Sunday, August 4, 2013

Dragostea trece prin stomac?

S-au mai vazut prin centrul satului, la joc, insa, asa, doar in treacat. Apoi s-au privit mai intens si s-au admirat cand el a mers la ea acasa, invitat de fratele ei. Nu-si vorbisera pana atunci. Ea si-a pus sortul albastru cu dantela alba pe margini si trebaluia in fata plitei din bucatarie. Ei, asezati la o masa de lemn, acoperita cu o fata de masa alba, serveau dintr-un vin rosu si discutau chestii, faceau planuri.

Dupa vreo jumate de ora, ea a intrat in camera de zi si a pus in fata lor un platou cu placinte rumene si proaspete ca o copila la varsta schimbarilor. Mirosul de placinte le cucerea simturile celor aflati in incapere.
-Astea-s placinte cu branza sarata, iar astea-s cu varza.
Puse alaturi si un bol cu smantana cremoasa. Apoi a disparut pe usa bucatariei.

Duminica, la joc, se furau din priviri, dar nici unul nu indraznea sa faca vreun gest mai explicit. Ea pentru ca era o Ea si restrictiile societatii de atunci descurajau orice actiune indecenta a unei femei. Gura lumii era mai agresiva decat orice pedeapsa survenita din punct de vedere legal. El pentru ca avea o mare frica de responsabilitate. Se gandea ca daca ar face o alegere acum, ar fi pe viata, iar el avea vise marete. Visa sa plece departe, in tara tuturor posibilitatilor. Visul american ii incoltise in minte, dupa ce a vazut pentru prima data un film la cinematograf.

O placea pentru ca de sub genele lungi si dese il priveau cu gingasie doi ochi de culoarea smaraldului. O placea pentru ca parul ei castaniu cu onduleuri mari ii cadea frumos pe umeri. Avea tenul deschis si un nasuc abia vizibil, iar gropita din obrazul drept o facea irezistibila. Purta intodeauna rochite inflorate cu gulerase albe ca neaua si pantofii niciodata prafuiti. Si cum sa n-o placa dupa ce gustase din delicioasele ei placinte. Atunci, cand a aparut cu platoul in mana, avand pe nas o urma de faina, cu parul strans intr-un coc imens si cu zambetul pe buzele-i trandafirii si carnoase, anume atunci o sageaza inveninata de iubire ii strapunse inima. Era o femeie incantatoare si o gospodina extraordinara.

O urmarea din cand in cand, atunci cand ea se arata la fantana dupa o galeata de apa. Statea timid, in spatele unui gard de nuiele, printre maracini si o admira, ii urmarea fiecare miscare, ii cerceta fiecare gest. Insa ea, intodeauna, arunca ocheade jucause si zambitoare inspre el, fara ai fi intalnit privirea acolo dupa gard. El se gandea ca e coincidenta si imediat o vedea plecand, unduindu-si frumos soldurile zvelte. Parca mai mult ca altadata. Cand ea inchidea portita in urma ei, el ii adulmeca parfumul. Uneori mirosea a ulei de lavanda, insa, de cele mai multe ori, mirosul de iasomie il invaluia in serile senine, il punea pe ganduri.

Intr-o zi cu soarele in apus, si-a facut curaj si a chemat-o la portita. Apoi s-au nascut 3 copii, un razboi l-a lasat fara o mana, iar intr-un final, visul din tinerete i s-a implinit, pasind, impreuna cu familia sa, pentru prima data, pe pamant american, intr-o toamna tarzie a anul 1956.


Unul dintre parfumurile preferate cu miros de iasomie este Jasmin Noir de la Bvlgari. Acest parfum mangaie simturile cu un ameste bogat de esente lemnoase si florale, avand ca note de varf mirosul gardeniei, urmat de aroma migdalelor si a florii de iasomie, ca intr-un final sa-ti incante nasul cu miros de lemn pretios si dulce. E un parfum seducator si rafinat, surprinzand farmecul irezistibil al unei femei misterioase si senzuale.
E un parfum potrivit, mai mult, pentru serile petrecute in cadru mai elegant.



Tema Parfum de gospodina este propusa de Dana Lalici in cadrul Clubului condeielor parfumate tinut cu drag de Mirela Pete.

10 comments:

  1. Trece, trece dragostea si prin stomac. Fluturi si placinte cu varza. Ai un mare har de povestitor, draga mea, chiar mi- parut rau cand s-a terminat povestea...Deci gospodina miroase a iasomie....dupa povestea ta nici nu mi-o imaginam altfel. Ma bucur ca ti-a placut tema mea!

    ReplyDelete
  2. Da, dar si mancarea trebuie sa-ti mearga la inima, nu?

    ReplyDelete
  3. Uite ca acum cateva minute,am citit o poveste asemanatoare despre mancaruri,dragoste si parfum.Cum oamenii fara sa se cunoasca au aceleasi ganduri,idei si mai ales talent.Imi plac povestile cu final fericit.O saptamana buna!

    ReplyDelete
  4. Ochii de smarald, gropita din obraz, genele lungi si parul castaniu, toate adunate atarna mult mai greu decat visul american. ;) Si ce bine e cand alegerile sunt facut cu inima, nu cu ratiunea...
    Foarte frumos descris jocul seductiei celor doi.
    Ah da!...sa nu uit. Mi-ai facut pofta de 'poale-n brau', sau 'alivenci' (cum le mai spunea bunica)... :)

    ReplyDelete
  5. la placinte inainte! :) sigur ca l-a cucerit :)))

    ReplyDelete
  6. Nu stiu daca trece... In unele cazuri poate ca da, dar destul de rar.
    Eu stiu ca trece prin ochi si prin inima... si ca, oricat de gospodina ar fi o femeie, daca nu-i si ceva sentiment acolo...reteta nu-i buna, preparatul e fara gust ;) Ca sa ma pastrez cu comentariul in zona de interes. :)
    Interesant ca povestea vine si cu o implinire mai tarzie a visului american. Si-am sa exclam: Ce bine ca in acel apus si-a facut curaj! :)

    ReplyDelete
  7. Dragostea din pacate trece si prin stomac. O poveste parfumata..imi place

    ReplyDelete
  8. Poate din cauza ca la mine dragostea nu trece neaparat si prin stomac, poate pentru ca nu m-am considerat niciodata o gospodina desavarsita, duminica nu m-am putut concentra suficient pentru a scrie... :( Parca aveam o ceata pe creier, nu iesea nimic... :)
    Povestea ta imi aminteste de sora bunicii mele, care a ales sa urmeze visul american la inceputul secolului trecut...

    ReplyDelete
  9. S-au cunoscut la inceput de viata si au "trecut" razboiul impreuna. Oare cine - sau ce? - ar putea desparti doi oameni care au ramas uniti in vremuri de restriste?
    O poveste minunat de minunata (permite-mi exprimarea).
    Sunt "moarta: dupa placintele cu branza sarata! :)
    Zile fericite sa traiesti!

    ReplyDelete
  10. O poveste de dragoste învăluită în parfum de iasomie!Mi-a plăcut mult! Candoarea şi frumuseţea relaţiilor de atunci, din vremuri trecute, impresionează încă şi lasă o aromă unică de iubire ce creşte treptat şi se descoperă în gesturi simple, fireşti, nu ca în era în care trăim, pe repede înainte. ( altfel spus repede, mult şi prost)
    Mulţumesc pentru lectură! Zile cu soare în suflet! :)

    ReplyDelete

Zi-mi si mie la ce te gandesti