Eu ma bucur ca m-am inselat!

Dimineata m-am trezit ca de obicei, cu gandul ca, inca mi-e somn. O zi obisnuita. Mi-am rezemat capul de perna pufoasa si mov si mi-am zis ca mai pot sa atipesc inca 5 min sau o jumate de ora sau doua ore. Azi nu lucrez, deci imi permit. Omul meu, dupa ce a dat gata ditamai bolul de ceriale cu lapte (sunt sanatoase, pline de energie si nu sunt doar pentru copii, sa stiti), si-a urcat picioarele in masina si dus a fost la lucru. Precis ar mai fi vrut sa motaie sub cearsaful caldut, dar responsabilitatile de barbat il impiedica.

Azi, ca niciodata, desi inca imi era somn, nu am mai putut sa dorm, asa ca, mi-am pus leptopul in fata si am inceput sa butonez plictisita. Prima stire care imi apare in fata ochilor, atunci cand am intrat pe un site de socializare, a fost patratelul din dreapta care ne arata zilele de nastere ale prietenilor din lista. Opa, azi e ziua de nastere a vara-mii Liza. Normal ca nu am uitat, stiam fara sa vad patratelul din dreapta, ca azi e ziua ei. Doar am copilarit impreuna. La multi ani, draga mea.
Apoi, azi si Clubul Condeielor Parfumate implineste tocmai 3 anisori. Ii doresc in continuare multi si roditori, plini de povesti cu arome minunate.

Dupa alte motaieli, admirand lebedele de pe raul din fata geamului, imi sare in ochi ultima stire, BOMBA. Decizie istorica!
Prima data am crezut ca moscova (stiu ca se scrie cu litera mare) a hotarat sa-si retraga soldatii de prin Crimeea si se retrage, lasand, in sfarsit, fiecare popor sa ia deciziile care-l privesc, sa nu se mai bage in politicile interne ale altor state sub motiv ca isi protejeaza cetatenii rusi ce locuiesc in acea tara. Eventual, daca atat de tare vrea sa-i protejeze, sa si-i ia acasa, acolo la мать родина. Ei bine, n-am avut eu parte de o asemenea bucuria, ca asta ar insemna sa incep sa-i iubesc si eu nicidecum nu inteleg cum ar fi posibil asa ceva.

Ei bine, da, a fost o bucurie ceea ce am citit la Decizie istorica. Desi, nu prea obisnuiesc sa ma imbat cu apa rece, paharul asta l-am savurat pana la fund si cred ca am ametit oleaca. Asa ma simt.
Parlamentul European a votat azi eliminarea vizelor pentru moldoveni. E pe bune. Am citit si am rascitit. Da, PE a votat eliminarea vizelor. Mai sunt cativa pasi de trecut, dar decizia asta, chiar ca e istorica.

Va zic cu mana pe inima, ca eu n-am crezut ca se va intampla. Cand politicienii se perindau pe la televiziunile moldovenesti declarand ca asta se va intampla in 2014, eu n-am crezut. Am zis ca-i apa de ploaie vorbaraia de la tv. Eh, uite ca m-am inselat. Si ce bucurie e ca m-am inselat. Se intampla rar sa te bucuri ca te inseli, dar si cand o faci, ce te mai bucuri.
Nu, n-am revenit la sentimente mai frumoase in ce ii priveste pe politicienii moldoveni si nu, nu ma incred in cinstea si onoarea lor sau in afisata dorinta de a  dori binele si prosperitate tarii, insa ma bucura faptul ca ei, atat de tare isi doresc acele fotolii caldute de la conducere, incat fac tot ce pot ca sa dea moldovenilor speranta, si-i lovesc acolo unde ii doare - libera circulatie in Europa.

Bine, eu avand cetatenie romana, n-am probleme cu plimbarile prin Europa, dar ma bucur ca in asa fel mama si tata, fratele si sora, bunica si bunelul isi pot vizita rudele plecate de ani buni prin strainatate, care legal, care ilegal. Batranica de la tara, care vrea sa-si vada nepotii nascuti in Italia si pe care nu i-a vazut niciodata, n-are chef sa stea, la anii ei, in cozi interminabile la Consulatul Romaniei la Chisinau ca sa depuna la cetatenie sau sa dea la viza, or la Ambasada Italiei la Chisinau. Ea zice ca or veni ei cand or putea, dar ei nu pot sa vina si asa trec ani si ani de cand rudele nu s-au mai intalnit intre ele.
Dar cel mai tare ma bucur ca vamile dintre Moldova si Romania n-o sa se mai aglomereze atat de tare (ultima data am stat 8 ore in vama Albita).

Oricum, imi place hotararea luata, azi, de PE. Poate ca decizia a fost luata si pe fondul situatiei din Ucraina, ca daca Yanukovici nu facea dezordinea din Ucraina poate ca UE i-ar fi purtat cu vorba mult si bine pe moldoveni, insa asa a vrut sa arate ucrainenilor ca se poate si rusilor ca pierd. Zic si eu nu dau cu batul. Fie si asa, nu-mi pasa carui fapt i se datoreaza aceasta hotarare, eu ma bucur ca a fost luata.
Asa ca fapt divers, in toata bucuria asta ma deranjeaza o chestie, una singura. Rusii din Transnistria o sa se imprieteneasca cu moldovenii, o sa ceara si ei pasapoarte moldovenesti desi pana acum nu dadeau doi bani pe ele si o sa se foloseasca si ei de acest avantaj, pe spatele moldovenilor care chiar si-au dorit calea europeana. Ei, dar cum nimic nu-i perfect, trecem cu vederea si acest neajuns, cel putin pentru moment.
Stirea de azi mi-a facut ziua.

De ce Dragobete si nu Valentine's day?

De Valentine's day, am vazut zeci de postari pe bloguri, inimioare, ursuleti plictisitori si iubire comerciala au umplut feisbucu'. Dar azi nimic, aproape nimic. Rar, pe ici pe colo, cate-o poza cu mesajul "Iubeste romaneste de Dragobete" si cam atat.
Unii zic ca n-au nevoie de o anumita zi sa sarbatoreasca iubirea. Eu zic ca, orice pe lumea asta are nevoie de o zi in care sa fie sarbatorit, pentru ca in valtoarea timpurilor pe care le traim, de cele mai multe ori, uitam. Uitam de mame si tati care ne asteapta acasa, uitam de fratii si surorile care ne-au facut copilaria mai vesela, uitam de prieteni, de rude, chiar si de iubiti/iubite, soti/sotii, copii. Uitam sa mai facem gesturi frumoase, uitam sa mai zicem Te iubesc.
Si atunci, ma intreb, de ce n-am sarbatori Ziua iubirii, dar sa fie sarbatoarea noastra, nascuta din leaganul propriului neam? De ce am avea nevoie de o sarbatoare chicioasa si imprumutata cand avem romantica si primavaratica sarbatoare proprie? Chiar si strain fiind, pe alte meleaguri, poti imparti bucuria unei sarbatori natale, cu cei de-ai locului, astfel, sa le prezinti o parte din originile tale.

Sarbatoarea de Dragobete e sarbatoarea iubirii si a naturii. Dragobete era fiul Babei Dochia. Chipes, neastamparat si navalnic, petitor si iubitor de animale, romanii l-au considerat protectorul iubirii si al celor care se intalnesc de ziua lui - 24 februarie. In aceasta zi, fetele si flacaii se adunau in fata bisericii si plecau impreuna sa caute ghiocei, vestitorii primaverii. Cu acest prilej, comunitatea afla ce cununii se pregateau peste an. Se spunea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau nu au vazut macar o persoana de sex opus, in aceasta zi, nu-si vor gasi iubirea tot restul anului. Fetele strangeau in seara de dinainte sau in dimineata de Dragobete, ultimile ramasite de zapada, numita "zapada zanelor", o topeau si se spalau pe cap sau pe fata ca sa fie frumoase tot anul, or o foloseau pentru diferite descantece de dragoste.

Deci, haideti sa nu uitam de sarbatorile noastre. Va doresc multa iubire peste an, iar mirosul primaverii sa va insoteasca si in cele mai sumbre zile.
La mine au inflorit narcisii si vi-i aduc in dar!

Oameni normali!

Saptamana trecuta, intr-o pauza la serviciu am intrat pe internet sa ma uit de bilete de avion. Un prieten ucrainean m-a intrebat de ce ma uit de bilete. I-am raspuns ca vreau sa plec acasa de Paste. M-a privit ingandurat si aproape ca am vazut o pereche de lacrimi jucandu-i pe sub gene. S-a intors spre un coleg de aceeasi origine si i-a spus: "Oameni normali! Se duc cand vor acasa, vin cand vor. Petrec alaturi de cei dragi. Nu ca noi..." Apoi, aproape instantaneu, s-a intors spre mine si m-a intrebat daca am vazut la stiri ce se intampla in Kiev.

Cum sa nu vad. E trist. E atat de trist. Ma doare si mai mult cand eu, ca individ nu pot sa fac nimic sa-mi ajut acesti prieteni. Sunt si ei oameni, merita si ei sa fie fericiti ca noi toti, ceilalti. Sunt oameni!

Si atunci de ce multi dintre voi ii blamati ii condamnati, si va bucurati de soarta lor? Cu ce v-au gresit? Sunt si ei oameni, spre deosebire de unii dintre voi carora le place numai sa arunce cu pietre in ceilalti fara sa se uite in gradina proprie. Ma intristeaza si mai mult atitudinea unora dintre voi care, in loc de sustinere, se bucura de raul altora, se bucura de raul unor oameni cu adevarat curajosi, care lupta pentru credinda si dorinta care o au. Nu ca unii dintre voi, ghiftuiti de bine, ascunsi in spatele unor calculatoare, stiti numai sa blamati. Cine sunteti voi ca sa ii criticati pe altii, cu ce sunteti voi mai buni decat altii care lupta pentru cauza lor?

Am ramas socata, citind o sumedenie de mesaje ale unor cititori de presa romaneasca, care se bucurau de tragicile evenimente care au avut loc la Kiev. Mesaje de genul "Asa va trebuie rusnacilor, muriti cu totii si luatii si pe rusi cu voi" nu sunt scrise de oameni ci de jeguri care fac umbra pamantului degeaba. Voi, astia de criticati pe toti si le doriti moartea tuturor care nu sunt ca voi, ce ati realizat ca sa va considerati singurii demni de a trai pe acest pamant?
Voi sunteti cei care stati cu mana intinsa la europeni, sa vi se dea ajutoare si dupa aceea criticati Europa ca v-a facut datori pe viata. Daca nu va place sa traiti ca oamenii normali in Europa, luati-va talpile si mergeti in Siberia ca acolo cu siguranta o sa va fie mai bine. O sa va prinda bine racoarea siberiana, o sa va racoreasca creierii imbacsiti de rautate. Duceti-va sa incercati cum e sa traiesti sub talpile rusilor. Voua poate o sa va placa, mie, cu siguranta, nu.

Cand in SUA a dat furtuna de zapada si gheata, aceeasi Critici de presa, le-au dorit moarte "ignorantilor, obezilor si prostilor" de americani. Cand au fost inundatiile in Marea Britanie, tot ei au iesit la rampa, declarand moarte "rasistilor, arogantilor, jegosilor" de englezi, urandu-le sa li se inece insula. Polonezii sunt betivi, francezii sa moara si ei pentru ca nu suporta tiganii romani, "mama lor de germani" sa moara si ei, ca prea se cred smecheri. Ucrainenii de ce sa traiasca daca s-au trezit ei intr-o zi si s-au pus pe luptat in Euromaidanul lor pentru libertate si democratie?
Da, v-ati gasit voi, cei mai destoinici mancatori de rahat, sa hotarati ca toata lumea trebuie sa moara si sa ramanei voi, unicii si cei mai "de seama" urmasi ai romanilor.
Ar trebui sa revizuiti aceasta gandire rasista, pentru ca "Asa cum iti e buna ziua, e si multumescul", arunci cu gunoaie, gunoaie o sa primesti.

Nu pot sa-mi scot din cap cuvintele acelea "Oameni normali...nu ca noi!".
E trist. Atat de trist. A trebuit sa moara oameni ca sa se trezesca parlamentul sa demita presedintele? In poporul care ti-a dat puterea n-ai voi sa tragi cu arma, n-ai voie sa scuipi. Toata lumea stie ce s-a intamplat cu marii dictatori. Totul are un inceput, dar are si un sfarsit.

Nu sunt ucraineanca, dar sustin oamenii! Ei sunt oameni normali, nu ca noi, niste lasi.

MARŞ DE ADIO

Nu m-am putut abtine sa nu public esenta sentimentelor si trairilor celor ce se mai simt romani, asternuta pe hartie de un mare om, asa cum a fost Adian Paunescu.

La muncă, derbedei, că trece anul

Şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.

Făceaţi pe democraţii cei cucernici,

Cristosul mamii voastre de nemernici!

Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine

Şi-apoi convingeţi-vă că e bine.

C-aţi luat o ţară de mai mare dragul

Şi i-aţi distrus averile şi steagul.

S-ajungem colonia de ocară

Care-şi va cere scuze în maghiară.

Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,

Aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.

Şi, prin vânzări de ţară infernale,

Aţi omorât cu voia animale.

La greul greu care mereu ne-ncearcă,

Răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.

Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu

Întoarceţi România-n Evul Mediu.

Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,

V-aş desena cu acul, să vă sperii.

Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,

Ci credite din călimări străine.

Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina

Şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.

Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul

S-au compromis negustorind Ardealul.

De unde sunteţi, mă, din ce găoace,

Cum v-au putut părinţii voştri face?

Ce condimente le-au picat în spermă

De e trădarea voastră-atât de fermă ?

Aţi pus nenorocita voastră labă

Pe-această tristă ţară basarabă.

Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul

S-o faceţi curva voastră de serviciu.

Mimaţi respectul pentru cele sfinte,

Dar vindeţi şi pământuri şi morminte.

Aţi inventat examene severe,

Supunere poporului spre-a-i cere.

Şi toată zbaterea a fost degeaba

Că-n nas mai marii v-au închis taraba.

Minciuna voastră v-a adus pe scenă,

Actori într-o politică obscenă.

Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară ,

Ia cereţi-vă, puţintel, afară.

Decât să vă trimită ţara noastră,

Mai bine mergeţi voi în mama voastră.

Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,

Si nu albanizaţi această ţară .

Băgaţi viteză, că vă trece anul

Si s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.

Şi ce vă pot eu spune la plecare

Decât lozinca lui Fănuş cel mare :

Nenorociţilor, se rupe şnurul,

“La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !”

Adrian Păunescu

Parfum de faurar

Inca nu stiu sa fauresc cuvinte cu inteles in fraze logice si celor care m-au intrebat cand o sa le fac placerea de a scrie iarasi, le multumesc ca se gandesc la mine. Nu, nu am renuntat definitiv. Reinvat sa-mi placa sa scriu nu numai pentru mine.

Faurar m-a luat pe nesteptate si m-a prins in mrejele lui parfumate cu miros de ghiocei. La Londra e primavara, soarele mangaie vesel printre stropii nervosi, obisnuiti ai locului, pe strazi nici umbra de fulgi, in gardurile vii stau mandre flori neparfumate. Numai crizantemele din vaza ce sta pe masuta din dormitor mai raspandesc o usoara aroma de flori, dar nu se incadreaza in parfumul primavaratic al lui februarie, de aceea n-o sa-l pun la socoteala.
In amintirile mele, faurarul miroase a zapada si a nerabdarea de a veni anotimpul florilor. De foarte mult timp n-am mai simtit acest parfum in luna februarie. A ramas doar un usor iz de ghiocei dintr-o primavara ce continua din decembrie.

Ghioceii care au mai ramas in picioare, in fata casei, dupa furtuna de acum o saptamana ii daruiesc cu drag membrilor Clubului Condeielor Parfumate.

"Cum sa-mi vad copiii avortati?"

La sfarsitul anului trecut, asa cum se intampla la sfarsit de an, incepuse moda sa tragi linie si sa faci concluzii si bilanturi. Nu e tocmai stilul meu, desi mai rascolesc in amintiri sa vad daca scopurile propuse pentru noul an s-au realizat. N-o sa fac acum, un bilant al anului ce a trecut, insa ceea ce m-a facut sa scriu prezenta postare e cat de cretin poate fi uneori google si cat de stupizi pot fi unii indivizi care s-au trezit cu conectare la internet si au mai si aflat de existenta google search.
Google in general e baiat de treaba, nu pot sa contesc acest lucru. Fara ajutorul lui, multe site-uri/bloguri ar ramane cu cititori putini. Si pe mine ma ajuta Google asta. Anul trecut mi-a adus foarte multi cititori.

Cred ca cel mai citit si cautat articol al meu este despre coafuri de mireasa. Se cauta, dar ce se mai cauta aceasta informatie. De la coafuri mirese 2013, coafuri, coafura in trend, coafura in stil grecesc, cocuri de mireasa, cocuri balerina, cocuri retro de mireasa, coafura coada de peste si pana la coafuri Julia Roberts (despre asta n-am scris eu, dar lumea cauta),.

Ramanem tot in domeniul nuntii, iar pe locul doi se afla cautarile despre pantofii de mireasa: cei mai comozi pantofi de mireasa, pantofi stiletto, pantofi de mireasa in trend, pantofi de mireasa colorati, pantofi albastri de mireasa, balerini de mireasa, pantofi in tendinte 2013, etc.

Pe urmatoarele locuri, se situeaza, aproape la egalitate, articolele despre bucatarie/bucatarie moldoveneasca, in special se cauta ardeii umpluti si borsul scazut, apoi voalul si voaleta de mireasa, dar si buchetul de mireasa.

As putea sa-mi transform blogul intr-un fashion wedding blog, aceasta fiind si prima idee care imi venise imediat dupa nunta mea. Atunci, incheiasem o munca sisifica legata de pregatirile de nunta si ma gandeam ca daca as fi avut un site unde toata informatia sa-mi fie data mura in gura as fi fost extrem de fericita si de relaxata. Nu zic ca nu exista site-uri din astea, dar majoritatea informatiei este la general si e mai mult pentru stilul nuntilor straine, pe cand eu mergeam pe stilul moldovenesc. Exista un forum - Nunta in Moldova, pe care l-am smotocit pe toate partile si am devenit si prietene cu unele dintre colegele de suferinta. Insa, pe langa forum, ma gandisem sa centralizez informatia pe un blog. Intre timp, mi-a mai trecut din emotia nuntii si am hotarat sa-l las un jurnal in care sa ma simt eu. Asa a ajuns sa fie Jurnal de Sotie.

Cum nu prea ma pricep la moda, merg mai mult pe ceea ce imi place, am scris doar cateva articole despre ceea ce se numeste pregatiri de nunta. Ideile ma imbarliga sa mai scriu cateva articole de genul, insa nu prea am chef.  Mai este si la anul un sezon, am timp sa scriu.

Am inceput cu ce se cauta pe blogul meu. N-am idee, de unde si pana unde, Google a considerat ca la mine pe blog se gasesc astfel de informatii. Te uiti si te minunezi: pret gene de ocazie la deja vu buzau, cum pot sa cumpar pamant pe luna (Serios?), cum se obtine laptele de bou (presupun ca din cauza sau datorita postarii "Striga "Boule" intr-ul loc public" Google mi-a adus acest cititor la mine pe blog), statistic exista zombie si vampiri (Nu zau? probabil s-a facut o legatura cu un cuvant din postarea mea Cronica intarziata), femeile casatorite pot sa greseasca?, cum sa cuceresc un barbat (Multam voua, imi dadurati o idee de postare, numai ca eu pot sa va zic cum sa-l faceti sa fuga), cum pot sa obtin orgasm, cum sa fac bani din piatra seaca (cum cum? muncind). Mai sunt si alte ciudatenii de tot felul, dar partea amuzanta e ca cele scrise mai sus, n-au fost cautate doar odata, ci de cel putin 10-15 ori.
Versuri cu oameni intelectuali m-a facut sa ma gandesc la Parazitii, eu am scos un bou din inima m-a facut sa ma bucur sincer pentru cea care a facut acest lucru si sa n-o mai compatimesc pentru ca domnul a inchis si ultima rana.

Unii cer sfaturi cum sa fure portofelul sotiei, altii cer retete pentru aperitiv de crenvusc, unii recunosc ca se drogheaza cu miros de femeie indiana, iar doamnele se uita in oglinda si apoi intreaba Google-ul cum sa nu se mai vada batarne si grase.

Cu toate ca la unele am ras cu pofta, unele sunt de-a dreptul cretine, de exemplu: Cum sa-mi vad copiii avortati? Ce intrebare e asta? Cum s-o inteleg? Care-i rostul acestei intrebari? Google a facut legatura cu postarea Nu vreau sa vad in care rugam sa nu mi se mai trimita poze violente si hidoase ca nu vreau sa le vad. Pe Google il inteleg, dar cel sau cea care a pus aceasta intrebare ce raspuns asteapta sa primeasca, asta ma intreb.
Alte expresii din care or nu inteleg nimic or sunt de-a dreptul idioate: varza Londra murata, ce ora imi dai, daca nu te pachezi negulamentar, accidente oamnei decapitati, amore amore fantastik & rebel, deficit de substanta cenusie.

Aici ma opresc, nu ca nu as mai fi gasit alte o multime de legaturi de la Google cu intrebari ciudate, haioase, or cretine, dar mai las si pentru altadata.
O sa iau o pauza, nu stiu cat de lunga, ca sa-mi pun ordine in ganduri. Probabil, trebuia sa fac asta inca de la Craciun, dar nu mi-am dat seama ca desi muza este prezenta, pur si simplu n-o sa mai pot sa scriu nimic. Schimbarile prin care trec m-au bulversat un pic si nu prea mai sunt in stare sa butonez tastele calculatorului, astfel incat sa formez propozitii coerente.
Va doresc un an plin de impliniri si bucurii si va astept in vizita, eu o sa fiu acasa!

Craciun fericit!

In Ajun de Craciun, sa va ninga cu fulgi de speranta,

fericire si sanatate. Lumina sa patrunda in casele si

sufletele voastre, facandu-va mai buni, mai intelepti,

mai rabdatori, mai decisi. 

Va doresc un Craciun fericit alaturi de familie!

Sarbatori fericite!

Cusma lui Guguta

Tip-til, prin zapada, prin praf sau prin noroi, prin ger sau soare, vin sarbatorile de iarna. In primul rand, fiecare se gandeste la cadouri si la cum sa-si petreaca timpul. La moldoveni e anapoda. Ei se gandesc, in primul rand, la masa de sarbatoare, pentru ca daca e masa, e obligatoriu sa fie si incarcata cu bunatati, mancare si bautura. Moldoveanul se gandeste cum o sa se faca tapan de sarbatori (adica ce betie pe cinste trebuie sa faca), iar moldovencele ce mancare inedita si originala trebuie sa puna pe masa, ca sa fie considerata gospodina gospodinelor, iar laudele sa le primeasca barbatu-sau pentru ce noroc a avut cu asa fumeie.

Pe masa de sarbatoare, fie Craciun, Paste, hram, or zi de nastere, trebuie sa fie minim 5 feluri de mancare, de la traditionalele galuci (sarmale), racituri (piftie), catleti si bitocichi (parjoale si snitel), vinigret (salata de boeuf), shuba (salata de peste cu sfecla rosie, cratofi, oua si maioneza) si pana la mancaruri cu somon, oua de prepelita, sushi si mai stiu eu ce delicatese cu denumiri sofisticate. Insa, din toata adunatura de bliuduri maldav'nesti, asezate una peste alta, din lipsa de spatiu pe masa, nu trebuie sa lipseasca desertul, adica Cusma lui Guguta (t-ul are virgulita, dar eu n-am instalat inca nebunia asta cu diacritice, am versiunea engleza la alfabet).

Guguta asta, e un personaj din niste volume pentru copii scrise de nuvelistul moldovean, Spiridon Vangheli. Si Guguta e un baietel care are o caciula fermecata de carlan (din piele de miel). Caciula se facea mare, cand Guguta vrea sa-si ajute consatenii sa nu inghete de frig. Odata, caciula s-a facut asa de mare, incat a incaput tot satul sub ea. Asa de fermecata era caciula, incat i-a cucerit pe toti. Si pe satenii de incapeau sub ea si pe cititori. Cine s-a gandit prima data la acest tort din clatite, sa-l faca sa semene cu cusma lui Guguta si sa-i dea si denumirea aceasta, nu stiu, dar a fost tare inspirat. E marca moldoveneasca, fara de care nu trece nici o sarbatoare. Intreaba un moldovean caruia sa nu-i placa sau sa nu stie de Cusma lui Guguta. N-o sa gasesti, precis.

Ei, dar eu aici, vreau sa vorbesc despre desert, nu despre nuvela, o sa va spun pe scurt reteta.
Clatite stiti sa faceti? Pana si eu pot sa fac, asa ca reteta nu v-o mai scriu, o gasiti cu siguranta pe net. Nu de alta, dar nu vreau sa incurc gramajul la ingrediente si sa dati vina pe mine ca nu v-a iesit clatita. Stiti voi, oua, lapte, zahar (si vanilat), faina si ulei.
Dupa ce sunt gata, separat se pregateste umplutura si decorul. Cea mai comuna umplutura este visina in socul ei  (un fel de dulceata de visine, dar fara zahar), cam un borcan de 500-700 de ml, care se pune la scurs pentru cateva minute. Intre timp se bate smantana cu zahar, 500 de ml de smantana si 4 linguri de zahar. La Masterchef am aflat ca exista mai multe tipuri de smantana. Eh, eu nu ma pricep sa va zic de care ar folosi ei, Chefii, insa eu folosesc smantana proaspata de casa. Si cum in Anglia nu tine nici un vecin vaca in curte, ma multumesc cu smantana din comert. O aleg pe cea mai cremoasa si mai grasa. Se bate pana se topeste zaharul.

Clatita se umple cu visine, se infasoara, ca sa semene cu un fluier (ce comparatie!),se aseaza intr-o farfurie ovala, primul rand, format din 3 clatite sau mai multe, in functie de latimea farfuriei. Se unge cu un strat de smantana, apoi se aseaza al doilea rand, din 2 clatite si deasupra una, in asa fel incat sa semene cu o piramida. Se unge integral cu smantana, se rade ciocolata pe toata suprafata, eu prefer ciocolata inchisa la culoare ca sa se deosebeasca de smantana si eventual se orneza cu fructe.
Ies cateva farfurii de Cusma lui Guguta, asa ca, aveti de unde sa serviti mai multi invitati.


Eu am zis sa incerc si altfel aranjarea, asa ca, in loc sa pun clatita culcata, am asezat-o in picioare. Evident ca n-ar fi stat in picioare, cat e ea de lunga, am taiat-o in 4, astfel 3 clatite, taiate in 4, le-am asezat in picioare, pe o farfurie si deasupra am mai pus inca o clatita taiata in 4, tot in picioare. Am stropit cu smantana si am ornat cu ciocolata rasa si boabe de rodie.
Daca as fi in fata voastra si nu in spatele blogului, v-as da, asa o explicatie, de m-ar durea mainile. Dar, prin cuvinte scrise, e mai greu si ma stradui. Exemplific cu poza ca sa intelegeti, totusi, ce am vrut sa zic.

Sa aveti pofta, stiu ca salivati :)). Si daca v-am dat idei de de desert, spor la treaba.
Un Happy Weekend sa aveti si pregatiri usoare de sarbatori!
P.S. Omul meu e in culmea extazului. N-a mancat atatea deserturi facute de mine, ca in ultima perioada, in toata perioada noastra de niu-niu-niu si dulcegarii. Ce sa fac si eu, se apropie Craciunul si astept cadouri:)).

O noua realizare. Si ce mandra mi-s!

Eu am un neajuns in conceptia omului meu. Cica unicul, dar nu chiar unul cu care nu se poate trai. Nu-mi place sa-mi bag mainile in faina si in deserturi. Pacoste. Nu fac prajituri. De fapt am facut de vreo patru ori. Prima data a fost cand mama ma cicalea (cu bunatate evident) ca nu stiu sa fac macar o clatita, ca soacra-mea o sa ma dea afara din casa din cauza ca nu stiu sa coc o placinta, ca barbatu-meu (nu se stia pe atunci cine va fi) o sa moara de pofta unei ciorbe cu taietei de casa. Si asa m-am apucat eu sa fac o prajitura. N-aveam internet pe atunci, dar de reviste cu retete era plina casa. Toate bune pana la a scoate tava din cuptor. Pauza. Atunci mi-am jurat ca nu mai fac in vecii vecilor prajituri. Alta data am cumparat blat de tort, l-am decorat si am facut un tort. Am fost obligata sa-l fac. Alta data, decat am scos o prajitura de la cuptor, am dat-o cu pudra si mi-am adjudecat munca. Mama n-a zis ca nu. Si ultima data am facut clatite. De fapt clatite am facut de mai multe ori, dar niciodata n-am pregatit aluatul. Anul asta, cand am fost acasa, am facut si asta. Mi-au iesit si gustoase si aratoase. Va voi arata o poza cat de curand. Da', iaca, MUFFINS sau mai pe romaneste briose, nici prin cap nu mi-a trecut ca voi incerca vreo data.

Situatia e cam asa: se intalnesc doua neveste si vorbesc despre una despre alta. Inevitabil se ajunge si la "da' tu ce mai gatesti?". Ioi, si aici incepe concurenta. "-Da' stii io i-am facut lu' barbatu-meu asta. S-a lins pe degete. -Dap' si eu i-am facut varza de bruxssel cu cascaval." Scurta pauza. "-Da' asta ce-i?" Aha, titluri pompoase, am un punct avantaj, te-am prins. Nu conteaza ca, in mintea ei, femeia, se gandeste, a iesit cam amara si nu stiu din ce cauza, insa pe buze i se strecoara o fraza mirifica care sa o faca castigatoare: "-A iesit delicioasa de barbatu-meu s-a lins pe toate cele 10 degete si daca mai avea vreo doua...". Urmeaza un "aaaaa", apoi "- eu i-am facut si clatite cu ciocolata si dulceata de gutui." In mintea celeilalte femei se aprinde o ideie. "- Uite eu sambata ma apuc sa fac muffins." Cealalta face ochii mari, resemnata ca ea o sa-i faca tot clatite. Adevarul e ca, ast'lalta nevasta este obligata sa recunoasca (in sinea ei) ca s-ar putea ca acele clatite sa fie mult mai gustoase decat muffins-urile ei, pe care nu le-a facut niciodata, dar nu se da batuta. Va incerca sa-si uimeasca barbatul cu ceva dulce.
Va imaginati cum ar fi sa stea si barbatii sa se laude cu nevestele lor: "tu stii ce desert delicios mi-a facut nevasta-mea ieri!!!" Si celalalt sa-i replice "da' tu stii ce prajitura delicioasa a descoperit nevasta-mea in Lidl." Numai ca barbatii nu mai pot ei de astfel de comparatii. Ei au alte probleme decat sa se laude cu astfel de nimicuri.

Si noroc ca nu sunt nici eu una dintre acele sotii care sa inceapa sa concureze cu o alta, la capitolul satisfactie culinara a propriului barbat. Pai da, ca barbatu-meu nu stie ce gateste nevasta cealalta lu barbatu-sau. Deci, in conluzie, eu oricum n-am concurenta. Gandurile de mai sus, raman doar constatari despre ce mai vad ca ma inconjoara. Hai, gata, inchei, ca cine se scuza se acuza, cica. Totusi, sambata m-am trezit de dimineata si am intrat in bucatarie ca sa gatesc.
Eh si ma loveste asa un gand: Cum ar fi sa fac un desert!?
Dau cautare pe google, gasesc o reteta aici si ma apuc sa fac. M-au luat transpiratiile cand am scos faina din dulap si nu s-au oprit nici cand am bagat tava la cuptor. Am zis ca e mare minune daca iese ceva. Mare, mica, dar au iesit 12 muffins toate una si una:

Am urmat aproape exact reteta pe care v-am lasat-o in link-ul de mai sus. Zic aproape pentru ca pe alocuri am mai inlocuit cu ce am avut eu si am zis ca nu strica reteta:

3 oua
1 pahar de 150 de ml. cu zahar
5 picaturi de solutie de vanilie
3 linguri de masa de ulei de floarea soarelui
1,5 pahar de faina
1 plic de praf de copt Dr Oetker
o jumatate de tableta de ciocolata neagra
cateva linguri de dulceata de gutui.

Am pornit cuptorul la 190 de grade cu tot cu ventilator.
Si pentru ca mixerul a luat o pauza, am folosit mana dreapta ca sa bat ouale cu zaharul pana s-a facut o solutie cremoasa. Am adaugat uleiul, mestecand circular. Dupa ce uleiul s-a integrat in solutie, am pus faina, praful de copt, ciocolata taiata in bucati foarte mici si 4 linguri de dulceata de gutui. Am mestecat bine, pana s-a obtinut o solutie consistenta, aproximativ 1minut si jumatate.

N-am stiut ca e musai sa ai si tava speciala pana n-am cautat reteta pe net. N-aveam cum sa ajung la magazin, asa ca, eu, bucatareasa descurcareata, am pregatit o tava normala, in care au incaput exact 12 hartiute pentru muffins. Am citit pe net ca aluatul poate sa curga cand incepe sa creasca daca nu e pus in tava speciala:

tava pentru muffins

hartiute pentru muffins

In formele alea trebuie sa pui hartiutele pentru muffins, desi daca n-ai hartiute cica poti sa pui aluatul direct in forme. Si daca n-ai forme, dar ai doar hartiute cum te descurci?

Eu am riscat. Cred ca poti sa pui si o singura hartiuta, insa, ca sa ma asigur ca nu-mi curge aluatul din ele, am pus cate 3 hartiute, una in alta, la fiecare briosa. Asa pentru rezistenta.

Cu o lingura am umplut pe jumatate fiecare hartiuta si am bagat la cuptor. Dupa 3 minute ma uit prin geamul cuptorului si vad ca briosele mele au crescut exact cat de inalta era hartiuta. sufletul meu a crescut de 3 ori mai mult si bucuria la fel. Dupa 6 minute observ ca muffins-urile mele au o culoare foarte frumoasa, insa mi se pare ca daca le las 20 de min la cuptor, asa cum e recomandat, o sa mi se arda, asa ca scad temperatura cuptorului la 150 si opresc ventilatorul. Dupa alte 14 minute deschid cuptorul si scot tava. Imi era frica ca se lasa aluatul, dar apoi mi-am dat seama ca aluatul se lasa daca deschizi cuptorul inainte sa fie gata in interiorul prajiturii. O aroma de vanilie gustoasa imi inunda simturile olfactive. Pe net mi s-a recomandat ca atunci cand le scot din cuptor si le pun sa se raceasca, trebuie asezate pe o parte. Nu ma intrebati ca nu stiu de ce, insa am facut intocmai.

Nu le-am decorat cu nimic, desi, poate ar fi mers cu un pic de ciocolata topita.

Ma simt asa de mandra de realizarea mea. Da si ce mandra mi-s.

Poate o fi norocul incepatorului, dar la cat de usoara este aceasta reteta, cred ca o sa devina un fel de specialitatea casei. O sa schimb umplutura, eventual.

Uite asa un Happy Weekend am avut eu. Dupa prima briosa, omul meu era in extaz, asa ca nu s-a lasat pana nu le-a terminat. Acum, am un as in maneca daca am vreo dorinta de indeplinit. De fapt, acum, am un as in plus in maneca:)). Pe mine nu ma costa decat 30 de min in bucatarie.
Sa aveti pofta cand va uitati la realizarea mea culinara si va indemn sa incercati reteta. E atat de simpla.

Pitesti - orasul meu de suflet

Poza e luata de pe grupul Pitesti (FB) din care fac parte. Un grup restrans, cu oameni care
considera Pitestiul orasul lor de suflet.

Sunt multe orase in lume, pe care le vizitezi sau le vezi in poze, insa, in putine te simti bine si ai vrea sa ramai mereu acolo. Orasul Pitesti este unul dintre acele orase primitoare, in care daca ajungi, nu mai vrei sa pleci. Supranumit Orasul Lalelelor, datorita festivalului primavaratic dedicat lalelelor, numit Simfonia Lalelelor, Pitestiul ramane a fi un oras de vis pe toata perioada anului.
In aceasta perioada, orasul a imbracat o frumoasa haina de sarbatoare, albastra, asa cum imi place mie, culoarea puritatii si a sinceritatii. Va invit sa-l vizitati. Eu raman doar cu dorul meu pentru acest minunat oras.
Reflexia unui oras al schimbarilor.