Imaginea perfecta a copilariei cu Craciunul este: focul din soba, luminitele din bradul pe care abia l-am impodobit si steau din varful bradului pe care o pune tata, pentru ca eu sunt prea mica si nu ajung, mirosul de cozonac pe care mama tocmai l-a scos din cuptor, mirosul de portocale de pe masa, frate-le meu repetand o colinda, zapada care scartie sub picioare si colindatorii de la geam. Toate acestea imbinate in acelasi timp te duc intr-o poveste de Craciun, poveste care pentru mine este o amintire din copilarie.
Mi-e dor de acele sarbatori cand stateam toata noaptea, treaza, ca sa-l prind pe Mos Craciun punand cadouri si nu inteleg cum se facea ca exact spre dimineata cand ma prindea somnul Mosul isi facea aparitia. Imi amintesc ca mama ne intreba de multe ori ce ne-am dori sa ne aduca mosul (mie si fratelui meu Mihai), iar odata i-am raspuns foarte hotarata ca vreau o carte. Mama a intrebat mirata de ce o carte si i-am raspuns simplu cu povesti. Am fost atat de fericita sa gasesc sub brad atat dulciuri cat si o carte cu povesti, eu una si fratele una. Am stat zile intregi sa citesc si sa recitesc acele carti, dar pentru ca intodeauna ceea ce primea Mihai era mai bun decat ce primeam eu (inclusiv masinutile erau mai tari decat papusile mele) am pus mana pe cartea lui care era mai groasa si cu mai multe povesti si nu i-am dat-o pana n-am terminat-o de citit. In schimb i-am lasat-o pe a mea care era cu cateva povesti si multe imagini. Eu fiind mai mica, Mosul s-o fi gandit ca prefer desenele, ei bine nu, dar fericita tot eram.
Eu si acum il astept pe Mosul, doar ca acum, Mosul nu mai intra pe furis, e tangibil si nu mai are atata magie, cred ca s-a maturizat din pacate...
Dorul de Acasa e nestavilit. Va iubesc dragii mei! Andra a descris foarte bine in versuri, ceea ce simt si eu si probabil multi ca noi cei departe de casa.
No comments:
Post a Comment
Zi-mi si mie la ce te gandesti