High feeling...procesul de creare a rochiei de mireasa.

    Afara miroase a iarna. Azi dimineata, cand am iesit afara, tot ce puteam vedea in jur era acoperit cu un strat de gheata si bruma. Terenul de joaca pentru copii parea un adevarat patinuar. In mod ciudat, acest tablou de iarna m-a dus cu gandul nu la sarbatorile de iarna ce se apropie ci la momentul in care a trebuit sa-mi caut rochia de mireasa mult visata.

    Eu sunt "cu amandoua mainile" pentru coaserea rochiei, atatea emotii si nerabdare pana sa-ti vezi rochia la final, dar totodata sa traiesti si pasii de creatie. Din acest considerent eram mai mult decat hotarata sa mi-o fac la comanda. Cateva zile am colindat saloanele de rochii de mireasa pentru studierea pietii. Apoi am contactat o croitoreasa. Era un frig de februarie, iar eu tzup-tzup prin zapada la salonul recomandat de o buna prietena (Tani iti multumesc pentru pont), eram atat de emotionata... Doamna care face rochii e o persoana foarte calda. M-a intrebat daca vreau sa probez ceva sa vada cum stau pe mine diverse modele, insa eu venisem cu poza, de fapt pozele, aveam trei poze cu diferite rochii si din fiecare am ales cate un element. Dupa ce am stabilit ce si cum, am hotarat sa ne vedem peste o luna pentru o proba. Luna aia mi s-a parut an. Cred ca a fost cea mai lunga luna din toata viata mea...

    In ziua probei, la ora stabilita am ajuns la salon, iar ea avea o prezentare si a intarziat vreo 15 min. In  alea 15 min inima mea a batut atat de tare, incat daca stateai langa mine cu siguranta o auzeai. Chiar daca ar fi venit sfarsitul lumii, in acel moment, eu nu as fi renuntat la proba. Asteptam sa-mi vad rochia ca un copil care este nerabdator sa-si deschida cadoul. Cand a intrat pe usa, ochii mei au sclipit si s-au indreptat spre ceea ce tinea in mana, incercam sa descifrez cum arata rochia mea vazuta prin punga tranparenta. Atatea ganduri, imagini si modele mi-au trecut prin cap, vai de mine. Unica certitudine a fost ca era alba:)).
     Prima impresie dupa ce a scos-o din ambalaj a fost - hmm, dar oare e ce vreau eu? Insa cand m-am vazut imbracata, inima mea a inceput sa bata si mai repede... m-am indragostit. Am facut cateva poze si pentru ca rochia inca nu era gata am stabilit o noua intalnire de proba..
    La urmatoarea intalnire eu eram mai relaxata, iar croitoreasa mai agitata si asta din cauza ca inainte cu doua zile i-am scris un mail si i-am zis ca vreau sa modific ceva la corset, iar ea a inteles ca vreau sa modific corsetul de tot, ceea ce era aproape imposibil sau alta munca.. Dupa ce i-am explicat face to face ce vreau s-a linistit si ea, iar in 3 zile rochia era finalizata, probata si cumparata.. Din acel moment n-am mai avut rabdare sa vina ziua cand o voi imbraca. Rochia era asa de personala, asa de "a mea", incat nici acum, dupa nunta, nu ma vad in alt model.

     Probabil ca sunt rochii mult mai frumoase, dar doar asta a fost creata special pentru mine si am participat si eu la proces, ceea ce o face deosebita. Pentru mine procesul in sine a fost o adevarata experienta, toata perioada pana la finalizarea rochiei am fost "high", zambeam singura, aparent fara motiv, de ai fi zis ca am inhalat vreun drog (motivul il aveam eu in cap). Aveam o stare de bine atunci cand ma gandeam la rochia mea, n-am trait vreo data un sentiment atat de puternic si nici un alt eveniment nu mi-a facut inima sa bata atat de tare (cu exceptia sotului meu;)) ca atunci cand eram in plin proces de creare a rochiei mult visate. Eram fericita!!!
     Asa ca, pe viitoarelor mirese le sfatuiesc sa-si coase rochia, daca vor sa traiasca senzatii tari, dar fiecare va face cum ii va dicta inima!
    Sa ne auzim numai de bine!!!!

PS. Unele poze sunt "imprumutate" de pe google image.