Friday, June 20, 2014

O postare despre ce-mi trece prin cap

In fiecare zi deschid blogul cu gandul sa scriu ceva. Capul meu huruie de atatea ganduri si idei, insa nici una nu se lasa asternuta pe hartie, ma rog, pe pagina de web.
As putea sa scriu despre oricine si orice, insa degetele mele nu prea vor sa mangaie tastatura in modul cel mai fericit incat sa-mi descarc creerul. Cred ca hormonii de sarcina sunt de vina, asta ca sa nu ma gasesc pe mine vinovata.

E atat de nasol sa te trezesti dintr-un vis, cosmar chiar, care pare atat de real si dupa ce ai deschis ochii si realizezi ca a fost vis, lacrimile sa curga siroaie, sa te gandesti la daca ar fi fost si la speranta ca nu se va intampla, incat iti strica ziua si cauti o cale sa te descarci. Nici macar scrisul nu ma ajuta.

In sarcina, constat ca visele au devenit atat de reale si clare incat as putea scrie scenarii de filme, in fiecare zi cate unul, de la SF, la drame, comedii si psihologice. In toata perioada de sarcina, in vise, n-am fost niciodata neputincioasa, am putut sa alerg, am putut sa ma ascund, am putut sa sar de la inaltime, sa rad, sa plang, sa vad finalul visului, sa ajut, sa inot (chiar daca eu sunt un fel de topor care da din coada in speranta ca nu se duce de tot la fundul apei), am putut sa infrunt paianjeni (chiar daca in realitate ma apuca pandaliile cand vad unul si fug la o distanta de 10 metri si arat cu degetul tremurand, spre locul unde l-am zarit in speranta ca cineva cu suflet bun o sa-l goneasca/omoare, desi saracul speriat de urletele mele se ascunde si el).


Copii si nasteri n-am visat decat odata la inceputul sarcinii, parca aveam o fetita blonda cu ochi albastri si dupa acel vis am fost convinsa ca voi avea o duduie careia sa-i cumpar pampoane si rochite inflorate. Eh, daca imi vedeati chipul cand am fost la ecografia de la 20 de saptamani, unde medicul a fost foarte sigur cand a pronuntat "baby boy", ai fi zis ca mi-a inghetat zambetul pe fata. Vreo doua zile mi-au trebuit sa ma obisnuiesc cu gandul, atat de sigura eram de vis. Si acum imi mai fug ochii dupa rochite, dar nu stiu zau, daca e din cauza ca desi sunt fericita ca va fi baiat, imi doresc si fetita, or e pentru ca magazinele sunt pline de hainute de fetita, mai mult decat de baiat. Asa cam in proportie de 70 % sunt toale de fetita, vreo 10% sunt unisex si restul, ce mai ramane. Ma gandesc sa fac o revolta in acest sens. Pai ce, baiatul meu nu merita mai mult spatiu in magazin pentru eventuale dichisuri masculine, decat merita pompoanele si rozul?

E adevarat, sunt satisfacuta cand in H&M si altele, un etaj intreg e destinat femeilor, iar alt etaj barbatilor copiilor si femeilor insarcinate impreuna, dar na, aici nu e despre mine, e despre nazdravanul meu, asa ca nu se pune.

Si daca tot veni vorba de cumparaturi pentru nazdravan, au inceput dilemele: ce fel de carut, ce fel de scaun de masina, ce fel de cadita, ce fel de hainuta si tot o tin intr-un ce fel de, incat cred ca o sa ma apuce nasterea pana ma hotarasc.
Pun pariu ca inainte era mai simplu. Tin minte si acum carutul in care s-a plimbat frate-meu, apoi eu, apoi o verisoara, apoi alta, apoi altul, iar la final statea in ploaie si soare, undeva prin spatele casei bunicii mele, era de un albastru ca cerul, cu rotile cat o minge de fotbal.
Exact ca asta de mai jos dor ca era albastru integral.

Iar patut nici nu tin minte sa fi avut. Dormeam asa de bine pe lijanca la bunica (lijanca e un fel de pat din pamant si caramida, lipit de soba, care este incalzit in momentul in care se face focul in soba) si nici cada personala n-am avut si nici scaun cu masuta de mancat, nu mai vorbesc de premergator, scaun de masina si alte alea.
Ei, dar sa nu deviem, ca desi am crescut frumos si sanatos si am avut o copilarie fericita, tot imi plac timpurile astea in care am de unde alege una alta. Poate e prea mare variatia, ca comerciantii (nu-i vina mea ca cuvintele formeaza cacofonii) fac pe naiba in 4, doar sa multumeasca clientul si sa-si umple buzunarul. Nu stiu cat de multumit e clientul, dar nu ma indoiesc de buzunar.

No, ma opresc aici, desi n-am terminat, caci la cate ganduri ma bantuie, derivate unul din altul, mi-e ca n-o sa mai am spatiu pe blogspot.
Da, stiu, n-am spus mare lucru prin postarea asta, dar macar m-am descarcat. Un pic.
Asa ca va doresc weekend placut si sa ne auzim de bine!

11 comments:

  1. asa este mami draga, ca bine zici:)

    ReplyDelete
  2. E greu, dar satisfactia suprema vine curand.Numai bine!

    ReplyDelete
  3. Sanatate sa ai!
    Zile fericite va doresc!

    P.S. La citirea ecografiilor... s-au mai intamplat erori. ;) Sanatos sa fie! :)

    ReplyDelete
  4. eu acum am înţeles că eşti însărcinată ! să fie într-un ceas bun! e normal să începi să cumperi tot ce va fi necesar micuţului bebeluş!
    eu nu ţin minte dacă visez ceva! de fapt, dorm atât de puţin şi fragmentat ca timp, că somnul meu e profund!
    îţi doresc, cu drag, weekend cât mai plăcut!

    ReplyDelete
  5. Draga de tine!!!!!o mare imbratisare de aici! din toata inima! :))
    si acum sa-ti povestesc: am stiut de la bun-inceput ca o sa am baiat! da da, medicul radea de mine dar eu stiam! :) si la eco de 20 saptamani iaca, am avut dreptate! si desi ma bucuram de bebe si aveam toata nerabdarea sa ne intalnim mai repede, iti spun drept ca uneori eram de-a dreptul panicata! cum te joci cu un baietel? ca doar baieteii vor masinute si tancuri, si...Si cum il imbraci? ca toate hainele sunt pe albastru, de parca au uniforme, toti la fel, toti cu spiderman si cars si....
    Dar ce sa vezi, a venit bebe, dragastosu si pupaciosu mamii, si ma simt alintata pana in adancul fiintei mele cand isi lipeste obrazul de al meu si ma mangaie pe mana! :) si ne jucam atat de fain, facem curse cu masinute si ne jucam de-a v-ati ascunselea! si cu hainele? nici nu ma mai obosesc cu magazinele! e frustrant sa ne invarti in cativa metrii patrati de ''uniforme''! asa ca....comand online:) si ghici ce? uneori alegsi de la fetite! pantaloni verzi, portocalii, galbeni si tricouri pe masura! :)Si cam asa:)
    Weekend frumos! :)

    ReplyDelete
  6. Unele vise se implinesc exact contrariul. Tu ai visat ca o sa ai o fetita, si e baiat. Eu am visat ca va fi baiat,si baiat a fost. Nu te mai stresa atat, o sa vezi ca prima luna e mai grea, dar apoi o sa vina toate de la sine. Dumnezeu ne-a inzestrat si cu instincte materne, respectiv paterne, te vei descurca, sanatosi sa fiti.

    ReplyDelete
  7. Ooo, si eu visez mai mult ca altadata, uneori tocmai de-asta nu ma pot odihni, lasand la o parte picioarele in coaste si arsurile gastrice. Am vrut sa-ti spun ca vei tot avea dileme inca de la postarea cu alegerea patutului. :) Tine de parinteala, ce sa-i facem. La mine acum marea dilema e cum se creste o fata. :)) Cand ma gandesc, imi dau seama ca, cel putin pana acum, mi-a fost destul de usor cu baiat. Oricum fiecare copil e diferit si crede-ma ca atunci cand il vedea, nici nu va mai conta ce-ai simtit la ecografia de 20 de sapt. Te pup, sarcina usoara in continuare!

    ReplyDelete
  8. :) M-am amuzat cu atatea dileme :) Ai dreptate, pe vremuri (ale noastre) era mai simplu. Nu erau atatea nazdravanii inventate pentru bebelusi. Sincer, multe imi par relativ inutile si nu cred ca ar trebui sa iei chiar toate cele "recomandate". Nu e nevoie de toate si bebe creste foarte repede incat vei constata ca aproape nici n-ai apucat sa folosesti unele dintre obiecte...
    Oricum, stiu ca totul va fi bine :) Te imbratisez cu drag, Tina!

    ReplyDelete
  9. Ce mai faci, Tina, draga! Cum te mai simti?
    Sper ca esti bine si tu si Nazdravanul si astept cu nerabdare vesti bune!

    ReplyDelete
  10. Inainte era mult mai simplu, da, dar cati dintre noi ar fi astazi de acord sa isi culce copilul in valiza, asa cum m-au culcat ai mei, sa treaca nepasatori pe langa toate micile tentatii cu care suntem momiti (mai ales noi, mamicile) de catre cei care comercializeaza? :))

    ReplyDelete

Zi-mi si mie la ce te gandesti