Craciun de poveste cu zambete pufoase

M-am apucat sa rasfoiesc sutele, daca nu miile de poze ale nazdravanului cu ochi de migdala. Nu-s decat aproape 5 luni de cand imi miroase a vanilie cand il iau in brate si totusi mi se pare ca era asa de micut la inceputul celor aproape 5 luni. De fapt nu mi se pare, caci el chiar era micut, nascut cu 3 saptamani mai devreme, alb-roz si somnoros. Micut de incapea in doua palme cu degete desfacute ale lui taica-sau si mai usor decat poseta mea in care incape doar portofelul, cheile si telefonul.
Ma asteptam sa-l vad vanat sau rosu si direct cu un plans isteric. Ei bine, nu. Era atat de luminos la fata, alb-rozaliu, curat, cu un chip de inger ca din filmele pentru copii, cu un "niii" moale de-ti mangaia auzul si cu ochii mereu inchisi de somn. In primele doua saptamani, imi puneam alarma sa ma trezeasca ca sa-l hranesc, el prefera sa doarma, ziua si noaptea.

Contrar la ceea ce ma asteptam, adica nopti nedormite si supraoboseala, eu de fapt ma bucuram de zambetele lui cu toata fata si de grimasele care aratau atatea stari. Creste si e tot mai pufos, cu privire inteleapta si curioasa, cu caracter puternic.
Doamne cat de mare s-a facut acum, vorba maica-mii, "creste ca pe drojdii", ca o paine de casa, pufoasa si gustoasa. Doarme toata noaptea, iar ziua imi descarca bateriile pana ajung la rosu.
Intinde manutele, ii place pe verticala, trage de lucruri si le baga in gura, ii place sa studieze lumea din jur, prefera sa suga pumnisorul lui decat orice jucarie pentru gingii, ne rade, ne arunca grimase haioase, ne striga, ne gangureste mult si tine adevarate discursuri in fata pumnisorul lui or a jucariilor de deasupra patutului. Uneori rade cu hohote, ii place sa se balaceasca in cada cu apa, se impinge, incearca sa-si ridice capul, cateodata sta asa haios cu mainile pe genunchi, ii curg bolfitele pe piept, pulpite-i pufoase si pumnisorii rotunzi imi dau fiori in spate, iar dupa ce se satura de supt, ma priveste bland si vesel, isi ascunde nasul dupa san apoi iar zambeste dulce. Parca mi-ar multumi in joaca. Ma topesc de drag.

Creste si vreau sa creasca, abia astept momentul cand o sa inceapa sa mearga, sa ne vorbeasca, sa ne arunce in aer cu intrebari si perle de copil. Si totusi vreau sa ramana asa pufos, dulce, mic, zambitor. Contradictoriu stiu, dar cat de curand or sa se termine zilele de bebeluseala si o sa-mi fie dor, la fel cum imi e dor de perioada sarcinii.

Desi timpul meu pentru mine s-a limitat drastic la 2 minute la wc si 5 minute la dus, n-as schimba starea asta de fericire pe nici o alta de dinaintea venirii lui.
Anul acesta Craciunul va fi mult mai plin, mai frumos, mai aromat, mai vesel, mai plin de amintiri. Amintiri in 3. Cu un an in urma traiam emotiile testului pozitiv, cu maini tremurande si lacrimi in ochi, acum am mainile pline de un dolofan cu obraji pufosi, inima plina de fericire si aceleasi lacrimi in ochi de emotie la fiecare noua aptitudine pe care o dezvolta puiul de om.
Vom avea un Craciun de poveste, ceea ce va doresc si voua! Multe persoane dragi alaturi si multe zambete fericite. Sarbatori fericite!

Draga iarna, te pupam, la revedere!

Draga Iarna,
desi imi place, la nebunie, prima zapada, primii fulgi, mirosul sarbatorilor tale - Craciunul si Revelionul, cand stau in casa, cu o ceasca de ceai in mana si privesc pe geam, cum ninge decembrie, or ianuarie, zbenguiala cu bulgari de zapada, datul cu sania, care imi aminteste de partiile din mijlocul satului, unde se adunau sute de copii si faceam intrecere, la 9 dimineata sau la 11 noaptea, ma gandeam asa, intr-o doara, tu nu te-ai plictisit de noi?

Ai venit foarte devreme anul asta, iti multumim pentru minunatele zile cu zapada si ambuteiaje si pentru sarbatorile pe care ni le aduci in fiecare an, cu aceleasi minunate colinde si cadouri, dar stii vorba aia, oaspetii mai vin, dar mai si pleaca. La fel si anotimpurile, daca nu stiai. Saraca primavara ingheata, pe undeva, pentru ca nu incape de tine. I-ai ocupat si timpul ei, deja de o luna. E sfarsit de martie, totusi! Tu ti-ai adus toata zestrea, cu frig cu tot, si nu te mai lasi dusa de la noi. Stiu ca iti place aici, dar nu fi egoista, las-o si pe inmiresmata primavara sa intre pe la noi. Am avut destule flori inghetate pe geam, acum mai vrem si in vaze ceva colorat. 

Si daca pleci, de fapt nu daca, dar hai odata, ia-ti cu tine si toata zestrea de vanturi, furtuni, gheata, nasurile si mainile inghetate, troienele si adu-le la anul, caci anul asta deja ne stau in gat.

Iti multumesc frumos inca o data si iti doresc Drum bun!

Craciun fericit dragi moldoveni!!!

    Azi e ajunul Craciunului pe stil vechi, Craciun sarbatorit si de mine cand sunt acasa, in Moldova, cu familia. Pe 7 ianuarie Craciunul e sarbatorit in multe tari, inclusiv Rusia, Ucraina, Republica Moldova.

    Este un moment extraordinar, iar mirosul de sarmale, friptura si cozonac, impletit cu mirosul lemnului ars din soba si cetina il simt si acum. In seara de 6 spre 7 ianuarie si chiar in dimineata de 7, colindatorii, copii in general, canta pe la casele oamenilor despre nasterea Domnului. Traditiile se pierd in timp, insa amintirile raman. Si eu acum ascult o colinda si ma gandesc acasa.

                                                             Craciun fericit dragi moldoveni!!!

Craciun fericit!!!

     E timpul colindelor, al mirosului de cetina, de cozonac si de portocale. E timpul cand oamenii simt dorul de parinti, de casa, de familie. Cand ceea ce conteaza mai mult, nu este decorul bradului, pretul cadourilor, inghesuiala din magazine, traficul infernal din orase, ci mai degraba reuniunea familiei. Craciunul nu este o perioada, ci este o stare de spirit, este acel sentiment care izvoraste din suflet, din gandire, din amintire.

    Toti alearga disperati sa cumpere cat mai mult, considerand ca asa vor simti spiritul Craciunului, altii traiesc cu teama de a nu avea suficienta mancare pe masa, fara a se gandi ca de fapt Craciunul nu inseamna ghiftuiala si bogatia mesei.

    Daca te-ai opri pentru o clipa din stresul zilnic de a fi in rand cu ceilalti, sa inchizi ochii si sa te gandesti cine esti si incotro vrei sa te indrepti poate ca ai putea sa simti mai profund spiritul Craciunul dincolo de dimensiunea sufocata de comert si gastronomie.

    Pentru mine Craciunul inseamna liniste si relaxare alaturi de familie, atunci cand primesc un zambet si stiu ca nu e fals, atunci cand primesc mangaiere si intelegere si stiu ca nu e falsa compatimire.

De departe, de acolo de unde suntem, noi ne gandim la sarbatorile de acasa si indiferent unde sunteti eu va doresc: CRACIUN  FERICIT  TUTUROR!!!

Sarbatorile vin . . .

    "...Afara ninge linistit si-n soba arde focul..", versuri celebre care imi caracterizeaza copilaria.
Imaginea perfecta a copilariei cu Craciunul este: focul din soba, luminitele din bradul pe care abia l-am impodobit si steau din varful bradului pe care o pune tata, pentru ca eu sunt prea mica si nu ajung, mirosul de cozonac pe care mama tocmai l-a scos din cuptor, mirosul de portocale de pe masa, frate-le meu repetand o colinda, zapada care scartie sub picioare si colindatorii de la geam. Toate acestea imbinate in acelasi timp te duc intr-o poveste de Craciun, poveste care pentru mine este o amintire din copilarie.

    Mi-e dor de acele sarbatori cand stateam toata noaptea, treaza, ca sa-l prind pe Mos Craciun punand cadouri si nu inteleg cum se facea ca exact spre dimineata cand ma prindea somnul Mosul isi facea aparitia. Imi amintesc ca mama ne intreba de multe ori ce ne-am dori sa ne aduca mosul (mie si fratelui meu Mihai), iar odata i-am raspuns foarte hotarata ca vreau o carte. Mama a intrebat mirata de ce o carte si i-am raspuns simplu cu povesti. Am fost atat de fericita sa gasesc sub brad atat dulciuri cat si o carte cu povesti, eu una si fratele una. Am stat zile intregi sa citesc si sa recitesc acele carti, dar pentru ca intodeauna ceea ce primea Mihai era mai bun decat ce primeam eu (inclusiv masinutile erau mai tari decat papusile mele) am pus mana pe cartea lui care era mai groasa si cu mai multe povesti si nu i-am dat-o pana n-am terminat-o de citit. In schimb i-am lasat-o pe a mea care era cu cateva povesti si multe imagini. Eu fiind mai mica, Mosul s-o fi gandit ca prefer desenele, ei bine nu, dar fericita tot eram.
    Eu si acum il astept pe Mosul, doar ca acum, Mosul nu mai intra pe furis, e tangibil si nu mai are atata magie, cred ca s-a maturizat din pacate...

    Dorul de Acasa e nestavilit. Va iubesc dragii mei! Andra a descris foarte bine in versuri, ceea ce simt si eu si probabil multi ca noi cei departe de casa.