Thursday, October 24, 2013

Vechi si nou in acelasi tablou


Tablou realizat din margelute, de o doamna cu maini de aur. Prima data am crezut ca e doar brodat, insa era mai mult decat am crezut.
Era reflexia prezentului in timpuri apuse.

18 comments:

  1. Sunt oameni talentati ,indemanatici si cu rabdare.Cine mai face azi asa ceva? Noapte buna!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Acest tablou/goblen este realizat anul trecut, de catre o invatatoare de arte plastice. Nu multi au rabdare si placere sa faca o asemenea munca.
      O seara frumoasa!

      Delete
  2. Between art and kitsch........ pentru mine mai mult kitsch! Sorry!
    Dar oricum, reflexia este frumoasa!
    >:d<

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu as zice ca e mai frumos acest "kitsch" decat reflexia in sine, dar fiecare are o parere proprie si o respect.

      Delete
  3. adevarat, mâini de aur ... ochi de vultur si rabdare de chinez ;)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, rabdare de chinez. Eu n-o am, deci niciodata n-o sa pot sa fac asa ceva.

      Delete
  4. Cat timp si ce rabdare aveau femeile in acele timpuri, draga Tina !
    Inspirata idee de a publica aceasta fotografie, aducatoare de amintiri.

    Sa ai o zi frumoasa !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Rabdare au si acum unele pasionate, dar foarte putine. majoritatea femeilor sunt pasionate de alte lucruri decat goblenuri si este d inteles. Nici eu nu fac parte dintre cele carora sa le placa munca manuala.

      Delete
  5. Chiar e o opera de arta, numai cat a muncit stimata doamna sa il faca.. Foarte frumos!

    ReplyDelete
  6. imi plac mult goblenurile,a fost o vreme cand imi facea placere sa le lucrez...
    acesta inteleg ca e realizat din margele,e deosebit si cred ca necesita multa munca,frumoasa alegere ai facut! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu am incercat sa realizez un goblen. Eram in generala si era obligatoriu la una dintre lectii. Nu cred ca l-am terminat. Nu am rabdare si talent.
      insa apreciez mult lucrarile altora.

      Delete
  7. Eu văd grupul de oameni reflectați acolo în sticla tabloului! O idee interesantă, era un târg, sau de ce e pe iarbă goblenul?! Multă răbdare, muncă, dar cândva era la modă, desigur.
    Tina, weekend cu veselie să înceapă! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Era o expozitie de Ziua Satului, despre care am vorbit la Poveste parfumata. Expozitia inca nu era amenajaya, de aceea tabloul statea in iarba.
      Multumesc, draga mea Mirela!

      Delete
  8. Frumoaså alegerea ta si mie imi plac globenurile,chiar prea multå muncå in spatele unui mic tablou care nu poate fi pretzuit la adevårata valoare.Cu multzi ani in urmå am realizat si eu unul, inså cu pensula este mult mai usor, dar cu acul acum nu mai am råbdare :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ai dreptate, Ella. Nu este apreciata aceasta munca si totusi nu-i deloc usor sa-l relizezi.
      O seara frumoasa!

      Delete
  9. E bine ca ne-ai spus cu ce este cusut caci eu, una, nu mi-as fi dat seama. Credeam ca este un goblen clasic, cusut cu fire de ate colorate. Intr-adevar, titanica munca, fiindca imi da seama ca lucrarea are si o suprafata destul de mare.
    Interesant goblen dar si ideea postarii!
    Noapte buna, draga mea! :)

    P.S. - Am cusut goblen, pe suprafete ceva mai mici. Am rabdare, imi place, insa acum nu m-as mai apuca, nu mai am timp de nimic...:(

    ReplyDelete
  10. Orice "DIY" are in primul rind o valoare sentimentala imensa pentru cel care l-a creat, o valoare ce nu poate fi inteleasa de cei care stau pe margine si privesc fara sa fie in stare sa bata un cui. Si necunoscand freamatul si munca celui care a pus suflet in obiectul realizat, i se pare prea scump sa de-a banii pe un "hand-made" care nu-i perfect finisat sau estetic, la fel de bun ca o "chinezarie" ieftina sau ca un obiect de firma la moda.
    Sa-i lasam in lumea lor iar noi, cei care inca mai vedem frumosul intr-o bucata de scandura sau intr-o panza goala, sa ne continuam calea. Ca vorba aia: "nu-i frumos ce zice lumea, e frumos ce-mi place mie".

    ReplyDelete

Zi-mi si mie la ce te gandesti