca sunt din generatii diferite. Sunt multe filme istorice care vorbesc despre istoria diferitor tari si totusi sunt interesante si bine facute. Nu zic ca "Mihai Viteazul nu e bun, dar e un alt gen, nu e pentru straini.
    Revenind la Lincoln mi se pare un film bun si atat, nu extraordinar ci bun. Are cateva replici memorabile si cateva momente foarte bune, dar nu m-a tinut mereu lipita de scaun.
Oricum, il recomand. Vizionare placuta!


  Cateodata simt nevoia sa-mi sara inima din piept si ca sa n-o fac s-o ia razna prin cine stie ce metoda, aleg sa privesc un film de groaza.

    Deci saptamana ce a trecut am urmarit un astfel de film: Silent Hill: Revelation care a fost lansat la sfarsitul toamnei trecute. Sa fiu sincera, trailerul m-a atras intr-un mod inexplicabil. Sotul nefiind un iubitor al filmului de gen, a ales sa doarma linistit, in timp ce eu ma uitam, la ora 1 noaptea, cu castile in urechi si cu lumina stinsa... Cred ca mai bine ma bagam si eu la somn...
    Ce pot sa zic, filmul e un pic peste mediocru. Dincolo de cateva faze care m-au facut sa tresar, nimic mai plictisitor.
    E adevarat inceputul filmului e promitator. Te tine in suspans, e infricosator, pare sa aiba o poveste relevanta, dar pe la mijlocul filmului se rupe toata vraja, atunci cand eroina ajunge in acel oras al sufletelor pierdute, despre care are atatea viziuni si cosmaruri.
    Pe scurt este vorba despre o tanara, care are tot felul de cosmaruri cu un orasel cu monstri care o cheama la ei. Ea, impreuna cu tatal, care stie adevarul, se muta din loc in loc, vrand sa nu fie descoperiti de sufletele pierdute din acel orasel. Tatal dispare, iar tanara porneste in cautarea lui chiar in acel oras. Acolo, da nas in nas, cu o droaie de monstri, care se vor a inspaimanta telespectatorul. Numai ca acest lucru nu prea se intampla. Puteti intalni in film o fetita a raului intruchipat, un paianjen confectionat din bucati de manechin si care transforma fiintele vii in manechine, cateva asistente medicale ucigase, sensibile la zgomot, un nene inlantuit care brusc se transforma intr-o creatura ciudata, un alt nene cu un coif-piramida, deasemenea ucigas, niste indivizi care daca respira aerul infectat mor. Doar ei mor, restul nu, de aia si poarte masti. Nimic impresionant.
    Nu recomand acest film decat daca n-aveti ce face.