Aventuri la mall. Partea I: cu chilotii pe cap...

    Vi s-a intamplat vreodata sa vi se arunce cu chilotii in cap? Eu am patit-o foarte recent, intr-o mica plimbare cu iz de shopping prin The Bentall Centre din Kingston, London.
 

    O atmosfera sufocata de plimbareti ca si mine sau mai mult de fanatici dupa cumparaturi, in plina zi de reduceri, un centru comercial imbracat in spiritul sarbatorilor de iarna, plin de magazine cu nume cunoscute prin care misuna o multime de oameni, incolo si incoace, avand in maini multe pungi cu cumparaturi, o gramada de casierite care nu se grabeau, chiar deloc, sa-ti goleasca portofelul, lasand cozile de la case sa se intinda pana dincolo de usile magazinului respectiv.

    In aceasta imbulzeala, pe unde primitiva, de parca s-ar fi dat ceva pe moca, m-am pierdut si eu. Am intrat, plina de speranta, intr-un magazin, cu gandul ca voi reusi sa cumpar si eu ceva, ca sa nu zic ca am fost degeaba la mall. Chiar cum am pasit pragul unui asemenea store am si ochit cateva exponate, mai pe gustul meu. Dupa ce am reusit sa ajung acolo unde imi propusesem, nu inainte de a da intens din coate si a-mi croi drum, am realizat ca nu au marimea mea si nici macar o marime apropiata de a mea, fiind toate cumparate de  altele mai harnicute decat mine. Ramasesera numai XL-uri si XXL-uri, "norocoasa" de mine. Cand, in sfarsit, am gasit ceva care sa-mi placa ca model si pret si sa fie si marimea mea m-am indreptat de zor spre casierie. Atunci am realizat ca mai bine merg cu mana goala acasa decat sa astept inca 20-30 de minute ca sa cumpar ceva. Am pus produsul la loc si am plecat dezamagita, obosita si nervoasa.

    N-am mai indraznit sa intru in alt butic si am luat-o frumusel pe scari ca sa ajung in parcare. In capul scarilor, SURPRIZA, alta multime agitata si cum nu aveam cum s-o evit, mi-am facut loc, foarte hotarata, prin ea.

    Probabil cunoasteti senzatia cand fiind nervos, din varii motive, orice atingere din exterior iti ridica nervii la un nivel si mai inalt. Ei bine, in acel moment simteam cum mii de spini imaginari imi strapung pielea si as fi avut o placere bolnava sa fac JAP JAP in stanga si in dreapta. Insa cum simtul de autocontrol inca mai funtioneaza, am strans din dinti si am dat din coate cu vaga intrebare in minte "De ce s-o fi ingramadind acesti indivizi tocmai aici, in capul scarilor?".
    Nu mi-a trebuit mult si am aflat, m-am pomenit pe cap, cu o pereche de chiloti coral, de fapt doua. Primul gand a fost ca iar cineva nu incape de mine si cand am pus mana nervoasa pe bucata de material de pe capul meu si am realizat ce se intampla, nivelul nervilor mei s-a diminuat vizibil, ba chiar am zambit. Am zambit pentru ca mi s-a parut amuzanta faza. Era un fel de promotie, in care zburau chilotii in toate partile si cine ii prindea se pricopsea cu ei.

    Si uite asa, NU am plecat cu mana goala de la mall ci cu doua perechi de chiloti coral, cu margine dantelata, culmea ca erau si marimea mea:))).
    Sa te tot plimbi prin mall..