Thursday, May 30, 2013

Eu am scris o carte si atat

Statea pe marginea patului si privea in oglinda imensa de pe peretele de vizavi de pat. Se privea pe sine. Parul de culoarea ciocolatei, matasos si stralucitor, ii trecea de umeri, in valuri bine definite, acoperindu-i sanii goi. Din oglinda o priveau doi ochi de copila de 19 ani, insa nici ea nu observase cand ii aparusera riduri in coltul acelor ochi caprui. Acelasi zambet fugar ii acoperea chipul, cand gandul i se oprise la niste amintiri care o rascoleau neincetat. Parea mai tanara decat varsta sa biologica. Asa ii ziceau ce-i de o cunosteau prima data.

O tristete si neastampar o sagetau din oglinda. Ochii aceea migdalati nu pareau fericiti. A inchis pentru cateva secunde ochii, a scuturat putin capul ca si cum ar vrea sa alunge niste fantome nevazute si s-a ridicat din pat. Si-a pus pe ea un tricou lalau si s-a indreptat spre bucatarie. In cateva minute, un miros revigorant de cafea i-au inundat narile. A pus mainile pe cele doua cesti de cafea si s-a indreptat spre dormitor. Una dintre cesti a lasat-o pe noptiera, iar cu cealalta in mana dreapta, s-a indreptat spre geamul prin care lumina de afara ii scalda chipul inca tanar. A crapat putin geamul, suficient cat sa intre aer proaspat si s-a asezat pe o canapea in fata televizorului.

La televizor, la o emisiune despre nimicuri si alte chestii, o duduie se intreba daca, Lucy, autoarea unui roman devenit, in acea perioada, un succes national, si-a reflectat in paginile cartii propria poveste si daca calatoriile scumpe pe care le povesteste in carte au fost platite cu banii ei. Daca da, de unde a luat atatia bani, autoarea fiind doar o angajata a unei multinationale, cu parinti nu foarte instariti si un sot care a parasit-o dupa cativa ani de la casatorie, intrebari urmate de interviul acordat de autoare in urma cu cateva zile.

Lucy a inchis televizorul. Nu putea sa mai priveasca acea salata cu gust amar si iz de stricat care era prenzentata pe toate posturile de televiziune, atunci cand ziaristii gasesc o persoana si creaza scandal dupa scandal doar pentru rating gras. E josnic si injositor ceea ce se intampla in media. Nu si-a dorit nici o clipa sa devina un subiect de barfa pentru ce-i care n-au altceva de facut decat sa manance seminte si sa se uite la cancanuri. Ea a scris doar o carte si atat. De ce ii intereseaza pe oameni cine e Ea, ce a facut Ea, de ce si cum, cine e familia ei? Eu am scris o carte si atat. Cartea e importanta, nu cine sunt eu, nu? se intreba in gand.

- De ce te-a parasit primul sot?
Intrebarea ii tulbura gandurile. Barbatul care statea intins in pat in spatele ei, i se paru enervant de curios cu intrebarea asta. Pana atunci evitase sa-i puna vreo intrebare legata de viata ei, de dinainte de el.
O tacere adanca se lasa intre ei. Cu glas domol si trist porni Ea:
- Nu m-a parasit, ne-am despartit din dorinta noastra comuna.
-Te-a inselat sau...? urma o intrebare la limita banalului. Eu n-o sa te insel niciodata, draga mea...
"Asta pentru ca nu-ti voi da eu ocazia." se gandi si ii raspunse:
- Nu. Era un sot prea bun ca sa faca asta.



10 comments:

  1. A deschis cutia, nu a scris o carte și-atât... :( Da, curiozitatea asta împinsă cu nesimțire la limita umanului poate omorî mai mult decât o pisică, un spirit.

    ReplyDelete
  2. fermecatoare poveste!
    abia astept sa citesc pagina urmatoare ;)

    ReplyDelete
  3. E scrisa de tine, e si publicata? Hmm...e chiar interesant

    ReplyDelete
  4. Tare faina! Continui?
    pupici!

    ReplyDelete
  5. am citit si " interviul" dar tot vreau continuarea! :)

    ReplyDelete
  6. Îmi place foarte mult ....văd că ai mai multe fragmente ....azi am citit acesta, dar le voi citi pe toate .... Mertă publicată, Tina! ....Spor la scris și inspirația să curgă!

    ReplyDelete
  7. Sunt surprinsa si incantata de aceste povesti. As vrea sa scrii mai des despre Lucy, ar fi ca si cum as citi o carte online.

    ReplyDelete
  8. Va multumesc dragelor pentru gandurile frumoase. Mesajele voastre ma fac sa vreau sa scriu mai mult, sa dezvolt ideea acestor personaje, idee venita, intr-o dupa-amiaza, cand ma intorceam de la serviciu, mergeam pe jos, prin ploaie si in mintea mea se scria rand dupa rand prima postare, cea cu interviul. Am inceput sa-l repet in gand ca sa nu-l uit pana acasa. Ajunsa acasa, am deschis leptopul si am asternut gandurile, exact cum au venit, fara sa ma gandesc la a corecta ceva. Ala a fost un moment de inspiratie. Asa a inceput o idee pe care habar n-am cum o voi termina, dar vreau s-o termin cumva.
    Va imbratisez!

    ReplyDelete
  9. Deci n-ai uitat-o pe Lucy... :)
    Sa stii ca intr-o zi m-a fulgerat un gand legat de postarile anterioare. Doar un gand fugitiv. Stiam eu ca n-o vei abandona.
    Frumos si acest episod. Presa de scandal...ne tot ofera motive de a o critica... :)

    ReplyDelete
  10. Sa speram ca vei continua! :)

    ReplyDelete

Zi-mi si mie la ce te gandesti