Parfum de alb cu miros de amintiri

E primavara si e inainte de Paste. Eu, o fetita de vreo 5 anisori, trebaluiesc pe langa bunica care a inceput curatenia de primavara. Alearga din casa afara, de afara in casa si iar de la capat. Aduce apa de la fantana de la poarta si spala. Are pus la inmuiat draperii, cearsafuri, haine de iarna si de vara. Spala in mana caci n-are masina de spalat, apoi merge la izvor si le clateste. In apa stravezie si limpede a izvorului, cearsafurile par albe ca zapada proaspat ninsa. Pune la uscat draperiile dantelate si cearsafurile imaculate. Termina de spalat, pune mana pe o galeata pe jumatate cu solutie de var, o perie si merge in camera de zi si varuieste peretii. Zice ea ca dupa o iarna atat de grea e obligatoriu sa improspatezi culoarea si mirosul peretilor.

In casuta cu povesti a bunicii, albul miroase a curat si a proaspat, miroase a sarbatori ca la bunica. Nu e multumita de reusita, mai pregateste o galeata de var si o ia de la capat, de data aceasta albul are o usoara tenta albastrie. Cu mana intr-un sold, respira usurata si se arata multumita. Eu langa ea, repet gestul, apoi amandoua iesim in curte. Ea pune mana pe galeata si merge in gradina. Pomii si ei trebuie improspatati. Eu alerg prin curte, apoi intru printre randurile de draperii si cearsafuri puse la uscat. Alerg printre ele ca si cum as fi intr-un tunel. Tunelul meu, de un alb ca floare ghiocelului, miroase a lavanda. La bunica totul miroase a lavanda si aproape totul e alb. Ii place ei aceasta culoare a puritatii.

In bataia vantului usor primavaratec, cearsafirile se usuca repede, iar eu si mai repede ma plictisesc sa ma joc printre ele. Merg la bunica in gradina. Incepe sa ninga. Si ninge si ninge. Ninge cu petale de floare de visin. Privesc petalele albe si gandul imi zboara la visinile in parg, din care bunica face un compot atat de gustos. Acel compot fiert la foc, in mijlocul curtii e cel mai bun. Mi-e greu sa descriu imaginea aceea, de preparare a compotului, din copilarie care patrunde pana la mine, cea din prezent, prin noianul de amintiri, bine aranjate, ca niste dosare pe rafturi. Florile albe de visin,  miros a compot, un parfum dulce-acrisor care imi da o stare de bine.

Alerg la bunica, ii iau peria din mana, manjesc cu var o jumate de tulpina de cais, ma murdaresc din cap pana in picioare, pun mana in sold si ma uit la bunica bucuroasa:
- Gata pe azi, am facut multa tleaba, acum hai sa mancam.
"R" e un "L" la mine, cea de atunci. Bunica zambeste, ma ia de mana si mergem in bucatarie. Eu iau lingura si ma asez la masa. Bunica merge in pivnita si aduce de acolo branza proaspata de vaci si un borcan de smantana. Pune intr-o farfurie niste branza, peste care toarna smantana, un pic de sare, mesteca, imi da sa mananc.
- Vleau si bols (bors), zic.
Dintr-o cratita de pe aragaz toarna in doua boluri bors de fasole. Era inca post. Branza cu smantana o pregatise pentru mine, iar borsul de fasole pentru amandoua si pentru restul familiei.
De pe atunci eram o gurmanda, asa ca bunica e multumita cand vede bolul golit si jumatate din branza cu smantana in burtica mea.
Pun mana in sold si ma uit la bunica:
-Bunica, eu am luclat mult azi si am obosit, ma duc sa imi odihnesc oasele batlane.
Bunica zambeste. Eu ma intand in pat, iar bunica ma inveleste cu o paturica colorata. Eu inchid ochii si ma fac ca dorm. Ea iese afara si se reapuca de treaba. Crede ca dorm, asa cred  eu ca ea crede. Dupa 5 minute apar in pragul casutei cu povesti, purtand pe cap una dintre draperiile ei albe si dantelate, pe care o dusese in casa asteptand langa fierul de calcat. Draperia lunga  se intinde, haaat, in spatele meu, coborand scarile. E prea lunga, asa ca ma infasor in ea, o calc cu piciorul, apoi o asez pe scari, in spatele meu, imaginandu-mi ca cineva imi tine voalul. Strig la bunica sa-i arat ce idee mi-a venit. Bunica ridica privirea si cand ma vede pune o mana in sold, iar cu cealalta isi da o palma in frunte si exclama:
- Tunitz copchilul cui te are, of Doamne!
- Bunica uite eu is mileasa, vleau sa fiu mileasa!
- Ai timp, tu, sa fii mireasa, acum haida la somn!

Se uita la mine, cu ochii mari si suparati. O stiu cand e suparata, dar eu nu inteleg de ce e suparata. Ce am facut? Nu-mi place cand e suparata asa ca las draperia in mainile ei si ma duc in casa si ma intind in pat. Adorm si ca prin vis, simt ca parca cineva ma inveleste si imi aseaza o suvita care imi venea peste ochi. Continui sa dorm si ma visez mireasa cu un voal alb si lung de nu-i vad capatul, ma vad intr-o livada inflorita cu un buchetel de margaritare in mana, invaluita in parfumul acestor minunate flori de primavara. Visez...

Tema "Parfum de alb" este propusa de Mala Teaha, in cadrul Clubului Povestilor Parfumate gazduit de draga Mirela Pete.