"Orice carte e si ea o forma de rezistenta, dar nu impotriva frigului, ci impotriva uitarii". Nu-mi amintesc unde am citit aceasta fraza, probabil, pe vreun site, unde am intrat intamplator, insa n-am putut s-o uit. Are o doza de adevar destul de mare.
Cand eram pe bancile scolii, imi placea mult istoria si literatura. La istorie imi placea foarte mult sa citesc despre evenimente, insa uram sa invat si anii acelor evenimente. Cred ca vi s-a intamplat si voua. Sper ca nu sunt singura care detesta sa memoreze niste ani. Ei bine, ca sa ma documentez, cautam in biblioteca, carti literare care sa vorbeasca despre acel eveniment. De exemplu cand am ajuns sa studiem Razboiul al doilea mondial, pentru a intelege mai bine personalitatea lui Stalin si vremile de atunci am citit cartea "Copiii Arbatelui", o carte fascinanta. Ca sa retin mai bine evenimentele din anii 1500 - 1700, din Franta si Anglia am citit Alexandre Duma, care a impletit in romanele sale, evenimente adevarate si fictiune, cu ani contreti si personaje reale.
Zilele astea am recitit sau mai bine zis am ascultat, dupa ce, cu niste ani in urma, am citit "Dupa 20 de ani" de Al. Duma. Actiune, aventura si istorie - ma captivat. Nu tin sa fac o recenzie, pentru ca nu ma pricep, insa aceasta carte, citita dupa "Cei 3 muschetari" si completata cu "Vicontele de Bragelonne" iti poate arata o societate, mult diferita de ceea ce se scrie in cartile de istorie.
Pe mine, m-a frapat un pic, sa aflu cat de libertini si aventurieri erau oamenii, femei si barbati, din acea perioada. Ma gandesc ca "gentilom" sau "cavaler", cuvinte care descriau tipul de barbat manierat, distins, onorabil, de rang inalt, in Franta, respectiv in Anglia, arata, de fapt, un puternic simt al cuceririi. Acesti barbati erau foarte curtenitori cu femeile si nimeni si nici Ele si mai ales Ei,, nici cei mai saraci, si nici capetele incoronate, nu se dadeau in laturi de la aventuri romantice si iubarete. Si, desi barfele circulau in toate partile si fiecare stia de toate aceste excapade ale personajelor mai mult sau mai putin cunoscute, totul se intampla la "lumina" noptii.
Va imaginati cum ar fi, acum, ca o "domnita" sa se faca a scapa pe jos batista, in speranta, ca un gentilom sa i-o ridice, iar ea in semn de multumire sa il lase sa-i excaladeze geamul, intr-o noapte fara luna, dar plina de romantism? Asemenea gesturi sunt demult apuse, dar recunosc ca sunt tare intrigante. Sunt mult mai atractive decat o cucerire intr-un club, unde Ea danseaza lasciv, in speranta ca va atrage atentia, iar El, macho, cu muschii sau cu burta la inaintare, se crede regele ringului si fiecare cad in plasa celuilalt.
Cum spuneam, si cartile sunt o forma de rezistenta impotriva uitarii, iar despre oameni si societate, despre evenimente si culturi, despre cavaleri care nu prea mai exista si domnite care nu mai sunt domnite, putem afla din carti.
Cartile sunt o mica garantie a memoriei, indiferent cat de putini cititori ar avea. De aceea va indemn sa cititi, fie cu ochii, fie cu urechile, dar sa cititi.
Va recomand cartile lui Al Duma, oricare dintre ele. Sunt pline de de toate - istorie, romantism, aventura, povesti de dragoste, ura si razbunare, te tin in suspans si iti ofera o doza buna de adrenalina:
CELE 2 DIANE,
CEI 3 MUSCHETARI,
DUPA 20 DE ANI,
VICONTELE DE BRAGELONNE,
DOAMNA DE MONSOREAU,
REGINA MARGO,
CONTELE DE MONTE-CRISTO.
P.S.: Poate sunt mai invechita, dar inca n-am prins gustul cartilor scrise mai recent, exceptand acelea despre bunele maniere, yoga sau limbajul trupului.
Da, carti frumoase, am citit si eu dintre ele. In afara de Doamna de Monsoreau, doar pe aceea n-am citit-o.
ReplyDeleteEu tocmai am citit acum un roman nou, din 2007, i-am si facut recenzia.