Tuesday, May 28, 2013

Comoditatea ne face niste marionete

De la un timp am devenit foarte comoda. De cand cu internetul, dau foarte rar pe la un magazin, asa cum a fost el creat, magazin in viata reala. Online platesc contributiile la stat, online platesc asigurarea medicala, asigurarea la masina, online imi reinoiesc garderoba, online cumpar bilete peste tot (concerte, parcuri de distractie, muzee, castele, avion or ferry), online imi verific balanta bancara, online, totul e in online.

Mai nou, am inceput sa-mi achiziotionez si produse alimentare tot online. Nu radeti de mine ca nu glumesc. Azi ploua continuu, vreme urata, fara chef de iesit la cumparaturi. Si chiar de stomacul ma indeamna la supermarket, eu imi pun in fata leptopul, ca pe tableta nu-mi place sa stau si rasfoiesc paginile cu produse alimentare ale supermarketurilor de la care cumpar de obicei. Ce-mi pofteste inima. Vreau salam, comand salam (nu de ala muzicalo-rozator de ureche, ca pe ala nu-l inghit nici pe moca), vreau pui grill, il primesc fierbinte, vreau paine pe vatra, nici o problema. Livrarea intr-o ora, la fix cat sa apuc sa flamanzesc bine.

S-a terminat cu cozile interminabile. Timpul e scurt si toata lumea cauta sa faca cat mai multe lucruri in acelasi timp, poate din comoditate si graba. Secolul vitezei il traiesc din plin, dar ma oboseste teribil. Cateodata simt ca nu pot tine pasul si atunci ma intorc pentru o scurta vacanta in tara ca sa-mi reincarc bateriile. In tara, acasa, ritmul vietii e muuult mai incet. Ai timp sa respiri, ai timp sa meditezi, ai timp sa privesti cum rasare iarba, cum cresc mugurii, ai timp sa intretii prietenii puternice (cine vrea si poate), ai timp sa iti dai seama cand a aparut primul rid, ai timp sa te duci pe la institutiile statului, or la banca cu diverse treburi si sa revii de doua trei ori pentru ca si cei de lucreaza acolo au timp sa-ti spuna ca "azi n-avem chef sa te servim, revin-o maine"... Sau asa vad eu lucrurile de la distanta.

Aici n-ai timp. In graba trebuie sa iei decizii, in graba treci pe langa oameni fara sa-i observi pentru ca ai telefonul la ureche, in mana o cafea, in cealalta o geanta si intarzii la serviciu unde te asteapta lucrurile pe care n-ai reusit ieri sa le faci si probabil ca nici azi nu vei reusi. In graba iti suni parintii, in graba iti suni prietenii sa le zici la multi ani si asta nu ca ti-ai fi amintit, dar telefonul pe post de agenta iti aminteste asta, mergi la petreceri in graba, mergi in vacante in graba, mergi pe drum in graba.

Cand te asezi in pat, seara, nu ti-e gandul la perna pufoasa in care esti gata sa te scufunzi, ci la cate n-ai reusit sa faci si trebuiau facute de saptamana trecuta, dormi in graba, mananci in graba, respiri in graba...

Si revenind la comoditate, am devenit dependenta de card. Nu mai stiu sa folosesc cash-ul. Ma enerveaza sa-l folosesc. In tara fiind, scoteam din portofel cardul cu gand sa-l folosesc si cei de la casa, fara sa aiba macar bunul-simt sa-mi zica "Ne pare rau, nu se accepta card", cu o moaca posaca, de parca le-as fi mancat pranzul, m-au trimis la capatul lumii (si aici vorbesc de comoditate, pentru ca probabil n-a fost chiar asa departe) sa gasesc bancomat, sa scot bani, sa ma reintorc, sa stau la aceeasi coada interminabila pentru a doua oara si sa plec nervoasa acasa, ca au vrut sa ma fure de niste bani pe care nu-i meritau, produsul scumpindu-se brusc, la casa. Dupa prima patanie, la fiecare iesire din magazin imi numaram banii, dar ma pierdeam in maruntisul care imi facea geanta mai grea.

Am devenit dependenta de timp, de societatea grabita, de card, de online si de cumparaturile on-line. Ma intreb unde o sa ajung in ritmul asta, unde vom ajunge noi toti, ca majoritatea supravetuim in ritmul asta? Spre ce ne indreptam?
Nu mai stim sa ne bucuram de viata reala, caci totul e in online -  cumparaturi, socializare, dragoste, viata personala si tot, din comoditate.

Si pentru ca de la un timp ma roade acest gand, mi-am propus ca de acum sa incerc sa respect cele cateva lucruri pe care mi le-am propus pentru acest an:
- sa nu mai las mesaje de felicitare pe site-urile de socializare prietenilor ci sa-i sun, cel putin;
- sa nu refuz nici o iesire cu prietenii, pe motiv de vreme urata, lene, chef si oboseala;
- sa ies mai des la cumparaturi, decat sa fac acelasi lucru online (chiar daca cumparaturile mele se termina cu dureri de cap, oboseala, nervi si produse inutile (vezi Aventuri la mall si despre cumparaturi si liste);
- sa neglijez cat pot de mult "feisbucu'" si "odnoklassnishii" in favoarea socializarii in viata reala.
Ar mai fi si altele, insa se face lista prea lunga si mi-e frica ca nu reusesc sa ma tin, cel putin, de acestea. Din comoditate.
Comoditatea ne face niste marionete, zic in loc de concluzie, zic si cred.




11 comments:

  1. Peste tot cred ca e la fel,nu doar la tine,cred ca ti se pare din afara ca e altfel in tara.

    ReplyDelete
  2. In goana dupa vreme ne ratacim in dorinte, dorintele se realizeaza ele ca nu-i de voia lor, si cind realizam ca ceea spre ce tindeam atit de mult parca ne izoleaza involuntar de tot ceea ce frumos, chiar si acel timp ploios are farmecul lui. Un final forte! Sa dea Domnul sa reusesti sa implimentezi cele scrise!!!

    ReplyDelete
  3. sa ai grija sa respecti ce ai hotarat la sfarsit...este foarte important...eu asa am facut :)

    ReplyDelete
  4. Mie alimentele nu-mi place sa le comand on line.
    Mai ales fructe si legume.
    Vreau eu sa le aleg si mai ales sa vad ce pun in cos! :))
    Nici cu hainele on line nu ma prea împac......în fotografii e una si cand vin acasa..... e alta!
    Zi faina, pupici!

    ReplyDelete
  5. Da, intr-adevar societatea moderna indeamna la ceva comoditate. Insa eu cred ca trebuie sa gasim cumva un echilibru; ne folosim de ce ne ofera tehnologia, dara fara sa uitam sa mai iesim din cand in cand din virtual la o cafea cu prietenii, la o plimbare prin parc, la un film sau un spectacol.
    Cat despre cumparaturile si platile online, si eu procedez la fel ca si tine: totul din fata calculatorului, cu mici exceptii. Hainele, cosmeticele, mancarea, prefer totusi sa le iau din magazin.

    ReplyDelete
  6. Intr-adevar timpul e mult prea scurt, si nu mai traim totul asa cum ar trebui. Insa nu as renunta la shopping pentru nimic in lume:) Ma relaxeaza.

    ReplyDelete
  7. eeeeeei...nu renunta de tot la comoditate! imbina-le! :) spre exemplu in ora aceea pana iti vin cumparaturile acasa stai cu sotul tau, sau vb la telefon cu prietenii, sau..stii tu ce-ti mai place! :)

    ReplyDelete
  8. Cam ai dreptate, tot mai multe lucruri se rezolvă cu clickuri.

    ReplyDelete
  9. Eu nu ma dau in vant dupa carduri. Mai platesc cate o factura dar nu ma incanta. Cumparaturi online doar la modul comandat dar venit acasa prin curier. Cate ceva electronic am mai luat. Altceva nu. Imi place sa merg la cumparaturi :)
    Cred ca e foarte bine ce ti-ai propus :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Elly draga, in Romania e atat de subdezvoltat acest sistem, inclusiv tot ce tine de online, de imi vine sa ma iau cu mainile de par atunci cand dau peste prostie. De exemplu o problema la banca mi-o rezolv in 10 sec online si daca nu reusesc merg la banca si imi rezolva problema in 5 minute. Pe cand in Romania e groaznic, m-am dus sa-mi schimb numele dupa casatorie si mi-au trebuit un teanc de acte si 3 zile ca sa ma rezolve si inca o saptamana ca sa-mi vina noul card. Poate o sa va povestesc intamplarea care m-a marcat legata de acest fapt. E inadmisibil sa-ti schimbi numele dupa casatorie in 3 zile, nu crezi? In anglia aproape nici o tranzactie nu se plateste, pe cand in Romania simplu fapt ca ti-ai verificat balanta la bancomat te usureaza de niste banuti. Asta ma enerveaza cel mai mult, vor bani multi pe servicii proaste. Poate in urmatorii ani s-o schimba ceva si in Romania...

      Delete
    2. Ai dreptate. Dar eu incerc, deocamdata, sa am cat mai putin contact cu bancile :))
      Chestiunea legata de documentele de stare civila e asa cum spui. Dureaza prea mult, se cer prea multe hartoage...e chinuitor.
      Poate s-o mai schimba ceva. Sa speram :)

      Delete

Zi-mi si mie la ce te gandesti