Thursday, November 15, 2012

despre a fi mama . . .

     Acum cateva zile, m-am regasit, pe facebook, cu o fosta colega de liceu. Ea casatorita si cu un bebe superb in brate (am dat mai multe like-uri pozelor de pe pagina ei), eu DOAR casatorita (a nu se interpreta ca eu am vreun regret).
    Dupa intrebarea de baza "Ce mai faci?" a urmat alta care era inevitabil sa mi fie pusa "Da un bebe inca nu planuiti?" Am strambat din nas si m-am gandit ca abia am scapat de vesnica intrebare "Cand va casatoriti?" si m-am pomenit cu o alta la fel de sacaitoare sau chiar mai mult. Si pentru ca aveam o discutie "chat-uita"m-am limitat la ai trimite un smile si ai raspunde ca e in plan. Uff, am scapat relativ usor.
Dar nu e, musai, sa ma apuc de un bebe imediat dupa nunta sau da? "Toate la timpul lor" cum spunea bunica...

Casatoria reprezinta o etapa importanta din viata unui cuplu, iar atunci cand in loc de doi se vorbeste de trei sau mai multi incepe o noua etapa.
    In ultimul timp tot mai multe persoane din jurul meu, rude, apropiati, prieteni, cunostinte devin parinti. Nici nu iti vine sa crezi cum acei tineri, iubitori de distractie, petreceri si chiulit de la ore, acum aproape schimbati intr-un fel foarte placut, se joaca, se maimutaresc si se gandesc doar la acea fiinta firava izvorata din sangele lor. Sunt mai responsabili, mai linistiti, mai parinti.

micuta Sara
    Se zice ca mamele nu au timp liber, ca ele lucreaza si la serviciu si acasa. Intr-adevar, meseria de mama este una foarte solicitanta, dar pana acum nu am auzit o mama sa vrea sa renunte la puiul ei pentru a avea mai mult timp liber, nu am auzit vreo mama sa vrea sa renunte la placerile copilului ei pentru a si le satisface pe ale sale.
dragalasul Bogdanel
    La intrebarea din ce sunt facute mamele, raspunsul unui copil de clasa a doua m-a frapat, un raspuns sincer si adevarat: " din magie, putere suprema, o doza de severitate si din cele mai frumoase lucruri din lume".

jucausul Darius
 
 Mama - acel cuvant suprem pe care toata lumea il rosteste, este acea fiinta misterioasa care stie sa il faca pe un copil sa se simta bine fara sa mearga la doctor. EA este sora mai mare si partenerul de joaca al copilului. Mama este totul.

Cristinush alintush
    Dar.. Nu-i putem neglija nici pe tatici, nu putem nega aportul si suportul lor. Barbatii sunt la fel de sensibili ca si femeile atunci cand isi aud copilul plangand, iar inimile lor pulseaza la fel de repede. Si pana la urma, nu-i asa ca barbatii sunt foarte dragalasi si dulci cand se maimutaresc si se joaca cu un bebelus :))?. Si mai ales cand e vorba de iubitul tau barbat, parca acel sentiment e si mai puternic... Atunci cand vezi ca bebe il rasplateste cu un zambet din ala nastrusnic parca iti vine sa-i strangi  in brate si sa-i pupi pe amandoi...

sotioasa Lavinia

    A fi parinte este o responsabilitate enorma, e o responsabilitate pe viata, dar nimic nu se compara cu zambetul pe care il primesti de la copilul tau. Asta spun parintii, iar eu ii cred.

"papusa" Sanduta

    Eu ma simt foarte egoista pe langa prietenii sau verisorii mei deveniti parinti. Inca nu inteleg cum e sa treci pe langa vitrina in care sta cocheta, pe manechin, o rochita noua, sa n-o ei pentru ca vrei sa-i cumperi bebelusului tau inca o pereche de papucei, pe langa aia multi pe care ii are primiti de la cei veniti in vizita...

nepotelul Bogdanel
nepotelul Cozmin
     Poate in curand voi simti si eu acel sentiment, dar pana atunci experimentez maternitatea pe nepotei, finuti, copiii prietenilor. Incerc sa invat cate ceva. Atunci cand copilul incepe sa planga si nu stiu ce vrea, repede il pasez mamei lui, ea stie. Trebuie sa fii pregatit sa-ti asumi o resposabilitate pe viata, caci in momentul in care ai adus pe lume un bebe nu mai poti sa-l pasezi apropiatilor atunci cand plansul lui te trezeste la 3 noaptea pentru ca are colici sau ii ies dintii si nici atunci cand are pempers-ul plin si te irita ca tocmai l-ai schimbat. Toate astea fac parte din meseria de parinte, meserie care pe mine inca ma inspaimanta, dar incepe sa-mi placa...


                P.S. Am sterpelit cateva poze de la prieteni cu scumpicii lor. Sper sa nu se supere...

    

3 comments:

  1. Foarte frumoase - "pozele sterpelite"... Si da, Tina, exista atata dreptate in cuvintele de mai sus... Si, totusi, citeam si ma gandeam, "copiii din noi deveniti parca peste noapte parinti"... Eu stiu o vorba: " COPIII NU SE PROGRAMEAZA CA PE COZONACI", deci, negresit ajung si eu la vorba bunicii tale: "...toate la timpul lor..."

    ReplyDelete
  2. Chiar asa e, toate la timpul lor! Dar nici prea tarziu, caci iti trebuie rabdare si energie petru un copil! Si mai e o vorba, pe care mi-au confirmat-o mai multi, incepand cu doctorita noastra de familie: copiii nu vin cand vrem noi, ci cand vor ei! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ai dreptate Crengu, nici prea tarziu, doar ca acel "nici prea tarziu" este diferit de la persoana la persoana. Ma gandesc, insa, ca, din punct de vedere fiziologic, pentru o femeie, incepe sa devina tarziu dupa 30 de ani, deci momentul cel mai potrivit sa aiba un bebe ar fi pana la aceasta varsta. Cum nu-i putem programa, Dumnezeu va sti cand e cel mai potrivit moment pentru fiecare din noi.

      Delete

Zi-mi si mie la ce te gandesti