Friday, August 2, 2013

Crizele varstei

CLM m-a provocat la meditatie. Zice ea despre criza de la 20 de ani. Criza de la 20 de ani? Pai crize sunt mereu, de cand te nasti. Cand esti mic vrei sa te faci mare, cand esti sarac vrei sa te faci bogat, cand esti bogat vrei sa te faci si cunoscut, cand esti cunoscut si bogat vrei liniste, cand esti mare vrei sa te faci mic, cand esti neiubit vrei sa fii iubit, cand esti sanatos vrei sa apara vreo boala ca sa-ti poti lua concediu medical, daca esti bolnav, nu mai vrei sa fii... Vreti sa continui? Intodeauna suntem nemultumiti si vrem ce au si altii. Mereu intram intr-o criza. Din una in alta.

Multumirea de sine este prin comparatie cu altii. Intodeauna. Contraziceti-ma, se accepta, dar cu dovezi clare. As fi si eu curioasa sa aflu ceva nou, daca exista, vizavi de acest aspect.
La 20 de ani, clar, apar o sumedenie de crize, nu doar una. La 20 de ani, o iei razna in fiecare zi, diferit si la fel, dupa cum se poate.

Sa ma apuc sa fac o facultate? Asta inseamna cheltuiala de bani. Eu vreau bani acum, caci am niste parinti care lucreaza din zori pana in noapte. Cu ceea ce castiga, ei nu-si permit sa-mi dea mie cat mi-as dori eu. Alti copii au altfel de parinti, mai bogati. De ce eu nu-s asa ca ei, or de ce eu nu-s in locul lor si ei in locul meu? Daca nu fac facultate o sa ma rada vecinii de la bloc, or de la curte, dupa caz. Si rudele. Uite-l si pe asta nu e in stare sa faca o facultate. Voi fi catalogat drept prost si bun de nimic. Si daca fac o facultate ce fac cu ea? Cine ma angajeaza fara experienta? La facultate ce apuc sa invat, daca din lipsa de bani, imi iau un job? Sau doua. Termin facultatea ca sa impac vecinii si rudele, dupa care plec in strainatate sa fac un ban. Pentru mine. Atunci o sa fiu trecut, deja, de criza de 20 de ani, voi fi necasatorit inca, o sa-mi placa in strainatate si n-o sa mai vreau sa ma intorc in tara. Daca totusi ma intorc, e pentru ca vreau sa fac o afacere, caci nu-mi mai place sa fiu sclav. Ma apuc de afacere, dar n-am noroc, or n-am suficiente cunostinte ca s-o gestionez, or n-am suficienti bani s-o intretin, or vine criza mondiala. Se termina cu afacerea mea si caut job. Sunt fara experienta, sunt cu gandul iar la strainataturi unde castigam mai bine ca sclav, sunt tot necasatorit sau sunt deja si divortat, iar altii sunt mai fericiti ca mine. Au familie, job bun, casa cu rate pana la batranete, dar au, ei sunt mai sus ca mine, sunt mai realizati. Eu tot un nimeni am ramas. Incepe criza celui de 25 de ani, sau de 30 de ani. Apoi apare primul rid, primul fir argintiu si incepe alta criza. Cei casatoriti, cu familie, job si casa in rate, probabil au si ei crizele lor.
Si crizele continua toata viata, caci toata viata ramanem cu sufletul tanar, desi corpul poarta amprenta timpului trecut. Da, tineretea o purtam mereu in minte si in suflet. La fel si crizele. La fel si comparatiile cu ceilalti.

Atunci cand incetam sa ne comparam cu altii, vom inceta sa fim nemultumiti, vom incepe sa fim fericiti. Asta ar fi o situatie ideala. Probabil ca exista, dar nu e general valabila societatii de azi, in special majoritatii tineretului. A fi multumit de sine, nu inseamna sa accepti situatia in care te afli si sa nu incerci s-o schimbi, ci inseamna sa fii multumit cu ceea ce ai, realizand, in acelasi timp, ca fiind oameni, vom dori intodeauna mai mult, oricat de fericiti am fi. Daca incetam sa vrem mai mult, ar insemna ca renuntam la a ne trai viata. E o contradictie, dar asa e situatia.

Sa va dau o pilda, pe care am citit-o mai demult, o tin drept rugaciune in viata, dar nu stiu cum se face ca nu reusesc sa fac la fel ca Invatatul din povestioara:

Doi tineri, vazandu-l mereu fericit si multumit pe maestrul lor, l-au intrebat intr-o zi cum face el, de e mereu asa de multumit de sine, caci si ei isi doresc la fel:
- Cand ma odihnesc, atunci ma odihnesc. Cand ma ridic, atunci ma ridic. Cand umblu, atunci eu umblu. Cand mananc, atunci eu mananc, fu raspunsul.
Invataceii ramasera stupefiati o vreme si il intrebara din nou:
- Nu-ti bate joc de noi. Ce spui tu, facem si noi. Cand mancam, noi mancam. cand ne odihnim, noi ne odihnim. Cand umblam, noi umblam. Si in ciuda acestui fapt, tot nu regasim fericirea. Deci unde e secretul?
Fara sa clinteasca, maestrul repeta acelasi lucru. Atunci tinerii intrebara din nou acelasi lucru. Maestrul linistit raspunse:
- Desigur, si voi dormiti, va plimbati si mancati. Dar, in timp ce va odihniti, gandul vostrul va poarta deja la momentul trezirii. Dupa ce v-ati ridicat din pat, va ganditi deja la ce aveti de facut astazi. Iar, in timp ce alergati spre telurile voastre, mintea va zboara spre ceea ce veti manca. In acest fel, gandurile voastre sunt mereu in alta parte decat in locul in care tocmai va aflati. Ca atare, viata voastra se desfasoara permanent intre trecut si viitor. Incercati sa traiti momentul prezent. Doar acordand o sansa acestei clipe, veti descoperi linistea fericirii si a multumirii de sine.

Acum sunt la capitolul de invatacel. Nu stiu cand voi ajunge la a fi Maestru, probabil niciodata, dar imi dau toate eforturile sau poate nu toate, doar incerc.
Deci, in loc de concluzie, vin cu o intrebare, asa mai retorica. Crizele astea apar atunci cand esti nemultumit de sine, cand esti nemultumit de ceea ce te inconjoara, adica cand nu traiesti in prezent ci in trecut, or in viitor?

CLM m-a provocat la meditatie, insa Elly Weiss ne invita la Happy Weekend, astazi demarand editia cu numarul 30! Multumim Elly pentru gazduire si pentru clipa de fericire pe care ne-o oferi. E un moment in care putem sa zicem ca, intr-adevar, ne oprim din alergatura dintre trecut si viitor si savuram prezentul cu zambetul pe buze. Macar o clipa.
Happy Weekend!

13 comments:

  1. Multumirea de sine este un indicator al micimii sufletesti. Tocmai de aceea consider ca orice criza existentiala e benefica si chiar vitala pentru trecerea la o alta dimensiune spirituala.
    Intotdeauna e botez in foc !

    ReplyDelete
  2. La 20 de ani nu poti renunta la a te compara cu altii si este bine ca este asa, pentru ca doar in acest fel poti evolua. Abia mai tarziu, cand esti matur si ai cunoscut viata pe deplin, incepi sa gusti fericirea de a fi liber, de a nu-ti mai pasa cum sunt altii in comparatie cu tine.

    ReplyDelete
  3. Pai sa scapi de crize se numeste intelepciune...Poate o capeti pe la senectute, dar atunci e prea tarziu. Ideea e sa te controlezi, nu? Sa depasesti faza in care te compari cu altii, asta inseamna sa inveti ceva in viata.

    ReplyDelete
  4. da, intr-adevar prin firea noastra suntem vesnic nemultumiti... pana ne mai trezim la realitate cu vreo cate o problema de ne zicem ca parca era mai bine inainte
    Nu prea multumim cu ce ne-a inzestrat natura, e o lupta sa iti infranezi egoismul
    Weekend placut

    ReplyDelete
  5. Of, draga mea...adevarul e ca asa e croit omul. Vesnic nemultumit de tot ceea ce are. Cred ca acum ceva vreme mai pacatuiam si eu in felul acesta. Dar dupa cate mi s-au intamplat (nimic bun, trust me!) am ajuns sa imi revizuiesc complet atitudinea fata de viata. Ma aflu intr-o stare zen desi nu am multe, adica imi lipsesc foarte multe. Cu toate astea ma bucur ca sunt sanatoasa. E cel mai important lucru. Fara sanatatea nimic nu conteaza, nici banii, nici iubirea, nici faima. Nimic.
    Multumesc pentru vorbele frumoase legate de Happy Weekend. Asa este, incerc sa va aduc cateva clipe de mereu altceva in weekend-uri. Daca mai si reusesc sunt mai mult decat multumita. Deci vezi ce simplu e sa fiu multumita? :))
    P.S.- Imi pare tare rau ca am lipsit aproape 3 zile din blogosfera. Parca a fost mai mult... Te pup!

    ReplyDelete
  6. Nu trebuie sa ne comparam cu altii, ci doar cu noi insine, din timp in timp. Socotim ca am progresat ? E bine, mergem inainte. Socotim ca am stat pe loc ? Cautam cauzele si dregem ce se poate drege. Pentru fiecare perioada ne stabilim niste obiective. Le-am indeplinit ? E bine. Nu le-am atins ? Cautam cauzele si reparam.
    Concluzie: sistemul de referinta conteaza enorm. E rau sa te compari cu altii. Va fi mereu macar unul care sa aiba ori sa fie mai mult ca tine.
    Happy weekend, Tina !

    ReplyDelete
  7. nu stiu daca exista o reteta ... eu incerc sa realizez bine clipa pe care o am, adica: am de lucrat ceva, ma organizez rapid ca sa realizez cat mai repede si corect activitatea, nu ma gandesc la mine (daca mi-e usor sau nu...) , iar la final ma bucur de lucrul realizat (daca vin vorbe bune si din alta parte este super, daca nu-ok!) ... imi place sa fiu activa ... nu-mi plac timpii morti, sa "vegetez" ... cand am momente grele (de criza, cum zici tu) , nu stiu cum se intampla, dar intalnesc pe cineva mult mai necajit in acele momente si, din bunatate, ma mobilizez sa gandesc corect pentru el ca sa-l ajut cu un sfat bun - si astfel imi trece "durerea"(criza, cum zici tu)! personal, am descoperit ca daca realizez bine clipa, urmeaza un ajutor de Sus pentru urmatoarea, si tot asa, mai departe!!! grijile (=teama) nu sunt de la Bunul Dumnezeu ... cand am tendinta de a avea ganduri mai "negre", ma salveaza "Tatal Nostru"... si poate, asta fiind mostenire de la mami, o stare de atemporalitate (foarte greu stiu tin socoteala zilelor si datelor ...), parca sunt un copil ... ma bucur de ciripitul unei vrabiute, admir un fluture cand zboara cu aripile atat de frumoase si fragile, miros o floare ... imi place, din ce in ce mai mult, simplitatea in toate!
    iti doresc un weekend cat mai linistit!

    ReplyDelete
  8. Mi-ar place să fiu şi eu zen ca maestrul.
    Happy weekend!

    ReplyDelete
  9. Comparatul cu ceilalti vine din educatie. Parintii nostri, sau bunicii au considerat ca ne "motiveaza" sa ni se dea exemplu: "uite vecinul ce note bune are", "copilul colegei mele merge la concurs, tu de ce nu poti?". Mai tarziu vine "vecina a plecat la facultate, tu ma faci de ras daca stai acasa" inclusiv justificarea "ce-or sa zica vecinii, rudele, prietenii ..?" ne marcheaza evolutia. Cumva nemultumirile se transmit din generatie in generatie. Un "antidot" bun al starii de nemultumire e cautarea zilnica a 3-5 motive de multumire. De fiecare data altele chiar daca sunt copilaresti: pentru o floare, pentru un fluture, pentru un nor cu o forma interesanta, pentru o melodie veche, pentru ceasca de cafea aromata... Incet, incet mintea se obisnuieste sa caute motive de multumire si nu de plans. Chiar si cand te simti ranit e bine sa multumesti pentru ca a iesit la lumina o rana sufleteasca veche, care poate fi vindecata inainte de a se transforma intr-o cicatrice urata.
    Cred ca mintea noastra e invata sa se planga de trecut si sa isi faca griji pentru viitor in timp ce prezentul e lasat pe "automat"....

    ReplyDelete
  10. Bună Tina!
    Interesant articolul tău!
    Îți doresc o duminică frumoasă și plină de bucurii!
    Cu drag!

    ReplyDelete
  11. Sa fii nemultumit de ce te inconjoara mi se pare o prostie. Deoarece tu, ca om, ca fiinta, ca adunatura de atomi, reprezinti fix 1% din totul asta care intamplator e langa tine, si tu intamplator esti langa el. 1% niciodata nu face diferenta, asa a fost intotdeauna si nu are rost sa ne mintim. Schimbarea care vine doar de la tine, nu face diferenta. Sa fii nemultumit de sine... toata ziua. Prin comparatie cu altii? Toata ziua.

    ReplyDelete
  12. eu incerc sa ma intrec pe mine. Greu scap de tara educationala, de a ma compara cu ceilalti... dar lupt.
    Toate reusitele sunt reusitele mele, toata lupta este cu mine. Cu ce raman? cu pasiunile, cu micile bucurii, cu visele devenite realitate.

    ReplyDelete
  13. multumesc pentru articol, pilda aceea chiar imi este de ajutor.. am 20 de ani si tind sa ma gandesc tot timpul ba la cat de usor era in liceu, ba la cat de frica imi e de viitor si apoi cand imi amintesc sa revin in prezent ma simt atat de confuza si nu mai stiu de mine..

    ReplyDelete

Zi-mi si mie la ce te gandesti