Si ce daca ai o pereche de sani si ceva mai mult estrogen?

    O sa readuc in discutie ziua care, cica, este a femeilor - 8 martie. Motivul este ca, aflandu-ma in Marea Britanie, fara sa vreau, traiesc si simt si sarbatorile lor. Nu ai cum sa nu faci altfel, nu te obliga nimeni, poate doar simplul fapt ca esti in curtea lor.
    In Marea Britanie, astazi, de la mic la mare, sarbatoreste Ziua Mamelor. Nu a femeilor, ci ZIUA MAMELOR. Restaurantul italian, langa care locuiesc, a fost, astazi, ticsit de lume. Barbati, copii, dar mai cu seama femei, cu buchete de flori si zambetul pe buze, i-au facut vanzare buna, proprietarului restaurantului, pe o buna bucata de vreme, de acum incolo. Nici la Craciun sau Revelion nu am vazut restaurantul atat de plin (asta are mai putina importanta, dar ce vreau sa zic este ca aceasta zi este foarte speciala). Imagini cu doamne tinere cu copii de mana, doamne cu nepoti de mana, unele zvelte, altele in scaune cu rotile, domni care le deschideau usa, care le ajutau sa se aseze la masa, m-au facut sa ma gandesc ca inca n-a murit cavalerismul si ca barbatii inca nu si-au dat naibii mamele, nu au incetat sa-si educe copiii in a-si iubi si respecta mamele. Si nu numai barbatii, dar si femeile caci si ele au mame, pe care le-au sarbatorit.

    Intr-un post anterior am mentionat ca 8 martie este, pentru mine, mai mult o zi a mamelor. Asa o vad eu si asa o voi considera in continuare. De ce? Deoarece si pentru ca... Sa vedem, de ce este mai importanta o femeie si un barbat nu? De ce femeia are o zi in care e sarbatorita, iar barbatul nu? Pentru ca ai o pereche de sani si ceva mai mult estrogen nu se justifica sa ai in plus o zi in care sa fii rasfatata, felicitata si sarbatorita. La urma urmei, daca exista o zi a femeii de ce n-ar exista si o zi a barbatului. Chiar am putea inlocui 8 martie cu Ziua Estrogenului si sa mai punem in calendar si Ziua Testosteronului, ca sa nu fac aluzie si la o zi a "originilor", daca intelegeti ce vreau sa spun. Daca tot suntem in secolul egalitatii sa fim egali pana la capat, nu?

Insa, daca 8 martie ar fi numita Ziua Mamelor, asta ar schimba situatia si ar inceta contradictiile ca de ce femeia are o zi in care e sarbatorita, iar barbatul nu are.

    Mama, acea fiinta blanda, rabdatoare si buna, descrisa in poezie, este unica. Numai mama poate darui viata, numai mama poate purta in burta un alt om. Datorita mamelor ne aflam asta aici, acum si asa. Nu neaga nimeni aportul barbatilor, a tatilor, insa legatura pe care o are o mama cu pruncul ei din burtica, nu o poate avea un tata cu copilul lui. Anume Ea este acea fiinta sfanta care se sacrifica pentru copilul ei, isi sacrifica corpul si indura dureri si schimbari doar pentru a darui VIATA, de ea depinde in totalitate viata copilului ei. Aici nu vorbim de acele femei carora li s-a dat puterea de a darui viata si ele au negat-o. Acelea nu sunt mame, cel mult sunt doar femei.

    Pentru ca mamele au daruit viata consider ca 8 martie sau o alta zi din calendar, este o zi indreptatita, dar e indreptatita sa fie a mamelor, a mamelor care merita.

    De ce britanicii pot si noi nu putem, de ce la ei e altfel? Ei au lamurit si aceasta chestiune contradictorie, asa cum au lamurit multe altele, asa cum au pus la punct orice chichita a vietii si societatii. Ei au vazut unde e problema si au abordat-o altfel. Au numit Ziua Mamelor si cu asta au rezolvat orice conflict. Ba mai mult, au adaugat pe lista sarbatorilor si Father's day, in a treia duminica a lui iunie, ca sa nu existe discriminare. Mi se pare normal. Si e normal ca in cinstea parintilor si in onoarea lor sa li se faca loc in calendar, alaturi de alte sarbatori ca ziua muncitorului, ziua medicului, ziua lucratorului public, ziua studentului, ziua bautorului de bere!!!, ma rog, era ziua berii, dar cam tot aia e, etc.

    Asa e la ei, la noi nu e asa, fir-ar sa fie.