Imi dai si mie de-o cafea?

"Operatiune de amploare la Vama Leuseni... 28 de oameni au fost dusi la audieri...", stirea m-a trezit in aceasta dimineata, caci tata, mare iubitor de stiri la prima ora, a pornit televizorul cu volumul la maxim, iar peretii, grosi de 30 de cm, n-au facut fata sunetului puternic.

Am benoclat ochii imediat si mi-am urnit fundul lenes in living la televizor, sa vad stirea. Deodata, mi se pare ca, acolo, zaresc un chip care mi-a provocat la duel niste nervi, saptamana trecuta. Somnoroasa fiind am zis ca mi se pare, asa ca la stirile din ora urmatoare, cu cafeaua la bord si cu ochii clatiti cu apa rece, acelasi chip a trecut fantomatic prin fata camerelor, in timp ce se indrepta spre audieri. De data asta am vazut clar.

Un zambet multumit s-a ivit in coltul gurii. De obicei nu ma bucur de raul altuia, insa de data asta m-am simtit impacata cu mine si mi-am zis pentru a nu stiu cata oara ca Dumnezeu nu doarme, nu-i femeie si nici macar tigan.

Dar sa va zic de unde vine multumirea mea. Acum doua saptamani, am hotarat in 5 minute, sa mergem Acasa. Vroiam sa prindem toamna aia frumoasa, parfumata si colorata, nu pomi goi, polei si ceata. Cu masina, evident, desi tare as fi preferat avionul. Cand ai 300 de kg de bagaje, avionul pica din ecuatie.

Din cauza unei ploi torentiale, aproape am pierdut feribotul spre Calais. Am ajuns la limita aia de jumate de ora inainte de imbarcare, iar doamna, care ne-a verificat pasapoartele, s-a uitat urat la noi si ne-a aruncat si vreo doua vorbe cam reci. Acuma nu stiu, de la faptul ca am ajuns la limita, dar nu in intarziere sau de la faptul ca era 3 si jumatate noaptea si doamna ar fi vrut sa-si intinda picioarele pe vreo doua ore pana la urmatoarea cursa. La 7 dimineata luam Europa la roti, Franta, Belgia, Olanda, Germania (oh, Germania mi-as dori sa fie mai mica), Austria si oprire la un hotel de la intrarea in Ungaria. Dupa micul dejun din ziua urmatoare, am purces la drum. Emotiile le asteptam dupa ce treceam vama in Romania. Insa, surpriza, mare surpriza, am avut parte de un drum relaxant si placut. Spre deosebire de data trecuta.

Am ales alt drum, Arad-Timisoara (autostrada)-Craiova-Pitesti. Am facut o oprire la casuta noastra, iar peste doua zile am pornit spre Moldova. Pot afirma cu certitudine ca Romania s-a schimbat. Data trecut, adica in aprilie, va spuneam de gropile de la Barlad. Am constat cu surpriza. evident placuta, ca, cel putin, in centrul Barladului, drumul a fost reparat, iar pe marginea strazii, erau puse flori, crizanteme colorate. Mi s-a parut un oras curat si frumos, amenajat de un gospodar. Vin alegerile cumva?

Si, alta surpriza, grandioasa, vine la vama. Am planuit sa ajungem Acasa in Moldova, pe la 2 dupa-amiaza. Cel tarziu la 3. Ei bine la 4 inca ne aflam in vama, de 4 ore. No, si individul care era dus la DNA, in imaginile de la TV, ne-a intalnit cu zambetul pe buze in vama si ne-a declarat din prima ca urmeaza problemele.

- De ce? L-am intrebat.

- N-aveti cartea verde.

- Cartea verde o facem in vama, aici, pentru ca firma de sigurari nu face asigurare la masina, special pentru Moldova. Si n-ar fi prim data cand cumparam Cartea verde, de la buticurile din vama. Sunt vreo 5 la numar care presteaza astfel de servicii. De altfel, de ce ati permite sa fie deschise aici, daca n-am avea voie sa cumparam Cartea verde de aici?

A dat ochii peste cap, in semn ca, "da, stim povestea, dar ne vine alta idee". Si le-a venit.

- Trageti masina pe dreapta, pe coluarul rosu si asteptati.

Bun. Trec 10 minute, mai trec vreo 5. In asteptarea aia, timpul trece al naibii de greu. Apare nenea, insotit de un altul, amandoi zambitori si ne dau cate o foaie.

- Scriti acolo tot lucru' di-n masina, in detaliu. Tot am zis. Apoi vom verifica, daca gasim ceva ce nu-i pe foaie poate ca platiti si amenda. 

Poate? Imi arunc ochii pe foaie si acolo scria clar si raspicat sa declaram lucrurile supuse impozitarii, lucrurile interzise la vama. Dilema daca lucrurile personale sunt supuse impozitarii m-a adus in pragul izbucnirii mele nervoase. Noroc cu sotul, nervos, dar calm. A luat fraiele sa rezolve situatia. El e soferul. No, dar eu cand sunt nervoasa, ma implic, mai mult decat e cazul. 

Nenea de la vama s-a reintors. Il intreb de dilema mea.

- Sa enumer cate perechi de chiloti am si ce culori? Am multe, nu mi-ar ajunge doar foaia asta. Acelasi lucru si la ciorapi?

N-a raspuns din prima, insa ne-a dat de inteles ca ar fi bine sa-i dam "de-o cafea" ca sa scapam repede.

Si mie mi-a sarit tandara. Nesimtindu-ne in vreun fel vinovati, ce mama naibii, nu poti verifica masina si gata, n-am vrut sa-i dam nici de-o samanta, d-apoi de-o cafea. Dupa 3 ore de tergiversari, ne-am hotarat sa sunam un prieten (ii multumim pentru promtitudine) care a sunat un prieten si ne-am trezit langa noi cu un om care ne-a asigurat ca totul va fi bine. In 5 minute am fost chemati la ghiseu, au verificat actele (a nu stiu cata oara!), ne-au rugat sa bagam bagajele in masina (bagajele erau intinse ca la piata in jurul masinii), sa platim taxele de intrare si sa ne caram naibii de acolo. Cand a luat pasaportul, a avut acea privire dezamagita ca n-a gasit nimic acolo, dar cum sa gaseasca, daca am vazut ca pe geamul ghiseului scria "Noi nu luam mita!" De ce sa-ti dau mita, daca tu nu ei? Oare vede cineva mesajul ala, cand intinde pasaportul cu ceva de-o cafea in pasaport?

Imagine preluata de pe site-ul publika.md

Nu va mai zic, ca vazand ceasul de pe mana sotului i-a zis, cu o nonsalanta incredibila, "Nu mi-l vinzi?"

Cum sa nu te bucuri ca a fost ridicat de DNA, fiind suspectat de luare de mita?

Bun, eu inteleg ca vazand o masina cu numere straine o poti suspecta ca transporta marfuri, dar, in semiborta curcubeului, cat iti ia s-o perchizitionezi? 5 min, 10 min? Ca atata ne-a luat sa scoatem toate lucrurile din masina si sa le insiram prin vama. Nu 4 ore de "ne dati ori nu ne dati?" 

Nu va dam, milogilor, nimic, din principiu.

N-am vrut sa "sunam un prieten", caci si asta e o forma de incorectitudine, dar daca n-o faceam cred ca venea si televiziunea, la ce scandal ma pregateam sa le fac. Sotul, cunoscandu-ma a ales varianta mai calma.

Eh, dar placintele cu branza facute de mama soacra, proaspat scoase din cuptor ne-au facut sa dam uitarii acest episod urat. Vii acasa odata pe an, or de doua ori, in cazuri mai fericite si ai tai te freaca bine. Ai tai, nu cei straini. E si mai dureros. E si mai dureros cand cei cu adevarat vinovati iti rad in nas si trec mai departe prin vama, fara sa fie intrebati, macar, scopul vizitei si durata. Transporta tigari, marfa, bautura. Ei au voie sa circule linistiti, pentru ca au uns niste ochi.

In pisicii ei de viata si daca nu va fac nimic, acolo, la DNA, macar va zgaltie un pic stabilitatea jobului de unde mancati mult si bine, milogilor!

Anyway, e frumos acasa, e o toamna minunata!