Imi doresc sa fiti aici, cu mine, sa ma sunati si sa-mi ziceti "Hai sa iesim in oras..", iar eu lenesa sa va zic ca ma mai gandesc, dar sotul sa ma indemne sa ies cu voi...

Imi e dor de zilele in care tot ce aveam noi nevoie eram "Noi", ciocolata si un pachet de batiste sau sa stam in picioarele goale, in pijamale mancand la micul dejun cartofi prajiti si omleta.
Mi-e dor si de acei prieteni cu care ma vedeam zi de zi, iar astazi fiind parinti si coplesiti de probleme cotidiene ei gasesc timp sa te sune, sa-ti lase un mesaj in care te intreaba simplu ce faci? Nu asteapta un raspuns ci mai degraba o conversatie.
Imi amintesc de petrecerile zgomotoase, incheiate cu Karaoke dupa un gratar in natura si multa bere la activ, de noptile in club incheiate aproape de fiecare data cu o dicutie prelungita despre viata, in holul caminului sau despre micul-dejun si cinele luate impreuna, aproape in fiecare zi, de bucuriile traite impreuna la absolvire, la drumetii, la nuntile noastre.
Imi amintesc cum v-am cunoscut, pe voi, pe toti... Cand am ajuns pentru prima data in orasul in care urma sa-mi incep studiile la facultate eram o adolescenta fara o idee asupra noii vieti care urma sa inceapa, intr-un oras inabordabil, plin de oameni necunoscuti care pareau haini. In acest univers sumbru, la inceput, v-am cunoscut pe voi. In prezenta voastra ma simteam eu insami.
Blicik |
Mi-e dor si de voi, prieteni dragi, la care intodeauna gasesc usa deschisa atunci cand ajung la Chisinau si desi o fac rar aceasta usa nu se inchide niciodata. Va simt sufletul cald de fiecare data cand va trec pragul, iar problemele mele le las afara ca si cum n-ar exista. Voi ma faceti sa ma simt in universul meu intr-un loc pe care nu prea il mai cunosc, dar pe care il numesc Acasa. Pe langa parinti, anume pentru voi as vrea sa revin mai des acasa.
Mi-am pus si eu intrebarea aceea despre care multe citate s-au scris si anume ce este prietenia?
Cred ca fiecare dintre noi o percepe diferit si are o anumita definitie. Pentru mine acea definitie se rezuma la oamenii carora le pasa de mine si a celor de care mie imi pasa. Sunt acei oameni de care daca nu ii vad o zi, o luna, un an mi-e dor de ei si atunci cand ne revedem putem relua firul povestilor exact din punctul in care l-am lasat. Sunt acei oameni a caror fata zambitoare sau trista iti face placere s-o vezi, sunt acei pentru care ma pot trezi in miezul noptii fara sa stramb din nas, alaturi de care sa traiesc si bucurii si tristeti si impliniri si esecuri, ale lor sau ale mele. E legatura care se bazeaza pe emotii si sentimente frumoase si nu neaparat pe o proximitate fizica.

Si mai mult decat atat, le multumesc ca fac parte din viata mea si ca ii pot numi PRIETENII mei!!!
Voi va stiti mai bine care sunteti;)!!!
P.S. As fi vrut sa pun poze cu voi toti si cu momentele speciale pe care le-am trait impreuna, sa vorbesc si despre acei care poate nu se regasesc in descrierile mele, dar nu mi-ar ajunge spatiu cate lucruri frumoase pot sa vorbesc despre voi si despre amintirile cu voi.
No comments:
Post a Comment
Zi-mi si mie la ce te gandesti