Alo, da, eu sunt Andrei!

    Era trecut de patru dupa-amiaza. Lucy si-a strans cartile si le-a pus in geanta uriasa din cauza careia avea dureri de spate. Isi jurase in repetate randuri ca isi va lua ruxac, doar ca, acea piesa nu i se parea femenina. Asa ca, pana una alta, isi ducea, cu mandrie, crucea de femeie. Si-a pus geanta pe umarul drept si s-a indreptat spre iesire. Holul liceului, atat de aglomerat in pauze, era atat de pustiu la acea ora.
    S-a uitat la ceas. Avea 20 de minute sa ajunga in statie pentru a lua autobuzul 23 spre casa. Ea avea nevoie de doar 13 minute. Acest program devenise o rutina, in acel ultim an de liceu. De obicei, in statie, se aseza pe scaun si se uita la trecatori. Asa a facut si acum. Nimic mai interesant, in acele momente, decat sa te uiti la oameni, cum sunt imbracati si cum merg, or la masini, ce marca si ce culoare au, or la blocurile de locuinte de vizavi sau la cerul plin de soare, dar si de nori.
    In acest tablou obisnuit, pe partea cealalta a strazii, la trecerea de pietoni, un tanar astepta sa traverseze. Era inalt, brunet, purta palton. L-a privit fugar si si-a amintit ca are tema la romana despre importanta iubirii in operele literare.  Un subiect cam dificil pentru Ea. Ca sa poti scrie despre iubire si alte chestii romantice, trebuie sa fi simtit, macar odata, acel sentiment. Sa povestesti, din carti, ce au zis altii, nu-i suficient. Or, Ea, niciodata, nu a fost atinsa de acel fior. Citea cu nesat, carte dupa carte, roman dupa roman si gasea, in fiecare, fara exceptie, iubirea caracterizata intr-un fel sau altul. Ea insa nu stia cum e acel sentiment, nu stia inca.
    Imaginea acelui tanar a disparut in spatele autobuzului care a sosit in statie. Ea a urcat si s-a asezat pe un scaun, cu gandul la iubirea descrisa in carti.
    Tanarul cu palton a sarit din fuga in autobuz si s-a asezat in fata Ei cu spatele lnaga usa. S-au privit fix, cateva secunde, apoi Ea si-a indreptat privirea pe geam, iar El a deschis o carte.
    Gandurile au inceput s-o inunde in valuri uriase, iar inima si-a accelerat ritmul. Dorinta de al mai privi odata era enorma, insa se simtea rusinata si incomod sa o faca. Dupa ceva timp, a indraznit si atunci, concomitent, s-au privit pentru a doua oara. El a zambit fantomatic, iar Ea si-a indreptat, din nou, privirea pe geam.
    "Urmeaza statia..." i-a rasunat in urechi si s-a ridicat indreptandu-se spre usa. Dupa cateva minute interminabile, ganduri, intrebari si dorinte inepuizabile, autobusul s-a oprit in statie. Inainte de a se fi deschis usa, Ea, intr-o, actiune plina de curaj si necaracteristic ei, s-a aplecat spre urechea lui si i-a soptit "Ai buzele prea senzuale ca sa..". Usile s-au deschis si Ea a zbughit-o afara, parca vrand sa fuga de acea angelica aratare, din cauza careia inima ii batea cu atata putere si care a facut-o sa fie atat de indrazneata. "Ai buzele prea senzuale ca sa nu-mi doresc, atat de mult, sa le sarute pe ale mele" si-a continuat gandul fara ca El s-o mai auda, disparand printre copacii parcului pe care il traversa zi de zi.
    Nu s-a uitat in spate nici o clipa si nu avea de unde sa vada cum doi ochi negri priveau prin geam, urmarindu-i pasii rapizi si zglobii.
    In autobuz, un zambet fugar s-a strecurat in coltul gurii, inainte de a raspunde la telefonul care suna de cateva zeci de secunde. "Alo, da, eu sunt, Andrei!".