Ieri vorbeam despre tranzitie, perioadele de tranzitie pe care le traverseaza oricare dintre noi, nu doar eu. Sa fie clar. Perioadele astea inseamna, de fapt, ca te indrepti spre ceva necunoscut, trecand printr-o perioada de acomodare. In mod normal, acel necunoscut, ar trebui sa-ti aduca ceva nou, benefic si frumos in viata ta. Nu inseamna ca asa va fi si totusi tindem spre acea schimbare. Fie ca schimbi job-ul, fie ca schimbi statutul social, fie ca schimbi orice altceva, e musai sa te aventurezi printr-o perioada de tranzitie, care poate fi grea sau usoara.
Nu am contestat niciodata faptul ca atunci cand traversezi o astfel de perioada, oricat de grea n-ar fi, devine mai usor de trecut daca ai langa tine, cel putin, o persoana, pe umarul careia poti sa-ti odihnesti capul. Uneori, doua-trei cuvinte sunt de ajuns sa-ti dea forta sa te ridici si sa mergi mai departe: "Sunt cu tine", "Te sustin", "esti puternic", "poti". Te imbarbateaza. Sau o strangere de mana, o imbratisare, un zambet, devin o mangaiere a ranilor in lupta ta catre schimbare.
Un sot sau o sotie intelegatoare, o mama si/sau un tata iubitor, un copil, un prieten, chiar si un necunoscut iti poate alina suferinta. Trebuie doar sa ceri ajutor, daca ai nevoie si sa fii receptiv atunci cand ti se ofera. Dar te poti baza si pe tine, daca n-ai alta alegere. Suntem mai puternici decat credem, mai rezistenti decat ne stim. Cazi si te ridici, la fel ca atunci cand prunc fiind, invatai sa mergi. Prima cazatura nu te-a oprit sa inveti sa mergi. Asa se intampla de-a lungul intregii vieti, mereu invatam sa mergem din nou.
Schimbarile sunt intodeauna benefice, chiar daca noi le percepem diferit, uneori. Sunt benefice si necesare. Daca nu esti multumit de o situatie din viata ta, schimb-o, nu te complace in rutina, in confortul ca ceea ce te inconjoara deja stii si ca e bine asa cum e.
Fii mai bun. Asta imi zic si eu zi de zi. Ce-mi reuseste e alta poveste, pentru o alta fila de jurnal.
Si totusi, haideti sa fim mai buni, din toate punctele de vedere.
de obicei sunt traditionalista, ceva conservatoare - simt ca schimbarea nu aduce binele, poate doar strica, ireparabil, ceva bun - nepunand nimic in loc !
ReplyDeleteam norocul ca ma pot adapta usor la orice conditie, pe teren, nu fug de munca...
dar daca as fi fost singura in momentele atat de grele - cel putin cele prin care trec de mai mult de o jumatate de an, cel putin - mi-ar fi fost foarte greu... pentru mine sprijinul a venit de la parinti, eu fiind in acelasi timp, singurul lor sprijin ...
dar o schimbare (un necaz, in cazul meu) nu vine niciodata singura...reprezinta o avalansa de evenimente care te pot zdruncina mult, cu sprijin cu tot...
puterea, de a parcurge aceste momente, eu am primit-o de la Bunul Dumnezeu ...
Cum scriam si la articolul anterior...nu mi se intampla mai nimic. Nimic bun.
ReplyDeleteTranzitia mea e fara sfarsit. Am mai trecut prin perioade cat de cat dificile dar cea de acum simt ca ma cam depaseste. Incerc sa ma imbarbatez singura. Incerc sa-i imbarbatez si pe cei de langa mine, pe ai mei. Nu-i usor...