Generatia Sailor Moon . . .

    Zilele trecute, rasfoind internetul in cautarea unor informatii, am dat intamplator peste un nume de care uitasem cu desavarsire. In acel moment ochii mi-au ramas blocati, iar prin fata lor se derula o sumedenie de imagini. La fel si zambetul mi-a incremenit pe fata. Am inceput sa visez... de fapt sa retraiesc niste amintiri foarte placute, de demult.
    Am lasat deoparte ceea ce cautam si am intrat pe youtube sa caut numele respectiv.

Sailor Moon

 
    Am gasit, eram asa de incantata si inca sunt. La primele acorduri ale cantecului de inceput am inchis ochii. Atunci "m-am teleportat" in alta lume... in copilaria mea. Ma vad alergand spre casa, plina de emotie, aveam vreo 10 ani. M-am uitat la ceas, era aproape 5 jumate dupa-amiaza, ura!!! am reusit. M-am instalat confortabil in fotoliu si am pornit televizorul. Eram atat de fericita si nerabdatoare, uitasem de tot si de toate, uitasem ca mama m-a rugat sa dau mancare la pui, uitasem ca stabilisem cu o colega sa ne facem temele impreuna, dar nu uitasem sa-l anunt pe fratele meu ca incepe animatia noastra preferata. Nimic nu mai conta, si nimic in acel moment nu m-ar fi miscat din fata televizorului.

    Cine isi mai aminteste aceasta melodie http://www.youtube.com/watch?v=PbBYMY7phMY ?Eu prefer varianta originala, japoneza.

    Am stat cateva ore sa ma uit la mai multe episoade. Acea emotie din copilarie o retraiam si acum. Eram total deconectata de prezent, nu mai aveam nici o grija, totul era atat de frumos, atat de linistit, atat de pasnic. In cateva ore am retrait toata copilaria, totul pornind de la acea melodie care mi-a marcat pozitiv copilaria... Imi placea atat de mult sa alerg descult prin iarba frageda si moale din curte, sa ma joc de-a v-ati ascunselea noaptea, prin cladirile ramase in paragina dupa desfiintarea colhozului si sa inventam povesti cu fantome si strigoi care "locuiesc" acolo, sa ma duc la scaldat pe furis impreuna cu fratele si alti copii din mahala si sa venim acasa seara, arsi de soare si flamanzi si mama cu zambetul pe buze sa ne arate nuielusa, dar sa i se faca mila si sa ne unga cu smantana pe fata si spate ca sa ne usureze durerile arsurii de soare, sa stau o zi intreaga la sanius fara sa-mi degere mainile si picioarele si fara sa-mi fie foame, sa sar gardul la vecini ca sa fur capsuni si cirese, chiar daca aveam si noi in gradina, sa ma joc in pauza, in curtea scolii  cu elasticul sau in patratele, primavara, cand abia se topeste zapada sa merg la padure sa adun ghiocei si viorele care sa le duc apoi invatatoarei la scoala. Mi-e dor de sambetele cand mama cocea paine in cuptorul cu vatra si toata ziua simteai acel miros imbietor, mi-e dor de zilele in care la 5.30 eram lipita de televizor ca sa urmaresc Sailor Moon.
     Imi regasesc copilaria si adolescenta in acea animatie. Si eu eram ca adolescenta Sailor Moon - o visatoare. Imprumutasem din naivitatea si inocenta ei, dar la fel ca si ea incercam sa ies din situatii dificile nu prin lupta ci prin credinta si incredere in oameni (la fel ca ea intarziam la scoala pentru ca imi era greu sa ma trezesc dimineata si spuneam "povesti cu zmei" atunci cand trebuia sa ies nevinovata dintr-o situatie nu tocmai favorabila mie). . .

Powerpuff girls

Pokemon          

   Fiecare copil traieste copilaria in felul lui. Acum ii inteleg pe copiii zilelor noastre care se uita la Pokemon, Dragon Ball sau Fetitele Powerpuff.

    Ei traiesc cu aceste animatii, generatia mea a trait cu Sailor Moon, Chip si Dale, Capitain Planet.

Capitain Planet

     Frumoase sunt amintirile copilariei si tare imi doresc sa pot sa ma intorc macar pentru putin timp in acea perioada, chiar daca atunci imi doream sa ma fac mai repede mare.

     Lipsiti de griji si inocenti, nazdravani si iubitori de boroboate, astia am fost noi, generatia cu cheia la gat, generatia care resimte toate schimbarile si care e in stare sa faca toate schimbarile.
     Eu inca ma uit la desene animate... dar voi?

     PS. Se zvoneste ca in curand va aparea un nou sezon Sailor Moon.