La Gradina Botanica, insa, am intalnit si vietati cunoscute mie, care mi-au facut copilaria mai frumoasa. Gastele salbatice, de exemplu, m-au preocupat mult timp. Care erau acele Tari Calde, unde ele migrau? Or de ce zburau in format V? Gastele salbatice sunt unele dintre cele mai ordonate dintre pasari. In timpul migratiei ele zboara in formatie sub forma literei V. In timp ce fiecare gasca din formatie da din aripi, se creaza un curent ascendent pentru pasarea imediat urmatoare. Zburand in formatie de V, intregul stol mareste raza de actiune a zborului cu 71 % fata de cazul in care fiecare pasare ar zbura singura. Cand gasca din fata oboseste, o alta din stol o inlocuieste. Astfel ca rezistenta lor la zboruri foarte lungi precum migratia este foarte mare.
Zoologia mi-a explicat multe lucruri in scoala, insa cel mai mult ma fascinau animatiile despre pasari. Imi amintesc un anume desen animat "Nils si gastele salbatice" difuzat de TVR prin '92, daca nu ma insel. Mi-l amintesc vag. Era vorba de un copilandru pe nume Nils care, nu-mi amintesc din ce cauza, a fost micsorat de catre un spiridus si incalecat pe gatul unui gascan domestic, zbura alaturi de un card de gaste salbatice de la care a avut de invatat multe lucruri. Animatia este facuta dupa cartea scriitoarei suedeze Selma Logerlof "Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia", publicata in doua parti in 1906 si 1907. Autoarea si-a dedicat trei ani pentru studierea naturii si familiarizarea cu viata pasarilor si animalelor. "A incercat sa descopere cat mai multe din legendele si povestirile din folclorul diferitor regiuni din Suedia." spunea in introducere traducatoarea Velma Swanston Howard. N-am citit cartea, insa o lectura povestita pe scurt, am gasit la Zina in Lecturi recenzate. Citind recenzia la ea, am inceput sa-mi amintesc si serialul de desen animat care ma tinea lipita de ecranul televizorului.
Am vazut, in copilarie, gaste salbatice, dar niciodata n-am vazut o gasca salbatica din genul Branta canadensisi, adica gasca salbatica canadiana. Marea Britanie mi-a oferit aceasta ocazie.
Gasca canadiana |
E o pasare eleganta si cocheta.
Mai multe reflexii gasiti la SoriN.
Este tare faina! Nu imi aduc aminte sa le fi vazut pe aici, dar probabil ca sunt prin stufarisul raurilor mari de aici din Olanda!
ReplyDeletezi faina Tina, pupici!
Ce frumoasa e gasculita! Foarte interesant si ce ai scris tu despre ele.
ReplyDeleteFrumoaså fotografia si interesant comentariul tåu. Cat despre Nils H. se aflå pe bacnota de 20 de koroane suedeze :-) si eu si fiul meu am fost fanii acelui desen animat. Genul åsta de gaste sunt in toatå Scandinavia nenumårate, dar mai ales in Suedia care are multe lacuri pline cu pesti.
ReplyDeletePoveste-n poveste ...
ReplyDeleteMulțumesc!
Frumoasa postare! O seara placuta!
ReplyDeletenu e o lebada, dar e gratioasa.....catva :)
ReplyDeleteO frumoasa reflexie insotita de o poveste pe masura. Multumiri. Nu stiam nimic despre aceasta gasca. Are un penaj foarte frumos, mai ales pe gat si cap. O pasare frumoasa, cu un aspect elegant. :)
ReplyDeleteMa iertati ca va deranjez,vin cu rugamintea la d-voastra sa publicati un articol umanitar despre copilul meu.Singura mea speranta sunteti d-voastra.Toate detaliile despre copilul meu le gasiti pe blogul umanitar:
ReplyDeletehttp://dorintilica.blogspot.ro/ .
Va multumesc anticipat!
Va rog frumos sa-mi dati un raspuns daca puteti publica articolul de care v-am rugat la adresa de e-mail tilicamariana@yahoo.com
Cand am descoperit povestea lui Nils, i-am citit baiatului cateva pagini din carte si am sperat ca va adormi ca in fiecare seara, leganat de vocea mea calma. Ei bine, m-am inselat. Ne-a prins miezul noptii citind, atat de mult i-a placut povestea. Recunosc, si mie mi-a placut si eram curioasa sa vad ce se mai intampla. :))
ReplyDeleteCe dragut. Si eu daca as fi fost in locul lui tot nu v-as fi lasat in pace decat pana terminati povestea. Eu pe la 3 ani citeam in jur de o suta de cuvinte pe minut. am invatat sa citesc din proprie initiativa, pentru ca mama nu avea suficient timp ca sa-mi citeasca povesti si am hotarat sa le citesc eu singura (si in latina si in kirilika).
DeleteEhei ! Eu am citit cartea pentru doi ! Cand a auzit sotul meu lectura primelor pagini, pe care o faceam pentru fiul nostru, a devenit spectator nelipsit seara de seara, pana cand am terminat cartea. Si acum ne amintim cu mare drag serile acelea.
ReplyDeleteGasca din fotografie e o frumoasa, stie ea de ce se oglindeste in apa.
Weekend placut, Tina ! Frumos articol !