27 martie, Basarabia si Romania - una singura!

Eu am zis ca pe acest blog, nici miros de politica nu va fi. Aceasta data, este, insa, un fapt istoric, dicolo de politica si de aceea tin sa-l omagiez aici.

Poate, putini sunt aceea care stiu ce reprezinta 27 martie.

"...Poporul roman n-a venit din afara, aici s-a nascut... Noi nu avem unde pleca si nimeni nu are dreptul sa ne goneasca din tara noastra. Un veac intreg, supusi si tacuti, am purtat jugul, de un veac intreg limba noastra e oprita, un veac intreg cartea natala a fost persecutata ca o otrava revolutionara...".
Aceste cuvinte au fost rostite de Constantin Stere la deschiderea sedintei Sfatului Tarii din 27 martie 1918.

O zi mare pentru istoria unei tari mici si chinuite. La 27 martie 1918 se voteaza, de catre Sfatul Tarii, unirea Basarabiei cu tara mama, Romania.

Din pacate, acest drept, al tuturor romanilor, de a ramane uniti, nu este recunoscut de catre Rusia si astfel in 1940, Basarabia este din nou rupta din trupul Romaniei Mari si instrainata, impunandu-i-se un alfabet, o limba, niste traditii diferite de cele mostenite de la parinti.

Basarabia isi declara independenta in 1991, la 27 august. E un pic cam tarzie aceasta independenta, pentru ca in acele rastimpuri s-au pierdut multe din cele ce faceau din basarabeni un popor mandru. S-au pierdut vieti, s-a pierdut identitatea, s-a pierdut umanitatea, s-a pierdut o parte din grai. In schimb s-a implantat o alta identitate, care nu e nici romaneasca, nici ruseasca, e o amestecatura de de toate, o religie a urii si inumanitatii, in timp ce bastinasii erau instrainati de pamantul natal, erau inlocuti cu orice alt soi de natie, limba a devenit o amestecatura din toate cate putin, iar de patriotism nici nu poate fi vorba cand, oamenii, nu stiu ce nationalitate au. Sunt bezmetici.

Si eu fac parte din acest popor bezmetic, doar ca in familia mea s-a pastrat o farama din acea identitate, pe care bunicii, apoi parintii au avut grija sa mi-o transmita.
Bunica mea, desi orfana si fara carte, a pastrat in suflet mostenirea genetica si nimic, dar absolut nimic, nici macar deportarile, nu i-a schimbat povara mostenita.

Asa ca astazi, si in numele ei, ma declar mandra de apartenenta mea!

P.S. Ideea postarii acestui video a venit de la Crenguta.