Sat melancolic, așezat între două dealuri ramase golașe, la poalele cărora apa cristalină și-a făcut loc printre
pietre, ieșind la iveală pură și nestingherită.
.jpg) |
| Izbiste vazut de la inaltimea dealurilor, intr-un inceput de toamna, in urma cu 5 ani |
Miros tomnatic de frunze arse, arome de fructe dulci, struguri parfumați, parfum tămâios de crizanteme, toate te îmbie să ieși afară, să savurezi ultimile raze calde ale soarelui înainte de înghețatele zile ale lunilor de iarnă.
Octombrie este luna, în care, satul meu natal Izbiște, care, astăzi împlinește 560 de ani de la prima atestare documentară, își deschide porțile și sub parfumul muzicii toamnei, când vântul mângâie crengile rămase golașe și frunzele uscate foșnesc sub pasul apăsat, îmbracă haină de sărbătoare.
 |
| Toamna de aur 2013 |
Este luna în care oamenii devin mai prietenoși, își fac timp printre grijile cotidiene să se întâlnească în centrul satului, la casa de cultură, loc unde altădată tineri și tinerele își furau priviri pe sub gene, se puneau la cale problemele satului. Astăzi, acest loc este pustiu și doar în doua zile din an se umple de lume și prinde viată.
Eu mi-am întins aripile spre lume, dar astăzi le dăruiesc satului natal din prea plinul sufletului... gânduri, ca semn de prețuire.
Am "furat" câteva versuri din talentul mămicii mele și le aștern cu drag, aici, ca semn de mândrie pentru frumoasele locuri ale copilăriei mele, la poveștile parfumate găzduite de Mirela Pete:
Apa izvoarelor din satul meu, spune
Povești din vremuri trecute,
La mal încep să se adune
Cei dornici să le asculte.
Sat natal cu miros dulce,
De amintiri de neuitat,
Despre anii mei de școală
Și prietenii din sat.
Sat natal, ce spui povești,
Unde ne simțim copii
Și ades' ne amintești
Despre dragostea dintâi.
Satul meu e veșnicia
Omului pe acest pământ
Satul meu e bucuria
Dată nouă de Cel sfânt.
Satul meu e poezie,
Scrisă-n vreme de țărani,
Satul meu e doar mândrie,
Adunată peste ani.
P.S. V-am simțit lipsa și n-am făcut o pauza voită. Timpului, apoi problemele tehnice legate de blog m-au ținut departe. Vă doresc un început de săptămână minunat și o toamnă cât mai rodnică! O să revin cu detalii despre ziua satului, pentru că a fost ceva special.
De câte ori, iar asta nu se întâmplă rar, ci dimpotrivă, scrii despre locurile natale, transmiți o emoție vie, clară, un dor și-o nostalgie pentru minunăția aceea de loc unde ai crescut și te-ai format pentru viață. Ceea ce te deosebește de mulți alții care, asemeni ție, au plecat departe, este această reîntoarcere cu drag mare, în locul unde apa are gustul lutului din care-ai fost modelată. Nu ți-ai uitat originile și nici nu vorbești de rău poporul căruia îi aparții, iar pentru acest lucru vei avea veșnic stima și prețuirea celorlalți oameni. Respectul și prietenia tutoror. Pentru că nimeni n-ar trebui să hulească neamul din care se trage. Tina, tu ești un exemplu de urmat, pozitiv, frumos, emoționant! Admirabilă povestea, iar poezia scrisă de mama ta vine să încununeze acest regal de toamnă dulce, mereu aceeași și totuși alta, mereu frumoasă și ancorată undeva în vremurile când nicio grijă nu umbrea bucuria de-a fi copil.
ReplyDelete”Satul meu e veșnicia
Omului pe acest pământ
Satul meu e bucuria
Dată nouă de Cel sfânt.”
Versuri emblematice, care spun mult mai mult decât muzicalitatea pe care o îndrăgești la prima lectură.
Te îmbrățișez cu tot dragul! :)
Aprecierea ta, e ca un pansament pentru mine, pentru sufletul meu.
DeleteIti multumesc, cu drag!
Imi place blogul
ReplyDeleteLa aceasta editie ai adus la viata lumea satului demult uitata. imi place poezia care e atat de calda si simpla incat simti dorul de casa, de viata in natura si lumea satului
Mult succes
Am incercat sa aduc la viata o particica, macar din viata satului. Mai pot fi spuse multe.
Deletesa ne citim cu bine!
minunate locuri, pacat de dealurile ramase golase :(
ReplyDeleteIntr-adevar, mare pacat, Si ce paduri frumoase au fost...
DeleteIa uite,papusi,dovleci,si alte jucarii :)
ReplyDeleteLa multi ani satului! ;)
Multumesc, Silving draga!
Delete500 de ani de traditie cred ca valoreaza mai mult decat un zgarie-nori contemporan! Si mandria de a sti ca ai radacini adanci valoreaza mai mult decat satisfactia unei averi facute peste noapte. Zic si eu...
ReplyDeleteZici si zici bine, draga Adelina!
DeleteNu am auzit pana acum de acest sat, insa se vede ca acolo inca se pastreaza traditiile, iar peisajul este superb!
ReplyDeleteNu ai auzit pentru ca e un sat din centrul Moldovei, Republicii Moldova. Se pastreaza, dar prea putin, draga mea!
DeleteSat cu vechime, al cărui nume si renume il porti cu tine...atat de departe. Să trăiţi şi voi, şi satul!
ReplyDeleteSa traim bine cu totii, ca toti din acelasi neam ne tragem.
DeletePeste jumatate de veac de la atestarea documentara inseamna mult...destul de mult.
ReplyDeleteIi doresc toate cele bune satului tau, Tina draga! Sa fie mai frumos, sa aiba parte doar de oameni care sa-l iubeasca si pretuiasca macar cel putin asa cum ai reusit sa ne transmiti tu prin aceasta frumoasa si tandra postare.
Imi pare rau ca traditiile au fost date pe modernism...ca multe s-au schimbat dar cam asa este peste tot. Poate ca asta e mersul lumii dar uneori simtim ca nu-i chiar cel care ne face bine...
La multi ani dragului tau coltisor de rai! caci stiu ca locul de unde ne tragem ramane vesnic cel mai frumos. Te pup si ma bucur ca ai revenit.
P.S.- Am incercat azi-noapte sa citesc dar eram prea obosita, nu m-am mai putut mobiliza si atre mi-a parut rau...Aici a ramas deschis de atunci.
Specialistii spun, insa, ca satul are mult mai multi ani, auzisem pe undeva vreo 3000 de ani. Nu stiu daca e chiar asa, insa e posibil, pentru ca aceasta zona e una bogata in ape curgatoare, pamanturi manoase si anume acest loc, dintre dealuri, ii fereste pe locuitori de geruri si zapezi cumplite. De inundatii nici nu poate fi vorba. Intr-un cuvant, natura e prielnica pentru un trai frumos.
DeleteAm si uitat sa spun ca-mi plac mult decoratiile de toamna din fotografie. Sunt superbe. Am mai vazut ca pe o cutie scrie "Bucuria" si am auzit ca aveti niste bomboane bune numite astfel. Cel putin asa umbla vorba :)
ReplyDeleteStii cum, fara foc nu iese fum. Asa este, bomboanele Bucuria sunt delicioase. Mi-as dori sa te servesc cu cateva, intr-o zi. Ti-as trimite prin posta sau curier, doar ca trebuie sa-mi dai si adresa (poate pe mail), caci sa ajung la tine, in urmatoarea perioada, e putin probabil.
DeleteTe imbratisez cu drag!
Ce sat idilic si cata emotie si dragoste razbat din cuvintele tale... Astept sa ne povestesti mai multe despre el, si eventual sa ne arati si alte imagini. Sa traiti sanatosi si fericiti, sa va bucurati de frumusetea acelor meleaguri de poveste! :)
ReplyDeleteSatul tau e frumos! Iar zilele acestea, in care toata lumea se aduna si sarbatoreste sunt cele mai frumoase din an. Asa se intampla si in satul bunicii mele, numai ca ziua lui (de parca ar fi o persoana) e spre sfarsitul verii. Dar cat de colorate sunt toate toate: dovlecei, papusi, ceramica, artizanat. Abia astept sa mai aud despre aceste zile! Pupici si toate cele bune!
ReplyDelete