Storm in a Coffee Cup

    Se spune ca omul se ataseaza de oameni si lucruri in egala masura. Eu n-o sa confirm sau sa contrazic ceea ce se spune, insa in ceea ce ma priveste, lucrurile si oamenii, care intradevar conteaza pentru mine, au, in egala masura, un loc important in inima mea.

    In fiecare dimineata, am o relatie prea intima cu tonomatul de cafea, ca sa o pot descrie aici, in cateva randuri. Are si un nume, dar pe care n-o sa-l amintesc aici. Dimineata cand intru in bucatarie, dupa ce am trecut pe la baie ca sa-mi clatesc ochii cu apa rece, dar nu inainte de a fi bagat peria in par ca sa aranjez miile de fire rebele, ma asez in fata expresorului, il ating, gentil, pe ecran, ii zambesc suav de sub ochii inca unflati de somn, iar el ma rasplateste cu un zambet larg in ceasca cu cafea. Nu sunt exagerat de gelosa insa relatia pe care o am eu cu expresorul meu de cafea nu vreau sa o mai aiba nimeni. Nu imi doresc ca cineva sa-mi pipaie si sa-mi mangaie expresorul meu, cu exceptia sotului. Da, bine, am facut doar o exceptie.

    O mare placere, pentru mine, este acea de a avea cativa invitati in spatiul micut al intimitatii propriei locuinte. Prieteni de suflet, rude foarte apropiate, sunt persoane care iti fac locuinta mai calda si mai primitoare. O afectiune reciproca importanta este sarbatorita, intr-un mod foarte placut, la o ceasca de cafea aburinda, pe care tonomatul tau de cafea, tocmai ti-a facut placerea de a ti-o ofere. Tu il atingi, tu il implori, tu ii multumesti pentru cafea.

    Deci, imagineaza-ti cum m-as simti, daca m-as trezi intr-o dimineata si as gasi in bucataria mea o gloata de prieteni de-ai fiului sau fiicei or o turma de studenti, colegi de-ai lor, intr-un viitor inca necunoscut care se inghesuie in jurul expresorului, impingand in ecranul tactil, cerand cafea dupa cafea, vorbind tare si razand cu nerusinare.

    Intr-o astfel de situatie, mi-as simti tot sangele cum se coaguleaza in privire, mi-as auzi inima cum bate cu putere si in acel moment, as fi gata sa explodez... Nu as putea sa inteleg cum astia nu stiu regula casei. Simt ca am destula forta sa fac doua-trei knockout-uri si sa-mi strang la piept, cu putere, expresorul meu, ca un copil care nu vrea sa-si imparta jucaria cu nimeni.

   Cred ca as face ochii mari, timp in care, mi-ar trece prin minte ideile de mai sus, as inchide ochii, as respira adanc si apoi as zambi:
- Vrei sa te servesc eu cu o cafea? le-as zice.
- Oh, multumesc, chiar te rog, am nevoie de o cafea, iar expresorul asta e tare complicat.
- Aham, el doar pe mine ma accepta.
"Daca te pricepi si la femei cum te pricepi sa folosesti expresorul, atunci inteleg..." Ar fi un gand fugar si rautacios probabil.
    Acum totul e in regula...

P.S. Postul asta l-am scris prin februarie, dar acum mi s-a intamplat ceea ce imi imaginam. Uite premonitie.

Nu doare, nu raneste, nu intreaba.

Trecu pe la el. Era 4 dupa-amiaza. Dupa serviciu, se gandi ca ar fi bine sa-l viziteze. Tatal ei avea cancer in faza terminala, iar ea, ca fiica mai mare, avea unele indatoriri, dintre care si barbieritul.
- Ce faci tata? Cum te mai simti azi?
- Ma simt bine.
- Stii, am niste treaba acasa. Am sa trec mai pe seara si am sa te rad.
- Mariuta, barbiereste-ma acum, ca mai pe seara n-am sa mai fiu.
- Ce tot vorbesti, tata? Cum sa nu fii? O sa fii! Uite o s-o chem pe mama sa mai stea cu tine.
- N-o sa mai fiu Mariuta, n-o sa mai fiu, spuse el cu voce domoala.
Mariuta, asa cum ii spunea el, era fiica mai mare dintre cei 4 copii. Iesi afara, o striga pe maica-sa din gradina si ii povesti ce s-a intamplat.
- De dimineata e asa. Mi-e si mila sa mai stau cu el.
- Eu ma duc, ca i-am promis soacra-mii c-o ajut si ma intorc repede.
- Du-te maica, du-te!

Cred ca trecuse un sfert de ceas de cand nora si soacra intrasera in micutul lan de fasole. Soarele de iunie se mai potolise in acea dupa-amiaza. Dinspre vest incepura sa se ridice niste nori cenusii.

Deodata, Maria isi auzi strigat numele. Din lanul de porumb, de alaturi, se ivi o vecina a parintilor ei. Cand o vazut aparand asa, un gand trist ii umbri chipul.
- Ce-i? Ce s-a intamplat?
- Hai, ca a murit tatuta!

Femeia ramase pentru o clipa nemiscata. Apoi se uita la socra-sa care din priviri i-a facut semn s-o ia inainte, si-a apucat de mana fetita de vreo 4 anisori, care se juca in tarana si a luat-o la fuga prin ogoare pana a ajuns la drumul proaspat asfaltat.
Cu sandalele intr-o mana, cu mana fetitei ei in cealalta pasea rapid pe asfaltul fierbinte, cand dintr-o data a inceput sa ploua. Era o ploaie din aia calda, de vara, o ploaie care stingea tot praful asternut pe drum, o ploaie care prin tropaiala ei puternica ii spala sufletul plin de tristete si regrete, revigorand-o. O ploaie cu bulbuci care ii alina sufletul si trupul.
Ajunsa la casa parinteasca, primul lucru care l-a facut, a fost sa-l rada. Obrazul lui, slabit de boala, era inca cald, iar lacrimile ce curgeau pe obrazul ei erau fierbinti si usturau. 

Dupa ce a terminat, a iesit afara unde ploaia isi mai arunca ultimile lacrimi peste pamantul insetat. Fetita, contrar asteptarilor, statea cuminte sub balcon, dosita de ploaie, s-a apropiat de maica-sa spunandu-i:
- Ai vazut, mami, cerul a plans pentru bunelul, inseamna ca i-a parut rau. Si Dumnezeu asta e asa de egoist, nu stie ca daca oamenii se iubesc trebuie sa-i lase impreuna.
Si-a strans fetita in brate si a ridicat privirea spre cer. Ultimii stropi i-au racorit fata infierbantata si plansa.

Mirosea a ploaie, a proaspat, a viata. Mirosea a liniste. Durerile pe care le simtise tatal ei in ultimile luni, o facusera sa creada ca moartea  nu e un lucru ingrozitor. Cel putin, fizic, nu se mai chinuie.
In timp ce privea cerul, un curcubeu intens si-a facut aparitia, urmat in de aproape de un soare caldut, cu raze in asfintit. Mirosul ploii continua sa persiste in toate fibrele ce alcatuiau natura, patrunzandu-i prin nari in toate celulele fizicului ei.

Simtea ca acea ploaie l-a eliberat pe tatal ei, i-a adus liniste. Acea ploaie spalase toate relele si durerile. De atunci, la fiecare ploaie de iunie se aseaza pe scaun si priveste cerul suparat. Mirosul acela de proaspat o invioreaza, ii da viata si liniste totodata. Se gandeste la moarte ca si la ploaie - pare trista si te inspaimanta, dar aduce cu sine schimbare. Fara sa vrem, amandoua fac parte din viata noastra si mangaie, alina sufletul si trupul cu o mangaiere ce nu doare, nu raneste, nu intreaba. Doar mangaie.

Poate ca v-am spus o poveste trista, dar si tristetea e parte din viata noastra. Pe mine ploile de vara ma inveselesc, imi amintesc de copilarie, cand alergam descult pe asfaltul racorit de o ploaie calda si rapida. Fara umbrela si cu chipul scaldat de razele timide din spatele unui curcubeu in dublu exemplar, merg inviorata printre ultimii stropi jucausi. M-a prins ploaia in strada, insa nu m-am grabit sa ma adapostesc, imi place cum imi mangaie pielea ca buzele mamei cand te saruta de noapte buna. Iar mirosul, mirosul nu-l pot asemana cu nimic, il pot doar simti. Cand simt miros de ploaie si parfum de praf umed, ma furnica in spate si imi da o stare de bine. Imi place sa privesc cum ploua, imi place sa stau in ploaie, imi place sa miros ploaia, doar cea de vara, dupa ce arsita ne-a vlaguit la 40 de grade de caldura. Ploaia de vara ma linisteste, iar daca nu vrea sa-si faca aparitia, ma racoresc cu o melodie superba a lui Chris Spheris - Eros (Rain). Dati click aici pentru a o asculta.

In 1974, Casa Dana lanseaza parfumul Loves Rain Scent, un parfum pentru femei, vioi, cu esente subtile de aer proaspat. Acest parfum contine o constructie delicata si atragatoare de note proaspete de lemn de santal, iasomie, lavanda, paciuli si lichen. Loves Rain este potrivit pentru diversele activitati din timpul unei zile.
Casa Dana a fost fondata in Barcelona, Spania, de Javier Sierra, iar primul parfum comercializat a fost Tabu creat in 1932. Astazi, devenita Dana Classic Fragrances, a fost relansata in 1999, dupa ce falimentara, a fost cumparata de catre Dimeling, Schreiber si grupul de investitii Patriarch. Dana Classic Fragrances mai face si comercializeaza cosmetice si produse de ingrijire corporala.
Parfumul Loves Rain Scent nu se mai comercializeaza, insa sub denumirea de Loves Rain Forest, se vand alte produse de ingrijire corporala care pastreaza acelasi miros al parfumului care le-a precedat.

Va doresc ca parfumul ploii sa va racoreasca in zilele toride, iar ploaia sa aduca doar schimbarea in bine!

Postarea participa la Poveste parfumata proposa de Mirela Pete.

Hiper oferta!

Astazi, la Happy Weekend mi-am propus sa va inveselesc cu inventiile celor care se ocupa de promovare - panourile publicitare stradale.

Chisinaul este un oras foarte colorat chiar si iarna, anume prin multitudinea de panouri publicitare. In 2012 Primaria orasului si-a propus sa demonteze miile de panouri publicitare din capitala Moldovei, pe motiv ca nu sunt amplasate corect si ca pun in pericol circulatia rutiera. "In ultimii ani, panourile de publicitate sau billboardurile, cum le spun englezii, au ajuns sa faca parte din piesajul drumurilor nationale. S-au inmultit atat de mult, incat au inceput sa concureze cu semnele de circulatie din punct de vedere al numarului. Daca in toata R. Moldova erau vreo trei mii de panouri publicitare, atunci in orasul Chisinau acest numar e dublu, incat orice vizitator al capitalei are impresia ca vede publicitate la fiecare pas." scria ziarul Timpul, anul trecut.
Orice vizitator al capitalei nu are impresia, ci el chiar vede publicitate la fiecare pas. Ei bine acesta text, nu e satira, ci este unul cat se poate de serios, scris in cel mai informativ stil moldovenesc, iar legea privind demontarea panourilor publicitare din Chisinau nu se respecta nici acum la un an de la emiterea ei.

Eh, dar nu despre respectarea legii vreau sa vorbesc azi, ci vreau sa va inveselesc cu cateva imagini. Cand vine vorba de panouri publicitare moldoveanului nu-i lipseste deloc imaginatia. Iar mesajul, dicolo de accent, poarta amprenta exprimarii tipice moldoveanului.

In prima imagine mesajul e clar, indreptat spre acei soferi care arunca resturile si gunoaiele in timp ce conduc, dar poate sa-i vizeze la fel de bine si pe cei care sunt nesimtiti in trafic. Panoul a fost amplasat la intrarea in Chisinau, in urma cu cativa ani.

Si in imaginea urmatoare e clar despre ce-i vorba. Sunt prezentati doi judecatori ca a fi cei mai corupti din Moldova, doar ca scopul acestui panou publicitar, eu nu prea il inteleg. Ma gandesc la faptul ca, acest panou,  a facut parte dintr-o campanie de denigrare inainte de alegeri. Ca o fi asa sau nu, nu stiu, ma dau cu presupusul. Cel putin alaturarea de celalalt panou publicitar e una amuzanta "Hiper oferta la cei mai corupti judecatori din Moldova..." Avem di tati, intrati si cumparati...

In aceasta imagine, mesajul e unul cat se poate de optimist. Doar ca ma intreb ce legatura are fizica si biologia cu "Totul se va primi"? Poate e doar o interpretare a mesajului lui Coelho din Alchimistul.

Dar sa nu credeti ca doar moldovenii sunt inventivi. Si in Romania, am descoperit cel putin doua panouri publicitare, pe cat de haioase pe atat de dubioase.De, romana intoarsa pe toate fetele.

Anunturi la mica publicitate: 
Tanar, cu defect de vedere, caut o tanara placuta la palpare.
......................................
Caut locuinta. Sa fie destul de mare, incat sotia mea sa nu se mute la maica-sa si suficient de mica pentru ca soacra-mea sa nu se mute la noi.
......................................
Vand schnauzer urias, de culoare neagra. E foarte putin pretentios la mancare. Ii plac la nebunie copiii!

Va doresc un weekend cat mai frumos, plin de soare si veselie!

Nu pot sta locului

Am descoperit solutia contra plictiselii. De fapt nu era plictiseala ci lipsa de viata, eram fara vlaga si cu chef de nimic. Ei bine, am intrat intr-o farmacie si am pus doua-trei intrebari, mi s-a recomandat vitamine. Nu credeam sa aiba vreun efect. Medicii si farmacistii aici, in Anglia, te privesc superficial, dar cu efect, adica daca nu ai simtome clare de moarte poti sa stai acasa, nu ai ce cauta pe la urgente sau clinici. Ca sa faci niste analize trebuie sa aduci argumente pro foarte clare.

Poate e mai bine asa, decat sa stea bolnavii in cozi interminabile ca in Romania, zic bolnavii, dar nu ma refer la cei intr-adevar bolnavi ci si la cei care cauta motive de zile libere, care au boli inchipuite sau pur si simplu au mania de a sta la cozi.

Si pentru ca am inceput sa iau cate o pastila plina de vitamine in fiecare zi, am inceput sa debordez de energie. Serios. Toata ziua, tzup in sus, tzup in jos. Din acest motiv nu prea mai am timp de blog. Sunt prinsa in multe munci si asta va zic, datorita energiei pe care o am acum.

Unii o sa-mi zica ca mai bine as lua vitaminele din fructe si legume. Da, as putea, insa eu nu prea mananc fructele astea imbibate cu chimicate de tot felul. Numai vitamine n-au. Plus la toate astea, corpul meu asimileaza mai greu viteminele din fructe, asa ca am ascultat sfatul farmacistei. S-a uitat ea, asa, la mine, cu ochii aia albastri, pe sub ochelarii de vedere si mi-a zis simplu "Ia niste vitamine, cateva saptamani, daca starea ta nu se amelioreaza, mergi la medicul de familie." Starea mea acum e Nu pot sta locului. Nu stiu cat o sa ma tina, dar se pare ca functioneaza.
Am gasit multe motive ca sa termin proiectele de le-am inceput. Asa ca, o sa cam lipsesc o perioada, nu de tot. Ati si vazut, saptamana asta am intrat doar asa, sporadic si am mai dat iama in blogroll, mai pe seara inainte de somn. Iertati-ma daca nu reusesc sa ajung in vizita pe la toti. O sa ma explic mai tarziu.

Va doresc un sfarsit de saptamana cat mai frumos si va alint cu o Azalee surprinsa zilele astea. Acum stiu ca e Azalee.

Barbatul din balon

Reflexia este realizata, cu un telefon simplu, de al meu man, special pentru postarea nevesti-sii.

Mai multe imagini la SoriN.

Potrivire neasteptata

Cautam pe internet poze despre rasa canina British springer si uite ce potrivire mi-a dat google image:

Pe mine m-a amuzat teribil.
Continui jocul propus de Carmen in Miercurea fara cuvinte!

Diferente - Azalee vs Rhodondendron

Si uite, ca avand denumirea sub nas (va multmesc inca o data pentru denumire) am putut sa caut mai multe informatii despre floarea care m-a zapacit weekendul care tocmai a trecut. Elly iti multumesc pentru pont. Franceza nu e chiar punctul meu forte, desi mai de mult o stiam la nivel conversational, de aceea am cautat informatii in romana si engleza despre Rhodondendron, comparandu-le desigur cu informatiile de pe site-ul francez propus de Elly.

Denumirea Rhodondendron provine din greaca, insemnand "rodon" - trandafir, iar "dendron" - copac si face
parte din familia Ericaceae. Multitudinea de specii, peste 1000, din genul Rhodondendron sunt confundate cu plantele din genul Azalee, ele asemanandu-se foarte mult. Una din principalele diferente dintre cele doua genuri este ca Azaleea are 5 stamine, iar Rhodondendronul are 10 stamine. O alta diferenta este ca Azaleea este mai mica in dimensiuni, deasemenea si frunzele sunt mai mici. Azaleea poate decora si apartamente, pe cand Rhodondrendronul este recomandat mai mult pentru gradini.

Golden Rhodondendron
Picture Source: Selvin Chance

Terenul pe care poate fi cultivat Rhodondendronul nu trebuie sa fie calcaros, ci acid, bogat in humus si eventual in turba. Aceasta planta prefera umbra, umiditate mare, atat in aer cat si in sol.

Acest copac decorativ este de marime medie, in general avand, o inaltime cuprinsa intre 1 m si 6 m, exceptie facand specia Rhodondendron giganteum care poate atinge si 30 de m inaltime. Frunzele sunt aranjate in spirala pe ramurile acestuia, fiecare frunza fiind lunga si avand margini netede cu varful ascutit. Culoarea lor este verde inchis si in functie de specie sunt cazatoare si permanente. Florile au diferite forme si culori in functie de specie, perioada de inflorire fiind mai-iunie.

Daca nu stiati, exista miere de Rhodondendron, foarte deschisa la culoare si cu gust dulce. Acest tip de miere cristalizeaza foarte incet deoarece este bogata in fructoza si zaharoza. Ea nu prezinta nici un pericol, mierea de Rhodondendron toxica, cu care s-au otravit soldatii lui Xenofon, provenea de la Rhodondendron ponticum, o specie comuna in Asia Mica. Toxicitatea mierii provenita de la aceasta specie se datoreaza prezentei in nectar a andromedotoxinei.

Rhondondendronul cu flori roz, ale carui imagini le-am publicat ieri, intrebandu-va ce floare este, face parte din specia Rhondondendron Albert Schaweitzer, numita astfel in cinstea doctorului Albert Schaweitzer, misionar in Africa. Aceasta specie face niste flori de culoare roz, una dintre petale avand o pata rosu-intunecat. Perioada de inflorire este sfarsitul lunii mai si in iunie, iar frunzele raman verzi inchis in toate sezoanele. Frunzele ei sunt toxice daca sunt ingerate, oamenilor putand provoca halucinatii, iar unor animale chiar moartea.

Rhodondendron Albert Schaweitzer
My personal picture

Eh, iar acum avand atatea informatii despre aceasta planta, ma pot bucura, in voie, de frumusetea florilor.
Un inceput de saptamana minunat!

P.S. Si alta data daca nu mai stiu ceva, ma ajutati nu? Big hug!

Help!

Dragilor, intrebare intrebatoare: ce floare este cea din poze sau ce planta e cea care face flori ca cele din poze? Nu, nu e concurs, nu va pun la incercare, ci va intreb ca necunoscatoare. N-am nici cea mai vaga idee si n-as sti cum s-o caut pe Google. Am vazut-o si am fotografiat-o pentru Weekend Reflections. Help!

O duminica frumoasa sa aveti!

Cum sa o(mori) (de) plictiseala cu un mar

Pai daca as sti n-as mai fi ajuns sa scriu ca M-AM PLICTISIT DE MOARTE! Nu, nu am nimic cu MOARTEA, nici nu m-am plictisit de ea, dar nici nu mi-e dor s-o vad, vine ea cand vine, n-o astept. Vorba e ca nu mai stiu ce sa fac ca sa omor plictiseala. Vremea nu e chiar ce au preconizat meteorologii, prietenii, unii dintre ei, sunt ocupati, ei stiu cu ce, filme pe care sa nu le mai fi vazut nu am in leptop si nici macar de cele pe care le-am mai vazut, dar le-as mai revedea. Dintr-o problema cu hardul am ramas fara cele peste 50 de filme alese pe spranceana. Cand vine una, apoi nu vine niciodata singura.

Mi-e pofta de-un mar. Parca. Nu sunt sigura. Eu nu prea mananc mere, dar cu plictiseala asta parca as manca unul. Dar n-am gasit nici unul prin frigider. Ce pacat, chiar as fi mancat unul. Mi-ati zice "Da o fuga la supermarket!" Eh, e prea departe si eu n-am carnet de sofer, sotul isi face somnul de frumusete si eu raman cu pofta... si cu plictiseala. Cred ca prin postarea asta am inceput sa va molipsesc si pe voi de plictiseala, dar nu e vina mea, e vina ei si e molipsitoare.

Si pentru ca, daca m-am plictisit, apoi nu mai gasesc nici ce sa fac pe net. Din una in alta, am gasit la un baiat dragut, nu-l cunosc, zic si eu asa, din bun-simt, nu stiu cate metode ca sa scapi de plictiseala de la PC. Hai sa le incerc, cine stie, poate dau roade metodele lui.
De Cleverbot m-am plictist repede, dupa vreo doua perle. Nu-i amuzant sa razi de unul singur.
Uite, sa-mi scriu mie o scrisoare si s-o primesc in viitor la o data aleasa de mine mi s-a parut o idee buna, dar parca n-am destul chef acum sa scriu scrisori si mai ales adresate mie. E suficient ca scriu pe blog.
Sa hranesti gandaci nu-i chiar interesant.
Sa prinzi muste nici atat. Ma enrvez ca nu le pot prinde.
Cat poti sa te plimbi prin nisip? Nu mult ca obosesti repede.
Sa zdragani chitari si orgi si tobe sau s-o faci pe compozitorul de hip-hop or rock, pana la un timp, caci timpanele, in momentele de plictiseala maxima, sunt prea sensibile.

Eh, baiatul nu s-a lasat, poate din cele 25 de metode recomandate vei gasi, tu, una care sa te scoata din plictiseala. Cica sa privesti un documentar inspaimantator. Lasa, m-am uitat eu la vreo doua marca Discovery pe tema ciudateniilor care vietuiesc sau pot vietui in corpul uman si m-am umplut de fobii si am inceput sa dezvolt si o boala grava de genul "cred ca sunt bolnava de X, parca am simtomele pe care le-am vazut pe Discovery". Un film nou v-am zis ca n-am, iar sa citesc o carte de dezvoltare personala ar fi chiar o idee buna. Da de unde o iau acum, ca pe net nu prea s-au inghesuit inimile blajine sa le posteze pentru plictisiti ca mine si pe moca. Daca cumpar acum una, imi vine prin posta in cateva zile si n-am facut nimic, daca o cumpar in format digital apoi o sa ma plictisesc si mai tare, caci v-am zis intr-o postare mai veche, nu prea imi place sa citesc carti, decat daca simt sub degete foaia subtire si in nari mirosul de cerneala. Cica exploareaza lumea in Google Earth. La o plictiseala merge, dar eu tare as vrea s-o exploarez pe viu. Uita-te la un clip amuzant din categoria Wake up Moldova! Poate ca da.

Hopa, se trezi si pisicul lenes, hai ca am plecat sa cumpar mere;)
V-am pupat, seara frumoasa de sambata va doresc si nu va plictisiti ca e boala grea, zau asa!

Bebestinele preferate

Si pentru ca si mie imi plac copiii si pentr ca azi e Ziua lor, inclusiv a noastra pentru ca si noi, undeva in suflet, tot copii am ramas, cred ca perlele si bancurile din categoria "copiii spun lucruri trasnite" sunt binevenite.

bebestina de nepoata-mea 1 - Anna

- Tati, ce e ala "barbat"?
- Pai...este un om puternic, care iubeste, protejeaza si are grija de familia lui!
- Super! Vreau sa devin barbat ca mama!
.......................................
- Mamico, mi-ai spus ca ingerii au aripi si pot zbura, da?
- Desigur, scumpa mea.
- Aseara, cand tu nu erai, am auzit ca tata ii spunea dadacei "Ingeras". Ea cand o sa zboare?
- Maine dimineata, scumpe, maine dimineata.

bebestina de nepoata-mea 2 - Patricia

......................................
Un copil se destainuie altuia:
-Visez sa fiu bogat, ca tata!
- Tatal tau e bogat?
- Nu, dar si el viseaza!
.......................................
Discutie intre doi frati. Baietelul catre fetita:
- Ce-i vei cere mamei anul asta de ziua ta?
- O papusa Barbie.Tu?
- Eu ii voi cere un Tampax.
- Ce e ala?
- Habar n-am, dar zic astia la tele vizor ca daca-l folosesti poti merge la plaja in fiecare zi, sa mergi cu bicicleta, la piscina, sa dansezi, sa alergi, sa faci o multime de lucruri fara ca nimeni sa-si dea seama!
.....................................
O fetita o intreaba pe mama ei:
- Mama, de ce unele fire din parul tau sunt albe?
- Vezi tu, de fiecare data cand faci vreo boacana sau ma faci sa plang sau ma superi, unul dintre fierele mele se albeste.
Fetita sta putin pe ganduri si spune:
- Mama, atunci cum se face ca toate firele de par ale bunicii sunt albe?

bebestina  unor prieteni - Sara

Va doresc un weekend plin de soare si liniste! Iar pentru cei care deja aveti copii sa va traiasca, sa fie sanatosi si sa va aduca bucurii. La multi ani dragi copii! Happy Weekend!

P.S. Bebelusele toate au fost prezente la nunta mea, in burtica mamicilor. Le pupicesc ca tare mi-s dragi!