Friday, July 5, 2013

Ca la moldoveni! (II)

Era vineri seara si incepea weekendul, acum doua saptamani, exact ca si acum. Asa cum v-am spus in postarea trecuta, m-am imbarcat in avion si am urcat ultima.  Stewardesa zambitoare imi ureaza "Bine ati venit la bordul avionului nostru!" intr-o limba atat de draga mie si cu un accent atat de dulce. Aproape mi-au dat lacrimile de emotie. Sunt eu, asa, mai emotiva cand ceea ce ma inconjoara ma duce cu gandul la locurile dragi ale copilariei. Poarta un costum rosu si o palariuta din aceeasi culoare. Brosa cu sigla companiei ii da eleganta, iar esarfa ma emotioneaza si mai mult. N-as zice ca sunt foarte nationalista, dar tin mult la natia asta in care m-am nascut. Detest tot ce se intampla in Moldova si politica cel mai mult, insa respect semnele nationale si le iubesc, chiar le iubesc.


Era un avion Embraer 190, cu doua randuri de scaune cate doua. Imi caut locul in partea stanga. Sunt libere amandoua. Prima intrebare care imi vine in minte e "de ce s-o fi inghesuit la imbarcare daca tot sunt locuri libere?". Ma asez, ma fac comoda, imi pun centura, pun telefonul pe fly mode si imi pregatesc aparatul foto.

Pe scaunul din fata mea o mama cu un copil, in spate o alta mama cu copil, in dreapta la fel. Imi zic, am nimerit la fix, daca incep sa planga toti odata, imi trece frica de zbor si imi explodeaza capul. Fetita din spate discuta cu mama si-i punea niste intrebari de m-au blocat si pe mine. Baietelul din fata tipa, urla, se urca pe scaun, se da jos, se invarteste pe acolo, iar tipa, n-are astampar. Vine stewardesa si o roaga pe mamica sa-i puna centura. Mama il roaga, il cearta, iar il roaga, copilul nici n-o baga in seama, dar se aseaza, totusi, pe scaun. In timp ce  stewardesa ne prezinta obisnuitele reguli de zbor, copilul isi scoate centura si se urca pe speteaza scaunului cu fata spre mine, dar nu se uita la mine ci priveste in spatele avionului, iar scote un tipat strident si se aseaza. Insotitoarea de bord vine si ii da o bomboana si ii explica mamei ca daca il dor urechile sa-i puna bomboana in gura si sa inghita. Copilul nu asteapta mult, pune bomboana in gura si o si termina.


Ma uit pe geam. Afara a inceput o ploaie torentiala, o ploaie de aia cu bulbuci. Mi-e frica de zbor, dar n-am facut din asta o fobie. Insa frica se intensifica daca sesizez ca nu prea sunt favorabile conditiile meteo. Ploua si ploua. Avionul si-a pus motoarele in functiune, indreptandu-se spre pista de decolare. Tot ploua, iar avionul meu asteapta. Vad ca un altul de la EasyJet decoleaza, apoi un altul aterizeaza, mai decoleaza unul si observ ca si al meu Air Moldova se indreapta spre pista. Nu mai ploua, ba chiar a iesit si soarele. Aleluia! Zambesc linistita si ma uit pe geam. Tresar la un alt urlet al copilului din fata mea, care nu avea, nici acum, centura pusa. Avionul prinde viteza pe pista, apoi simt ca s-a desprins de pamant.


Frica cea mai mare o simt la decolare si la aterizare, deci va puteti imagina cum aveam inima. Avionul vireaza stanga, inclinandu-se puternic. Un gand nenorocit ma loveste, mi se pare ca s-a inclinat prea rau. Spun o rugaciune in gand si ma rog pentru iertare. Avionul revine in pozitie si eu imi zic ca rugaciunea mea a ajutat. Arunc ochii pe geam, fix spre aripa si mi se pare ca a luat foc. Inima imi batea cu putere si ma manca limba sa chem stewardesa. Holbez ochii ca sa fiu sigura inainte de a intra in panica. In gand mai spun o rugaciune, cred ca tot pe aia de dinainte, iar ma rog de iertare si continui sa ma uit la aripa. Nu, nu se aprinde, dimpotriva. Atunci inteleg ce a fost de fapt - iluzie optica. Era un beculet portocaliu, aprins pe aripa, avionul era ud de la ploaie si in momentul in care viteza tindea spre 800 km/ora, apa aluneca pe acel beculet, dand impresia de flacara. Respir usurata si ma bucur ca mi s-a parut. Iar ma gandesc ca rugaciunea m-a scapat. Fac cateva poze, exact cand avionul s-a ridicat deasupra norilor.


Scot din buzunarul scaunului din fata o revista si incep s-o rasfoiesc. Primul articol care sare in ochi e "cum sa scapi de frica de zbor". Adevarul e ca m-a linistit un picut, nu mult. Mimez relaxare si imi induc si in subconstient aceeasi stare. Apoi trecem printr-o zona de turbulente puternice, avionul se zguduie din toate incheieturile. Copilul din fata continua sa se agite si sa urle ca vrea una, vrea alta, cel din spatele meu mai pune cate-o intrebare de baraj, iar cel de alaturi doarme dus, chiar daca e atata zgomot in avion.

Cu frica in suflet si foamea in stomac, astept sa se serveasca masa. Trecem cu bine si de zona de turbulente, caci nu v-am spus ca am mai spus o rugaciune si astept sa fiu servita. Dupa 2 ore pe autostrada, o ora jumate in aeroport, o jumate de ora la imbarcare si inca o ora de zbor, stomacul meu isi cerea drepturile. O stewardesa zambitoare si amabila imi pune in fata un CORN Seven days Max. Ma gandesc ca a inceput cu desertul, zic ca la moldoveni. Astept si astept cina, fiind 7 seara deja, dar vin bauturile. Cer un pahar cu vin rosu si imi zic ca la masa ar fi bine sa servesc si un pahar cu suc de rosii. I-au o inghititura din vin si cred ca fata mi s-a schimonosit intr-un hal incat stewardesa care impartea ceai si cafea m-a intreabat daca ma simt bine.  Raspund ca da si ma gandesc ca am baut din cel mai prost vin ever. Si asta nu-i ca la moldoveni. Categoric nu-i. Eu ca si iubitoare de vin rosu, n-am baut vin mai bun decat in Moldova, acel vin de casa, facut de tata, atat de rosu incat si paharul ramane colorat in aceeasi culoare, atat de aromat, incat aproape ca simt parfumul strugurilor proaspat culesi, atat de gustos incat iti unge fiecare rotita a corpului facand-o sa functioneze bine. Iau o gura din sucul de rosii ca sa ameliorez gustul prea sec si groaznic al vinului si continui sa astept cina...

Va urma.

Mai multe intamplari amuzante gasiti la draga mea Elly Weiss. Happy Weekend!











14 comments:

  1. Ei, Tina, cu frica de zbor ...nu am ce rade ... mie imi este pur si simplu frica de inaltimi, deci si de zbor cu avionul...

    Cat despre fazele funny ... vinul poate ca se alterase, de la altitudine :))) glumesc...Vinul din Moldova bun-bun, la tine cina a inceput pe dos dar nu a mai ajuns si la felul intai, nu? Saraca de tine ...dar si cand ajungi acasa si dai iama in toate acele feluri de mancare ...atunci da!

    Weekend placut!

    ReplyDelete
  2. E lăudabil că-ți iubești țara, nația, poporul din care faci parte. Nu mă prea interesează comentariile altora pe această temă, de aceea consider că a iubi nația căreia îi aparții nu are nicio legătură cu o plitică găunoasă, cu niște conducători corupți, cu un nivel de trai care nu se datorează oamenilor harnici, ci hoților. M-ai emoționat cu rândurile despre bucuria de te întoarce între moldovenii tăi cu aceeași bucurie. Cu fraza aceasta ai spus aproape tot, și ai făcut-o într-un mod lăudabil:”n-am baut vin mai bun decat in Moldova, acel vin de casa, facut de tata, atat de rosu incat si paharul ramane colorat in aceeasi culoare, atat de aromat, incat aproape ca simt parfumul strugurilor proaspat culesi, ”! Te felicit, Tina, ai un caracter nobil și nu uiți de unde ai plecat! Și cum ai putea, când un om fără rădăcini se usucă și piere?! Mereu copilăria și locul de unde ți-ai tras seva vor rămâne vii în amintire. Așteptăm cina! Happy weekend și numai bine îți doresc! :)

    ReplyDelete
  3. Am o banuiala ca acea cina nu a venit prea repede :)) Iar pozele sunt foarte frumoase, ultima este extrem de geniala:| sper sa nu te superi dar o sa o salvez:) Ma uit la ea de 1 minut aproape si nu ma plictisesc, e pur si simplu geniala

    ReplyDelete
  4. nu am zburat...nu stiu daca as fi mai buna, comportamental, intr-un avion! ... ma tii cu sufletul la gura, asteptand ...continuarea! o seara frumoasa, iti doresc!

    ReplyDelete
  5. Citim cu nerabdare romanul tau foileton.

    ReplyDelete
  6. Un zbor cu destule peripetii :) Si presimt ca nu s-au terminat :))
    Ti-am zis eu de la partea I ca scrii cu o tandrete speciala despre moldoveni, o tandrete care se simte in spatele fiecarui cuvant si care imi place tare mult cum iti reuseste. :)
    M-ai facut curioasa in privinta cinei :)
    Happy weekend, Tina draga!

    ReplyDelete
  7. Ce mai conta gustul vinului daca burta era goala? Te matoleai bine la cat de stresata erai si te mai trezeai la aterizare. Zic si eu!

    ReplyDelete
  8. Felicitari pentru articolul tau ! Sunt atât de frumoase fotografiile.. O zi frumoasa îti doresc !

    ReplyDelete
  9. Bună reîntâlnire cu linişte şi zâmbete după furtună.
    Să ai un sfârşit de weekend liniştit.

    ReplyDelete
  10. Am nimerit si eu un zbor alaturi de un copil agitat, pe care mama lui nu reusea sa il stapaneasca. Bine ca nu era primul zbor si mie nu imi mai era teama... M-a invatat cineva sa nu mananc si sa nu beau in avion, daca vreau sa imi fie bine... :)))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Vienela draga, nu e nici primul si cred ca nici ultimul zbor, insa e prima data cand zbor cu Air Moldova. Eu dimpotriva trebuie sa mananc bine si sa beau un pahar de vin care imi provoaca un somn numai bun pana la aterizare. N-am probleme cu zborul, decat la decolare si aterizare. La aterizare am o durere de cap infernala, iar la decolare ma inebuneste frica, insa cum trecem de stratul de nori sunt numai buna de chef.

      Delete
    2. Durerea de cap infernala imi este foarte cunoscuta. La primul zbor credeam ca cineva imi smulge venele de la tample. La urmatoarele, durerea s-a mai estopmat, dar tot nu ma paraseste niciodata. La aterizare imi este teama si la decolare am dureri... :))))

      Delete
  11. ai un stil faaain de a povesti!!!! :)
    eu astept aterizarea, acolo amcele mai mari emotii! :)

    ReplyDelete
  12. cu astfel de imagini a meritat sa tremuri putin pentru noi, foarte frumoase

    ReplyDelete

Zi-mi si mie la ce te gandesti