Unde—i nasul, Ștrengar?
— Nana! Și își pune degetul arătător pe vârful nasului meu.
— Nasul, scumpule. Se zice NAS.
— Nana. Și râde.
— Degeaba te contrazici cu mine. Râd și eu. Știu cine o să aibă dreptate, dar nu mă las. Se zice NAS, îi repet.
— Nana.
Și mă trezesc cu degetul lui în “Nana“ meu, încercând insistent să—mi demonstreze că știe.
— &€$%#:;&@€, înjur subtil în gând. Iar am uitat să—i tai unghiile.
De fapt n—am uitat, dar e atât de dificil acest moment, încât îl amân până pielea mea simte pe viu că e cazul să—mi fac curaj pentru această operațiune.
Te-ai intooooooors!!! :)
ReplyDeleteCe ma bucur!!!!!! :))))
zgarieci la Nana am avut si noi...si muscaturi "de sub ochi" ;)
Si la noi a fost dificil cu taiatul unghiutelor....vreo doi ani ;))
Pff, da, cam greu m—am reîntors. Sper sa—mi reintru în mână:)). Timpul ăsta așa— i de scurt.
DeleteMultumesc draga Mona, mesajele tale din postarea precedentă m—au facut să vreau sa mai scriu, trebuie să recunosc. Mi—ai dat un impuls. Multumesc.
Te îmbrățișez
Draga mea, sa scrii, sa fii prezenta cat mai des! De cand ne.am mutat....ma gandesc asa des cum eram acasa, iti citeam postarile si ma intrebam cum o fi viata "acolo"! Nu-ti imaginezi ce mult au contat postarile tale cand am luat noi decizia sa ne mutam aici! :)
Deletetare drăgălaş ! ce frumos ai povestit !
ReplyDeletecu drag, îţi doresc multă sănătate !
cu drag, îţi doresc un an nou plin de realizări, sănătate şi multă bucurie !
Delete