Wednesday, November 27, 2013

Cum am ajuns in India!

Am ajuns in India! Da. Va zic imediat si cum.


In momentul in care primesti o oferta de job, pe care o consideri mai buna decat cea pe care o ai, esti hotarat sa schimbi multe. Daca esti nevoit sa-ti schimbi locuinta, o faci, in speranta ca asta nu te va afecta prea mult.
Dar te afecteaza. Lasi in urma niste locuri pe care le cunosti ca palma mainii drepte, renunti la confortul unui camin cunoscut, la cunostintele pe care ti le-ai facut in zona si te muti in alta parte a unui oras imens. Schimbarile nu sunt usoare, mai ales cand descoperi ca, desi locuiesti in acelasi oras, locul e absolut diferit.

Londra. Londra e orasul cameleon. Am mai povestit eu despre Londra. Insa orasul asta pe care-l descoper acum mi-e total necunoscut.

Am locuit ceva timp in sud, in afara Londrei, apoi intr-o suburbie a Londrei din Surrey. Aceasta din urma mi-a ramas aproape de suflet. E o zona in care bogatii, atat ai Angliei cat si ai lumii, si-au trecut resedinta sau domiciliul pe cutia postala, printre care Eric Clapton, Mick Jagger (Rolling Stones), actorul Michael Caine, Roman Ambramovich si altii. La ceas de seara, intr-un restaurant, i-am vazut de aproape si pe Angelina Jolie si Brad Pitt. Nu stiu daca locuiesc in zona sau erau in trecere cu treburi, insa mi s-au parut niste oameni atat de simpli si obisnuiti. Nimic nu ar fi tradat vedetismul lor. Oamenii nu s-au inghesuit sa-i deranjeze cerandu-le autografe si poze. Nici ospatarii nu au schitat vreun gest deplasat. Eu m-am facut mica in scaunul meu si i-am urmarit din umbra. Sunt atat de diferiti ca mentalitate, fata de romani, incat nu exista comparatie.
Surrey e o zona foarte frumoasa, amenajata si bine organizata. Te simti placut si treci neobservat prin multime, pentru ca aproape nimeni nu iese in evidenta, nu-si arata opulent banii pe care ii are.
O singura chestie e mai nasoala aici, transportul public e foarte putin, poate si din cauza ca majoritatea au masini in garaj si nu una-doua.
E adevarat ca aici te simti un soricel mic, mai ales cand, in drum spre serviciu treci pe langa imensele proprietati private si mai tragi cu ochiul peste gard, dar asta-i viata. Nu toti ne nastem egali.

Si revenind la schimbarea pe care am facut-o, m-am mutat in vestul Londrei. De la Sud-Vest la Vest. N-ai zice ca e o asa mare distanta, e vorba de o jumate de ora-o ora de mers cu masina, dar diferenta culturala e ca intre cer si pamant.

Zicea cineva ca in momentul in care aterizezi pe Heathrow Airport (HA), aterizezi in India de fapt si nu in capitala Marii Britanii. N-am dat crezare, desi la iesirea din aeroport tenurile creole ale celor pe care ii intalnesti te duc cu gandul la acea tara asiatica. Te gandesti, totusi, ca HA e un aeroport international si de ce sa nu intalnesti tot felul de oameni din diferite rase.
Ei cam asta am gasit eu in vestul Londrei. Nu un oras britanic ci o Indie.

Mi-a fost foarte greu sa gasesc o casa de inchiriat care sa-mi placa. Majoritatea celor care dau in chirie camere sunt indieni, pakistanezi, din Sri-Lanka(srilankezi sau cum sa le zic?), rusi, negri. In foarte multe case e o mizerie de nedescris, iar mirosul mancarii indiene e imbibat si in covorasul de la intrare.
Cu greu am gasit o camera dubla care sa ma multumeasca cat de cat. Tot intr-o familie de indieni, dar cel putin mirosul nu e persistent si chiar aproape inexistent. Sunt inca in renovari, poate de aceea. Oricum, nici aici nu pot sa zic ca ma simt in largul meu. Zona e numita "Little India", deci unica pata de culoare mai deschisa, de prin zona, sunt eu. Si credeti-ma, nu-mi place sa ies in evidenta chiar atat de tare.

Duminica am mers la supermarket sa cumparam ceva de halit. Am pornit GPS-ul si am purces in cautarea supermarketului. Cica nu-i mult, doar vreo 4 km. Dar cand am dat de drumuri inchise am tot ocolit de s-au facut vreo 10 km. La un moment dat n-am mai avut cum sa ocolim si am intrat pe un drum plin de lume. Lume colorata, lume vesela. Foarte multi dintre barbati purtau un fel de turbane portocalii. Dansau, mancau in mijlocul drumului. La un moment dat am intalnit un convoi, de am crezut, prima data, ca e un convoi mortuar, apoi am crezut ca-i nunta. N-am nimerit-o de nici un fel.

Ii zic omului meu:
- Esti sigur ca e Londra? Nu ne-am teleportat in India cumva?
Ma uitam uimita in jur si nu intelegeam ce se intampla. Au inceput sa ne abordeze o gramada de indivizi. Ne bateau in geam si incercau sa ne ofere produse alimentare. Le faceam din deget ca nu multumesc, ei insistau. Intr-un final am deschis geamul si m-am pomenit cu mainile ocupate cu farfurii de unica folosinta in care se afla mancare indiana, le-am pus pe bord pentru ca altii insistau sa ne dea pahare cu ciocolata calda, mere, banane, portocale, pachete cu mancare. Oamenii, vazand ca nu am cum sa le mai tin, le puneau pe genunchii mei, apoi pe jos la picioare. La inceput am crezut ca ei le vand, dupa care am inteles ca ei le dau, cum ar veni la noi, de pomana. M-au umplut de detoate, ce rost mai avea sa mergem la supermarket. Am trecut totusi de multime, am iesit pe o straduta mai libera si inainte sa intram la supermarket un tanar impartea cutii de 7up. Le scotea din buzunar si le dadea soferilor. Am ramas uimita de aceasta traditie. Atunci sotul si-a facut curaj si l-a intrebat ce se intampla. Cu un accent profund indian i s-a raspuns ca e o sarbatoare a lui Dumnezeu sau ceva de genul.

Am gustat din toate ce ni s-a oferit, cu retinere. Nu-s obisnuita sa mananc orice mi se ofera pe strada. Am gustat doar ca sa vad ce gust au. Recunosc n-am ramas deloc incantata de sosurile prea dulci or prea iuti care insoteau mancarea. Poate nu-s obisnuita. Eu mi-s asa mai de la tara, mancarea trebuie sa fie sarata si dulciurile dulci. Dar am zis bogdaproste si sa fie primit. Pe romaneste, ca in indiana de unde sa stiu eu cum se zice.

Si uite asa, de vreo saptamana-doua incerc sa ma obisnuiesc sa locuiesc in India. Nu stiu daca voi zabovi mult prin imprejurimi, dar incerc sa ma bucur de tot ce mi se ofera. Asa o sa incep sa cunosc si alte natii.

 सभी का सबसे अच्छा!
P.S. Ar vrea sa insemne Toate cele bune, dar nu stiu daca e asa si daca n-am scris vreo injuratura. Ahaha.

P.P.S Pozele nu-s facute de mine, dar ilustreaza foarte bine ce am vazut acolo. Eu m-am pornit la supermarket nu la parada, deci aparatul foto a ramas acasa si telefoanele, ca de obicei, cu bateria descarcata, aproape de tot. Din mine fotograf ca un popa tuns:))

18 comments:

  1. Asaaaaa imi place jurnalismulll!

    ReplyDelete
  2. Wou, initial am crezut ca este o poveste, dar cand colo este realitatea acestor zile. V-ati mutat recent intr-o alta zona a Londrei si au si inceput aventurile. :D Asta da experienta, sa traiesti in Anglia ca in India. Sper sa te obisnuiesti cat mai repede cu schimbarea radicala. :) Partea buna e ca nu ai cum sa te plictisesti niciodata... :P

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mda, povestea vietii. Nu stiu daca o sa mai apuc sa ma obisnuiesc. Nu ma simt deloc confortabil si ma bate gandul sa ne mutam un pic mai spre sud. Asta ma motiveaza sa dau la scoala de soferi, ca daca as avea carnet, n-ar mai trebui sa-mi mut zestrea din casa in casa.
      Zici tu ca nu e plictisitor, dar nici pra amuzant nu e sa te simti privita de mii de ochi. Bine poate ca exagerez, dar eu asa ma simt, dezgolita in fata lumii, atunci cand eu ies din tipare.

      Delete
  3. Totdeauna e greu cand schimbi casa.Fruntea sus si pieptul inainte,am eu o vorba!Cu mancarea indiana,mexicana sau ale altor natii,nici eu nu ma pot acomoda.O prietena,care a fost in India,s-a schimbat radical.Acu e multumita de tot si toate.Tu arati partea Londoneza a Indiei.Seara buna!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cu mancarea nu sunt chiar stricta daca nu-mi place acum, nu inseamna ca nu-mi va placea mai tarziu. Nici maslinele nu le suportam si acum le devorez ca pe seminte.

      Delete
  4. Of, Tina, ce-mi faci tu mie! La Toronto e si mai rau si tot din cauza Reginei Marii Britanii care pastoreste, cica, si peste Canada!
    Sotul meu e inginer si lucreaza aici intr-o companie unde predomina indienii. Nu sunt trei ore decand m-a sunat si mi-a spus ca el crede ca noi cand am venit in Canada, am luat avionul gresit si am ajuns in India! Nu se simte decloc confortabil sa lucreze cu ei si nu-i e deloc usor.
    Si a mai zis ca de curand a aflat si care sunt cele doua limbi oficiale in Canada (pentru interviul pentru viza noi a trebuit sa invatam ca aceasta tara are doua limbi oficiale si acestea sunt engleza si franceza). A zis ca, de fapt, acestea sunt chineza si indiana (sau cum s-or numi limbile lor, ca au mai multe)!
    De cand locuim aici, am mai aflat cate ceva despre indieni si cultura lor. Nu sunt ca in romanul lui Eliade sau cum sunt ei prezentati prin alte romane sau carti de calatorii.
    Cel mai greu cand lucrezi cu indieni este faptul ca mancarea lor miroase urat (nu si pentru ei). Prajesc aproape totul si folosesc in exces condimente ori prea iuti ori cu mirosuri foarte intense, deranjant de intense. Din cauza ca ei prajesc aproape totul, multora dintre ei le miros hainele ingrozitor ca am eu o impresie ca nici cu regulile de igiena nu prea se omoara. In tara lor merg inca desculti pe strazi si mananca cu mana. Multi dintre ei mananca si aici cu mana (nu-ti recomand sa vezi asa ceva) si poarta in toiul iernii papuci sau sandale fara niciun fel de ciorapi.
    Nu vreau sa zic mai multe insa cred ca te inteleg foarte bine!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu nu pot sa generalizez, nu cunosc aproape deloc aceasta natie, decat de prin filmele indiene care le urmaream in urma cu multi ani. Insa fiecare isi face o parere din ceea ce traieste. Mie nu-mi place sa miroase a mancare prin casa, insa prin casele pe care le-am vizitat in cautarea chiriei, mirosul de mancare ma dadea gata chiar de la intrare. Nu mai asteptam prea mult sa hotarasc, daca mai are rost sa raman. Dar uite ca am dat peste o familie tare curatica si foarte de treaba. deci nu pot sa generalizez.

      Delete
  5. Foarte ciudat sa dai de indieni in ditamai Anglia, insa cred ca asa o sa cunosti mai bine cultura lor!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu e nimic ciudat. Totul e foarte simplu. Englezii i-au colonizat cu niste secole in urma, iar acum indienii isi iau drepturile inapoi.

      Delete
  6. Mie mi se pare tare interesant. Poate si din cauza ca eu sunt mereu dornica sa cunosc oameni si locuri noi. Intr.adevar, m.as simti si eu putin incomod intr.un asftel de mediu, dar pana la urma cred ca as savura totul, pana as ajunge sa ma obisnuiesc si mi s.ar parea ceva normal. Eu zic sa te bucuri si sa profiti, altii nu au sansele tale. Pup!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asta si fac, crenguta draga, incerc sa ma adaptez si SA MA BUCUR DE TOT CE MI SE OFERA NOU!

      Delete
  7. Eu n-as putea trai in afara tarii! Nici nu vreau sa ma gandesc cum e sa faci o schimbare atat de radicala!
    Sper ca adaptarea sa-ti fie cat mai usoara! :)
    Seara placuta, Tina!

    ReplyDelete
  8. Aste este, cred ca trebuie sa te acomodezi. Ma gandesc ca in timp vei invata sa devii usor indiferenta fata de tot ceea ce e in jur mai deranjant. Chiar si mirorusile prea puternice. Ca de schimbat e clar ca nu se va schimba nimic. Inteleg ca acolo e o mica Indie. Stiam ca sunt indieni in Anglia dar nu-mi imaginam ca e ceva gen Cartierul Chinezesc. Mi s-ar parea interesant, imi place sa cunosc oameni, de fapt mai mult sa-i observ, sa aflu despre obiceiurile lor, sa-i vad in viata lor de zi de zi. Nu ar trebui sa te simti stanjenita, nu ai de ce. Te vei obisnui, stiu sigur :) Iar peste o vreme, cand poate vei pleca de acolo, iti vei aminti cu nostalgie de indienii de acolo. Ne atasam vrand-nevrand de oameni si locuri. Asa suntem facuti :)
    Mi-a placut cum ai descris totul. Tare mult. Mai ales ca a fost ceva complet nou, neasteptat. Chiar mi-a placut.
    Sa ai o seara frumoasa, Tina! Te pup. :)

    ReplyDelete
  9. Ce experienta coplesitoare! multa rabdare si putere, sa va iasa totul cum doriti! :)

    ReplyDelete
  10. Tina, am crezut că ești de-adevăratelea în India! ;)
    Foarte fain ai povestit!
    Să-ți fie bine oriunde ești! :)

    ReplyDelete
  11. Eu am avut aceeasi impresie si in centrul Londrei, ca sunt in India :)), in sensul ca erau destul de multi indieni in jur.
    Tina pana la urma este si asta o experienta, e bine sa cunosti si alte popoare. Cine stie, poate ajungi sa-i indragesti ;).

    ReplyDelete
  12. foarte interesant ce ai povestit! m-ai facut sa traiesc acele clipe, odata cu tine! eu calatoresc asa de putin - mai ales de cand sunt in somaj! cel mai mult am calatorit prin intermediul cartilor! ma bucur cand gasesc si pareri bazate pe viata concreta, traita!

    ReplyDelete

Zi-mi si mie la ce te gandesti