Atentie, nu e ceea ce credeti:
Tuesday, April 16, 2013
Friday, April 12, 2013
Dansul dragostei
In fiecare weekend Elly Weiss ne propune veselie. N-am cum sa refuz o initiativa atat de amuzanta si deci va invit la Happy Weekend!
Urmeaza tatonarile:
Ion afla ca mai are de trait doar 24 de ore. Ii spune sotiei si ii propune sa mai faca o data dragoste. Ea este de acord. Peste 6 ore, Ion ii spune din nou:
-Iubito, stii, mai am doar 18 ore de trait. crezi ca am putea sa mai facem dragoste odata?
Sotia este din nou de acord. Cand se duce la culcare, se uita la ceas si vede ca au mai ramas doar 8 ore. Atunci ii spune sotiei:
-Iubito, te rog... inca o data inainte sa mor.
-Bineinteles, dragul meu,... Apoi sotia se intoarce cu spatele si adoarme. Ion, agitat, nu poate dormi. Vede la un moment dat ca au mai ramas doar 4 ore. O trezeste pe sotie:
- Iubito, mai am doar 4 ore. Crezi ca am putea...
Sotia obosita si enervata se ridica si spune:
-Uite care e treaba Ioane, eu trebuie sa ma scol maine dimineata, tu nu!
Ion si Maria se cearta in draci:
-Marie, asa nu se mai poate, ajunge, hai sa divortam!
-Nu, Ioane! Vaduva m-ai luat, vaduva ma lasi!
Un baiat si prietena sa se jucau de-a v-ati ascunselea.
La un moment dat ea ii spune:
-Daca ma gasesti in 5 minute poti sa ma saruti. Daca ma gasesti in 3 minute poti sa-mi pui mana pe un picior. Si daca ma gasesti intr-un minut poti sa faci ce vrei cu mine.
Acum numara pana la 10, ca eu ma duc sa ma ascund dupa frigider.
Ion si Maria la maternitate:
-No, Marie, ce avem?
-Baiat, Ioane.
-Si cu cine seamana, Marie?
-Degeaba iti spun, ca nu-l cunosti!
Happy Weekend!
Urmeaza tatonarile:
-Iubito, stii, mai am doar 18 ore de trait. crezi ca am putea sa mai facem dragoste odata?
Sotia este din nou de acord. Cand se duce la culcare, se uita la ceas si vede ca au mai ramas doar 8 ore. Atunci ii spune sotiei:
-Iubito, te rog... inca o data inainte sa mor.
-Bineinteles, dragul meu,... Apoi sotia se intoarce cu spatele si adoarme. Ion, agitat, nu poate dormi. Vede la un moment dat ca au mai ramas doar 4 ore. O trezeste pe sotie:
- Iubito, mai am doar 4 ore. Crezi ca am putea...
Sotia obosita si enervata se ridica si spune:
-Uite care e treaba Ioane, eu trebuie sa ma scol maine dimineata, tu nu!
Sotul catre sotie:
-Draga, suntem casatoriti de peste 10 ani si am observat ca am inceput sa facem dragoste numai cand ai tu nevoie de bani.
-Si ce, ii raspunde sotia, dupa tine acest lucru nu se intampla suficient de des?
-Marie, asa nu se mai poate, ajunge, hai sa divortam!
-Nu, Ioane! Vaduva m-ai luat, vaduva ma lasi!
Un baiat si prietena sa se jucau de-a v-ati ascunselea.
La un moment dat ea ii spune:
-Daca ma gasesti in 5 minute poti sa ma saruti. Daca ma gasesti in 3 minute poti sa-mi pui mana pe un picior. Si daca ma gasesti intr-un minut poti sa faci ce vrei cu mine.
Acum numara pana la 10, ca eu ma duc sa ma ascund dupa frigider.
-No, Marie, ce avem?
-Baiat, Ioane.
-Si cu cine seamana, Marie?
-Degeaba iti spun, ca nu-l cunosti!
Happy Weekend!
Thursday, April 11, 2013
Reflexia unui calator
Dau curs initiativei pentru joc propusa de SoriN. Reflexii in oglinda in drumul meu spre rasarit, spre ACASA:
P.S. E ultima postare cu poze din drumul care ma marcat atat de mult. Promit.
Moldoveanul nu bea, dar el cinsteste...
In acest moment ascult radio, Radio Plai. Din plictiseala. Il ascult nu ca ar fi postul de radio preferat, dar a ramas setat de mama si mie mi-a fost prea lene ca sa caut alt post, prea lene in sensul ca merge si asta. Ma aflu in Moldova si aici toate posturile de radio mi se par la fel, cu aceleasi voci, acelasi accent, aceeasi muzica. La radio e o emisiune de dedicatii. Nicolae Sulac canta melodia Oamenii de omenie. A fost un mare om, Sulac asta, pentru moldoveni desigur. Moldoveanul iubeste vinul, mesele bogate si pe Sulac. Dupa cum canta si Sulac in melodia mai sus-amintita, "moldoveanul nu bea, dar el cinsteste".
Si atunci cand, in loc sa ajunga acasa, i se inmoaie picioarele pe sub vreun gard, moldoveanul nu a baut prea mult, a cinstit. El, moldoveanul, l-a cinstit pe cumatru', pe nasul, pe finu', pe nanu', pe fratele, pe vecinu, pe... Pe orice om pe care il cunoaste sau nu si cu care, nu e musai, sa nu fi avut vreun conflict alta data, moldoveanul il cinsteste. Cinsteste si ii cinsteste pe toti moldoveanul, de a ajuns first, in topul celor mai mari consumatori de alcool. Un loc bine meritat. Insa acest studiu, care il declara pe moldovean the best of, are o mare lacuna. Spune despre moldovean ca ar consuma in proportii egale vin, bauturi spirtoase si bere. Neadevarat. Vinul prevaleaza. Clar.
Probabil cercetatorii n-au luat in calcul butoaiele de sute de l din beciurile gospodarilor moldoveni, butoaie, care, din toamna, atunci cand iese jinisorul si pana in primavara, sunt rase, golite, supte pana la ultimul strop. Ce mai ramane pana la cultura urmatoare este cate un butoias cu vin "din ala mai bunisor". Din acel vin nu au norocul sa guste decat cei mai alesi. Nu v-am spus ca el, gospodarul moldovean, nu are doar un butoi cu vin, in beci, ci are doua-trei, unul e pentru, cum spuneam, cei mai de soi, alt butoi e pentru asa, cine mai intra, iar al treilea e pentru restul si eventual de vanzare.
Moldoveanul are si gusturi, ba vrea vin alb, ba roz, ba rosu si are de toate felurile in beciul magic. Ba, multi din ei, au si productie dupa reteta proprie a ceea ce numesc samagon, sfeclomitin sau rachiu, adica, mai pe romaneste tuica, palinca. Intra vecinul in beci si gospodarul ii toarna "o suta", o suta de grame din productie proprie.
-Ia-n gusta cumatre sa vezi cum ii (vecinul e si cumatru, daca n-ati stiut)...
-Buuun, ia-n mai toarna unu' ca sa vad si din ce-i facut (poate din mere, prune, visine, sfecla...)
Noroc ca, cumatru e si vecin si, in caz de o nevoie mai mare, vine nevasta-sa intr-un suflet si mi ti-l insfaca de o aripa de-i zboara fulgii pana acasa. Frazele de genu' "Iar ai baut porcule, di cite ori si mai vin dupa tini prin sat?!" deja nu mai au nici un efect, nici macar zambete nu mai provoaca celor care se nimeresc sa-i mai auda. Ca locuieste langa cumatru care-l tot invita sa mai incerce din noua productie e adevarat noroc.
Cum spuneam, moldoveanul e foarte cinstet si acasa, dar mai ales in ospetie. Daca dai peste un anumit numar de cinsteti din astia, nu scapi usor. Inseamna ca nu-l cinstesti pe ala care are placerea sa-ti toarne in pahar. Inseamna lipsa de respect si moldoveanul cum e el moldovean trebuie sa-si pastreze imaginea ca nu cumva sa auda vorbe prin vecini ca el nu mai bea. "Da' ce are? S-o imbolnavit?" Acuma moare si el nici n-a stiut ca i s-a tras din faptul ca nu mai bea.
Ca azi, ca maine, ca toata saptamana a cinstit in beci cu cumatru si n-a terminat de sapat gradina, un fleac. El e moldovean, ce naiba, are tot timpul!
Si atunci cand, in loc sa ajunga acasa, i se inmoaie picioarele pe sub vreun gard, moldoveanul nu a baut prea mult, a cinstit. El, moldoveanul, l-a cinstit pe cumatru', pe nasul, pe finu', pe nanu', pe fratele, pe vecinu, pe... Pe orice om pe care il cunoaste sau nu si cu care, nu e musai, sa nu fi avut vreun conflict alta data, moldoveanul il cinsteste. Cinsteste si ii cinsteste pe toti moldoveanul, de a ajuns first, in topul celor mai mari consumatori de alcool. Un loc bine meritat. Insa acest studiu, care il declara pe moldovean the best of, are o mare lacuna. Spune despre moldovean ca ar consuma in proportii egale vin, bauturi spirtoase si bere. Neadevarat. Vinul prevaleaza. Clar.
Probabil cercetatorii n-au luat in calcul butoaiele de sute de l din beciurile gospodarilor moldoveni, butoaie, care, din toamna, atunci cand iese jinisorul si pana in primavara, sunt rase, golite, supte pana la ultimul strop. Ce mai ramane pana la cultura urmatoare este cate un butoias cu vin "din ala mai bunisor". Din acel vin nu au norocul sa guste decat cei mai alesi. Nu v-am spus ca el, gospodarul moldovean, nu are doar un butoi cu vin, in beci, ci are doua-trei, unul e pentru, cum spuneam, cei mai de soi, alt butoi e pentru asa, cine mai intra, iar al treilea e pentru restul si eventual de vanzare.
Moldoveanul are si gusturi, ba vrea vin alb, ba roz, ba rosu si are de toate felurile in beciul magic. Ba, multi din ei, au si productie dupa reteta proprie a ceea ce numesc samagon, sfeclomitin sau rachiu, adica, mai pe romaneste tuica, palinca. Intra vecinul in beci si gospodarul ii toarna "o suta", o suta de grame din productie proprie.
-Ia-n gusta cumatre sa vezi cum ii (vecinul e si cumatru, daca n-ati stiut)...
-Buuun, ia-n mai toarna unu' ca sa vad si din ce-i facut (poate din mere, prune, visine, sfecla...)
Noroc ca, cumatru e si vecin si, in caz de o nevoie mai mare, vine nevasta-sa intr-un suflet si mi ti-l insfaca de o aripa de-i zboara fulgii pana acasa. Frazele de genu' "Iar ai baut porcule, di cite ori si mai vin dupa tini prin sat?!" deja nu mai au nici un efect, nici macar zambete nu mai provoaca celor care se nimeresc sa-i mai auda. Ca locuieste langa cumatru care-l tot invita sa mai incerce din noua productie e adevarat noroc.
Cum spuneam, moldoveanul e foarte cinstet si acasa, dar mai ales in ospetie. Daca dai peste un anumit numar de cinsteti din astia, nu scapi usor. Inseamna ca nu-l cinstesti pe ala care are placerea sa-ti toarne in pahar. Inseamna lipsa de respect si moldoveanul cum e el moldovean trebuie sa-si pastreze imaginea ca nu cumva sa auda vorbe prin vecini ca el nu mai bea. "Da' ce are? S-o imbolnavit?" Acuma moare si el nici n-a stiut ca i s-a tras din faptul ca nu mai bea.
Ca azi, ca maine, ca toata saptamana a cinstit in beci cu cumatru si n-a terminat de sapat gradina, un fleac. El e moldovean, ce naiba, are tot timpul!
Wednesday, April 10, 2013
Natura, poluare si biserici.
Surprizele spre rasarit continua cu o serie de poze realizate din masina. Pozele nu au nevoie de cuvinte in Miercurea fara cuvinte:
 |
| Franta |
 |
| Belgia |
 |
| Germania |
 |
| Ungaria |
 |
| Romania |
 |
| Romania |
 |
| Romania |
 |
| Romania |
Monday, April 8, 2013
Eu comand bautura si el imi aduce orgasm
Sfarsit. Sfarsit de semestru si de an. Ultimul examen. Ultimul examen din semestrul II, anul II de facultate. Lucy si-a pus geanta-sac pe umar si a iesit din sala de curs, asa cum facea si in liceu. Acelasi model de geanta, aceleasi dureri de spate, alte griji, mai matura, alte examene, la fel de importante, tot singura, dar cu o vaga amintire despre cineva.
Viata nu e asa de simpla. Nu e asa de simpla, mai ales cand esti tanar, cand esti student, cand trebuie sa faci alegeri, cand vrei o sumedenie de lucruri si toate par realizabile. Vine vacanta, dar si ultimul an de facultate, impreuna cu pregatirea de licenta. Nu e simplu sa fii tanar, nu e simplu sa fii student si sa locuiesti in camin, nu e simplu sa stai noaptea la o petrecere si a doua zi sa mergi la ultimul examen, sa-l si promovezi cu nota mare, nu e simplu sa ai bani putini, dar sa nu-ti placa sa plateasca altii consumatia ta, nu e simplu sa fii student si sa lucrezi la o multinationala. Desi part-time, tot nu-i usor.
Cum sa iesi de la ultimul examen al semestrului dinaintea vacantei de vara, examen, care credeai ca nu mai vine si ca nu se mai sfarseste si sa te duci drept acasa. Imposibil.
Impreuna cu colegii de facultate, care, in special, inainte si in timpul examenelor, se tineau aproape de Ea, Lucy a mers intr-o pub, pentru a petrece ceva timp alaturi de colegii pe care nu-i va mai vedea decat la toamna. N-a stat mult. Ajunsa acasa, s-a intins in pat pentru a-si reveni dupa doua shoturi. Nu isi dorea, decat sa zaca acolo, pana cand, o minune i-ar fi adus un motiv prea puternic ca s-o faca sa se ridice. A adormit. Pe la 6, dupa-amiaza, a sunat-o o prietena s-o invite in oras. Din oras in club.
Lucy era genul de persoana care, desi numita, de unii, tocilara, pentru ca ii placea sa stea prin biblioteci, isi pierdea timpul si prin cluburi alaturi de cei pe care ii considera prieteni, amici. Nu-si refuza nici una dintre placerile de a-i da o mica pauza creierului si de a-si chinui fizicul pe tocuri cui. Asta pentru a face un echilibru. Stia ce vrea de la viata si incerca sa ieie cat mai mult. Acum cat mai putea. Era constienta de faptul ca viata ii va oferi alte surprize, poate chiar mai frumoase decat in anii aceea de facultate, insa anii de studentie mereu raman in amintirile celor care i-au trait, ca "cei mai frumosi ani", dupa cum ii spuneau si parintii.
Nu prea ii placea sa se fataie pe ring. Prefera, insa, sa stea la o masa, de unde sa aiba vedere buna spre intreg clubul. Asezata acolo, privea, admira, critica in gand, ii veneau idei, mai bea un pic, iar privea in jur. Marea ei placere era sa se uite la oameni, sa-i studieze si asta nu numai in club. In parc se aseza pe banca din cel mai aglomerat loc al parcului, in sala de curs se aseza in spate pentru ca de acolo ii vedea pe toti.
Dupa ce si-a terminat cocktail-ul a mai comandat unul. In momentul acela de liniste, cand muzica s-a lasat mai incet, cineva, in spatele ei, a intrebat-o, aproape soptit, in urechea dreapta:
- Orgasm?
Ea si-a intors privirea zambind:
- Da, te rog.
Insa, in acel moment, doi ochi negri, zambitori, care i-au provocat multe insomnii de atunci de cand i-a vazut pentru prima data, in acel autobus 23, au privit-o galant, sfios, dar iscoditori.
Desi, i-a vazut o singura data, n-a putut sa-i uite de atunci, iar acum, ii revedea. Ea s-a facut mica mica, iar inima ei, a inceput sa-i zvacneasca cu putere. Sangele i-a inundat pometii, insa in semi-intunericul din club nimeni n-ar fi observat acest lucru. Ea, insa, se simtea stanjenita din cauza asta.
- Pot sa ma asez?
Dupa cateva clipe in care a incercat sa-si revina, cu o voce, un pic sugrumata, de emotie i-a raspuns:
- Sigur ca da!
- Ma numesc Andrei.
- Lucy...
Viata nu e asa de simpla. Nu e asa de simpla, mai ales cand esti tanar, cand esti student, cand trebuie sa faci alegeri, cand vrei o sumedenie de lucruri si toate par realizabile. Vine vacanta, dar si ultimul an de facultate, impreuna cu pregatirea de licenta. Nu e simplu sa fii tanar, nu e simplu sa fii student si sa locuiesti in camin, nu e simplu sa stai noaptea la o petrecere si a doua zi sa mergi la ultimul examen, sa-l si promovezi cu nota mare, nu e simplu sa ai bani putini, dar sa nu-ti placa sa plateasca altii consumatia ta, nu e simplu sa fii student si sa lucrezi la o multinationala. Desi part-time, tot nu-i usor.
Cum sa iesi de la ultimul examen al semestrului dinaintea vacantei de vara, examen, care credeai ca nu mai vine si ca nu se mai sfarseste si sa te duci drept acasa. Imposibil.
Impreuna cu colegii de facultate, care, in special, inainte si in timpul examenelor, se tineau aproape de Ea, Lucy a mers intr-o pub, pentru a petrece ceva timp alaturi de colegii pe care nu-i va mai vedea decat la toamna. N-a stat mult. Ajunsa acasa, s-a intins in pat pentru a-si reveni dupa doua shoturi. Nu isi dorea, decat sa zaca acolo, pana cand, o minune i-ar fi adus un motiv prea puternic ca s-o faca sa se ridice. A adormit. Pe la 6, dupa-amiaza, a sunat-o o prietena s-o invite in oras. Din oras in club.
Lucy era genul de persoana care, desi numita, de unii, tocilara, pentru ca ii placea sa stea prin biblioteci, isi pierdea timpul si prin cluburi alaturi de cei pe care ii considera prieteni, amici. Nu-si refuza nici una dintre placerile de a-i da o mica pauza creierului si de a-si chinui fizicul pe tocuri cui. Asta pentru a face un echilibru. Stia ce vrea de la viata si incerca sa ieie cat mai mult. Acum cat mai putea. Era constienta de faptul ca viata ii va oferi alte surprize, poate chiar mai frumoase decat in anii aceea de facultate, insa anii de studentie mereu raman in amintirile celor care i-au trait, ca "cei mai frumosi ani", dupa cum ii spuneau si parintii.
Nu prea ii placea sa se fataie pe ring. Prefera, insa, sa stea la o masa, de unde sa aiba vedere buna spre intreg clubul. Asezata acolo, privea, admira, critica in gand, ii veneau idei, mai bea un pic, iar privea in jur. Marea ei placere era sa se uite la oameni, sa-i studieze si asta nu numai in club. In parc se aseza pe banca din cel mai aglomerat loc al parcului, in sala de curs se aseza in spate pentru ca de acolo ii vedea pe toti.
Dupa ce si-a terminat cocktail-ul a mai comandat unul. In momentul acela de liniste, cand muzica s-a lasat mai incet, cineva, in spatele ei, a intrebat-o, aproape soptit, in urechea dreapta:
- Orgasm?
Ea si-a intors privirea zambind:
- Da, te rog.
Insa, in acel moment, doi ochi negri, zambitori, care i-au provocat multe insomnii de atunci de cand i-a vazut pentru prima data, in acel autobus 23, au privit-o galant, sfios, dar iscoditori.
Desi, i-a vazut o singura data, n-a putut sa-i uite de atunci, iar acum, ii revedea. Ea s-a facut mica mica, iar inima ei, a inceput sa-i zvacneasca cu putere. Sangele i-a inundat pometii, insa in semi-intunericul din club nimeni n-ar fi observat acest lucru. Ea, insa, se simtea stanjenita din cauza asta.
- Pot sa ma asez?
Dupa cateva clipe in care a incercat sa-si revina, cu o voce, un pic sugrumata, de emotie i-a raspuns:
- Sigur ca da!
- Ma numesc Andrei.
- Lucy...
Saturday, April 6, 2013
Happy Weekend, happy birthday!
Poate ar fi cazul sa nu ma mai felicite, dar daca nu o fac ma simt ignorata si tot nu-i bine. Ce ti-e si cu femeile astea...
O sa supravetuiesc eu zilei de maine, cu zecile de urari pe care le voi primi si probabil voi sufla si in lumanarile de pe tort, dar pana atunci as vrea sa va inveselesc weekendu-ul cu niste bancuri, nu multe:
Azi, am pus telefonul de pe vibratii pe sonerie normala pentru ca asteptam cateva mesaje si apeluri. Ce crezi? Nu am primit nimic. Ah, da... era ziua mea de nastere...
...........
Cum se caracterizeaza femeile dupa varsta:
pana la 20 de ani - nu stiu ce vor;
intre 20 si 40 - stiu ce vor
peste 40 - prea vor ce stiu
...........
Pentru ziua de nastere a sotiei sale, un doctor se gandi sa-i ofere in dar un tort cu urmatorul text:
"Nu imbatranesti, ci doar devii mai buna".
Cand a fost intrebat cum ar dori sa fie aranjate aceste cuvinte, a explicat pe curt:
-Pai, scrie "nu imbatranesti " mai sus si "ci devii mai buna" mai jos.
In ziua cu pricina, cand sotia a desfacut tortul, nu mica ia fost mirarea cand pe tort scria:
"Nu imbatranesti mai sus, ci devii mai buna mai jos".
..........
Felicitare la radio:
-O felicit pe scumpa mea Maria cu ocazia zilei ei de nastere, ii doresc numai bine, o iubesc si va rog sa-i puneti melodia "Eu niciodata nu ma casatoresc cu tine".
..........
Un tigan isi intraba sotia cu cateva zile inainte de ziua ei de nastere:
-Ce vrei Pirando, sa-ti aduc de ziua ta?
-Un rom.
..........
Un domn foarte respectuos intra intr-o patiserie:
-Buna ziua, am nevoie de un tort. E ziua de nastere a sotiei.
-Cate lumanari?
-30, ca de obicei!
Happy Weekend!
Surprize spre rasarit
In drumul meu spre copilarie, am traversat Europa, de la vest la est, cu masina personala. 5 tari pana in Romania si 6 pana in Moldova, doar autostrada, 2000 de km si 18 ore pana la Arad.
Apoi incepe distractia: de la Arad pana la Pitesti am facut 480 de km in 11 ore, limita de viteza de 30 de km/ora (atat de penibil), iar pe alocuri de 90 de km/h, politisti din 2 in 2 localitati, ploaie, gropi, drumuri in constructie, nemarcate pe un intuneric bezna, soferi nesimtiti, 2-3 cratere imense si o oprire pe la service-ul auto. Urmeaza o pauza de reincarcare a bateriilor.
Apoi alt drum cu surprize: Pitesti-Chisinau-Orhei. Pana la Barlad, drumul e bun, semnalizat, iar dupa Barlad de asemenea un drum destul de bun.
Barladul este orasul cu unele dintre cele mai proaste drumuri, aproape ca pe coclauri. Intr-un oras ca Barladul mi-ar fi rusine sa fiu primar daca n-as repara macar un pic drumurile, strazile centrale. Rusine! 3 cratere si o alta intrare in service-ul auto.
Vama am fi trecut-o repede daca n-am fi nimerit fix la schimbul de ture (ora 8 seara), iar de la Vama la Chisinau e un drum bun, dar prea putin marcat si am prins o ceata deasa, de nu vedeai la 2 metri in fata, viteza redusa si oboseala maxima. Chisinau-Orhei, un drum in constructie, ceata atat de deasa, incat de multe ori nu stiai exact unde te afli, trebuia sa te tii de margine si sa mergi cu 20 km/h ca sa nu ajungi in vreun sant. Drum in lucru, deci semnalizari ZERO. Un drum al groazei care iti taie orice pofta de a mai veni acasa. Nu pot sa inteleg de ce, cei care repara drumurile lasa portiuni fara asfalt de 5- 10 m, in care daca intri, intri ca in sant. Sau de ce, daca asfaltul e proaspat pus, are deja gropi? Poate ma lumineaza cineva.
Astfel, dupa 3 zile de condus, cu 2 intrari la service, multi nervi, stres si oboseala, dezamagire si epuizare, am ajuns acolo unde numesc Acasa. Acea bucurie de reintoarcere la radacini a fost umbrita de groaza drumului parcurs pe taramul patriei.
Concluzie: mai bine ei avionul. E mai eftin, atat financiar cat si fizic si psihic.
 |
| Drumul spre rasarit - Belgia |
Apoi alt drum cu surprize: Pitesti-Chisinau-Orhei. Pana la Barlad, drumul e bun, semnalizat, iar dupa Barlad de asemenea un drum destul de bun.
 |
| Barlad-Husi |
 |
| Una dintre gropile Barladului |
Vama am fi trecut-o repede daca n-am fi nimerit fix la schimbul de ture (ora 8 seara), iar de la Vama la Chisinau e un drum bun, dar prea putin marcat si am prins o ceata deasa, de nu vedeai la 2 metri in fata, viteza redusa si oboseala maxima. Chisinau-Orhei, un drum in constructie, ceata atat de deasa, incat de multe ori nu stiai exact unde te afli, trebuia sa te tii de margine si sa mergi cu 20 km/h ca sa nu ajungi in vreun sant. Drum in lucru, deci semnalizari ZERO. Un drum al groazei care iti taie orice pofta de a mai veni acasa. Nu pot sa inteleg de ce, cei care repara drumurile lasa portiuni fara asfalt de 5- 10 m, in care daca intri, intri ca in sant. Sau de ce, daca asfaltul e proaspat pus, are deja gropi? Poate ma lumineaza cineva.
Astfel, dupa 3 zile de condus, cu 2 intrari la service, multi nervi, stres si oboseala, dezamagire si epuizare, am ajuns acolo unde numesc Acasa. Acea bucurie de reintoarcere la radacini a fost umbrita de groaza drumului parcurs pe taramul patriei.
Concluzie: mai bine ei avionul. E mai eftin, atat financiar cat si fizic si psihic.
Friday, April 5, 2013
Copilarie asteapta-ma ca vin!
Fetita a crescut, dar nu si-a uitat visul, asa ca a plecat in directia in care ar fi putut sa gaseasca ceea ce cauta. Din timp in timp, revine la locurile copilarie cu care a pastrat o legatura puternica. Acea legatura se afla in lucrurile, locurile si oamenii care ii fac inima sa-i tresara atunci cand ii revede, sa-i tresara de bucurie.
Din pacate toate acestea au alta semnificatie acum. Acea inocenta din privirea Ei, acea sinceritate nevinovata, acele vise nastrusnice alta data sunt ramase in trecut, fara posibilitatea de a se reveni la ele.
E alta lume acum, alti oameni, alte posibilitati, alte dorinte, alta mentalitate, mai multa rautate si invidie, mai multa ura si stres care au facut din acel rai prin care trecem ca vantul, un iad numit societate.
Fiecare dintre noi incearca sa revina in perioada cea mai lipsita de griji, in perioada cand nu esti dependent de timp, cand nu conteaza daca ai cazut si te-ai murdarit, cand totul este un basm. Revenirea la copilarie este revenirea Acasa, la locurile sfinte ale copilariei, la parintii dragi. Tot ce a mai ramas din copilarie sunt acele amintiri superbe cu care ma hranesc zi de zi, care imi alina noptile nedormite si grijile care ma framanta. Era asa usor atunci, iar acum...
Am ajuns Acasa, unde fiecare coltisor miroase a copilarie. Iarba, padurea, izvorul, dealurile, cerul, drumurile prafuite, clanta de la poarta, pragul casei, gradina plina cu pomi infloriti si florile de primavara, placintele proaspat scoase din cuptor, apa de la fantana din curte (asa se zice la put in Moldova), catelul care imi sare in brate si se gudura pe langa mine, ma recunoaste chiar daca nu m-a vazut de multa vreme, pisica care leneveste la soarele caldut de primavara, elasticul care il gasesc printre lucrurile demult nefolosite, parintii inlacrimati de fericire ca in sfarsit mi-am facut timp sa-i vizitez dincolo de webcam-ul skype-ului, oamenii pe care mi-i amintesc mult mai tineri, sania care am descoperit-o prafuita, alaturi de alte cutii cu lucruri, in podul casei, toate, dar absolut toate, imi trezesc amintiri placute si care imi inunda sufletul de liniste si odihna. Aceasta senzatie, aceasta liniste nu dureaza mult, pentru ca nu pot ramane prea mult timp pe acest taram de poveste. Trebuie sa revin la realitatea infernala in care traim cu totii, cand timpul te preseaza si este atat de scurt, parca.
Acum ma grabesc sa ma intorc la poveste, las restul problemelor pentru maine. Azi vreau sa fiu doar eu si cu mine, sa-mi incarc bateriile de la natura pentru ca mi-e foarte dor de copilarie. Copilaria mi-am trait-o cu dorinta de a ma face mare, ceea ce era posibil, acum imi doresc sa ma fac din nou mica, dar nu mai e posibil si e foarte trist.
Copilaria este ca o pasare in colivie, daca ai eliberat-o pleaca pentru totdeauna, desi, din cand in cand, revine si mai da cate o tura peste amintirile locurilor unde a crescut, apoi pleaca iar.
Am ajuns Acasa, unde fiecare coltisor miroase a copilarie. Iarba, padurea, izvorul, dealurile, cerul, drumurile prafuite, clanta de la poarta, pragul casei, gradina plina cu pomi infloriti si florile de primavara, placintele proaspat scoase din cuptor, apa de la fantana din curte (asa se zice la put in Moldova), catelul care imi sare in brate si se gudura pe langa mine, ma recunoaste chiar daca nu m-a vazut de multa vreme, pisica care leneveste la soarele caldut de primavara, elasticul care il gasesc printre lucrurile demult nefolosite, parintii inlacrimati de fericire ca in sfarsit mi-am facut timp sa-i vizitez dincolo de webcam-ul skype-ului, oamenii pe care mi-i amintesc mult mai tineri, sania care am descoperit-o prafuita, alaturi de alte cutii cu lucruri, in podul casei, toate, dar absolut toate, imi trezesc amintiri placute si care imi inunda sufletul de liniste si odihna. Aceasta senzatie, aceasta liniste nu dureaza mult, pentru ca nu pot ramane prea mult timp pe acest taram de poveste. Trebuie sa revin la realitatea infernala in care traim cu totii, cand timpul te preseaza si este atat de scurt, parca.
Acum ma grabesc sa ma intorc la poveste, las restul problemelor pentru maine. Azi vreau sa fiu doar eu si cu mine, sa-mi incarc bateriile de la natura pentru ca mi-e foarte dor de copilarie. Copilaria mi-am trait-o cu dorinta de a ma face mare, ceea ce era posibil, acum imi doresc sa ma fac din nou mica, dar nu mai e posibil si e foarte trist.
Copilaria este ca o pasare in colivie, daca ai eliberat-o pleaca pentru totdeauna, desi, din cand in cand, revine si mai da cate o tura peste amintirile locurilor unde a crescut, apoi pleaca iar.
Tuesday, April 2, 2013
Un picut despre fuck you very much si trafic
Fuck, pohui si altele, dar pe romaneste. Uite ca am utilizat aceste cuvinte. Hai, blamati-ma!
Nu obisnuiesc sa folosesc cuvinte care nu ma reprezinta, dar cateodata e, absolut, necesar sa le utilizezi ca sa te descarci de nervii care-ti devoreaza neuronii sau pur si simplu iti descriu o stare.
"Mi-e indiferent" e prea universitar, prea diplomatic, prea sofisticat ca sa descrie fix starea care o ai cand te gandesti la anumite lucruri care nu-ti fac placere si le ignori. "Pohui" e exact ceea ce simti. Si daca simti, te exprimi, nu?
Fuck... Trebuie sa recunosc ca il utilizez cam des, in ultima perioada, in diferite contexte (gen I don't give a fuck for your words). Nu stiu de ce, dar utilizat des, isi pierde din obscenitate, mai ales comparat cu romanescul care trimite la origini. Poate, pentru ca nu e in limba parintilor tai, or poate, pentru ca, pentru englezi e un cuvant uzual.
Si de ce sa nu folosim aceste cuvinte, daca ele exista? E mai sanatos pentru creer unul din asta, decat furia si nervii dositi in neuronii tai obositi, doar pentru ca e un cuvant care produce disconfort pentru unii. Unii, care atunci cand merg la un stand-up comedy, la injuraturi, ei rad cu pofta. Utilizat cu limita, face bine sanatatii mintale si nu-ti da jos, nici o stea din frunte.
M-am abatut, un pic, de la politica acestui blog, dar va zic imediat si de ce. Azi, este una dintre zilele in care am utilizat aceste cuvinte sucite, fara vreo limita, pentru ca, nimic nu m-a usurat mai mult, atunci cand, de la autostrazi cu soferi educati, in trafic, intri fix la casa de nebuni, unde nu exista reguli, iar ceea ce te astepti sa se fi schimbat, macar un pic, in lunile in care ai fost plecata departe de aceste locuri dragi, raman a fi aceleasi drumuri pline de gropi, ba cu si mai multe gropi decat stiai, fara delimitari ale benzilor si cu 30km/h prin localitati. Pe masura ce inaintezi pe drumurile patriei, realizezi ca ti se cam dezintegreaza masina, ba iti ramane un disc intr-o groapa, ba un colt de bumper, ba realizezi ca masina ta e prea joasa, desi e destul de inalta. Reguli in trafic? Respect intre soferi? Da de unde! Nu exista asa ceva la casa de nebuni. Motorina e scumpa ca in vest, politistii iti mananca timpul in cautarea unui motiv de spaga, maimute care se numesc soferi, nu stiu sau nu vor sa stie ca tu ai prioritate si daca le cedezi tu, avand prioritate, in loc de multumesc primesti un fuck you fix pe romaneste. Ca sa fie tabloul complet ambuteiajele sunt la ele acasa.
In asa situatie, cum sa nu-ti lasi limba sloboda si sa strigi din amandoi plamanii, fix acele cuvinte blamate de DEX? Si eu, inca nu sunt sofer, doar "ajutor de sofer", dar, daca pe mine, ma scoate din sarite acest comportament salbatic al soferului mioritic, va imaginati cum e pentru cei care chiar tin mana pe volan si schimbatorul de viteze?
P.S. Nu toti soferii sunt maimutele descrise mai sus. Imi cer scuze acelor soferi care au bunul-simt in trafic, in special tiristilor care sunt cei mai educati dintre soferi.
Of, scumpa patrie, ma faci sa vorbesc obscen...
Nu obisnuiesc sa folosesc cuvinte care nu ma reprezinta, dar cateodata e, absolut, necesar sa le utilizezi ca sa te descarci de nervii care-ti devoreaza neuronii sau pur si simplu iti descriu o stare.
"Mi-e indiferent" e prea universitar, prea diplomatic, prea sofisticat ca sa descrie fix starea care o ai cand te gandesti la anumite lucruri care nu-ti fac placere si le ignori. "Pohui" e exact ceea ce simti. Si daca simti, te exprimi, nu?
Fuck... Trebuie sa recunosc ca il utilizez cam des, in ultima perioada, in diferite contexte (gen I don't give a fuck for your words). Nu stiu de ce, dar utilizat des, isi pierde din obscenitate, mai ales comparat cu romanescul care trimite la origini. Poate, pentru ca nu e in limba parintilor tai, or poate, pentru ca, pentru englezi e un cuvant uzual.
Si de ce sa nu folosim aceste cuvinte, daca ele exista? E mai sanatos pentru creer unul din asta, decat furia si nervii dositi in neuronii tai obositi, doar pentru ca e un cuvant care produce disconfort pentru unii. Unii, care atunci cand merg la un stand-up comedy, la injuraturi, ei rad cu pofta. Utilizat cu limita, face bine sanatatii mintale si nu-ti da jos, nici o stea din frunte.
M-am abatut, un pic, de la politica acestui blog, dar va zic imediat si de ce. Azi, este una dintre zilele in care am utilizat aceste cuvinte sucite, fara vreo limita, pentru ca, nimic nu m-a usurat mai mult, atunci cand, de la autostrazi cu soferi educati, in trafic, intri fix la casa de nebuni, unde nu exista reguli, iar ceea ce te astepti sa se fi schimbat, macar un pic, in lunile in care ai fost plecata departe de aceste locuri dragi, raman a fi aceleasi drumuri pline de gropi, ba cu si mai multe gropi decat stiai, fara delimitari ale benzilor si cu 30km/h prin localitati. Pe masura ce inaintezi pe drumurile patriei, realizezi ca ti se cam dezintegreaza masina, ba iti ramane un disc intr-o groapa, ba un colt de bumper, ba realizezi ca masina ta e prea joasa, desi e destul de inalta. Reguli in trafic? Respect intre soferi? Da de unde! Nu exista asa ceva la casa de nebuni. Motorina e scumpa ca in vest, politistii iti mananca timpul in cautarea unui motiv de spaga, maimute care se numesc soferi, nu stiu sau nu vor sa stie ca tu ai prioritate si daca le cedezi tu, avand prioritate, in loc de multumesc primesti un fuck you fix pe romaneste. Ca sa fie tabloul complet ambuteiajele sunt la ele acasa.
In asa situatie, cum sa nu-ti lasi limba sloboda si sa strigi din amandoi plamanii, fix acele cuvinte blamate de DEX? Si eu, inca nu sunt sofer, doar "ajutor de sofer", dar, daca pe mine, ma scoate din sarite acest comportament salbatic al soferului mioritic, va imaginati cum e pentru cei care chiar tin mana pe volan si schimbatorul de viteze?
P.S. Nu toti soferii sunt maimutele descrise mai sus. Imi cer scuze acelor soferi care au bunul-simt in trafic, in special tiristilor care sunt cei mai educati dintre soferi.
Of, scumpa patrie, ma faci sa vorbesc obscen...
Subscribe to:
Posts (Atom)