Acum 5 ani (I)

    Voi va mai amintiti ce ati facut cu 5 ani in urma? Eu da! Ca si cum ar fi fost ieri...

2008 n-am cum sa-l uit. 5 ani in urma. Deja? A fost un an plin de de toate. A fost anul in care am spus Adio Facultatii, cu mari emotii si Bun gasit Masterat cu si mai mari emotii, Pe curand Pitesti, Buna seara Bucuresti. A fost anul in care am facut cunostinta cu plaja romaneasca a Marii Negre, am respirat pentru prima data aerul curat al Carpatilor si m-am angajat pentru prima oara (n-a durat mult, ca se pare, nu prea-mi place programul "8 to 5").

    A fost, poate, cel mai plin an de evenimente, de stari si emotii, de la cele mai fericite la cele mai stresante.

    Sa incep cu inceputul. La sfarsit de februarie, inainte de a se fi topit, de tot, zapada, am luat trenul de 5 AM spre Predeal, impreuna cu Iubi (actual sot) si cu doi prieteni Zinka si Barbosu'. Cei doi, care ni s-au alaturat, n-aveau nici o tangenta unul cu altul, nici pana atunci, dar nici de atunci incolo. Specific asta ca sa nu se interpreteze. Zinka era colega mea de camera, iar Barbosul prietenul din liceu al lui Iubi. A fost o zi in care plamanii si creerul meu s-au oxigenat cat pentru tot restul anului. Ne-am dat cu sania. Nici unul dintre noi nu stia sa schieze. In loc sa coboram, noi am urcat jumatate din partia Clabucet, ca sa facem poze de la inaltime. Ne-am oprit undeva, pe acolo, printre brazi si am luat pranzul pe o buturuga - pate, rosii si paine. Intre timp a inceput sa ploua, iar apoi am coborat pe sanie, la poalele partiei. Era sa luam vreo doi schiori in carca, dar bine ca n-a fost. Ne-am intors in statie ca sa luam trenul retur. Aveam bilete la 5 PM, insa pe la 2, deja, vroiam sa ne caram acasa. Aveam picioarele ude, foame in stomac si oboseala in ochi. Am schimbat biletele, am platit o mica taxa pentru asta si ne-am pus pe asteptat trenul de la 3. Si pentru ca ni se facuse foame, am mers in localul de langa gara si am mancat cartofi si pui prajiti. Unii dintre noi au adormit pe masa, ceilalti si ei nu erau departe de a ne face sa pierdem trenul. Aproape din mers am urcat si dusi spre Bucuresti am fost.
Recunosc, aerul de munte m-a obosit in asa hal, incat, vreo saptamana dupa, n-am mai avut insomnii.

    Dupa aceasta excapada, de o zi, la munte, toti, cu exceptia lui Barbosu' (el nu era in an terminal) ne-am pus cu burta pe carte, in maxim 3 luni urma sa sustinem examenul de licenta - Eu la Jurnalism, Iubi la Economie, Zinka la AP. Inainte de licenta trebuia sa promovam sesiunea, de aceea tot stresul cu licenta a durat cam vreo 3 luni si mai mult. Eu am scapat la sfarsitul lui iunie, iar Zinka si Iubi au avut examenul la sfarsitul lui iulie, dupa care, imi amintesc din spusele celorlalti, am facut o bauta, in cinstea examenelor promovate.

    La cateva zile dupa, tot noi, cei 3, am mers la Costinesti cu cortul pentru 3 zile. Cort de 2 persoane pentru 3 insi. Eu la mijloc, eu care urasc sa dorm la mijloc.
A fost prima vacanta la mare impreuna cu Iubi, prima vacanta la mare cu cortul, prima seara in care am dansat pe plaja, la un Beach Party, mai mult Zinka, ca eu nu mai puteam de frig, prima vacanta in care am mancat doar gratar si salata, prima vacanta in care am adormit pe plaja pana la 3 dupa-amiaza si m-am trezit inainte de a incepe ploaia, prima vacanta in care m-am ars atat de rau, incat nu era loc pe corpul meu, care sa nu ma usture si apoi sa se ia pielea. Prima data cand Iubi a jucat fotbal de plaja. A castigat, cu echipa, locul 3. Premiul era sa se dea cu BANANAAAA, insa a venit ploaia si am fugit la masina. Masina era al unui cunoscut care ne-a luat la mare si ne-a adus de la mare. Atunci, am plecat acasa. A fost prima data cand masina in care ma aflam, gonea, pe autostrada, cu 170km/h, printr-o ploaie torentiala. Inima imi batea cu putere, iar pielea ma ustura, incat nu ma puteam gandi la moarte ci la durere.

    Restul vacantei am petrecut-o printre drumurile la Bucuresti, pentru admiterea la master si petrecerile din caminul din care inca nu plecaseram. Despre admiterea la master voi vorbi intr-un alt post pentru ca necesita detalii mai multe. Prea m-a marcat ca s-o pot uita usor.

    In toamna m-am angajat, 8 ore, program fix, plictiseala maxima. N-am rezistat decat o luna. A urmat un alt job, program flexibil, lucru de acasa, salariu mizer. Am rezitat 8 luni.

Asta a fost acum 5 ani. Pam-pam!
Dar ce a fost acum 8 ani? Imi amintesc ca si azi...